Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 797/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 797/R/2009
Ședința publică din 22 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Săndel Macavei JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Livia Mango
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 10 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița N, în dosar nr-, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv față de inculpatul.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Întrebat fiind de instanță, inculpatul arată că a formulat recurs în aceeași zi în care a primit comunicarea și își menține recursul declarat în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătoarea din oficiu a inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpat. Apreciază că încheierea atacată din data de 10 decembrie 2009 nu este motivată. Este o singură frază care redă în totalitate conținutul art. 148 lit. proc.pen. Nu există nicio individualizare a motivelor menținerii măsurii preventive. Deși în dosar este vorba despre o infracțiune gravă, CEDO a statuat anumite obligații care trebuie respectate chiar și de instanța de judecată. Dacă o persoană se află în arest preventiv de la începutul anului 2008 și până în prezent, nu înseamnă că se justifică menținerea măsurii arestului preventiv doar raportat la gravitatea faptei. Judecătorul cauzei are obligația de a verifica periodic dar nu mai târziu de 60 de zile dacă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv se mențin sau există temeiuri noi. Nu se poate însă ca o persoană să fie menținută în stare de arest preventiv doar pe baza unei încheieri copy - paste, fără să fie motivată în fond. Este nevoie de aplicarea unei sancțiuni pentru ca măsura arestului preventiv să nu mai fie menținută discreționar.
În concluzie, în principal solicită rejudecarea cauzei, iar în condițiile în care a expirat durata măsurii arestului preventiv să se constate încetată de drept măsura.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat. Apreciază că încheierea penală atacată din data de 10 decembrie 2009 este motivată și justificată pe deplin. Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul parchetului la data de 12 iunie 2008 pentru infracțiune foarte gravă, respectiv omor deosebit de grav, comis prin cruzimi, pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau închisoare de la 15 la 25 ani. Inculpatul a lăsat victima în agonie pe câmp deschis. Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv subzistă în continuare și impun privarea de libertate a inculpatului.
În concluzie, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Apreciază că încheierile succesive au fost date în cauză în deplină legalitate. Cererea de rejudecare a cauzei de către instanța de fond este vădit nefondat, motiv pentru care solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate și achiesează la concluziile apărătoarei sale.
CURTEA
Prin Încheierea penală fără număr din data de 10.12.2009 a Tribunalului Bistrița -N, în baza art. 300/2 rap.la art. 160/ b Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, fiul lui și, născut la data de 18.05.1987 în B,. în com., sat nr.3, jud. B-N, CNP - - și, fiul lui și, născut la data de 17.11.1984 în B,. în com., sat nr.3, CNP -, trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de.174 alin.1 lit.a și Cod Penal reținând că subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri a fost menținută arestarea preventivăa inculpaților, cheltuielile judiciare rămânâd în sarcina statului.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre prima instanță a reținut că, prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița -N nr. 126/P/2007, au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații și, pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. 1 raportat la art. 176 alin. 1 lit. a Cod penal, reținându-se în sarcina acestora că, în noaptea de 28/29.05.2007 l-au lovit cu un corp dur pe numitul, în timp ce acesta se deplasa pe un drum comunal spre domiciliu, în urma loviturilor aplicate survenind decesul acestuia.
Apoi, prin Rezoluția din 26.02.2008, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița -N a dispus începerea urmăririi penale față de pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prev.de art. 174 alin.1 rap.la art.175 alin.1 lit."i" Cod penal, iar prin Ordonanța din 26.02.2006 a aceluiași procuror s-a dispus reținerea pentru 24 de ore a învinuitului, începând cu 26.02.2008 orele 16,30 și până la 27.02.2008, orele 16,30.
La data de 27.02.2008, prin Ordonanța procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița -N s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prev.de art. 174 alin.1 rap.la art.175 alin.1 lit."i" Cod penal, iar la data de 27.02.2008 acest inculpat a fost arestat preventiv, prin Încheierea penală nr.17/CC/2008 a Tribunalului Bistrița -N, definitivă prin Încheierea penală nr.18/R/2008 a Curții de Apel Cluj.
Ulterior, la data de 7.04.2008 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de omor deosebit de grav, ținându-se cont de multitudinea loviturilor aplicate pe corpul victimei, de leziunile produse, precum și de faptul că victima a fost abandonată, decedând după suferințe puternice.
La data de 23.04.2008 s-a început urmărirea penală față de numitul pentru comiterea aceleiași infracțiuni, inculpat reținut preventiv la data de 23.04.2008, în baza Ordonanței procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița -N din data de 23.04.2008, iar la data de 24.04.2008 acest inculpat a fost arestat preventiv, prin Încheierea penală nr.31/CC/2008 a Tribunalului Bistrița -
La luarea măsurii arestării preventive s-a avut în vedere că sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală și faptul că inculpații și se află în situația prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât aceștia au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, dată fiind natura infracțiunii pentru care sunt cercetați, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, precum și sentimentul de insecuritate ce s-ar crea în rândul comunității locale în situația în care cercetarea inculpaților ar avea loc în stare de libertate.
Măsura arestării preventive luată față de inculpați a fost prelungită de instanță, prin Încheierea penală nr. 33/CC/16 mai 2008 Tribunalului Bistrița N și menținută apoi prin încheierile penale pronunțate ulterior.
Examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, tribunalul a constatat că subzistă temeiurile care au stat la baza luării arestării preventive față de inculpații și și că acestea măsură se justifică a fi menținută pentru buna desfășurare a procesului penal.
Astfel, probele administrate în cauză justifică presupunerea rezonabilă, în sensul disp. art. 143.pr.pen. că inculpații se fac vinovați de infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată. De asemenea, cerințele art. 148 lit. f pr.pen. sunt îndeplinite cumulativ față de ambii inculpați, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele deduse judecății sunt mai mari de 4 ani iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pentru considerentele menționate anterior.
Pentru motivele arătate, cererea formulată de inculpatul, de revocare a măsurii arestării preventive a fost apreciată nejustificată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen legal, recurs inculpatul, criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că încheierea atacată este nemotivată, că nu există probe certe că inculpatul a comis fapta imputată, că se impune rejudecarea cauzei având în vedere faptul că încheierea atacată este doar o copie a celorlaltor încheieri, neexistând o verificare reala a temeiurilor arestării preventive și să se constate ca urmare a aspectelor arătate, încetarea de drept a măsurii arestului preventiv.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în vigoare, Curtea reține următoarele:
Prin Încheierea penală nr.31/CC/2008 a Tribunalului Bistrița -N s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului recurent, cercetat fiind pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, constând în aceea că, în noaptea de 28/29.05.2007 acesta, împreună cu coinculpatul, l-au lovit cu un corp dur pe numitul, în timp ce acesta se deplasa pe un drum comunal spre domiciliu, în urma loviturilor aplicate survenind decesul acestuia.
La luarea măsurii arestării preventive s-a avut în vedere că sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală și faptul că inculpații și se află în situația prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât aceștia au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, dată fiind natura infracțiunii pentru care sunt cercetați, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, precum și sentimentul de insecuritate ce s-ar crea în rândul comunității locale în situația în care cercetarea inculpaților ar avea loc în stare de libertate.
Măsura preventivă a fost menținută iar, prin rechiyitoriuș Parchetului de pe lângă Tribunalul -N au fost trimiși în judecată cei doi inculpați, în prezent efectuându-se cercetarea judecătorească.
Raportat la actele și lucrările dosarului, curtea apreciază că motivele invocate de apărare în calea de atac a recursului sunt nefondate.
În cauză a existat o verificare efectivă a măsurii arestului preventiv în cadrul termenului de 60 de zile prevăzut de lege, instanța reanalizând temeiurile care au stat la baza luării aceste măsuri privative de liberate.
În jurisprudența CEDO s-a arătat că, în vederea respectării principiului protecției de arbitrar instituit prin art.5 paragraful 1 CEDO, hotărârea prin care se menține starea de arest preventiv a unei persoane trebuie să conțină cerințele de claritate, previzibilitate și protecție de arbitrar, care de altfel constituie elementele esențiale ale legalității unei decizii.
Astfel, motivarea unei astfel de hotărâri trebuie să cuprindă date despre starea de fapt reținută în cauză, precum și o analiză a temeiurilor care au impus luarea unei măsuri preventive, precum și motivele care impun în continuare menținerea acesteia.
Analizând hotărârea atacată,
curtea apreiază că aceasta corespunde cerințelor învederate mai sus, prima instanță menționând în considerentele încheierii atacate, date cu privire la starea de fapt, precum și la temeiurile care impun în continuare privarea de libertae a inculpatului.
În ceea ce privește starea de fapt, se constată, de către curte, că există indicii temeinice că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat și anume probele administrate până în prezent în faza de urmărire penală precum și în fața instanței de judecată ( declarațiile martorilor, probele științifice, precum și declarațiile coinculpatului și a inculpatului din faza de urmărire penală), fiind astfel îndeplinite cerințele art.143.
C.P.P.Apoi, raportat la temeiul care a stat la baza luării acestei măsuri preventive privative de libertate, acela prev de art.148 lit.f C.P.P. Curtea apreciază că acesta subzistă în continuare.
Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea care se bănuie că a fost comisă este mai mare de 4 ani închisoare.
De asemenea pericolul concret pentru ordinea publică trebuie înțeles prin prisma unei reacții colective față de anumite stări de lucruri, care ar avea ca efect perturbații atât la nivelul disciplinei publice cât și la cel al respectului față de lege existând astfel o stimulare a temerii colective că împotriva unor fapte considerate ca periculoase organele de stat nu acționează suficient si implicit legea nu ar fi aplicată cu hotărâre.
Pentru a înlătura confuziile frecvente între conceptul de pericol social al faptei (care ține în principal de instituția individualizării tratamentului penal) și conceptele de ordine publică și pericol pentru aceasta care ține de cu totul alte instituții printre care și măsura arestării preventive, interpretarea anterior expusă este cea aplicabilă.
Totodată starea de pericol pentru ordinea publică spre deosebire de pericolul social al faptei respective presupune o rezonanță a acelei fapte, afectare a echilibrului firesc, o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică ce culminează cu o anumită stare de insecuritate socială, existentă în colectivitatea din care provin inculpații.
Ca atare, având în vedere că din materialul probator administrat până în prezent există probe că lăsare în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la modul, mijloacele de comitere a faptei, la pericolul deosebit de ridicat al acesteia, la faptul că inculpații au acționat împreună, precum și la starea de insecuritate existentă în rândul comunității din care provin cei doi inculpați, curtea apreciază că se impune pentru o bună desfășurare a procesului penal, privarea de libertate în continuare a inculpatului.
Așa fiind, în baza art. 385 ind.15 pct.1 lit.b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat.
Va stabili în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Va obliga pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat, aflat in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 10 decembrie 2009 Tribunalului Bistrița N.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 22 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.29.12.2009
4 ex.
Președinte:Săndel MacaveiJudecători:Săndel Macavei, Ana Covrig Livia Mango
