Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 798/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 798/R/2009
Ședința publică din 22 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Săndel Macavei JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Livia Mango
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații și, aflați în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 10 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița N, în dosar nr-, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv față de inculpații și.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar și inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Întrebat fiind de instanță, inculpatul arată că a formulat recurs în aceeași zi în care a primit comunicarea soluției de menținere a stării de arest. Totodată, arată că își menține recursul declarat în cauză.
Întrebat fiind de instanță, inculpatul arată de asemenea, că a formulat recurs în aceeași zi în care a primit comunicarea soluției de menținere a stării de arest și își menține recursul declarat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătoarea din oficiu a inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpat șiîn principal,punerea sa în libertate, iarîn subsidiar, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Arată că în cauză, este vorba de lipsa oricăror probe sau indicii, cu excepția actelor întocmite de investigatorii sub acoperire - în sensul vinovăției inculpatului. Este un dosar abuziv instrumentat, în care s-a ignorat aplicarea unitară a legii și nu s-a ținut seama de situația personală a inculpatului care, nu are antecedente penale, a avut o atitudine cprectă în fața organelor judiciare, iar timpul petrecut în arest preventiv se poate aprecia ca fiind suficient de îndelungat. Punerea în libertatea a inculpatului este oportună la acest moment procesual. Încheierea atacată face referire doar la procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire. CEDO a statuat în diferite cauze că, nu se pot folosi în mod abuziv investigatorii sub acoperire, acuzarea neputându-se baza doar pe această probă. Cauzele CEDO fac referire la niște condiții minime de legalitate care trebuie indeplinite de state, pentru a asigura un echilibru, egalitatea de arme și dreptul acuzatului la apărare. O persoană nu poate fi sancționată doar în baza acestei probe, care nu respectă principiul egalității de arme și nici dreptul la apărare. Inculpatul a făcut referire în declarația dată în fața instanței de fond la o altă persoană, presupus a fi implicată, însă acesta nu este un motiv pertinent pentru menținerea măsurii arestului preventiv. Nu se mai justifică privarea de libertate a inculpatului în acest dosar. Ar fi cazul să se sancționeze această abordare a problemei de către instanța de fond. În lipsa probelor și raportat la trecerea unei perioade lungi de arest preventiv de 5 luni de zile, apreciază că se impune punerea în libertate a inculpatului.
Apărătorul ales al inculpatului susține că, data de 10 decembrie 2009 este importantă în acest dosar, având în vedere că este momentul în care s-au produs modificări importante în privința temeiurilor arestării. La această dată s-a dat citire rechizitoriului Parchetului, instanța de fond procedând la audierea separată a inculpaților, fără însă a da citire ulterior declarațiilor luate separat. La data de 5 august 2009, instanța a considerat că față de inculpatul este necesar a se lua măsura arestului preventiv în temeiul art. 143.proc.pen. respectiv, s-a considerat că la dosar existau indicii și probe că s-a săvârșit o infracțiune prev. de Legea nr. 143/2000. Erau indicate în acest sens, declarația coinculpatului și procesele verbale întocmite de investigatorii sub acoperire și. La acea dată inculpații și au înțeles să nu recunoască faptele reținute în sarcina lor, instanța reținând că această atitudine este în contradicție cu probele aflate la dosar. Au fost de asemenea, avute în vedere dispozițiile art. 148 lit. proc.pen. respectiv teza Iaa cestui articol. Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este mai mare de 4 ani. . iar față modalitatea în care s-au săvârșit faptele, s-a apreciat că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică, dacă ar fi lăsat în libertate.
La data de 10 decembrie 2009, instanța de fond reia toate acele probleme avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, fără a da o mai mare aplicabilitate dispozițiilor legale privitoare laposibilitateași nuobligațiainstanței de a menține starea de arest. Legea prevede că instanța poate să ia măsura arestului preventiv, nefiind obligată, pentru bunul mers al procesului penal.
Precizează că inculpatul a avut o atitudine sinceră și a furnizat anumite informații, care urmau să fie valorificate de organul de urmărire penală, chiardacă aceste demersuri nu s-au materializat în aplicarea art.16 din Legea nr. 143/2000. Atitudinea inculpatului a fost foarte sinceră și foarte cooperantă, iar judecătorul cauzei a reușit să convingă că va judeca această cauză în mod obiectiv, făcând abstracție de părerile sau "șușotelile" procurorului, relativ la persoana inculpatului, urmând să țină seama că atitudinea inculpatului nu mai este aceeași ca la momentul arestării.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, susține că acesta nu are antecedente penale, are o familie legal constituită și copii minori în întreținere. După 6 luni de arest preventiv, ar trebui să nu mai prezinte pericol concret pentru ordinea publică. în calitate de administrator la o societate, cu obiect de activitate - trasportul internațional de persoane și mărfuri. Această societate a fost periodic verificată de autoritățile competente și nu s-au descoperit ilegalități în activitatea acesteia.
În acest dosar s-a ajuns ca, datorită activității investigatorilor sub acoperire, inculpatul să participe la tranzacții interzise de lege, încălcându-se dispozițiile art.64 pr.pen. Solicită a se observa decizia nr. 962/25 iunie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională, prin care se examinează acel termen de "urmărire penală" și, pe baza acesteia, a se constata că toată activitatea investigatorilor sub acoperire este lovită de nulitate absolută, deoarece acești investigatori au fost autorizați de procurorul de caz, înainte de a fi începută urmărirea penală în prezenta cauză. O condiție esențială pentru autorizarea unui investigator sub acoperire este aceea că, se poate da de procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală numai la momentul la care se începe urmărirea penală. investigatori sub acoperire nu au fost audiați de procuror, înainte de a fi autorizați, pentru a arăta dacă doresc să participe în cauză, nesiliți de nimeni, în această calitate și, nici ulterior, după întocmirea proceselor verbale. Dacă vom lua în considerare doar aceste procese verbale ale investigatorilor, se va constata că acestea nu pot fi considerate probe în sensul legii procesual penale, urmând a fi înlăturate. Solicită să se constate că primul investigator sub acoperire, a fost autorizat ilegal pentru două luni de zile:februarie-mertie 2009, perioadă în care se realizează practic 3 tranzacții interzise de lege, tranzacții care nu sunt urmate de activitatea impusă de lege - începerea urmăririi penale, relativ la fapte sau persoane, urmârindu-se practic, a se dovedi perseverența infracțională a inculpaților, provocați să comită fapte penale.
Legea nr. 143/2000 a fost modificată în anul 2004, în ceea ce privește denumirea acesteia, respectiv "prevenirea și combaterea traficului de droguri", până în anul 2004, acest titlu vizând doar "combaterea" traficului de droguri, așa încât, acest aspect trebuia avut în vedere atunci când s-au folosit investigatorii sub acoperire, care au încercat practic, să determine inculpații să participe la tranzacții cu substanțe interzise. Când vorbim de persoane împinse de la spate pentru a efectua aceste tranzacții interzise de lege, trebuie apreciat și pericolul concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a acestora, punându-se problema în aceste condiții, cine anume prezintă pericol pentru ordinea publică - inculpații sau investigatorii.
Lipsa pericolului concret pentru ordinea publică se justifică și prin faptul că, după efectuarea percheziției la domiciliul inculpatului și la sediul societății acestuia, nu s-au găsit niciun fel de urme care să aibe legătură cu substanțele prevăzute în anexele 1 și 2 din Legea nr. 143/2000. Nu s-a realizat niciun fel de predări de droguri în interiorul societății sale, de către inculpatul. Acesta a realizat doar legătura cu inculpatul. Lipsa pericolului concret pentru ordinea publică rezultă și din neimplicarea în aceste tranzacții a inculpatului.
Solicită aplicarea, în subsidiar, a dispozițiilor art. 145 sau art. 1451.proc.pen. respectiv să se înlocuiască măsura arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Lăsarea în libertate a inculpatului nu ar putea împieta asupra bunei desfășurări a procesului penal, nu s-ar putea realiza vreo înțelegere cu martorii ce urmează a fi audiați în acest proces. Inculpatul și-a negocitat libertatea, în sensul aplicării art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Reprezentanta DIICOT- Serviciul Teritorial Cluj, solicită respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de inculpați. Apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, care justifică menținerea măsurii arestului preventiv a inculpaților, în temeiul art. 3002rap. la art. 160 proc.pen. În urma verificării actelor și lucrărilor dosarului, a constatat că încheierea atacată este pe deplin motivată, atât în fapt cât și în drept, iar criticile aduse astăzi sunt vădit nefondate.
Sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143.proc.pen. raportat la probele și indiciile temeinice ce rezultă din dosar. Inculpații au avut o poziție oscilantă. și temeiul prev. de art. 148 lit. proc.pen, existând riscul ca lăsați în libertate, inculpații să reia activitatea infracțională, iar aflarea adevărului în prezenta cauză să fie zădărnicită.
În ceea ce privește cererile de înlocuire a măsurii arestului preventiv, solicită respingerea acestora ca nefondate.
Apărătorul ales al inculpatului, având cuvântul în replică, susține că este vorba ipotetic la acest moment, că lăsați în libertate inculpații ar putea "să facă, să influențeze", etc. CEDO a statuat că nu putem vorbi de situații ipotetice. Trebuie să existe la dosar probe concrete că, inculpatul va încerca să influențeze martorii sau să zădărnicească aflarea adevărului. În acest dosar sunt patru martori, care însă nu au legătură cu inculpatul. Nu există probe că societatea ar fi lezată prin lăsarea în libertate a inculpatului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate, a recunoscut faptele, a colaborat cu organele de poliție. Nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Nu are cum să influențeze martorii, în condițiile în care a recunoscut fapta.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său. Solicită să fie cercetat în stare de libertate, nu se consideră un pericol pentru societate. Are familie, copii minori în întreținere, nu va influența bunul mers al procesului penal.
CURTEA
Prin încheierea penală din 10 decembrie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița -N, în baza art. 3002Cod procedură penală rap. la art. 160 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații:, și și, reținând că subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin Rechizitoriul nr. 73 D/P/2009 al - Biroul Teritorial Bistrița N, au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații, pentru săvârșirea în concurs real prev. de art. 33 lit. "a" Cod penal a infracțiunilor de trafic de droguri de risc și participație improprie la introducerea în țară de droguri de risc, prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 și respectiv art. 31 alin.2 Cod penal rap. la art. 3 alin.2 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004;, pentru comiterea în concurs real prev. de art. 33 lit. "a" Cod penal a infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și deținere de droguri de risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000; pentru comiterea infracțiunii continuate de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, introducerea în țară de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004, art. 41 al. 2.pen. și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004.
Prin actul de acuzare înaintat de procuror, se reține în sarcina inculpaților următoarele:
La data de 17.11.2008, făptuitorul s-a prezentat la organele de poliție și a arătat faptul că urmează să primească o anumită cantitate de droguri de la inculpatul, care o va expedia din Spania. În baza acestui autodenunț s-a procedat la interceptarea convorbirilor și comunicărilor telefonice efectuate de către acesta. După un timp s-a stabilit de către organele de urmărire penală că în traficul de droguri sunt implicați și inculpații și, precum și numita, astfel încât și telefoanele acestora au fost interceptate în baza unor autorizații emise de instanța de judecată. După efectuarea acestor interceptări și după ce în cauză au fost autorizați trei investigatori sub acoperire a rezultat că inculpații au comis faptele descrise în continuare.
La data de 10.01.2009 a vândut unui investigator sub acoperire, cu care s-a întâlnit într-un fast-food din zona Nord din mun. B, o cantitate de circa 100 gr. rezină de cannabis și 7,5 gr. cannabis.
La data de 06.02.2009, investigatorul sub acoperire cu numele de cod s-a întâlnit în B cu inculpatul după care împreună sau deplasat în localitatea T, jud. C, cu mențiunea că anterior acestei întâlniri cei doi au purtat mai multe discuții în cadrul cărora acesta din urmă a afirmat că poate face rost de drogul de mare risc cocaină. După ce au ajuns în localitatea T, inculpatul s-a întâlnit și apoi a plecat cu inculpatul, timp în care investigatorul sub acoperire a rămas în mașină până la întoarcerea celor doi. Este de subliniat că înainte de a ajunge în T, inculpatul l-a contactat telefonic pe inculpatul cu care s-a întâlnit într-un loc prestabilit, acesta din urmă venind cu o mașină marca cu nr. de înmatriculare BV 671 TJ, însoțit de un rămas neidentificat. După scurt timp inculpatul a revenit cu același autoturism aducând de la locuința inculpatului cantitatea de 5,9 gr. cocaină pentru care i-a cerut investigatorului sub acoperire (care a și plătit) suma de 300 euro și 700 lei.
În data de 02.03.2009 inculpatul s-a întâlnit în B cu același investigator sub acoperire după care s-au deplasat împreună în localitatea T, în același scop de a cumpăra cocaină. La fel ca și la data anterioară, înainte de a ajunge în T, inculpatul l-a contactat pe inculpatul solicitându-i să se întâlnească. După ce au ajuns în oraș, inculpatul s-a întâlnit cu inculpatul, au plecat împreună, iar după un timp, circa 30-40 minute a revenit și a înmânat investigatorului sub acoperire o cantitate de circa 8 gr. cocaină. Inculpatul a afirmat că a cumpărat-o de la inculpatul cu suma de 700 euro, bani care anterior fuseseră înmânați inculpatului de către investigatorul sub acoperire cu numele de cod.
În actul de acuzare s-a mai arătat că în împrejurări similare cu cele descrise mai sus investigatorul sub acoperire cu numele de cod " " a cumpărat de la inculpatul cantiatea de 11,5 gr. cocaină cu suma de 900 euro, drog pe care la rândul său l-a cumpărat de la inculpatul.
În data de 04.08.2009 un alt investigator sub acoperire, cu numele de cod " " s-a întâlnit în B cu inculpatul după care s-au deplasat împreună în T, întrucât în urma unor discuții telefonice din data de 03.08.2009 purtate cu investigatorul " ", inculpatul a afirmat că mai poate face rost de o altă cantitate de droguri.
Ajunși în T, inculpatul a solicitat investigatorului sub acoperire suma de 865 euro pentru a putea plăti drogul după care s-a îndepărtat de autoturismul acestuia și s-a întâlnit cu inculpatul. Inculpatul, în schimbul sumei de 365 euro și 40 lei, a primit de la inculpatul cantitatea de 7 gr. cocaină. Apoi, inculpatul a revenit la autoturismul investigatorului și i-a înmânat drogul primit de la inculpatul, afirmând că l-a cumpărat cu suma de 865 euro.
S-a mai arătat în actul de acuzare că, din rapoartele de constatare medico-legale întocmite în cauză de Serviciul Județean de Medicină Legală B N nr. 2128/II/d/27 și nr. 2127/II/d/26) rezultă că în probele biologice ridicate de la inculpatul s-a evidențiat prezența tetrahidrocannabinolului iar în probele biologice ridicate de la inculpatul s-a evidențiat prezența cocainei, astfel că în privința acestor inculpați a fost pusă în mișcare acțiunea penală prin rechizitoriu și au fost trimiși în judecată și pentru infracțiunea de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, prev. de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000, respectiv prev. de art. 4 alin.2 din Legea nr. 143/2000.
Față de inculpați acțiunea penală a fost pusă în mișcare prin Ordonanțele din data de 5 august 2009, date de procuror în dosarul de urmărire penală nr. 73 D/P/2008.
Prin Încheierea penală nr. 31/CC/2009 din 5 august 2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr- s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților pe o perioadă de 29 de zile, încheiere care a rămas definitivă prin respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de aceștia (Decizia penală nr. 100/11.08.2009 a Curții de Apel Cluj ).
Ulterior, măsura arestării preventive a fost prelungită față de fiecare dintre cei trei inculpați prin Încheierea penală nr. 40/CC/ 31 august 2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul penal nr- și apoi menținută în baza art. 300/1 pr.pen. prin Încheierea penală din data de 1 octombrie 2009 Tribunalului Bistrița N, rămasă definitivă prin neexercitarea căii de atac.
În fine, prin Încheierea penală din 25.11.2009 a Tribunalului Bistrița N, definitivă prin neexercitarea căii de atac, s-a menținut măsura arestării preventive față de fiecare dintre cei trei inculpați.
Instanțele care au dispus luarea și ulterior prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpați au apreciat că, în cauză există probe și indicii suficiente de natură să justifice presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, fiind astfel incidente dispozițiile art. 143 Cod procedură penală. Aceleași instanțe au apreciat că inculpații se află în situația prevăzută de art. 148 lit. "f" Cod procedură penală, întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați sunt mai mari de 4 ani închisoare și există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică, al cercetării inculpaților în stare de libertate, a fost dedus în raport de natura și gravitatea faptelor săvârșite, sentimentul de insecuritate socială care s-ar crea în rândul comunității locale prin lăsarea lor în libertate dar și față de modalitatea concretă în care au fost săvârșite faptele.
Examinând legalitatea și temeinicia arestării preventive din perspectiva dispozițiilor art. 300/2 Cod procedură penală rap. la art. 160/ b Cod procedură penală, instanța de fond constatat că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă și justifică, pentru perioada următoare, privarea inculpaților de libertate, pentru buna desfășurare a procesului penal, fiind îndeplinite sub acest aspect cerințele art. 136 Cod procedură penală. În acest context, este de observat că cercetarea judecătorească este încă la început, fiind audiați doar inculpații și există temerea că lăsați în libertate ar putea influența administrarea probelor. Deși inculpații recunosc în mare parte faptele pentru care au fost trimiși în judecată, în urma audierii inculpaților și au rezultat contradicții în declarații, acesta din urmă relatând despre implicarea în traficul de droguri a unei alte persoane pe care a identificat-o cu date concrete, despre care nu a făcut vorbire în faza de urmărire penală. La termenele următoare, instanța de fond a arătat că, urmează a fi administrate probe din care să rezulte adevărata stare de fapt, astfel că în momentul de față, punerea în libertate a inculpaților nu este oportună, existând riscul real ca prin adoptarea unei asemenea soluții, cercetarea judecătorească să fie îngreunată, prin zădărnicirea aflării adevărului.
Raportat la actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că sunt îndeplinite cerințele art. 143 Cod procedură penală, respectiv există indicii grave de vinovăție de natură să justifice cel puțin pentru un timp măsura preventivă luată împotriva inculpaților. Totodată sunt îndeplinite cumulativ și cerințele art.148 lit. "f" Cod procedură penală cu privire la fiecare dintre inculpații trimiși în judecată. În cauza de față, pericolul concret pentru ordinea publică, în cazul cercetării inculpaților în stare de libertate, rezultă între altele, din gravitatea deosebită a infracțiunilor de care sunt acuzați, reflectată în limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dar și din reacția publică la comiterea unor astfel de fapte. Faptele de genul celor de care sunt acuzați inculpații, au o rezonanță negativă în rândul comunității locale și determină inevitabil o reacție negativă față de împrejurarea că, persoane asupra cărora planează acuzații în legătură cu traficul de droguri, sunt judecate în stare de libertate.
Faptul că inculpații nu au antecedente penale, că provin din familii bine organizate, au recunoscut infracțiunile în materialitatea lor și le regretă, nu constituie temeiuri pentru punerea acestora în libertate, ci împrejurări care (dacă vor fi găsiți vinovați la finalizarea cercetării judecătorești) atrag reținerea de circumstanțe atenuante, cu consecința aplicării unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
Așadar, tribunalul a apreciat că cerința pericolului concret pentru ordinea publică, prevăzută de art. 148 lit. f pr.pen. nu poate fi evaluată doar în raport de datele care caracterizează persoana inculpaților (lipsa antecedentelor penale, recunoașterea faptelor, situația familială, etc), ci și luând în considerare posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme din partea organelor judiciare, față de cei acuzați și cercetați pentru infracțiuni de trafic de droguri, în condițiile în car, infracțiunile de criminalitate organizată sunt în continuă creștere.
Față de aspectele relevate, tribunalul a apreciat că cercetarea în libertate a inculpaților nu este oportună, astfel că nu a primit nici cererile acestora de revocare a măsurii arestării preventive sau de înlocuire a acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 139.pr.pen. și respectiv 145 și 145/1 pr.pen.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal au declarat recurs inculpații și solicitând casarea încheierii atacate și,în principal,punerea lor în libertate, iarîn subsidiar, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
S-a arătat în motivarea recursurilor:
- în privințainculpatuluică, în cauză, nu există probe sau indicii, cu excepția actelor întocmite de investigatorii sub acoperire - în sensul vinovăției inculpatului, fiind vorba de un dosar abuziv instrumentat, în care s-a ignorat aplicarea unitară a legii și nu s-a ținut seama de situația personală a inculpatului care, nu are antecedente penale, a avut o atitudine corectă în fața organelor judiciare, iar timpul petrecut în arest preventiv se poate aprecia ca fiind suficient de îndelungat; conform și practicii CEDO, o persoană nu poate fi sancționată doar în baza actelor întocmite de investigatori sub acoperire, care nu respectă principiul egalității de arme și nici dreptul la apărare; se impune punerea în libertate a inculpatului, raportat la lipsa probelor de vinovăție și la perioada lungă de arest preventiv de 5 luni de zile,scusă până la acest moment.
- în privințainculpatuluică, în cauză nu mai subzistă temeiurile arestării, în special, cel privind pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului. Astfel, la data de 10 decembrie 2009, când s-a verificat legalitatea și temeinicia arestării preventive, instanța de fond reanalizat toate problemele avute în vedere la data luării acestei măsuri, fără a da o mai mare aplicabilitate dispozițiilor legale privitoare la posibilitatea și nu obligația instanței de a menține starea de arest, în contextul în care, atitudinea inculpatului s-a modificat față de momentul arestării, respectiv, a avut o atitudine sinceră și a furnizat anumite informații, care urmau să fie valorificate de organul de urmărire penală, chiar dacă aceste demersuri nu s-au materializat în aplicarea art.16 din Legea nr. 143/2000. S-a solicitat a se avea în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, are o familie legal constituită și copii minori în întreținere, are o firmă în administrare, iar după 6 luni de arest preventiv, se apoate aprecia că nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Nu pot fi avute în vedere ca probe, lucrările întocmite de investigatorii sub acoperire, deoarece toată activitatea acestora este lovită de nulitate absolută, ei fiind autorizați de procurorul de caz, înainte de a fi începută urmărirea penală în cauză, urmârindu-se practic, a se dovedi perseverența infracțională a inculpaților, provocați să comită fapte penale.
Deoarece inculpatul a fost determinat să efectueze tranzacții interzise de lege, din această perspectivă trebuie apreciat și pericolul concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a acestuia, precum și prin prisma faptului că, în urma percheziției efectuate la domiciliul inculpatului și la sediul societății acestuia, nu s-au găsit niciun fel de urme care să aibe legătură cu substanțele prevăzute în Legea nr. 143/2000.
Măsura arestării poate fi înlocuită cu una din măsurile prev. de art.145 sau art.145/1 pr.pen. neexistând riscul ca, lăsat în libertate, inculpatul să împieteze asupra bunei desfășurări a procesului penal.
Verificând încheierea atacată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art. 385/14 și art.385/6 alin.3 pr.pen. Curtea constată nefondate recursurile formulate în cauză, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin încheierea penală nr.31 din 5 august 2009 Tribunalului Bistrița -N, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, - și pe 29 de zile, începând din 6 august 2009 și până la 3 septembrie 2009 apreciindu-se ca îndeplinite condițiile prev. de art.143 și 148 lit.f proc.pen.
Ulterior, în cursul urmăririi penale, s-a prelungit arestarea preventivă a inculpaților, iar după trimiterea lor în judecată, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT - Biroul Teritorial Bistrița -N, la primul termen de judecată, în camera de consiliu, din 1 octombrie 2009, instanța de fond a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive prin prisma disp.art.3001proc.pen.
Cu această ocazie, s-a constatat de către Tribunalul Bistrița -N că luarea măsurii arestării preventive s-a făcut cu respectarea normelor legale prev.de art.136 rap.la art.143 proc.pen.și că în privința lor este incident cazul de arestare prev.de art.148 lit.f proc.pen.
Apoi, la termenele din 25.11.2009 și, respectiv din 10.12.2009, în virtutea dispozițiilor art.300/2 rap. la art.160/b pr.pen. s-a verificat din nou legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților și, constatându-se că temeiurile arestării impun în continuare privarea de libertate, s-a menținut măsura preventivă față de cei trei inculpați.
Potrivit disp.art.3001alin.3 proc.pen. când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate, sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține prin încheiere motivată arestarea preventivă.
Tocmai acest lucru l-a făcut instanța de fond la termenul din 10 decembrie 2009, când, în mod întemeiat a constatat că temeiurile arestării inculpaților recurenți impun în continuare privarea lor de libertate.
Aceasta deoarece, într-adevăr, indiciile temeinice, respectiv, datele din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi comis infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată - în sensul dispozițiilor art.68/1 pr.pen. - au fost analizate în mod definitiv la momentul luării măsurii arestării preventive și nu s-au modificat până la sesizarea instanței prin rechizitoriu și, respectiv, nici după audierea inculpaților, așadar, nici până la soluționarea prezentei, aceste indicii rezultând din declarațiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale, coroborate cu rapoartele întocmite de investigatorii sub acoperire, cu conținutul convorbirilor telefonice interceptate și, parțial, cu declarațiile inculpaților.
În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică a lăsării în liberate a inculpaților recurenți, acesta rezultă atât din gravitatea faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, cât și din rezonanța socială a acestora în rândul comunității din care provin, din starea de insecuritate, de revoltă ce s-ar induce, prin lăsarea în libertate a presupușilor autori ai unor astfel de fapte, în contextul în care, acest fenomen infracțional este în continuă creștere în societatea românească, iar în lipsa unei reacții corespunzătoare a organelor abilitate, există riscul potențial al comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane.
Starea dearest a inculpaților recurenți este totodată, în concordanță și cu dispozițiile art.5 pct.1 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, potrivit cărora, o persoană poate fi lipsită de libertate, printre altele, în vederea aducerii lor în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că au săvârșit infracțiuni, cazul inculpaților în speță
Fără a face abstracție de elementele personale favorabile inculpaților - lipsa antecedentelor penale, atitudinea lor procesuală, situația familială - Curtea constată, ca și instanța fondului că, acestea, chiar reale fiind, nu pout prevala, cel puțin la acest moment procesual, față de ceilalți factori, anterior menționați, care evidențiază pericolul pentru ordinea publică și care, justifică în continuare privarea de libertate.
În cauză apreciem totodată că, nu s-a depășit nici termenul rezonabil al unei detenții provizorii, în accepțiunea și a instanței europene, timpul scurs de la data arestării - 6 august 2009 - nefiind unul îndelungat, în măsură a determina aprecierea că s- estompat rezonanța socială negativă a infracțiunilor presupus a fi comise, rezonanță ce reprezintă unul dintre criteriile de apreciere a pericolului pentru ordinea publică, că s-ar fi redus așadar, dimensiunile acestui pericol.
În ceea ce privește criticile vizând nelegalitatea probelor pe care se bazează acuzarea și, implicit, starea de arest ( momentul și modul autorizării investigatorilor sub acoperire, activitățile concrete desfășurate de aceștia, în sensul unei posibile provocări a comiterii faptelor, etc.) - Curtea constată că, instanța învestită cu soluționarea fondului cauzei are abilitarea legală ca, pe parcursul cercetării judcătorești să verifice legalitatea probelor, să constate sau nu, eventuale cazuri de nulitate absolută, să verifice legalitatea modului de obținere a probelor, respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale ale inculpaților pe parcursul urmăririi penale, în virtutea disp.art.64 alin.2 proc.pen.și art.68 proc.pen.
În această fază procesuală însă, a recursurilor privind măsura arestului preventiv, Curtea nu are abilitarea de a cenzura legalitatea mijloacelor de probă, corectitudinea administrării probelor de către organele de anchetă și nici de a verifica apărări care țin de fondul cauzei.
Nu poate fi primită nici solicitarea recurenților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură, neprivativă de libertate, întrucât nu sunt îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art.139 pr.pen.respectiv, prin prisma considerentelor anterior expuse, nu au intervenit nici un fel de schimbări în privința temeiurilor arestării celor doi inculpați recurenți.
Așa fiind, se constată legală și temeinică hotărârea atacată, iar recursurile fiind nefondate, vor fi respinse ca atare în baza art.38515pct.1 lit.b Cod proc.pen.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei onorariu apărător din oficiu pentru inculpatul, sumă ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției si Libertăților.
În baza art.192 alin.2 proc.pen. vor fi obligați inculpații recurenți să plătească, fiecare, câte 300 lei cheltuieli judiciare în favoarae statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații (fiul lui și, născut la 30.06.1976) si ( fiul lui și, născut la 27.05.1969), aflați în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 10 decembrie 2009 a Tribunalului Bistrița N.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției si Libertăților.
Obligă pe inculpați să plătească în favoarea statului suma de, câte 300 lei fiecare, cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 22 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./ Dact.
5 ex./23.12.2009
Președinte:Săndel MacaveiJudecători:Săndel Macavei, Ana Covrig Livia Mango
