Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 81/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 81//
Ședința publică din 25 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 3: Florin
Grefier:
Ministerul Public - IC. - Serviciul Teritorial Timișoara - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale din data de 18.01.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales, inculpatul recurent, în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și judecarea în stare de libertate a inculpatului, arătând că temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu mai subzistă, având în vedere că în cauză au fost administrate toate probele, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, s-a întocmit rechizitoriul, inculpatul a fost trimis în judecată, nemaiputând astfel influența aflarea adevărului în cauză. Nu există nici un pericol pentru ordinea publică, având în vedere că inculpatul nu are antecedente penale.
Apărătorul inculpatului recurent, av. solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la ribunalul Timiș arătând că motivele pe care se întemeiază hotărârea sunt contrazise de dispozitiv, instanța nefăcând diferențierea între pericolul social generic al faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, și pericolul social pe care ar putea să-l reprezinte inculpatul pentru ordinea publică. Apreciază că scopul măsurilor preventive prevăzut de art. 136 Cpp poate fi atins și cu inculpatul în stare de libertate, menținerea în stare de arest ar putea prefigura o condamnare. Se mai arată că inculpatul nu are antecedente penale, a avut o conduită bună în societate, astfel că, în subsidiar, se solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică, apreciind că nu s-au modificat temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă a inculpaților.
Inculpații recurenți, având fiecare ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 18.01.2010 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș În baza art.3001alin.3 Cpp a menținut arestarea preventivă a inculpaților și, urmând ca legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile
În baza art. 139 alin. 1.pr.pen. a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpați prin apărători.
Analizând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților și în condițiile art. 3001.C.P.P. tribunalul a constatat și reținut următoarele:
Prin încheierea penală nr.147/CC/24.11.2009 (dosar nr-) pronunțată de Tribunalul Timiș, a fost luată măsura arestării preventive față de inculpații și pe o perioadă de 29 zile, ulterior măsura arestării preventive fiind prelungită prin încheierea nr.155/CC/15.12.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Potrivit dispozițiilor art. 3001.C.P.P. în cauzele cu inculpații aflați în stare de arest preventiv, instanța este datoare la primirea actului de sesizare, să verifice legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpați.
Luarea și prelungirea măsurii arestării preventive au fost întemeiate în drept pe dispozițiile art.143 Cpp raportat la art.148 alin.1 lit.f Cpp.
Din coroborarea celor două texte de lege rezultă condițiile ce trebuie întrunite pentru ca măsura arestării preventive să fie legală și temeinică: existența unor probe sau indicii temeinice că persoana suspectată a săvârșit fapte de natură penală; legea să prevadă pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau închisoarea mai mare de 4 ani; existența unui probatoriu din care să rezulte că lăsarea în libertate a persoanei prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În speță, din mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală (declarațiile inculpaților, procesul-verbal de constatare, declarații martori) rezultă indicii temeinice care justifică în prezent bănuiala rezonabilă că inculpații au săvârșit fapta de natură penală reținută în sarcina acestora prin rechizitoriu.
Pericolul social concret rezultă din modalitatea și împrejurările săvârșirii faptei. În concret pericolul pentru ordinea publică pe care cercetarea în stare de libertate a inculpaților l-ar crea, rezultă din faptul că aceștia sunt acuzați a fi săvârșit o infracțiune gravă, atingând în mod deosebit relațiile sociale referitoare la ordinea și sănătatea publică, acest pericol constă printre altele în reacția din rândul opiniei publice, care s-ar simți amenințată, dat fiind impactul de insecuritate socială creat prin asemenea infracțiuni.
Condițiile examinate subzistă și în prezent, motiv pentru care se impune menținerea arestării preventive.
Pentru considerentele expuse, instanța a menținut arestarea preventivă a inculpaților.
De asemenea, criteriile ce au determinat instanța pentru a aprecia că în continuare se impune menținerea sării de arest a inculpaților, au condus la concluzia că în acest moment procesual nu se impune înlocuirea aceste măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara, motiv pentru care a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpați prin apărători.
Împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul Timiș la data de 18.01.2010 în dosarul nr- din 13.01.2010 au declarat recurs inculpații și, înregistrate pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA - Secția Penală sub nr- din 22.01.2010.
Recursurile nu au fost motivate, fiind susținute oral de către apărătorii aleși, conform concluziilor menționate în partea introductivă a prezentei decizii.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs analizate din oficiu potrivit art. 38510alin 2 și 3. proc. pen. precum și examinând întreaga cauză sub toate aspectele conform art. 3856alin. 3. proc. pen. Curtea constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează.
Prima instanță a făcut o corectă apreciere a condițiilor de legalitate și temeinicie privind menținerea măsurii arestării preventive față de inculpați, constatând că există indicii că aceștia au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, în mod just Tribunalul a considerat că există presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiuni, constând în aceea că, în seara zilei de 23 noiembrie 2009, inculpatul a intermediat inculpatului găsirea cumpărătorului pentru cantitatea de circa 750 rezină de cannabis iar apoi au fost surprinși în flagrant în timp ce puneau în vânzare drogurile.
Din declarațiile date de inculpați, investigatorul sub acoperire, colaboratorul acoperit, din procesele-verbale de redare în formă scrisă a înregistrărilor ambientale, din raportul de constatare tehnico-științifică rezultă indicii suficiente care fac ca inculpații să fie bănuiți de săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, periculoase pentru sănătatea sau chiar viața cetățenilor, valori sociale fundamentale apărate de legea penală.
Tribunalul a reținut în mod corect pericolul social al faptei săvârșite (trafic de droguri de risc), dar și pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului (față de lipsa garanțiilor că inculpații recurenți ar abandona comportamentul infracțional - ambii sunt fără ocupație, numărul persoanelor implicate în traficul de droguri, felul și cantitatea drogurilor pretinse a fi fost deținute ori traficate).
Curtea consideră că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 alin. 1 lit. f) proc. pen. în sensul că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiuni care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța de recurs observă că este neîntemeiată citica potrivit căreia prima instanță ar fi motivat încheierea atacată doar prin prisma pericolului social generic al faptei, făcând o confuzie între acesta și pericolul pe care l-ar prezenta lăsarea inculpaților în libertate. Astfel, tribunalul a arătat că pericolul pentru ordinea publică pe care cercetarea în stare de libertate a inculpaților l-ar crea rezultă din modalitatea și împrejurările concrete ale săvârșirii faptelor, făcând trimitere și la mijloacele de probă din dosarul de urmărire penală.
Prin urmare, se consideră că autoritățile judiciare au demonstrat convingător justificarea menținerii măsurii arestării preventive.
Măsura arestării preventive are un caracter excepțional, starea de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile. Prin raportare la jurisprudența CEDO, instanța de recurs reține că aprecierea necesității luării și menținerii unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptelor cu privire la care există indicii că au avut loc cu participarea inculpaților, pe de altă parte. În condițiile de față, curtea de apel apreciază că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi judecați în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că aceste fapte au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
De asemenea, instanța de recurs apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului intimat ar putea încuraja și alte persoane să comită fapte asemănătoare și că ar crea în opinia publică un sentiment de insecuritate și credința că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social. Statul are obligația pozitivă de a adopta o legislație penală, dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol viața sau sănătatea cetățenilor.
În consecință, prima instanță a făcut o justă apreciere a necesității menținerii față de inculpați a măsurii arestării preventive.
Pentru aceleași motive care vizează menținerea arestării preventive se apreciază că față de inculpații recurenți nu poate fi luată altă măsură preventivă.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 38515pct. 1 lit. b) proc. pen. vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul Timiș la data de 18.01.2010 în dosarul nr- din 13.01.2010.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b) proc. pen. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul Timiș la data de 18.01.2010 în dosarul nr- din 13.01.2010.
În temeiul art. 192 alin. 2. proc. pen. obligă pe fiecare inculpat recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat, în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red /26.01.10
Tehnored. 2.ex./02.02.10
Pi. - - Trib. T
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Codrina Iosana Martin, Florin
