Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 820/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (1254/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 820
Ședința publică de la 1 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 2: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 3: Adriana Elena
GREFIER -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror .
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din 13 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurenta inculpată în stare de arest și asistată din oficiu de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Deasemenea, s-a prezentat interpret de limba rusă - domnul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, recurenta inculpată fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurentei inculpateavând cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive, cu punerea în libertate a inculpatei, considerând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut temeiuri noi, care să justifice privarea de libertate a recurentei. În continuare susține că cea pe care o apără nu este cunoscută cu antecedente penale, a avut o atitudine procesuală sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă, starea sa de sănătate este precară și apreciază că cercetarea judecătorească se poate desfășura în bune condiții cu inculpata în stare de libertate.
Reprezentantul parchetuluiconsideră încheierea pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală ca fiind legală și temeinică. În cauză sunt probe și indicii temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că faptele pentru care inculpata este cercetată au fost comise de către aceasta. Deasemenea, sunt îndeplinite și condițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că lăsarea în libertate a recurentei prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din gravitatea faptelor, modalitatea de comitere a acestora.
Pe cale de consecință solicită menținerea încheierii instanței de fond și respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurenta inculpată,având ultimul cuvânt, arată că este nevinovată, a fost mințită, nu a știut că este vorba de droguri. Solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de liberate.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Deliberând, asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință de la 13.05.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția I-a Penală s-a menținut starea de arest a inculpaților, și.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Că măsura arestării preventive a inculpaților a fost dispusă cu respectarea disp. art. 149/1 și C.P.P. cu îndeplinirea cerinței prevăzute de art. 143.C.P.P. rap. la art. 68/1Cpp, în sensul că există probe și indicii temeinice din care a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, relevante în acest sens, fiind probele administrate în cauză, în faza de urmărire penală.
Deasemenea, Tribunalul a reținut că, și la acest moment procesual, subzistă temeiurile prev. de art. 148 lit. f C.P.P. avute în vedere la data emiterii mandatelor de arestare preventivă, în sensul că sunt întrunite cumulativ cele două condiții: pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina fiecărui inculpat este mai mare de 4 ani și aceea ca, fiind lăsați în libertate, prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
Astfel, în aprecierea acestei din urmă condiții, instanța a avut în vedere gravitatea pericolului social generic al infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, natura și gravitatea faptelor pentru care sunt cercetați, limitele de pedeapsă stabilite de legea specială, cantitatea mare de drog traficată, perseverența deosebită a activității infracționale concretizată în numărul mare de acte materiale ce compun ilicitul penal, fiind extinsă pe o perioadă lungă de timp, activitate ce a condus ia câștigarea unor sume impresionante de bani în urma tranzacțiilor ilicite încheiate, precum și datele ce caracterizează persoana inculpaților.
Totodată, se reține că modalitatea concretă în care inculpații au desfășurat activitatea infracțională relevă periculozitatea lor deosebită, gruparea infracțională având o ierarhie bine stabilită, în condițiile în care întreaga activitate era concepută și dirijată, din penitenciar, de către inculpații și (lideri ai rețelei, cunoscuți în mediul furnizorilor de heroină din Turcia), ce se ocupau de punerea inculpaților, (membrii ai rețelei de traficanți de droguri ) în contact cu furnizorii de heroină din Turcia, de intermedierea telefonică, expedierea și transportul drogurilor spre România fiecare fiind de inculpații și (membrii ai aceleași rețele de narco-traficanți).
Contribuția fiecăruia dintre cei șapte inculpați la organizarea sau derularea acestor operațiuni a fost semnificativă și deopotrivă necesară.
Referitor la circumstanțele personale ale inculpaților, s-a reținut că, și sunt recidiviști fiind condamnați anterior la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de același gen și nu au o ocupație, iar inculpatul este, deasemenea, recidivist postcondamnatoriu, fiind anterior condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni contra patrimoniului și liberat condiționat la data de 02.03.2005, fără ca pedeapsa deja executată să-l fi determinat să conștientizeze consecințele stării de detenție, ci, dimpotrivă, acesta a perseverat în activitatea infracțională, chiar dacă de altă natură, astfel că pe cale de consecință, toate aceste aspecte fiind de natură a duce la concluzia că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În consecință, s-a apreciat că, în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal, conform dispozițiilor art.136 Cod procedură penală, s-a impus privarea de libertate a inculpaților și în continuare, cu atât mai mult cu cât și la acest moment procesual, subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și impun judecarea acestora în stare de arest.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.300/2 Cod procedură penală raportat la art.160/b Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, și și a menținut starea de arest preventiv a acestora.
Deasemenea, pentru aceleași motive, în temeiul dispozițiilor art.139 Cod procedură penală s-a respins ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, formulată de inculpata, apreciindu-se că luarea acestei măsuri nu asigură buna administrare a cauzei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata solicitând revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa în stare de libertate, motivat de faptul că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea sa de libertate.
În motivare, recurenta a arătat că nu este cunoscută cu antecedente penale, a avut o atitudine procesuală sinceră, iar starea sa de sănătate este precară.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 alin. final Cod procedură penală, Curtea constată recursul ca nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
În cauză, există indicii temeinice, în sensul art.143 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.68/1 Cod procedură penală din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței, având în vedere probele administrate pe parcursul procesului penal până în prezent.
Totodată, Curtea constată întrunite, în cauză, și cerințele art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală. În aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatei, Curtea are în vedere natura și gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina sa, modalitatea și împrejurările concrete de comitere a infracțiunilor, gradul ridicat de pericol social al acestora, cantitatea impresionantă de droguri de mare risc traficată, starea de agravare a răspunderii penale constând în forma continuată a infracțiunilor, dar și persoana și conduita inculpatei.
Față de considerentele expuse anterior, constatând că, în mod temeinic și legal, instanța de fond a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatei, în baza art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală recurenta-inculpată va fi obligată la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din 13.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă inculpata la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariul apărător din oficiu în cuantum de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.- 12.06.2009
Dact.EA-16.06.2009/2ex
Președinte:Simona CîrnaruJudecători:Simona Cîrnaru, Anca Alexandrescu, Adriana Elena
