Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 84/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 84
Ședința publică din data din data de 28 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Daniel Dinu Ștefan Fieraru
- - -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată
Biroul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui - și, născut la 15 mai 1990, deținut în Penitenciarul Mărgineni împotriva încheierii de ședință din data de din 22 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr-, prin care:
În baza dispozițiilor art. 3001alin. 3 Cod procedură penală, a menținut arestarea preventivă a inculpaților -, fiul lui și, născut la 06.10.1985 în Târgoviște, cu domiciliul în Târgoviște, str. - -,. 32,. A,. 2,. 9, județul D, -, fiul lui -- și, născut la 15.05.1990, cu domiciliul în Târgoviște, str. -. -,. 31,. B,. 29, județul D, și, fiul lui și, născut la 11.03.1991, domiciliat în A, fără forme legale în Târgoviște, str. - -,. 10,. 76, județul D, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin.1 Cod penal, art. 2 alin. 1 și art.4 alin.1 din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns recurentul-inculpat - personal, în stare de arest și asistat de avocat, apărător ales, din Baroul Dâmbovița, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 249/27.01.2010, aflată la fila 7 dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței, s-a luat legătura de către apărătorul ales, cu recurentul- inculpat, care este arestat.
Avocat pentru recurentul - inculpat, precizează că nu mai are alte probe de solicitat.
Reprezentantul Ministerului Public cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea, a luat act de declarațiile formulate, în sensul că nu mai sunt cereri prealabile de formulat,sau excepții de invocat, declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru inculpat, critică soluția pronunțată de Tribunalul Dâmbovița,prin încheierea de ședință din data de 22 ianuarie 2010, ca fiind nelegală și netemeinică.
Apreciază că magistrații instanței de fond nu au avut timp necesar studierii cauzei, Tribunalul Dâmbovița fiind sesizat de - Biroul Teritorial Dâmbovița cu cererea la data de 22 ianuarie 2010, dosarul primind termen de soluționare tot la această dată.
mpotriva inculpatului nu există alte indicii verificate din care să rezulte că ar fi făcut trafic de trafic de droguri. În opinia sa, inculpatul este un consumator de droguri, așa cum a și recunoscut, iar fapta este pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 2 ani.
Apreciază că raportat la timpul scurs de la momentul arestării preventive și la vârsta acestuia, nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat.
Se impune judecarea acestuia în stare de libertate, întrucât temeiurile care au stat la baza luării și prelungirii acestei măsuri nu mai subzistă.
Solicită să fie avute în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv faptul că este foarte tânăr și nu are antecedente penale.
Consideră că acesta nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, urmând să răspundă pentru fapta comisă și recunoscută.
În concluzie, solicită admiterea recursului, cercetarea inculpatului în stare de libertate sau luarea uneia dintre măsurile preventive restrictive de libertate prevăzute de dispozițiile art. 145 și 1451Cod pr.penală.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, apreciază că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și la acest moment, motiv pentru care solicită menținerea acestei măsuri în continuare.
Există date că inculpații au acționat într-o structură piramidală, s-au constituit într-un grup infracțional având ca scop comercializarea de droguri de risc către diverse persoane.
Inculpatul, având cuvântul, solicită judecarea sa în stare de libertate pentru a-și continua studiile.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de din 22 ianuarie 2010, Tribunalul Dâmbovița, în baza dispozițiilor art. 3001alin. 3 Cod procedură penală, a menținut arestarea preventivă a inculpaților -, fiul lui și, născut la 06.10.1985 în Târgoviște, cu domiciliul în Târgoviște, str. - -,. 32,. A,. 2,. 9, județul D, -, fiul lui -- și, născut la 15.05.1990, cu domiciliul în Târgoviște, str. -. -,. 31,. B,. 29, județul D, și, fiul lui și, născut la 11.03.1991, domiciliat în A, fără forme legale în Târgoviște, str. - -,. 10,. 76, județul D, toți trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin.1 Cod penal, art. 2 alin. 1 și art.4 alin.1 din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că în cursul anului 2009, cei trei inculpați s-au constituit într-un grup infracțional având ca scop comercializarea de droguri de risc către diverse persoane din municipiul Târgoviște și din alte localități de pe raza județului
de risc comercializate, hașiș și marijuana, erau achiziționate de către inculpați cu suma între 20 și 30 lei și vândute mai departe cu sume mai mari, activitatea acestora fiind coordonată de învinuitul -.
În cauză cei trei inculpați au fost arestați preventiv, apreciindu-se că probele administrate reprezintă indicii temeinice că aceste fapte au fost comise de inculpați, temeiurile de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive fiind acelea că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 alin.1lit.d și f Cod procedură penală, în sensul că inculpații s-au constituit într-un grup infracțional ce au săvârșit, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, infracțiuni de trafic de droguri de risc, fapte pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând întregul dosar de urmărire penală și probele administrate până în această fază procesuală, tribunalul a apreciat că menținerea arestării preventive a inculpaților se impune în cauză câtă vreme temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat.
S-a reținut că inculpatul a mai fost arestat preventiv anterior pentru fapte similare, în timpul detenției a dat dovadă de un comportament oscilant și nesincer, lăsarea sa în libertate prezentând riscul comiterii de noi infracțiuni.
Aceeași situație s-a regăsit și cu privire la ceilalți doi inculpați care, deși nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, au fost implicați în comiterea unor infracțiuni grave, cu o rezonanță deosebită în rândul opiniei publice.
În speța dedusă judecății, dată fiind gravitatea deosebită a faptelor pentru care sunt cercetați inculpații, modalitățile de comitere a acestora, toate coroborate cu întregul material probator, au justificat pe deplin menținerea arestării preventive și pe perioada cercetării judecătorești, măsură justificată în special pe considerente de securitate și apărare a ordinii publice.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a apreciat că în raport de dispozițiile procedurale ce reglementează judecata în stare de arest preventiv, de gradul de pericol social al faptelor comise de inculpați, de modalitatea concretă de săvârșire a acestora, de pedepsele prevăzute de legiuitor închisoarea mai mare de 4 ani, lăsarea acestora în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, și subzistând în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive a dispus menținerea acestei măsuri.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că nu mai subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, și nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond revocarea acestei măsuri și judecarea sa în stare de libertate.
Verificând încheierea atacată, in raport de criticile aduse și din oficiu conform art. 3856cod pr. penală, curtea constată că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu art. 3002cod pr. penală, in cauzele in care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând conform art. 160 din același cod.
Potrivit art. 160 alin. 1 cod pr. penală, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării preventive iar in alineatele 2 și 3 din același cod se arată că, atunci când constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat, sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, instanța dispune revocarea arestării preventive și punerea în libertate. În cazul în care constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii impun in continuare privarea de libertate, ori că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune menținerea arestării preventive.
Din economia acestor dispoziții legale rezultă că instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării preventive, și menține măsura arestării preventive atunci când constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii impun in continuare privarea de libertate, ori că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate.
Prin urmare, și în faza de judecată legea trimite tot la temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii, și incumbă instanței obligația de constata existența sau nu a acestor temeiuri și dacă acestea impun in continuare privarea de libertate pentru a se menține arestarea.
Probatoriul administrat la urmărirea penală și pe baza căruia s-a întocmit rechizitoriul, vine să susțină presupunerea rezonabilă că inculpatul recurent a săvârșit acte materiale ce pot întruni elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost cercetat și trimis în judecată. Acest probatoriu nu-și pierde valoarea în raport de faza procesuală în care se află cauza la un moment dat, știut fiind că probele nu au o valoare dinainte stabilită și că aprecierea fiecărei probe se face în urma examinării tuturor probelor administrate, conform art. 63 cod procedură penală. Pe de altă parte, această activitate de evaluare a întregului materialului probator administrat se face cu ocazia deliberării și pronunțării hotărârii asupra fondului cauzei, potrivit art. 343 cod procedură penală, și nu în cursul desfășurării unei faze procesuale.
Prin urmare, susținerea inculpatului că, fiind în faza cercetării judecătorești, nu mai pot fi invocate ca temeiuri concrete probe administrate în faza de urmărire penală, sau că ar trebui evaluate toate probele de fiecare dată când instanța se pronunță cu privire la menținerea sau nu a măsurii arestării, sau că numai probele administrate în această fază procesuală au valoare, în condițiile în care există probe ce nu pot fi efectuate și administrate decât în faza de urmărire penală ( ex. cercetări la fața locului, înregistrări audio sau video, proces verbal de prindere în flagrant), sunt nefondate.
Ca atare, constatând că cercetarea judecătorească nu a început, primul termen de judecată fiind fixat la data de 26.02.2010, curtea reține că se mențin temeiurile prevăzute de art. 143 cod pr. penală și avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar ulterior la prelungirea, față de inculpatul recurent.
Fără a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul până la rămânerea definitivă a hotărârii, curtea constată că în mod corect și temeinic argumentat s-a apreciat de instanța de fond că din probatoriul administrat rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul recurent a săvârșit faptele de care este acuzat, fapte ce pot întruni conținutul constitutiv al infracțiunilor de trafic și consum de droguri de risc, și constituirea într-un grup infracțional, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin.1 Cod penal, art. 2 alin. 1 și art.4 alin.1 din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, având în vedere situația de fapt reținută, respectiv că, în cursul anului 2009, inculpatul, împreună cu inculpații - și, s-au constituit într-un grup infracțional având ca scop comercializarea de droguri de risc către diverse persoane din municipiul Târgoviște și din alte localități de pe raza județului de risc comercializate, hașiș și marijuana, erau achiziționate de către inculpați cu suma între 20 și 30 lei și vândute mai departe cu sume mai mari, activitatea acestora fiind coordonată de învinuitul -.
Este realizată și cerința înscrisă în art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, privind existența cumulativă a celor două condiții, respectiv cea referitoare la pedeapsă, cât și cea referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică, deoarece pentru infracțiunile în legătură cu care inculpații sunt cercetați, dispozițiile din legile speciale prevăd pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților în acest moment procesual, ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol este evident și determinat de gravitatea infracțională, prin natura lor, de modul de comitere - probele din dosar relevând implicarea mai multor persoane organizate într-o rețea - de numărul mare de acte materiale, de legăturile apropiate între inculpați, de importanța valorilor sociale lezate și intensitatea atingerii adusă acestora, privind starea de pericol pentru sănătatea publică, de efectul nociv pe care îl au asupra sănătății persoanelor care le consumă, de starea de pericol creată pentru ordinea de drept și pentru securitatea socială și economică, ca urmare a desfășurării unor activități care încalcă dispozițiile legale privind drogurile de risc, supuse controlului național, de recrudescența acestui fenomen infracțional, care reprezintă una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate, de sentimentul de dezaprobare, de reală îngrijorare din partea societății civile care resimte necesitatea unei reacții împotriva celor suspectați de comiterea unor fapte penale, pe măsura gradului de pericol social al faptelor și autorilor acestora.
De asemenea, arestarea preventivă a inculpatului nu tinde să reprezinte o executare anticipată a pedepsei, durata nedepășind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil, de la data arestării trecând 3 luni.
Examinând încheierea atacată și din perspectiva art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, Curtea apreciază că sunt respectate si aceste dispoziții întrucât inculpatul a fost reținut în vederea aducerii în fața instanței competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit fapte penale, fiind necesară apărarea ordinii publice a drepturilor și libertății cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Concluzionând, curtea constată că instanța de fond a făcut o justă aplicare a prevederilor art. 143 și art. 148 lit. "f" cod procedură penală, măsura arestării preventive a recurentului inculpat fiind conformă scopului instituit prin art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, încheierea recurată fiind legală și temeinică.
În lipsa unor cauze de nulitate a hotărârii, care să fie invocate din oficiu în favoarea inculpatului, și cum în intervalul scurs de la luarea măsurii arestării preventive nu au apărut date noi care să justifice revocarea sau înlocuirea cu o măsură mai puțin restrictivă de libertate, curtea în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" cod procedură penală va respinge recursul declarat de inculpat împotriva încheierii de ședință din data de din 22 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr-, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2 cod procedură penală, va obligă recurentul-inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui - și, născut la 15 mai 1990, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de din 22 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr-.
Obligă recurentul-inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Daniel Dinu Ștefan Fieraru
-
GREFIER,
Red.
4 ex./29.01.2010
f- Tribunal
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Vasile MărăcineanuJudecători:Vasile Mărăcineanu, Daniel Dinu Ștefan Fieraru
