Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 843/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 843
Ședința publică de la 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Anton
JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 3: Elena Scriminți
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 30 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul, în stare de arest preventiv, asistat de av., inculpatul, în stare de arest preventiv, asistat de av., inculpatul, în stare de arest preventiv, asistat de av. -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Av. pentru inculpatul recurent depune la dosar un număr de 8 declarații olografe și copia cărții de muncă, în circumstanțiere. Precizează că nu mai are de formulat alte cereri.
Av. pentru inculpatul depune la dosar două declarații olografe, în circumstanțiere. Arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Av. - pentru inculpatul arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursurilor de față.
Av. pentru inculpatul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și casarea încheierii atacate ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Încheierea Tribunalului Iași din 30 noiembrie 2009 este nelegală și netemeinică întrucât nu s-a dispus menținerea măsurii de arest preventiv a inculpatului, în baza unei analize aprofundate a materialului probator existent, probe din care să rezulte implicarea inculpatului în comiterea faptelor reținute în sarcina sa, ci s-a limitat în a prelua motivarea superficială a acuzării, ce a stat la baza solicitării menținerii măsurii de arest preventiv.
De asemenea apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 136 din Codul d e procedură penală întrucât, în opinia sa, nu există fapte sau indicii că inculpații ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau că s-ar sustrage de la judecată, iar în actualul stadiu procesual, urmărirea penală a fost finalizată.
Consideră că instanța de fond a reținut eronat că probatoriul administrat în cauză ar demonstra și proba existența pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților.
Cât privesc dispozițiile art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, sub aspectul cuantumului pedepsei prevăzut de lege pentru infracțiunea dedusă judecății, acestea sunt îndeplinite în schimb pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților, s-a diminuat.
Practica CEDO a reamintit permanent că deși gravitatea acuzației și limitele de pedeapsă prevăzute de lege, sunt elemente relevante, în luarea măsurilor preventive, astfel de motivații nu sunt suficiente pentru justifica perioada lungă de arest preventiv. Măsura de arest preventiv este o măsură excepțională, starea de libertate fiind starea normală iar această măsură preventivă nu trebuie să depășească o durată rezonabilă.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul este arestat preventiv de 7 luni și nu s-a probat în nici un fel pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a acestuia.
Urmează ca instanța de recurs să aibă în vedere și tratamentul diferențiat la care sunt supuși inculpații din prezenta cauză și aici se referă la faptul că inculpatul este judecat în stare de libertate deși este trimis în judecată pentru aceeași infracțiune.
În concluzie, solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate. Apreciază că se impune înlocuirea măsurii de arest preventiv cu o altă măsură preventivă prev. de disp. art. 145 din Codul d e procedură penală.
Av. - pentru inculpatul solicită admiterea recursului formulat și casarea încheierii atacate pentru următoarele motive:
Primul motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond nu a analizat în mod concret activitatea infracțională efectuată de fiecare din cei trei inculpați în parte, așa cum este firesc, dat fiind faptul că răspunderea penală este personală ci a analizat totul la modul general.
Al doilea motiv de recurs vizează măsura discriminatorie aplicată inculpatului, acesta fiind arestat preventiv, menținându-se această măsură în condițiile în care din cei zece inculpați din prezenta cauză doar 3 sunt arestați preventiv, ceilalți fiind judecați în stare de libertate.
Cât privește motivarea primei instanțe consideră că aceasta nu este suficientă, încheierea de ședință fiind întemeiată doar pe dispozițiile art. 143 și 148 lit. f din Codul d e procedură penală, fără a analiza și a lua în considerare dispozițiile art. 136 din Codul d e procedură penală care se referă la scopul măsurii preventive.
În opinia sa, sunt analizate greșit dispozițiile art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală. Deși legiuitorul se referă la existența unor probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol pentru ordinea publică, instanța se referă la existența unui ipotetic pericol social, despre importanța valorilor sociale pretins a fi fost încălcate, despre un potențial impediment în procesul de protejare a acestor valori, confundând pericolul social al faptei cu pericolul concret pentru ordinea publică.
S-a mai referit instanța de fond în motivarea încheierii, la starea de vulnerabilitate emoțională a victimelor, față de acest aspect solicită a se avea în vedere că acestea deși erau minore aveau o bogată experiență sexuală.
Ultima critică pe care dorește să o aducă în discuție se referă la faptul că instanța de fond a apreciat că măsura de arest preventiv s-ar justifica chiar din perspectiva disp. art. 5 al CEDO plecând de la gravitatea posibilelor fapte prev. de art. 12 al. 1 și 2 lit. a și art. 13 al.1 și 3 din Legea 678/2001, însă solicită a se avea în vedere că dacă la momentul luării măsurii de arest preventiv, aceste temeiuri existau, la acest moment nu mai există, așa cum rezultă și din cuprinsul rechizitoriului. Depune la dosar note de concluzii.
Av. pentru inculpatul arată că instanța de fond, prin încheierea din 30 noiembrie 2009 menținut starea de arest a inculpaților considerând că subzistă temeiurile inițiale și că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Nici pe parcursul urmăririi penale și nici în cursul judecății nu s-a probat existența pericolului pentru ordinea publică.
Practica și teoria demonstrează faptul că, pe lângă probele de vinovăție trebuie avut în vedere și existența probelor privind pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților, lucru pe care instanța de fond nu l-a avut în vedere. Nu s-au arătat care sunt probele din care rezultă pericolul pentru ordinea publică, nu rezultă existența certitudinii că inculpatul dacă va fi lăsat în libertate, ar putea să influențeze buna desfășurare a procesului penal.
Instanța de fond trebuia să dovedească că temeiurile care au stat la baza luării măsurii de arest preventiv, subzistă și în prezent.
În cauza de față, doi din cei 10 inculpați sunt în executarea unei pedepse în Italia iar până la termenul stabilit de instanță nu se va realiza procedura de citare cu aceștia, astfel că la următorul termen se va pune din nou în discuție măsura preventivă, potențialul risc, temerea societății și existența pericolului pentru ordinea publică, pericol care se diminuează odată cu trecerea timpului.
Inculpatul este o persoană tânără, responsabilă, provine dintr-o familie organizată. Dă citire unor pasaje din declarațiile olografe depuse la dosar în circumstanțiere.
În concluzie solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate. Inculpatul dorește ca după 7 luni de arest preventiv să poată să sărbătorească Crăciunul cu familia sa.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că în decursul ultimilor 7 luni s-a spus absolut totul despre măsura de arest preventiv luată față de inculpați. S-a făcut referire la materialul probator administrat în cauză cu toate că la momentul de față nu se discută pe fondul cauzei. Instanța de fond cât și instanța de control judiciar, până la acest moment, au apreciat că există indicii temeinice și probe din care rezultă pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților.
Consideră că subzistă și la acest moment temeiurile inițiale, respectiv cele prev. de disp. art. 148 lit. din Codul d e procedură penală, nu s- modificat și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Solicită, în concluzie respingerea recursurilor și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Inculpatul având cuvântul arată că nu este cunoscut cu antecedente penale, nu a influențat și nu va influența procesul penal, astfel încât solicită înlocuirea măsurii de arest preventiv pentru a-și demonstra nevinovăția.
Inculpatul având cuvântul achiesează la concluziile apărătorului său. Solicită judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul având cuvântul achiesează la concluziile apărătorului său. Arată că are doi copii minori în întreținere.
CURTEA DE APEL
Prin încheierea de ședință din 30 noiembrie 2009 Tribunalului Iași, s-a dispus menținerea stării de arest a inculpaților, și, reținând că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
În termen legal, încheierea a fost recurată de inculpați și criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpații invocă faptul că nu există probe care să susțină acuzarea și implicit participația lor infracțională a inculpaților. Totodată, ei invocă inexistența indiciilor că inculpații ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, astfel cum reține încheierea criticată.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate dar și din oficiu, în limite procedurale, Curtea constată că recursurile nu sunt fondate pentru considerentele ce urmează:
Potrivit dispozițiilor art. 3002și 160 alin. 1 Cod procedură penală, în cursul judecății, instanța are obligația, ca periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, să procedeze la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului.
Cu această ocazie, conform alin. 2 și 3 ale art. 160 Cod procedură penală, instanța poate, fie să revoce măsura de arest preventiv (atunci când constată că este nelegală sau constată că temeiurile care au determinat luarea ei au încetat și nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate), fie să mențină măsura arestării preventive, ( atunci când constată că temeiurile care au determinat luarea eu impun în continuare privarea de libertate sau constată că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate a inculpatului.
Verificând toate actele și lucrările dosarului, prin prisma legalității măsurii preventive a inculpaților, instanța a constatat judicios, că această măsură preventivă a fost luată, prelungită și menținută, în mod succesiv, cu respectarea tuturor dispozițiilor legale ce reglementează această instituție de drept procesual penal.
Față de acestea, se apreciază că măsura arestării preventive a inculpaților este în concordanță cu dispozițiile legale incidente în materie, situație în care nu se impune revocarea ei.
Evaluând mijloacele de probă existente la dosar, cu referire la plângerile și declarațiile părților vătămate date în prezența unor consilieri, procesele verbale și planșele fotografice de recunoaștere a inculpaților, după fotografii, referatele de evaluare psiho-socială ale victimelor, procesele verbale de percheziție domiciliară și informatică, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, procesele verbale de redare rezumativă a convorbirilor purtate prin intermediul, fotografiile obținute în urma procesării filmelor pornografice descoperite la efectuarea percheziției la domiciliul inculpatului, --uri conținând filmări efectuate cu ocazia unor petreceri desfășurate la locuința inculpatului, procesele verbale referitoare la activitățile desfășurate de colaboratorul și investigatorul acoperit, declarațiile martorilor, instanța reține că de la momentul arestării preventive a fiecăruia dintre inculpați nu au apărut în privința nici unuia, elemente noi care să justifice aprecierea că temeiurile arestării - cele prev. de art. 143 și la art. 148 lit. "f" Cod procedură penală au încetat sau, că acestea s-au modificat.
În condițiile în care temeiurile arestării inițiale există și având în vedere natura și importanța relațiilor sociale pretins încălcate prin activitatea infracțională bănuit desfășurată, gravitatea diferențiată dar accentuată a tuturor faptelor presupus a fi comise de inculpații arestați preventiv, modalitatea și împrejurările concrete în care se presupune că au fpst săvârșite acțiunile ilicite, urmările produse, instanța apreciază că aceleași temeiuri justifică privarea în continuare de libertate a inculpaților.
În acest sens, este necesar a se menționa că, într-o jurisprudență constantă, Curtea de la Strassbourg a stabilit că legimitatea menținerii în detenție a unui arestat, trebuie apreciată în funcție de particularitățile cauzei, autoritățile judiciare naționale revenindu-le obligația de a asigura ca detenția provizorie a unui acuzat să nu depășească o durată rezonabilă, ceea ce nu e cazul în speța de față.
Pentru toate aceste considerente, Curtea urmează să constate că încheierea recurată îndeplinește condițiile de legalitate și temeinicie pentru a fi menținută și în baza dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, să respingă ca nefondate recursurile inculpaților, care vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații, și, toți deținuți în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 30 noiembrie 2009, hotărâre pe care o menține.
Obligă inculpații recurenți să plătească statului câte 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier,
- -
Red.
Tehnored - M - 2 ex.
20 ianuarie 2010
Judecător fond -
Președinte:Dan AntonJudecători:Dan Anton, Maria Cenușă, Elena Scriminți
