Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 856/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 856
Ședința ne publică de la 21 2009
PREȘEDINTE: Constantin Mereanu JUDECĂTOR 2: Membri Ștefan Făurar
- - - - JUDECĂTOR 3: Gheorghe
G - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 17 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul, asistat de avocat, apărător ales.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru recurent, având cuvântul, critică încheierea instanței de fond pentru netemeinicie, susținând că cercetarea judecătorească poate fi continuată cu inculpatul în stare de libertate, invocând stagiul în care se află cauza la instanța de fond, împrejurarea că a fost audiată partea vătămată și o parte din martori astfel că, revocarea măsurii arestării preventive nu este de natură să conducă la stabilirea adevărului material cu dificultate,
Mai mult, se susține că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, lăsarea în libertate a inculpatului, care este în vârstă de numai 26 ani și nu posedă antecedente penale, nefiind în măsură să prezinte pericol pentru ordinea publică.
Concluzionează în sensul admiterii recursului, casării încheierii pronunțată de instanța de fond și revocarea măsurii arestării preventive.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, motivând că nu s-au schimbat cauzele și condițiile care au dus la luarea măsurii arestării preventive,
De asemenea, susține că există indicii temeinice în sensul săvârșirii unor infracțiuni grave, ceea ce conferă un grad de pericol social ridicat, cu consecința necesitării menținerii stării de arest a inculpatului recurent.
Recurentul inculpat având cuvântul, își însușește concluziile puse de apărător, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond revocarea măsurii arestării preventive.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin încheierea din 17 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului - fiul lui și -a, născut la 21 noiembrie 1983 în C, domiciliat în comuna, sat, județul D, cetățean român, studii 10 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, taximetrist, CNP -, a fost menținută măsura arestării preventive, instanța de fond reținând că prin rechizitoriul din 23 aprilie 2009, nr. 262/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, inculpatul a fost trimis în judecată, pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, în varianta prev. de art. 197 alin.1 și 3 Cod penal și tâlhărie, prev. de art. 211 alin.1 Cod penal, în concurs real conform art. 33 lit. a Cod penal.
Prima instanță a reținut că, prin ordonanța din 29.03.2009 a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul pentru infracțiunile de viol și tâlhărie, iar prin încheierea nr.4/ 29.03.2009 (dosar nr-), Tribunalul Dolj - Secția minori și familie a dispus arestarea inculpatului pe o perioadă de 29 zile iar prin încheierile din 14.05.2009 și 11.06.2009 s-a dispus menținerea măsurii.
în conformitate cu dispozițiile art. 3002Cod procedură penală, inculpatul fiind arestat preventiv, în vederea verificării, pe parcursul cercetării judecătorești a legalității și temeiniciei arestării preventive, conform art. 160 Cod procedură penală, s-a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive.
În aceste condiții, instanța a apreciat că subzistă în continuare temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, coroborat cu pericolul social concret pentru ordinea publică, pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, având în vedere și caracterul rezonabil al perioadei arestului preventiv, dar și prezumția de nevinovăție față de respectarea dreptului la libertate, consacrat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În context, instanța de fond a constatat că gradul de pericol social al faptelor prezumate dar și modalitatea și împrejurările concrete în care acestea au fost săvârșite, în temeiul dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, a fost menținută starea de arest a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie.
Cu ocazia susținerii orale a recursului, s-a arătat că s-a scurs o perioadă de timp rezonabilă de la luarea măsurii arestării preventive, învederându-se că la instanța au fost administrate probe, astfel că cercetarea judecătorească poate să continue cu recurentul în stare de libertate, invocându-se în mod deosebit vârsta acestuia și lipsa antecedentelor penale.
Recursul este nefondat.
Curtea apreciază că încheierea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, care stipulează în mod expres că se poate dispune arestarea preventivă în condițiile în care inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
În speță, se constată că există indicii în sensul că la 28 martie 2009, în timp ce exercita profesia de șofer de taxi și conducea autoturismul în care se afla partea vătămată, în vârstă de numai 12 ani, folosind forța, a întreținut relații intime cu aceasta, iar ulterior i-a smuls telefonul din mână, în condițiile în care victima încerca să o apeleze pe mama sa pentru a solicita ajutor.
În aceste condiții se apreciază că sunt întrunite cumulativ cauzele prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, lăsarea în libertate a inculpatului putând induce ideea că autorul prezumat al unor fapte reprobabile se poate eschiva de la răspundere sau poate să încerce alterarea stabilirii adevărului material în cauză.
În consecință, în mod temeinic instanța de fond a apreciat că se impune continuarea cercetării judecătorești cu inculpatul în stare de arest preventiv, astfel că în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va dispune respingerea recursului ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 17 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, ca nefondat
Obligă recurentul-inculpat la 150 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 2009.
- - - - G
Grefier,
Red.jud.CM
Șt.
IB/ 07.10.2009
21 2009,
nr. 3 va urmări și încasa de la debitorul, suma de 150 lei, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Constantin MereanuJudecători:Constantin Mereanu, Membri Ștefan Făurar, Gheorghe
