Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 882/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR--14.09.2009

DECIZIA PENALĂ NR.882 /

Ședința publică din data de 17.09.2009

PREȘEDINTE: Ion Dincă JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan

JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu

GREFIER: - -

Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Serviciul Teritorial Timișoara este reprezentat de procuror .

Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul, împotriva încheierii penale din 09.09.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.

Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii cu consecința revocării măsurii arestării preventive a inculpatului motivat de faptul că temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea, prelungirea și menținerea măsurii arestării preventive nu mai subzistă la acest moment procesual, că temeiul de drept al art. 148 lit.f Cod procedură penală este afirmat de prima instanță fără să facă referire la probe. Solicită a se avea în vedere și vârsta inculpatului. Susține că la filele 194,195 dosar up există două ordonanțe pentru interceptarea convorbirilor telefonice, ordonanțe care a fost puse în aplicare, însă interceptările nu se găsesc la dosar. În subsidiar, pentru buna desfășurare a procesului penal solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

Procurorul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii ca legală și temeinică, având în vedere că temeiurile în baza cărora a fost luată măsura arestării preventive nu s-au modificat.

Inculpatul recurent, luând cuvântul, se declară de acord cu susținerile apărătorului.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:

Prin încheierea penală din 09.09.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timiș, în baza art. 300²Cpp rap. la art. 160 Cpp, a menținut starea de arest preventiv a inculpaților:

- (fiul lui și, născut la data de 07.06.1958 în, jud.T, CNP - -, domiciliat în,-, jud.T, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 41/11.04.2009 emis de Tribunalul Timiș );

- - (fiul lui G și, născut la data

de 30.03.1986 în, jud.T, CNP - -, domiciliat în,-,.4, jud.T, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 42/11.04.2009 emis de Tribunalul Timiș );

urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie analizată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.

În baza art. 139 alin. 1.C.P.P. rap. la art. 145 și art. 145 indice 1.C.P.P. a respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/țara, formulate de apărătorii aleși ai inculpaților și susținute de aceștia.

În baza art. 139 alin. 2.C.P.P.a respins cererile de revocare măsurii arestării preventive formulate de apărătorii aleși ai inculpaților și susținute de aceștia.

Deliberând asupra stării de arest preventiv a inculpaților, tribunalul a constatat, din analiza probatoriul administrat în cauză în cursul urmăririi penale, că temeiurile faptice care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați continuă să subziste.

Față de inculpați continuă să fie incidente dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f pr.pen. în sensul că acuzele care planează asupra acestora vizează infracțiuni sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la circumstanțele reale reținute drept cadru al săvârșirii faptelor în actul de sesizare al instanței, natura infracțiunilor.

În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpaților, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, stare de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, prin raportare la jurisprudența CEDO, tribunalul a reținut că aprecierea limitelor rezonabile ale unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor.

În condițiile de față, tribunalul a apreciat că, la acest moment procesual, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi judecați în stare de libertate. Astfel, s-a reținut că presupunerea rezonabilă privește fapte grave de un impact social deosebit.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 300²Cpp raportat la prev. art. 160 Cpp și cu respectarea principiilor consacrate de art. 5 alin.1 lit. c teza I din Convenția Europeană a drepturilor omului, a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive și a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificată în termenul legal de 60 de zile.

Pentru aceste considerente și având în vedere că măsura arestării preventive își menține în continuare caracterul adecvat, întrucât alte măsuri preventive restrictive de libertate nu oferă la acest moment procesual garanții suficiente pentru protecția ordinii publice, în temeiul art. 139 alin. 1 și 2 Cpp raportat la art. 145 ind. 1 Cpp, a respins ca neîntemeiate cererile de revocare și de înlocuire a măsurii arestării preventive, formulate de inculpați, prin apărătorii aleși.

Împotriva încheierii de ședință din 09.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA în data de 14.09.2009.

Recursul nu a fost motivat în scris, ci cu ocazia susținerii orale a acestuia, motivele invocate și cererile formulate fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.

Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 385⁶alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că în mod judicios prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 300².C.P.P. și 160 C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:

Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de actele procedurale efectuate de instanță. Sub acest aspect, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor art. 68¹.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia.

Pe de altă parte, aspectele invocate de inculpat în motivarea recursului nu sunt de natură a conduce la înlăturarea pericolului concret pentru ordinea publică a acestuia, precum și că măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt, neputându-se face aprecieri cu valoare de certitudine în acest moment procesual.

În mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente în continuare dispozițiile art. 143 al. 1 și art. 148 lit. f C.P.P. respectiv că sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat a unei fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică, făcând și o analiză judicioasă și completă a incidenței normelor și jurisprudenței CEDO aplicabile în cauză.

În completarea considerentelor și evaluării făcute de prima instanță, pe care și le însușește, instanța de recurs reține și faptul că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal, de trafic de droguri de risc în formă continuată, și art. 12 al. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal, de trafic de persoane în formă continuată, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal, infracțiuni grave; că există indicii cu privire la o activitate repetată privind racolarea unor persoane pentru exploatarea sexuală și distribuirea de droguri de risc. În acest sens, se constată că infracțiunile de trafic de droguri și cele de trafic de persoane aduc atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătății persoanei, demnității și libertății acesteia, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. Mai mult, există și obligația pozitivă a statului, în temeiul articolului 26 din Legea nr. 678/2001, de a lua toate măsurile care se impun pentru protejarea efectivă și specială a persoanelor vătămate prin infracțiunile prevăzute de această lege. Prin urmare, în condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează sănătatea personală și chiar viața.

În ce privește cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, formulată ca subsidiar în cadrul recursului, instanța constată că potrivit art. 136 alin. 8.C.P.P. alegerea măsurii preventive aplicate inculpatului trebuie să aibă în vedere scopul acesteia, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. În raport cu aceste criterii, precum și cu aspectele anterior analizate, instanța de recurs constată că măsura arestării preventive își menține în continuare caracterul adecvat și de necesitate pentru siguranța publică, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.139 C.P.P. iar garanțiile oferite de măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara nefiind suficiente pentru a asigura liniștea și sentimentul de securitate al cetățenilor

Astfel fiind, în baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 09.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

În temeiul art.385¹⁵pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 09.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-

În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul recurent la plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință din 17.09. 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. 21.09.2009

Tehnored.

2ex/ 28.09.2009

Prima inst. - Trib.