Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 90/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.90
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Mihai Viorel Tudoran
JUDECĂTORI: Mihai Viorel Tudoran, Florentin Teișanu Paul
- - - -
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul fiul lui G și al lui C, născut la 06 iunie 1961, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu de la data de 22 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care în baza disp.art. 3002Cod procedură penală rap. la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a acestuia dispusă prin încheierea din Camera de Consiliu nr.16/12 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr-, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr.31/U/13.07.2009 emis de Tribunalul Dâmbovița, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev.de disp.art.20 rap.la disp.art.174 - 175 lit.c Cod penal, constatând că temeiurile care au determinat luarea măsurii impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat, personal aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător desemnat din oficiu, din cadrul Baroului P, potrivit delegației nr.451/2010, fila 10 dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
În temeiul disp.art.172 alin.7 Cod procedură penală, cu permisiunea instanței, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul - inculpat a luat legătura cu acesta, precizând că nu are cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public de asemenea, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat solicitând cuvântul în dezbateri.
Curtea, ia act că în cauză nu mai sunt cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, iar față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat având cuvântul pentru recurentul - inculpat, a criticat încheierea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că deși acesta este cercetat pentru comiterea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat în raport de situația de fapt și de persoana acestuia, fapta nu prezintă pericol pentru ordinea publică, deoarece a lovit-o pe partea vătămată (sora sa) într-un moment de tulburare psihică, că anterior săvârșirii faptei a fost internat la Spitalul și în prezent beneficiază de tratament la Spitalul Jilava.
Astfel, apreciază că recurentul - inculpat poate fi cercetat și în stare de libertate, deoarece în cauză nu există indicii că acesta ar încerca să se sustragă de la judecată, nu va zădărnici aflarea adevărului, a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, se va prezenta la toate termenele de judecată, fiind conștient de obligațiile ce-i revin ca urmare a punerii în libertate și că măsura poate fi revocată în caz de nerespectare.
Pentru motivele mai sus enunțate a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu internarea într-un centru de specialitate pentru tulburări de comportament potrivit disp. art.114 Cod procedură penală
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică, susținând că probele administrate pe parcursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești constituie indicii temeinice care confirmă presupunerea rezonabilă că inculpatul săvârșit fapta pentru care este trimis în judecată respectiv: tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174-175 lit. c Cod penal, infracțiune cu un grad de pericol social deosebit de ridicat.
Apreciază că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, prevăzute de disp.art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, inculpatul săvârșind o faptă pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 4 ani, existând, pe de altă parte, probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul rezultă atât din natura infracțiunii cât și din modalitatea și împrejurările concrete reținute în actul de sesizare al instanței, în care inculpatul a acționat în data de 7.06.2009 aplicând mai multe lovituri cu un cuțit sorei sale -partea vătămată precum și mamei sale Constanta.
De asemenea, a arătat că lăsarea în libertate a inculpatului ar induce un sentiment de insecuritate în rândul cetățenilor, având în vedere că a fost trimis în judecată pentru comiterea unei infracțiuni contra vieții, unul dintre drepturile fundamentale garantate prin Constituție.
Totodată, consideră că nu se poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu internarea într-un centru de specialitate pentru tulburări de comportament potrivit disp. art.114 Cod procedură penală, deoarece la dosar nu există un raport de expertiză medico-legal care să ateste că fapta inculpatului a fost săvârșită fără discernământ.
Recurentul - inculpat personal având ultimul cuvânt, a solicitat instanței admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și cercetarea sa în stare de libertate, precizând totodată că din anul 2000 se află sub tratament și s-a mai întâmplat să-și piardă memoria iar în penitenciar nu beneficiază de medicamentele corespunzătoare, deși i-au fost prescrise, face tratament cu intermitență și nu regulat, doar când este prezentat la Spitalul Jilava.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea din data de 22 ianuarie 2010 Tribunalului Dâmbovița, în baza disp.art. 3002Cod procedură penală rap. la art. 160 alin. 3 cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a acestuia dispusă prin încheierea din Camera de Consiliu nr.16/12 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr-, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr.31/U/13.07.2009 emis de Tribunalul Dâmbovița, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev.de disp.art.20 rap.la disp.art.174 - 175 lit.c Cod penal, constatând că temeiurile care au determinat luarea măsurii impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Pentru a pronunța încheierea respectivă, prima instanță a reținut următoarea situație:
Probele administrate pe parcursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, se constituie în tot atâtea indicii temeinice care confirmă presupunerea rezonabilă că inculpatul săvârșit fapta pentru care este trimis în judecată - tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174-175 lit. c Cod penal, o infracțiune cu un grad de pericol social deosebit de ridicat.
S-a apreciat, de asemenea, că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, prevăzute de disp. art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, inculpatul săvârșind o faptă pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 4 ani, existând, pe de altă parte, probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul rezultă atât din natura infracțiunii, cât și din modalitatea și împrejurările concrete reținute în actul de sesizare al instanței, în care inculpatul a acționat:în data de 7.06.2009 a aplicat mai multe lovituri cu un cuțit sorei sale -partea vătămată precum și mamei sale Constanta.
S-a constatat așadar, în continuare, că lăsarea în libertate a inculpatului ar induce un sentiment de insecuritate în rândul cetățenilor, având în vedere că a fost trimis în judecată pentru comiterea unei infracțiuni contra vieții, unul dintre drepturile fundamentale garantate prin Constituție.
Se impune ca inculpatul să rămână în detenție preventivă, îngrădirea dreptului său la libertate, realizându-se în condiții de deplină legalitate, rațiuni mai puternice care țin de apărarea dreptului la viață și la integritate corporală, valori sociale ocrotite de textul incriminator citat, opunându-se la punerea în libertate a acestuia.
Fără a intra în analiza probelor administrate în cauză și fără a confunda pericolul social al faptei, indicator al gravității afectării ordinii publice, care i se impută inculpatului, cu pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea sa în libertate, nu se poate face abstracție de natura și gravitatea infracțiunii dar și de urmările acesteia, împrejurări care reclamă în continuare izolarea de comunitate a inculpatului, și care condiționează rămânerea sa în stare de arest.
În același sens, nu pot fi nesocotite realitățile sociale, ordinea publică trebuind să fie înțeleasă și ca reacție a cetățenilor în raport de comiterea unei asemenea fapte, care trebuie să aibă sentimentul că cei care asigură înfăptuirea justiției acționează ferm și cu celeritate împotriva fenomenelor infracționale, de natura celui dedus judecății.
Mai trebuie reținut și faptul că nu se poate aprecia că rezonanța activității infracționale desfășurată de către inculpat asupra părții vătămate a scăzut o dată cu trecerea timpului, reacțiile comunității la comiterea unor fapte îndreptate împotriva vieții și integrității corporale, nediminuându-se, persistând și reclamând un tratament strict chiar și pe perioada cercetării judecătorești, prezervarea ordinii de drept fiind o preocupare constantă a organelor judiciare chemate să se pronunțe asupra unor astfel de cazuri, aceasta și prin prisma proliferării fenomenelor de violență între persoanele din comunitățile locale rurale care se impune să fie reduse sau chiar stopate prin măsuri adecvate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și învederând că poate fi cercetat și în stare de libertate întrucât a recunoscut și regretat comiterea faptei, neurmărind să se sustragă de la judecata cauzei sau să zădărnicească aflarea adevărului.
Curtea, examinând încheierea recurată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat.
În acest sens, se reține că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni extrem de grave, precum aceea de tentativă la infracțiunea de omor calificat prev.de art.20 rap.la art.174 - 175 lit.c Cod penal, constând în aceea că a aplicat lovituri cu un cuțit sorei sale, căreia i-au fost cauzate plăgi multiple, dintre care una penetrantă care au necesitat circa 30 de zile îngrijire medicală și care i-au pus victimei viața în primejdie.
După cum a reținut și prima instanță, nu se poate face abstracție de pericolul social generic al infracțiunii respective, atunci când instanța verifică menținerea condițiilor necesare pentru privarea de libertate a inculpatului. Astfel, este evident că în pofida trecerii unui interval de aproximativ 6 luni de la arestarea preventivă a acestei persoane, respectiv prezența în continuare, în mod cert, un pericol concret pentru ordinea publică, cu atât mai mult avându-se în vedere antecedentele medicale psihiatrice ale persoanei în cauză, la data comiterii faptei inculpatul prezentând, conform raportului de nouă expertiză medico-legală psihiatrică, raptus impulsiv, aparent fără motivație comprehensibilă, la o tulburare de personalitate de tip mixt cu manifestări antisociale și agresive.
Cu alte cuvinte, pus în libertate, în orice moment acest inculpat ar putea devia de la un comportament normal punând în pericol pe semenii săi.
Nu pot fi primite susținerile acestei persoane în sensul că ar avea importanță pentru punerea sa în libertate atitudinea de recunoaștere și regret a faptei comise, dat fiind modul în care a săvârșit infracțiunea, în prezența și a altor persoane, dar și împrejurarea că acest aspect nu poate prevala asupra importanței prezervării siguranței cetățenilor.
Față de cele astfel reținute, Curtea, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat.
Având în vedere și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul fiul lui G și al lui C, născut la 06 iunie 1961, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, județul D împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 22 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 29 ianuarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Mihai Viorel Tudoran, Florentin Teișanu Paul
Fiind plecat în concediu
de odihnă, se va semna de
Președintele instanței
Grefier
Red.
Tehnored.EV
4 ex./03.02.2010
5221,- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Mihai Viorel TudoranJudecători:Mihai Viorel Tudoran, Florentin Teișanu Paul
