Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 915/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere măsură arest preventiv -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 915
Ședința publică de la 22 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Ilie Președinte Secție
- - - JUDECĂTOR 2: Liana Balaci
- - - JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Craiova.
Pe rol, soluționarea recursurilor penale declarate de inculpații și - ambii aflați în prezent în stare de arest preventiv în cadrul O - împotriva Încheierii de la data de 16 2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului O l
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții - inculpați (în stare de arest preventiv), asistați de avocat ales.
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate cereri noi, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții - inculpați, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii și, pe fond, revocarea măsurii arestului preventiv luată față de cei doi inculpați, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere inițial, la luarea măsurii arestării preventive, nu există date din care să rezulte că inculpații ar influența desfășurarea procesului penal sau că aceștia s-ar sustrage de la cercetarea judecătorească, sau ar influența martorii; s-a invocat, de asemenea, necesitatea revocării măsurii arestului preventiv și raportat la faptul că ceilalți inculpați din cauza de față se află în stare de libertate, deși sunt cercetați pentru comiterea acelorași infracțiuni ca și recurenții - inculpați, astfel încât s-ar impune această măsură pentru egalitate de tratament, menționându-se totodată că inculpații s-au aflat în stare de libertate și s-au prezentat la toate termenele de judecată, neprezentând pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursurilor ca nefondate, întrucât hotărârea primei instanțe este legală și temeinică. Recurenții - inculpați prezentând pericol pentru ordinea publică, care rezultă și din gravitatea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată.
Recurenții - inculpați și, având pe rând ultimul cuvânt, solicită admiterea recursurilor, conform concluziilor formulate de apărătorul ales, cu precizarea că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Constată că, prin Încheierea de la data de 16 2008 pronunțată în dosarul cu nr-, Tribunalului O l t, în baza art. 300/2 C.P.P. rap. la art. 160/b C.P.P. a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților - fiul lui și, născut la 28.08.1967 în de Vede, jud. T, domiciliat în T M, str. 1907, - 10,. 3,.41, jud. T, CNP- -, cetățean român, studii școala profesională, căsătorit, stagiu militar satisfăcut, administrator la SC SERV SRL T M, în prezent arestat preventiv în Arestul IPJ O - si - fiul lui și, născut la 25.07.1974 în T M, jud. T, domiciliat în T M, str. -, -.3, jud.T, CNP- -, cetățean român, studii 12 clase, căsătorit, stagiu militar satisfăcut, patron la SC SRL T M, în prezent arestat preventiv în Arestul IPJ O - menținând totodată privarea de libertate a celor doi inculpați, în continuare, întrucât nu s-au schimbat temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestora.
Instanța de fond a apreciat că temeiurile care au fundamentat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților și, așa cum au fost expuse în încheierea pronunțată de Tribunalul Olt la data de 23 iunie 2008 și încheierea nr.61/30 iunie 2008 pronunțată de instanța de recurs - Curtea de Apel Craiova, referitor la pericolul social concret pentru ordinea publică - art. 148 lit. f Cod procedură penală (în sensul că inculpații au comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani) și a dispozițiilor art. 148 lit. b și d C.P.P.(în sensul că, în situația lăsării in libertate a acestora ar încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea unor părți sau a martorilor, precum și faptul că ar putea săvârși noi fapte de același gen), subzistă și în prezent și justifică privarea acestora de libertate.
Acest pericol social a rezultat din împrejurările concrete ale faptelor, întreaga activitate infracțională desfășurată în cauză de inculpați și învinuiți - respectiv obținerea unor credite bancare în baza unor înscrisuri false emise de societățile comerciale administrate de aceștia și în care s-au făcut mențiuni false cu privire la calitatea de angajat și la salariul persoanelor solicitante ale creditelor - cele privind natura și gravitatea infracțiunilor raportat la valorile sociale ocrotite de legea penală, circumstanțele reale și durata activității infracționale, urmările acestor fapte, insecuritatea și reacțiile firești de dezaprobare ale membrilor societății a unor asemenea fapte, ceea ce denotă existența pericolului social concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpaților.
Eliberarea acestor înscrisuri false de către cei doi inculpați, care au calitatea de administrator ai unor societăți comerciale, înregistrarea contractelor fictive de muncă la ITM și racolarea persoanelor folosite drept solicitanți de credite prin intermediul altor persoane, față de care s-a început urmărirea penală, au relevat, pe de o parte, periculozitatea socială a inculpaților - care au conceput și coordonat această activitate infracțională, iar pe de altă parte, insecuritatea raporturilor juridice între particulari și unitățile bancare, aceste raporturi constituind valori importante ocrotite de lege.
Toate elementele expuse, au condus instanța de fond la aprecierea existenței pericolului social concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a celor doi inculpați și a justificării măsurii arestării preventive a acestora ca fiind cea mai adecvată, în raport de scopul măsurilor preventive, asigurându-se astfel atât prevenția generală cât și specială.
În cauză s-a apreciat a fi realizate și cerințele prevăzute de art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România prin Legea nr.30/1994, potrivit cărora "o persoană poate fi lipsită de libertatea sa dacă a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente,atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia", în sensul că în cauză sunt fapte și informații suficiente care determină existența unor motive verosimile de a bănui săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații și implicarea acestora, așa cum reiese din probele administrate în cauză până la această dată, atât declarațiile martorilor audiați dar și înscrisurile depuse și declarațiile inculpaților și învinuiților date pe parcursul urmăririi penale și în fața instanțelor de judecată și totodată există motive temeinice în raport de activitatea infracțională anterioară, dar și aspectele descoperite ulterior comiterii faptelor pentru care au fost cercetați inițial inculpații.
Totodată, în cauză au fost respectate garanțiile procesuale ale unui proces echitabil pentru inculpați, le-a fost asigurat dreptul la informare, fiindu-le aduse la cunoștință toate acuzațiile, respectiv faptele de a cărei săvârșire sunt învinuiți, conform art. 137/1 alin.1 C.P.P. dar și dreptul la apărare, atât pe parcursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată beneficiind de asistență juridică.
Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs, în termen legal, inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursurilor, casarea încheierii și, pe fond, revocarea măsurii arestului preventiv, arătând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere inițial, la luarea măsurii arestării preventive, nu există date din care să rezulte că inculpații ar influența desfășurarea procesului penal sau că aceștia s-ar sustrage de la cercetarea judecătorească, sau ar influența martorii; s-a invocat, de asemenea, necesitatea revocării măsurii arestului preventiv și raportat la faptul că ceilalți inculpați din cauza de față se află în stare de libertate, deși sunt cercetați pentru comiterea acelorași infracțiuni ca și recurenții - inculpați, astfel încât s-ar impune această măsură pentru egalitate de tratament, menționându-se totodată că inculpații s-au aflat în stare de libertate și s-au prezentat la toate termenele de judecată, neprezentând pericol pentru ordinea publică.
Recursurile declarate de inculpați în cauză, sunt nefondate.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de lege, se constată că este legală și temeinică, în concordanță cu probele administrate până în prezent și dispozițiile legale care reglementează măsura arestului preventiv.
Astfel, recurenții - inculpați au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea, împreună cu alte persoane, a infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin. 1 Cod penal și art. 291 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1,2, 3 și 5 Cod penal, precum și constituire și participare la grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003.
Codul d e procedură penală condiționează luarea unei măsuri preventive privative de libertate și, implicit, menținerea acesteia, de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond, respectiv: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, fapta să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii și să existe cel puțin unul dintre temeiurile de arestare expres și limitativ prevăzute de art. 148 Cod procedură penală, la care se adaugă și condiția conformității dreptului intern, cu exigențele art. 5 lit. c din, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acestuia.
Menționăm că luarea și menținerea măsurii arestării preventive, așa cum am arătat, este condiționată de existența unor probe sau indicii temeinice, care nu trebuie să aibă greutatea celor care ar motiva o condamnare, deoarece, din simplul fapt al definirii expresiei de "indicii temeinice" rezultă în mod neîndoielnic că acestea nu sunt probe, ci simple presupuneri sau bănuieli bazate pe deducții logice, având ca premise datele existente în cauză. Există deci indicii temeinice când, din analiza datelor existente în cauză, se desprinde în mod necesar presupunerea că cei față de care se efectuează cercetarea judecătorească au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați penal.
Ori, în cauza de față, se apreciază că probele administrate până în prezent pot fi apreciate ca motive verosimile de a bănui că inculpații din prezenta cauză au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
Ca urmare, în mod corect instanța de fond a apreciat că, în cauză nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive, fiind adevărat că numai gravitatea faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată nu poate fi socotită, în sine, ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, dar nici nu poate fi ignorate împrejurările, cât și modalitatea în care se presupune că ar fi fost săvârșite infracțiunile pentru care sunt cercetați.
Cu privire la critica recurenților - inculpați privind faptul că s-ar impune revocarea măsurii arestului preventiv, întrucât alți inculpați din prezenta cauză, cercetați pentru aceleași infracțiuni, se află în stare de libertate, precizând că este nefondată, deoarece acest aspect nu poate constitui motiv de revocare a măsurii arestului preventiv, în condițiile în care am arătat că subzistă temeiurile avute în vedere inițial la luarea acestor măsuri preventive față de cei doi inculpați.
Mai mult, la stabilirea pericolului concret pentru ordinea publică, nu se pot avea în vedere numai anumite date referitoare la inculpați, așa cum s-a invocat, respectiv faptul că anterior au mai fost cercetați în stare de libertate și s-au prezentat la toate solicitările organelor judiciare, ci și date referitoare la faptele pentru care recurenții sunt cercetați și posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare a organelor judiciare față de cei bănuiți că au săvârșit astfel de infracțiuni deosebit de grave.
Pentru aceste considerente, recursurile inculpaților sunt nefondate, astfel încât, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, vor fi respinse.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, vor fi obligați recurenții la plata sumei de 40 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și - ambii aflați în prezent în stare de arest preventiv în cadrul O - împotriva Încheierii de la data de 16 2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului O l
Obligă recurenții la plata sumei de câte 40 lei, cheltuieli judiciare statului, fiecare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. jud.: -
Jud. fond: C-tin
Dact. 2 ex./ 07 Ianuarie 2009
-22 2008 -
- Administrația Finanțelor Publice T M, va urmări și încasa de la fiecare inculpat, câte 40 lei RON, cheltuieli judiciare statului.
Dosar nr- --
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚĂ DE RECURS
ÎNCHEIERE nr. 71
Ședința din Camera de Consiliu de la 22 2008
PREȘEDINTE - - - - Judecător
- - - - Judecător
- - - - Judecător
Grefier -
Ministerul Public, reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, soluționarea cererii de abținere formulată de judecător, cu privire la soluționarea dosarului penal nr-, privind recursul declarat de inculpații, împotriva încheierii din 16 2008, pronunțată de Tribunalul O l
La apelul nominal nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, s-a acordat cuvântul în fond.
Reprezentantul parchetului având cuvântul pune concluzii de admitere a cererii.
CURTEA
Prin cererea depusă la dosar la 19 2008, d-na judecător, din cadrul secției penale a Curții de Apel Craiovaa formulat cerere de abținere de la judecarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr-, având ca obiect recursul declarat de, împotriva încheierii din 16 2008, pronunțată de Tribunalul Olt, prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive pentru ambii inculpați în baza art. 300/2 C.P.P. rap.la art. 160 menținându-se în continuare arestarea.
În motivarea cererii se arată că a participat la judecarea recursurilor declarate de Parchet și de inculpații, iar prin încheierea nr. 61 din 30 iunie 2008, în dosarul - s-au admis recursurile promovate de parchet și de inculpații sus menționați.
S-a respins recursul inc. și recursul parchetului privitor la acest inculpat.
S-a casat în parte încheierea recurată, în sensul că s-a dispus arestarea preventivă a inc. și pe o perioadă de 24 zile de la 23.06.2008 până la 16.07.2008, inclusiv.
S-a dispus anularea mandatelor anterioare și emiterea unor noi mandate corespunzătoare.
Deasemenea s-au menținut celelalte dispoziții ale încheieri recurate.
Având în vedere că din completul de judecată care a soluționat recursul și care a dispus arestarea preventivă a inculpatului a făcut parte și petenta, în baza art. 48 alin.1 lit. a Cod pr. penală, se va dispune admiterea cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
DISPUNE
Admite cererea
Stabilește că d-na jud. nu va lua parte la judecarea prezentei cauze, urmând a fi înlocuită conform planificării de permanență.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 2008.
- -, - -, - -,
Grefier,
Președinte:Aurel IlieJudecători:Aurel Ilie, Liana Balaci, Mariana Pascu
