Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 912/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere arestare preventivă -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.912
Ședința publică de la 22 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Aurel Ilie Președinte Secție
- - JUDECĂTOR 2: Liana Balaci
- - JUDECĂTOR 3: Mirela Ciurezu
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul R, împotriva încheierii din 2 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat, apărător oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru inculpat, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond, revocarea măsurii arestului preventiv, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive au încetat, această măsură preventivă trebuind să fie adaptată permanent în raport cu împrejurările concrete legate atât de cauza penală și de stadiul procesual, cât și de persoana inculpatului, respectiv perioada petrecută în arest preventiv și posibilitatea acestuia de a fi conștientizat repercusiunile negative ale unei conduite procesuale ostile; se arată că o astfel de schimbare a temeiurilor arestării preventive poate atrage înlocuirea acestei măsuri cu altă măsură neprivativă de libertate, având în vedere și durata arestării preventive, inculpatul suferind privare de libertate suficientă pentru realizarea scopului educativ al acesteia, fapt dovedit și de atitudinea procesuală cooperantă a inculpatului.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât hotărârea primei instanțe, în sensul menținerii arestării preventive a inculpatului este legală și temeinică în raport de gradul de pericol social al faptei pentru care acesta este cercetat.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin încheierea din 2 decembrie 2008, Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în baza art.3002rap.la art.160 Cod pr.penală, a constatat temeinicia și legalitatea arestării preventive a inculpatului R - fiul lui și, născut la 13 august 1987, în C, cu același domiciliu, în-, județul O și a menținut arestarea preventivă a acestuia.
Pentru se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr.579/P/2007, pentru săvârșirea unei tentative de omor calificat, prev.de art.20 Cod penal, rap.la art.174, 175 lit.i Cod penal, iar prin încheierea nr.7 din 17 martie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, s-a luat față de inculpat măsura arestării preventive, constatându-se incidența cazului de arestare prev.de art.148 alin.1 lit.f Cod pr.penală.
S-a constatat că această măsură preventivă se justifică și în prezent, în raport de dispozițiile art.143 Cod pr.penală, respectiv există probe și indicii temeinice că inculpatul a comis o faptă prevăzută de legea penală, iar probele administrate în cauză până în prezent, ar demonstra implicarea acestuia în săvârșirea unei fapte de natură penală.
De asemenea, prima instanță a reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu au încetat și nici nu s-au schimbat, în condițiile în care este evidentă existența unor motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să intre din nou în conflict cu legea penală, ținând seama de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, de faptul că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală și de la cercetarea judecătorească, fiind arestat în baza unui mandat european de arestare.
Așadar, s-a reținut că măsura arestării preventive luată față de inculpat este legală și temeinică și în consecință, se impune menținerea acesteia, în raport de dispozițiile art.3002Cod pr.penală și art.160 Cod pr.penală.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca nelegală și netemeinică, solicitând revocarea măsurii arestului preventiv și eventual, înlocuirea cu altă măsură preventivă neprivativă de libertate, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive au încetat, această măsură preventivă trebuind să fie adaptată permanent în raport cu împrejurările concrete legate atât de cauza penală și de stadiul procesual, cât și de persoana inculpatului, respectiv perioada petrecută în arest preventiv și posibilitatea acestuia de a fi conștientizat repercusiunile negative ale unei conduite procesuale ostile; se arată că o astfel de schimbare a temeiurilor arestării preventive poate atrage înlocuirea acestei măsuri cu altă măsură neprivativă de libertate, având în vedere și durata arestării preventive, inculpatul suferind privare de libertate suficientă pentru realizarea scopului educativ al acesteia, fapt dovedit și de atitudinea procesuală cooperantă a inculpatului.
Recursul inculpatului este nefondat.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de lege, se constată că este legală și temeinică, în concordanță cu actele existente la dosar și dispozițiile legale care reglementează măsura arestului preventiv.
Recurentul inculpat a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de violență, respectiv tentativă la omor calificat, prev.de art.20 Cod penal, rap.la art.174, 175 lit.i Cod penal.
Motivele de recurs invocate de către inculpat, în sensul că se impune revocarea măsurii arestului preventiv, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute inițial la luarea măsurii arestării preventive, impunându-se eventual înlocuirea acestei măsuri preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, în raport și de durata arestării preventive și atitudinea sinceră a inculpatului, sunt nefondate, deoarece în mod corect prima instanță a reținut că în cauză nu au încetat temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive arătate în dispozițiile art.143 și art.148 Cod pr.penală.
Astfel, Codul d e procedură penală, condiționează luarea unei măsuri privative de libertate și implicit, menținerea acesteia de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond, respectiv să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, fapta să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii și să existe cel puțin unul dintre temeiurile de arestare expres și limitativ prev. de art.148 Cod pr.penală, la care se adaugă și condiția conformității dreptului intern, cu exigențele art.5 lit.c din CEDO, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acestuia.
Așadar, luarea și menținerea măsurii arestării preventive este condiționată de existența unor probe sau indicii temeinice, care nu trebuie să aibă greutatea celor care ar motiva condamnare, deoarece din simplul fapt al definirii expresiei de indicii temeinice, rezultă în mod neîndoielnic că acestea nu sunt probe, ci simple presupuneri sau bănuieli, având ca premise datele existente în cauză. Ori, în cauza de față, se apreciază că actele existente până în prezent la dosar pot fi apreciate ca motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat.
De asemenea, se constată că termenul rezonabil invocat nu a fost depășit și nici durata arestării preventive, întrucât o astfel de apreciere se face în raport de complexitatea cauzei, comportamentul părților, numărul martorilor, natura infracțiunii investigate, dificultatea problemelor de fapt și de drept care trebuie soluționate.
În raport cu art.5 din CEDO și art.23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În cauză, așa cum s-a arătat, pericolul social potențial se apreciază în raport cu reacția opiniei publice, rezonanța faptei comise și sentimentul de insecuritate în rândul societății, generat de faptul că persoană bănuită de săvârșirea unei infracțiuni de violență deosebit de gravă, ar fi cercetată și judecată în stare de libertate.
În raport de aceste considerente, recursul inculpatului este nefondat, astfel încât în baza art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, va fi respins.
În baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, recurentul va fi obligat la 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, reprezintă onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R, împotriva încheierii din 2 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 140 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu avocat oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 decembrie 2008.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.LB
Gh.
PS/7.01.2009
22 decembrie 2008.
- Administrația Finanțelor Publice C va încasa de la rec.inc. suma de 140 lei, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Aurel IlieJudecători:Aurel Ilie, Liana Balaci, Mirela Ciurezu
