Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 920/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr.920
Ședința publică din data de 16 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 2: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 3: Mihai
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Prahova.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, fiul lui și, născut la 20.07.1967 și G, fiul lui și al lui, născut la 14.08.1967, ambii în prezent aflați în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din 11.12.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-, prin care în baza art. 139 alin.2 Cod procedură penală rap. la art.136 lit.b și c Cod procedură penală a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/țara, ca neîntemeiată.
Totodată în baza art. 3002Cod procedură penală rap.la art. 160 alin.1 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații: G, și
În baza art.160 alin.3 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților.
În baza art.1603Cod procedură penală s-a admis cererea inculpatului, de modificare a controlului judiciar, în sensul că instanța de fond a modificat obligația inculpatului de a nu depăși limita teritorială a orașului S, cu obligația de a nu părăsi teritoriul țării.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales, din cadrul Baroului B și recurentul - inculpat G, în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales, din cadrul Baroului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței avocat și au luat legătura cu recurenții inculpați, după care, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Curtea, ia act că nu sunt cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat G arată că recurentul înțelege să critice încheierea instanței de fond din data de 11.12.2009 pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a aratat de către prima instanță că temeiul arestării și a menținerii acestei măsuri privind pe inculpatul G îl constituie prevederile art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică însă pe acest aspect nu sunt probe din care să rezulte că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta acest pericol, în cauza de față existând suspiciuni, indicii dar nu probe pentru a fi demonstrat pericolul concret pentru ordinea publică, acestea fiind deduse din gravitatea faptelor și repetabilitatea infracțiunilor.
De asemenea arată că nu trebuie permanentizată starea de arest preventiv așa încât potrivit jurisprudenței Curții Europe a Drepturilor Omului cât și Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea din data de 12.05.2009 a reglementat instituția termenului rezonabil, care nu trebuie depășit.
S-a mai reținut în considerentele încheierii atacate că cercetarea în stare de libertate a inculpatului ar crea în rândul societății sentimentul că organele judiciare nu reacționează eficient împotriva unor infracțiuni de o gravitate și frecvență extrem de ridicate, însă dacă prin menținerea măsurii arestării preventive a acestuia nu reprezintă o reacție fermă din partea instituțiilor, atunci nu vede ce altă măsură s-ar putea lua, care să de-a naștere unui sentiment de securitate.
Precizează totodată că recurentul inculpat este acționar la o societate comercială care în prezent a intrat în insolvență, fiind disponibilizați cca. 4000 de angajați și depune la dosar încheierea din 16.11.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, pronunțată în dosarul nr-.
Se susține, pe de o parte că, până la soluționarea pe fond a cauzei, menținerea stării de arest a inculpatului nu aduce servicii desfășurării procesului penal, cu atât mai mult cu cât alți coinculpați sunt cercetați în stare de libertate. Hotărârile pronunțate de instanțele de judecată trebuie să fie legale și temeinice dar în același timp și echitabile.
Pe de altă parte, precizează că în cauză nu sunt îndeplinite disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală, punerea în libertate a inculpatului nu ar crea un potențial pericol pentru ordinea publică aceste dispoziții consacrate în textul anterior menționat cât și ale art. 1602Cod procedură penală, au fost greșit interpretate la primul grad de jurisdicție, deoarece nerecunoscând comiterea faptelor deduse judecății, el beneficiază de prezumția de nevinovăție și tratament egal cu ceilalți coinculpați, cercetați în stare de libertate.
Nu în ultimul rând, perioada îndelungată și lipsa antecedentelor penale sunt suficiente garanții pentru buna desfășurare a procesului penal.
În concluzie, solicită în principal, admiterea recursului declarat de inculpatul G, casarea încheierii primei instanțe și punerea în libertate a recurentului iar în situația în care instanța de control judiciar apreciază că se impune totuși luarea unei măsuri restrictive, solicită în temeiul art. 139 Cod procedură penală, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, solicită în principal, admiterea recursului, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive a recurentului în baza art.1601alin.4 Cod procedură penală cu referire la art. 160 alin.2 Cod procedură penală, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, dar restrictivă, prevăzută de art. 139 Cod procedură penală rap. la art. 1451Cod procedură penală.
Apărătorul recurentului - inculpat invocă decizia nr.1730/12.05.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ceea ce privește termenul rezonabil, care în ceea ce-l privește pe recurentul inculpat a fost încălcat.
În contradicție cu cele susținute, vine cauza Shabani contra Elveției, în care termenul arestului preventiv a fost de 5 ani, însă inculpatul în cauza invocată era condamnat pentru acte de terorism, astfel că în ceea ce-l privește pe clientul său termenul rezonabil a fost depășit.
Nu în ultimul rând supune instanței de control judiciar stadiul dosarului, din punctul său de vedere cauza de față nu este una foarte complexă așa cum lasă de înțeles organul de urmărire penală.
Se reține în sarcina recurentului - inculpat săvârșirea unor infracțiuni de corupție prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, complicitate la infracțiunea de dare de mită prev. de art. 255 Cod penal și deținere fără drept a unor substanțe clasificate din categoria precursorilor de droguri, în nici un caz nu poate fi vorba despre asemenea fapte, activitatea infracțională a acestuia fiind unică și diferită de a celorlalți coinculpați.
Dacă acesta a înțeles să nu de-a declarații la organul de urmărire penală, asta nu înseamnă că în fața instanței de judecată a adoptat aceeași atitudine, exprimându-și dorința de a fi audiat cât mai repede în vederea finalizării cauzei deduse judecății.
Referitor la motivarea instanței de fond cu privire la împrejurarea că s-a dispus totuși la data de 14.10.2009, admiterea cererii privind cercetarea inculpatului în stare de libertate, dar instanța ierarhic superioară, respectiv Curtea de APEL PLOIEȘTI, a considerat că se impune menținerea stării de arest față de inculpatul, nu poate fi reținută, dacă judecătorul fondului a considerat că la acel moment se impunea cercetarea acestuia în stare de libertate trebuia să fie consecvent în decizii.
Nu în ultimul rând, dacă la început speța dedusă judecății a fost puternic mediatizată, la acest moment interesul față de aceasta s-a diminuat considerabil
Prin decizia nr. 25 din 3.06.2008, ICCJ a admis recursul in interesul legii si a stabilit ca dispozițiile art. 159 alin. 8 fraza a II-a din Codul d e procedura penala se interpretează în sensul că sintagma folosită de legiuitor "înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate" are caracter imperativ, și nu de recomandare; astfel recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus admiterea sau respingerea prelungirea măsurii arestării preventive va fi soluționat întotdeauna înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate.
Așadar, în raport cu considerentele învederate, urmează să se constate că măsura arestării preventive luată față de recurentul - inculpat a expirat de drept, deoarece acesta trebuia soluționat la 14.12.2009 și nu 16.12.2009.
Mai solicită instanței de recurs să aibă în vedere persoana inculpatului, care are un tată bolnav imobilizat la pat și o copilă de 18 ani studentă.
Pentru cele mai sus expuse solicită admiterea recursului astfel cum a fost susținut.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul în dezbateri pune concluzii de respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii instanței de fond, ca temeinică și legală sub toate aspectele.
Prima instanță, în mod temeinic a considerat că în cauză subzistă motivele pentru menținerea stării de arest a recurenților nefiind încălcate nici dispozițiile prev. de art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului și nici art. 23 din Constituția României.
Hotărârea instanței de fond este legală, în cauză nu a intervenit nici o schimbare care să determine punerea în libertate și cercetarea recurenților - inculpați în stare de libertate, urmând ca aceasta să fie menținută ca atare.
Inculpatul G, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, precizând totodată că are cunoștință de obligațiile ce-i revin odată cu punerea sa în libertate și le va respecta întocmai, considerându-se o persoană responsabilă.
Inculpatul, de asemenea având ultimul cuvântul, solicită judecarea în stare de libertate fiind conștient de restricțiile ce urmează a-i fi impuse odată cu punerea sa în libertate, învederând totodată că se va supune acestora.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față,
Prin încheierea din data de 11.12.2009 a Tribunalului Prahova, pronunțată în dosar nr- al acestei instanțe în baza art.139 al.2 rap.C.P.P. la art.136 lit.b și c s C.P.P.-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/ țara, ca neîntemeiată.
În baza art. 3002.p Cod Penal rap.la art. 160 alin.1 s C.P.P.-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații: G, și
În baza art.160 alin.3 s C.P.P.-a menținut arestarea preventivă a inculpaților.
Pentru a pronunța încheierea respectivă Tribunalul Prahovaa reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr.97/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA- Serviciul Teritorial Pitești, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest a inculpaților: G, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.7 al.1 din Legea 39/2003; art.255 rap. la art.6 din Legea 78/2000 cu modificările și completările ulterioare cu aplic. art.41 al.2 pen.(pentru actele materiale din data de 03.10.2008 privind pe și 03.12.2008 privind pe.); art.6 din Legea 78/2000 cu modificările și completările ulterioare cu aplic. art.41 al.2 pen.; art.255 rap. la art.5 și 6 din Legea 78/2000 (faptă din septembrie 2007), pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de at.7 al.1 din Legea 39/2003; art.26 pen. rap. la art.255 pen. rap. la art.5 și 6 din Legea 78/2000 cu modificările și completările ulterioare cu aplic. art.41 al.2 pen. (pentru actele materiale din 03.10.2008 privind pe și 05.12.2008 privind pe ); art.22 al.1 din OUG nr.121/2006;, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.254 pen. rap. la art.5, art.6 din Legea 78/2000 cu modificările și completările ulterioare (pentru fapta din luna septembrie 2007), art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003;, pentru săv. infr. prev. și ped. de art.254 pen. rap. la art.5 și art.6 din Legea 78/2000 cu modificările și completările ulterioare;
Prin încheierea din data de 26.06.2009, Tribunalul Argeș, în baza art.3001alin.1 rap.C.P.P. la art.160 a C.P.P. constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților și a menținut starea de arest.
Din examinarea încheierii de arestare preventivă a inculpaților, s-a constatat că instanța a reținut că este îndeplinită condiția cerută de art.148 lit.f în C.P.P. sensul că există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În examinarea pericolului concret pentru ordinea publică, instanța de judecată a apreciat că față de datele concrete ale speței, la vremea respectivă precum și în conformitate cu practica CEDO, se justifică arestarea preventivă a inculpaților, cel puțin pentru un anumit timp.
Arestarea preventivă s-a solicitat, iar instanța a admis numai în raport de disp. art.148 lit.f ci C.P.P. nu și în baza art.148 lit.a sau b
C.P.P.Inculpații sunt reținuți și arestați preventiv de la data de 13.04.2009, iar la data de 25.06.2009 a fost învestită instanța, Tribunalul Argeș cu judecarea fondului cauzei, fixându-se ca prim termen de judecată data de 29.09.2009, deci, peste trei luni de la înregistrarea dosarului, ceea ce constituie o depășire cu mult a termenului rezonabil în fața autorității judecătorești.
Prin Încheierea nr.1469 a, din data de 26.08.2009, s- admis cererea formulată de inculpatul G și s-a dispus strămutarea judecării cauzei în care acesta a fost trimis în judecată de la Tribunalul Argeș la Tribunalul Prahova.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei din urmă instanțe la data de 02.09.2009 sub numărul -.
Referitor la cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea, se poate observa că de la momentul luării acestei măsuri preventive împotriva inculpatului, acesta a formulat mai multe cereri privind cercetarea sa în stare de libertate, cereri care au fost însă respinse atât de prima instanță cât și de instanța ierarhic superioară.
Conform dispozițiilor legale prevăzute de art.139 alin.1 C.P.P."măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură, când s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii".
În cauză, nu a fost încă începută cercetarea judecătorească, instanța, dispunând totuși în data de 14.10.2009, admiterea unei astfel de cereri, dar prin decizia nr.710/18.10.2009 Curtea de APEL PLOIEȘTI, înlăturat dispozițiile instanței de fond și a considerat că se impune menținerea stării de arest atât față de inculpatul, cât și față de ceilalți inculpați
Cu privire la susținerile inculpatului că nu ar exista probe referitoare la vinovăția sa acestea nu vor fi avute în vedere de către instanță decât odată cu soluționarea fondului, existând însă indicii că se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de care este cercetat.
S-a apreciat că situația avută în vedere cu ocazia judecării recursului de către Curtea de APEL PLOIEȘTI, nu s-a schimbat și nu există motive noi care ar putea duce la schimbarea punctului de vedere exprimat anterior de instanța ierarhic superioară, motiv pentru care, tribunalul, în baza art.139 alin.2 și C.P.P. art.136 lit.b și C.P.P. a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/țara, formulată de inculpatul, ca neîntemeiată.
Prima instanță a constatat că, trebuie observat că natura și gravitatea faptelor imputate inculpaților, caracterul organizat al acestora, modul în care se reține în rechizitoriu, că ar fi fost săvârșite, numărul mare al participanților la săvârșirea infracțiunilor, reprezintă indicii referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică reprezentat de inculpații din prezenta cauză.
De altfel trebuie avute în vedere și multitudinea actelor materiale ce formează elementul material al infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, întinderea activității infracționale pe un interval de timp semnificativ ce reliefează, în acest sens, perseverența inculpaților, acestea reprezentând de asemenea elemente de natură a contura pericolul social concret al infracțiunilor pentru care sunt cercetați cei trei inculpați aflați în stare de detenție.
Potrivit jurisprudenței CEDO, rezonanța socială a faptelor, reprezintă unul dintre criteriile avute în vedere la aprecierea pericolului concret, iar în condițiile stării de corupție generalizate din fotbalul românesc, este obligatorie o reacție fermă din partea organelor judiciare în vederea eradicării acestui fenomen.
S-a considerat că, cercetarea inculpaților în stare de libertate la acest moment, când nu a fost începută cercetarea judecătorească nefiind luate declarații inculpaților arestați, prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică. Cercetarea în stare de libertate a inculpaților ar crea în rândul societății sentimentul că organele judiciare nu reacționează eficient împotriva unor infracțiuni de o gravitate și frecvență extrem de ridicate.
Circumstanțele personale ale inculpaților, nu constituie obiectul cercetării instanței la acest moment, urmând a fi avute în vedere în eventualitatea aplicării și respectiv a dozării pedepsei după epuizarea întregului probatoriu ce urmează a fi administrat în prezenta cauză.
Cercetarea unora dintre inculpații din prezenta cauză în stare de libertate, nu poate induce ideea că inculpații arestați încă în prezenta cauză nu s-ar bucura de prezumția de nevinovăție existentă în cazul oricărei persoane trimise în judecată sau că nu ar beneficia de toate garanțiile procesuale existente în dispozițiile legale ale legii române și a Convențiilor Europene la care România este parte.
Este evident că există posibilitatea ca măsura preventivă dispusă să fie înlocuită de către instanță în cazul în care a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu există temeiuri care să justifice menținerea acesteia.
Instanța constată că în ceea ce îi privește pe inculpații arestați în prezenta cauză, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării nu s-au schimbat și nu există date la dosarul cauzei din care să rezulte că au fost încălcate prevederile legale în momentul arestării preventive a acestora.
După cum s-a menționat, prin decizia nr.710/2009 a Curții de APEL PLOIEȘTI, s-a apreciat că față de gravitatea infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, de modalitatea organizată de săvârșire a acestora, de limitele de pedeapsă prevăzută de lege pentru acest gen de infracțiuni este necesară cercetarea celor trei inculpați în stare de arest pentru buna desfășurare în continuare a procesului penal.
Așa cum s-a arătat, până în prezent nu s-au efectuat nici un fel de acte procedurale din momentul în care s-a apreciat de către instanța ierarhic superioară, că inculpații trebuie cercetați în stare de arest.
Împotriva acestei încheieri au declarat recursuri inculpații G și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie apreciind că pot fi judecați și în stare de libertate și învederând în esență că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în plus ambii inculpați, care nu posedă antecedente penale, nefăcându-se vinovați pentru faptul că deocamdată nu s-a putut trece la audierea lor pe fondul cauzei, chiar dacă dosarul - din punctul lor de vedere - nu este unul complex.
Inculpatul recurent a mai arătat în plus că, în opinia sa măsura arestării preventive luată împotriva sa a expirat de drept deoarece recursul prezent trebuia soluționat înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate, mai exact până la 14.12.2009, conform deciziei nr. 25 din 3.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție de recurs în interesul legii.
De asemenea, ambii recurenți au invocat în sprijinul lor circumstanțe personale inculpatul G învederând că societatea SC SA al cărei patron este se află în procedura de insolvență, disponibilizând deja aproximativ 2500 de persoane și existând pericolul disponibilizării și a celorlalți angajați; iar inculpatul învederând că se confruntă cu diverse probleme de familie, tatăl său fiind imobilizat la pat.
Curtea, examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, constată că recursurile sunt nefondate.
Astfel, se reține că cei doi recurenți - inculpați sunt cercetați pentru săvârșirea unor fapte de corupție, pentru care există indicii că au fost comise în mod sistematic și organizat, iar nu dintr-o perspectivă întâmplătoare, fapte pentru care, mai ales în contextul social actual în care România a devenit membră a Uniunii Europene, este necesar ca riposta statului să fie una fermă și promptă, flagelul respectiv aflându-se printre primele cauze care sapă la temelia ordinii de drept.
În consens cu cele reținute de Tribunalul Prahova, Curtea constată că deși a trecut un termen de aproximativ 8 luni de la arestarea preventivă a inculpaților - recurenți, termen care raportat la rezonanța cauzei dar și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului nu poate fi considerat unul nerezonabil, nu s-au schimbat încă temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive față de aceste persoane, pericolul social concret al celor doi inculpați fiind încă de actualitate, mai ales în condițiile în care acestea nu au putut fi deocamdată audiate pe fondul cauzei pentru a se putea descoperi poziția lor procesuală.
Curtea mai constată și împrejurarea că deși în mod evident este dreptul legal al oricărei persoane privative de libertate să formuleze cereri de revocare, înlocuire, liberare provizorie prevăzute de Codul d e procedură penală, inculpații au formulat un număr extrem de mare al acestora "bombardând" practic instanța de judecată cu asemenea petiții și conducând la un efect invers decât cel scontat și anticipat, fiind dificil de presupus ca o instanță de judecată, ba chiar uneori același complet de judecată să se dezică după numai câteva zile de propriile sale considerente și convingeri pentru a pronunța o soluție diametral opusă.
Este drept că se pot schimba orice temeiuri de fapt sau de drept care la un moment dat preconizează o anumită soluție, dar frecvența extrem de ridicată a acestor cereri a făcut ca timpul scurs între acestea să fie atât de scurt încât orice posibilă reevaluare a situației juridice a acestor persoane a trebuit permanent raportată la situația acestora din urmă cu câteva săptămâni sau luni iar nu la aceea din momentul ultimei cereri.
Cu privire la presupusa încetare de drept a măsurii arestării preventive a inculpatului (situație care teoretic ar profita și celuilalt inculpat recurent - G) Curtea constată că nu ne aflăm într-o asemenea ipoteză, iar referirile la decizia nr. 25 din 3.06.2008 de recurs în interesul legii a Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt inoportune, decizia respectivă referindu-se în mod expres la instituțiaprelungiriimăsurii arestării preventive din cursul judecății.
După cum a reținut și instanța de fond circumstanțele personale ale recurenților inculpații urmează a fi avute în vedere în eventualitatea aplicării vreunei pedepse, la sfârșitul cercetării judecătorești, necesitatea desfășurării în bune condiții a instrucției penale primând în acest moment.
Față de cele astfel reținute, Curtea, în baza art. 38515alin.1 pct.1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursurile ca nefondate.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursul declarat inculpații, fiul lui și, născut la 20.07.1967 și G, fiul lui și al lui, născut la 14.08.1967, ambii în prezent aflați în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din 11.12.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-.
Obligă recurenții la plata a câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 16 decembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - - -
Grefier,
6 ex/21.12.2009
Red. /DC
nr- Tribunalul Prahova
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3113/2006
Președinte:Florentin TeișanuJudecători:Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu, Mihai
