Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 934/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 5390/2/2009
1412/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 934
Ședința publică de la 19 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 2: Florică Duță
JUDECĂTOR 3: Petre Popescu
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de către inculpații și, împotriva încheierii de ședință din data de 26.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Ia Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții - inculpați personal, în stare de arest și asistat de avocat oficiu, în baza delegației nr. -, emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară și personal, în stare de arest și asistat de avocat oficiu, în baza delegației nr. -, emisă de Baroul București - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Constatând că, nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, trece la dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat având cuvântul, solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate, considerând că, la dosar nu sunt indicii certe din care să rezulte că, inculpatul ar fi un pericol pentru ordinea publică, având în vedere și circumstanțele personale ale acestuia.
Apărătorul recurentului - inculpat având cuvântul, solicită admiterea recursului și lăsarea în libertate a inculpatului, având în vedere că, acesta și-a recunoscut fapta și nu au apărut temeiuri noi, care, să ateste că inculpatul ar fi un pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursurilor, ca nefondate, având în vedere că, între timp, s-a menținu starea de arest preventiv a inculpaților, prin sentința de condamnare a acestora, pronunțată de instanța de fond.
Recurentul - inculpat având cuvântul, declară că este nevinovat.
Recurentul - inculpat având cuvântul, arată că, lasă la aprecierea instanței decizia ce se va lua.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea de ședință din 26.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în baza art. 3002rap. la art.160 al.l și 3 Cod proc.pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților:, fiul lui și, ns. la data de 30.01.1985 în B, având CNP--, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr.5//15.01.2009, emis de Judecătoria Sectorului 2 B și, fiul lui și, ns. la data de 15.08.1983 în oraș H, jud.H, având CNP--, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr.6//15.01.2009, emis de Judecătoria Sectorului 2
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a apelanților inculpați a fost dispusă cu respectarea condițiilor prev. de art.143 proc.pen. și art.148 lit.f proc.pen. Totodată, s-a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Astfel, din materialul probator administrat până în prezent în cauză rezultă în continuare presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit fapta pentru care au fost trimiși în judecată. De asemenea, pentru această infracțiune legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea faptei, împrejurările și modalitatea în care se reține că ar fi fost comisă, circumstanțe personale ale inculpaților, relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea inculpaților în libertate, motiv pentru care se va menține starea de arest preventiv a acestora.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs cei doi inculpați, care au susținut, în esență, că lăsarea lor în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În acest sens, inculpatul a făcut referire la circumstanțele sale personale, iar inculpatul la atitudinea procesuală sinceră.
Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform art.385/6 Cod procedură penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică.
Astfel, temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați nu au încetat și nici nu s-au schimbat, ci se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
În acest sens, se are în vedere faptul că și în acest stadiu procesual există la dosarul cauzei probe că inculpații și au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, cum corect a reținut Tribunalul, fiind așadar întrunite în continuare cerințele art.143 Cod procedură penală. De altfel, nu lipsit de relevanță, din acest punct de vedere, este faptul că în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare a inculpaților în primă instanță, hotărâre care,între timp, a fost menținută de instanța de apel.
Cât privește temeiul prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, Curtea constată că și acesta se menține, căci, pe de o parte, subzistența cerinței cuantumului minim al pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunile imputate este indiscutabilă, iar pe de altă parte, lăsarea în libertate a inculpaților prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică. În legătură cu această din urmă condiție, este de menționat că inclusiv în jurisprudența Curții (în special cu referire la unele cauze împotriva Franței, printre care și ), s-a admis că prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita "o tulburare a societății", de natură să justifice o detenție preventivă. Or, faptele ce li se impută inculpaților, prin modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire (tâlhărie săvârșită de două persoane, într-un loc public, prin amenințarea exercitării de violențe fizice cu un cuțit) nu numai că prezintă o gravitate deosebită, dar reliefează și o periculozitate sporită a inculpaților (cu atât mai mult cu cât inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală), existând așadar probe că judecarea lor în stare de libertate este de natură să în continuare, în mod efectiv, ordinea publică.
Ca atare, în mod corect Tribunalul a reținut că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților nu numai că se mențin, ci și impun privarea în continuare de libertate a acestora, fiind întrunite cerințele art.160/b alin.3 Cod procedură penală.
Nu mai puțin, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților este necesară pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, în acord cu dispozițiile art.136 alin.1 Cod procedură penală.
Pentru considerentele mai sus expuse, constatând că încheierea primei instanțe este legală și temeinică, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de cei doi inculpați, soluție în raport de care îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 26.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Ia Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare dintre recurenții inculpați la câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului, din care câte 100 lei pentru fiecare inculpat reprezintă onorariul avocaților din oficiu, ce se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-7.07.2009
Președinte:Andreea CioatăJudecători:Andreea Cioată, Florică Duță, Petre Popescu
