Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 937/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 2803/3/2009
1088/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 937
Ședința publică de la 19 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 2: Florică Duță
JUDECĂTOR 3: Petre Popescu
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de către petiționarii, anonyme, anonyme, MANAGEMENT & CO.KG, și anonyme, împotriva sentinței penale nr.428 din data de 16.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns intimatul, personal și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. -, emisă de Baroul București - Cabinet individual, lipsind recurenții - petiționari, Management & Co.Kg, și,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Constatând că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, trece la dezbateri.
Apărătorul intimatului, având cuvântul, solicită respingerea plângerilor formulate de către petiționari și menținerea celor două soluții pronunțate anterior, fără obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor, ca nefondate, considerând că soluția procurorului de netrimitere în judecată a petiționarului, este legală și temeinică.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față:
Prinsentința penală nr. 478/16.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penalăîn temeiul art. 2781alin. 8 lit. a Cpp - respins ca nefondată plângerea formulată de petentele SA, Management & Co KG, SA și cu sediul ales la & în B, Strada -. - nr. 62, sector 5, în contradictoriu cu intimatul, împotriva rezoluției nr. 1393/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Municipiului B dată la 13.11.2008 și menținută prin ordonanța nr. 3271/II-2/2008 din 13.01.2009 a Primului procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Municipiului
A fost menținută în consecință soluția din rezoluția atacată.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cpp au fost obligate petentele la plata sumei de 200 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
La data de 16.03.2007, intimatul a fost oprit pe raza localității Popești - din Județul I, în timp ce se deplasa cu autoturismul proprietate personală pentru verificări de către lucrătorii operativi ai poliției aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Cu ocazia acestui control, în portbagajul autoturismului au fost identificate un număr de 170 bucăți parfumuri ce purtau inscripțiile unor mărci protejate în România, respectiv,.
Ca urmare a faptului că intimatul nu poseda documente de proveniență pentru aceste bunuri, organele de poliție au dispus în temeiul art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990 confiscarea celor 170 bucăți parfumuri și sancționarea contravențională a intimatului cu suma de 200 lei amendă, fiind întocmit procesul verbal constatator de contravenție seria - nr. -/17.03.2007. Bunurile găsite în portbagajul intimatului au fost depuse la Camera de Corpuri delicte din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului
La data de 12.02.2008, Serviciul Judiciar, Situații și Evidență Operativă a solicitat &, reprezentantul legal al mărcilor menționate, să comunice dacă bunurile depistate cu ocazia controlului efectuat la data de 16.03.2007 sunt produse contrafăcute.
În consecință, reprezentantul legal & a comunicat faptul că bunurile confiscate sunt produse contrafăcute și că petentele se constituie părți civile împotriva intimatului, solicitând totodată distrugerea acestora.
În cursul actelor premergătoare a fost adiat intimatul, acesta susținând că a cumpărat produsele de la o persoană necunoscută din târgul, sector 3, pentru a le folosi în scop personal și pentru a le face cadou la prieteni.
Prin rezoluția nr. 1393 din data de 13.11.2008, în temeiul art. 10 lit. d Cpp, art. 228 alin. 6 Cpp și art. 83 alin. 1 și 2 din Legea nr. 84/1998 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de petentul, sub aspectul infracțiunii prev. de 83 alin. 1 și 2 din Legea nr. 84/1998.
Împotriva acestei rezoluții petentele s-au adresat cu plângere la prim-procuror, conform art. 278 Cpp, dar și la instanța de judecată în condițiile art. 278 Cpp.
Prin ordonanța nr. 3271 H-22008 Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul București din 13.01.2009. în temeiul art. 278 Cpp s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 1393/P/2008din 13.11.2008.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, prin prisma criticilor expuse în plângerea introductivă de instanță, tribunalul va reține în esență că intimatul a fost depistat cu ocazia controlului efectuat la data de 16.03.2007, având în portbagaj 170 bucăți parfum uri contrafăcute.
Din actele existente la dosarul de urmărire penală rezultă că intimatul a fost sancționat contravențional, iar produsele contrafăcute au fost supuse confiscării ca măsura contravențională. în consecință instanța nu va reține că produsele contrafăcute au fost restituite contravenientului, ci cele 170 bucăți parfum au fost depozitate la camera de corpuri delicte, măsura distrugerii acestora urmând a fi dispusă prin acte administrative care exced cadrul procesului penal. în consecință, în cauză măsura confiscării speciale, ca măsura de siguranță nu putea fi dispusă de procuror, în condițiile în care în speță s-a dispus neînceperea urmăririi penale și nu încetarea sau scoaterea de sub urmărire penală.
De asemenea, cum in mod corect s-a reținut și în rezoluția atacată, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 83 alin.l lit. b pen, deoarece pentru existența unei astfel de infracțiuni, în raport de latura obiectivă, urmarea imediată trebuie să fie un prejudiciu real. existent și cuantificabil. Simpla deținere a unor produse contrafăcute nu demonstrează existența unui prejudiciu cauzat de fapta intimatului. Desigur că prin art. 83 alin. 2 din Legea nr. 84/1998, legiuitorul sancționează săvârșirea de către un terț a oricărui act prevăzut de art. 35 alin. 2, respectiv oferirea produselor sau comercializarea ori deținerea lor in acest scop, fara consimțământul titularului mărcii, independent de existenta unui prejudiciu, însă în cauză singurul aspect care s-a dovedit în mod concret este deținerea de către intimat a unor produse contrafăcute.
Simpla deținere a unui număr relativ mare de astfel de produse nu poate prezuma că deținerea are loc în vederea comercializării, respectiv în vederea punerii în circulație, astfel încât să se considere întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 83 alin. 1 al Legii nr. 84/1998. în măsura în care legea specială nu incriminează deținerea de produse contrafăcute ca o infracțiune de pericol, a considera ca simpla deținerea naște o prezumție în sensul că deținerea are loc în vederea punerii în circulație ar reprezenta o formă de aplicare a legii penale substanțiale prin analogie, anumite acte putând fi considerate infracțiuni, în condițiile în care textul de lege nu le incriminează expres. Or o asemenea interpretare ar încălca dispozițiile art. 2 din Codul penal, potrivit cărora "legea prevede care fapte constituie infracțiuni, pedepsele ce se aplică infractorilor și măsurile ce se pot lua în cazul săvârșirii acestor fapte.
În consecința, probele administrate nu permit reținerea în sarcina intimatul a infracțiunii de contrafacere prev. de art. 83 al Legii nr. 84/1998, astfel încât soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică.
Față de considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 278 alin. 8 lit. a Cpp, instanța va respinge ca nefondată plângerea formulată de petente, în contradictoriu cu intimatul, împotriva rezoluției nr. 1393/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Municipiului B dată la 13.11.2008 și menținută prin ordonanța nr. 3271/11- 2/2008 din 13.01.2009 a Primului procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Municipiului Urmează a menține în consecință soluția din rezoluția atacată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs petentele, ( anonyme), ( anonyme), Management & Co. Kg, și ( anonyme), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului, casarea acestei hotărâri, iar pe fondul cauzei, admiterea plângerii formulate. Pe cale de consecință, s-a solicitat Curții sa constate nelegalitatea Rezoluției din 13.11.2008 dispuse în dosarul nr. 1393/P/2008 si menținute de Prim procuror, infirmarea soluția procuroruluisub aspectul stabilirii competentei de a dispune distrugerea mărfurilor contrafăcute in sarcina instanțeisi sa dispunădistrugerea produselor reținute.
Astfel, s-a arătat că prin Rezoluția procurorul ui din 13.11.2008, s-a produs o interpretare și o aplicare greșită a textului art. 11 din OUG nr. 100/2005, în sensul că distrugerea mărfurilor contrafăcute este doar de competența instanței de judecată. Textul art. 11 alin. 1 din OUG nr. 100/2005 este foarte clar, concis, nu urmărește să stabilească în sarcina instanței de judecată o competență exclusivă de a dispune în privința distrugerii bunurilor care aduc atingere dreptului de proprietate industrială protejat. Acest text de lege vizează o situație particulară, când instanța de judecată are doar facultatea să ordone cu ocazia judecării cererii privind acordarea de daune-interese, la cererea reclamatului, retragerea, scoaterea sau distrugerea mărfurilor care aduc atingere dreptului de proprietate industrială protejat.
De asemenea, art. 2 alin. 3 din OUG nr. 100/2005 prevede că prin dispozițiile cuprinse în această ordonanță de urgență "nu sunt afectate dispozițiile de drept comun și nici dispozițiilor legii speciale referitoare laprocedurile penalesau sancțiunile aplicabile în caz de încălcare a drepturilor de proprietate industrială protejate".
Astfel, făcând aplicarea textelor legale, procurorului îi revenea obligația pronunțării cu privire la soarta bunurilor reținute în cauză având în vedere dispozițiile prevăzute de Codul penal și Codul d e procedură penală.
Ca atare, s-a solicitat, în vederea distrugerii, aplicarea măsurii confiscării speciale a produselor ce fac obiectul plângerii formulate, având în vedere dispozițiile art. 118 alin. 1 lit. a) și e) pen. întrucât s-a demonstrat că produsele sunt contrafăcute și sunt deținute in contra dispozițiilor legale ce protejează dreptul de proprietate intelectuala aparținând titularilor de mărci.
S-a mai arătat că măsura confiscării speciale se dispune și în cazul în care nu sunt întrunite toate elementele constitutive pentru ca fapta să constituie infracțiune. Deci, procurorul avea această obligație prin rezoluție de a dispune măsura confiscării speciale si măsura distrugerii bunurilor indiferent de soluția dispusă în privința învinuitului.
În completarea normelor de drept material, regăsim normele de drept procesual care prevăd, în textul art. 249 alin. 2.proc.pen. raportat la art. 245 alin. 1 lit. b) proc.pen. că se dispune și asupra "confiscării lucrurilor care, potrivit art.118 din Codul penal sunt supuse confiscării și a restituirii celorlalte".Deci procurorul este în măsură să stabilească, în cazul în care procesul penal se încheie în faza de urmărire penală, asupra bunurilor menționate.
Titularii mărcilor, nu sunt de acord cu valorificarea în nici un mod a produselor reținute în cauză ce poartă fără drept semne identice/similare acestor mărci înregistrate.
Motivarea reprezentantului Parchetului ca in temeiul art. 11 din OUG 100/2005 competenta de a dispune distrugerea mărfurilor contrafăcute ar aparține instanței de judecata este total nelegala si absurda in condițiile in care dosarul se afla in fata organelor de urmărire penala, acestea având obligația de a se pronunța si asupra distrugerii produselor contrafăcute.
Examinând sentința penală recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
Situația de fapt reținută în speță constă în deținerea de către intimatul a 170 bucăți parfumuri ce purtau inscripțiile unor mărci protejate în România, pentru care acesta nu poseda documente de proveniență. Această situație nu se circumscrie însă niciuneia din variantele normative încriminate de dispozițiile art.83 alin.1 (lit.a sau b) din Legea nr.84/1998 ori de dispozițiile alineatului 2 al aceluiași articol, cum corect a sesizat prima instanță.
Astfel, textele de lege mai sus menționate dispun următoarele:
"Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă de 15 milioane lei:
a) contrafacerea, imitarea sau folosirea fără drept a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor sau serviciilor la care se referă marca;
b) punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate;
Săvârșirea de către un terț a oricărui act prevăzut laart. 35alin. 2, fără consimțământul titularului mărcii înregistrate, constituie infracțiune de contrafacere."
Potrivit art.35 alin.2 din aceeași lege, "Titularul mărcii poate cere instanței judecătorești competente să interzică terților să folosească, în activitatea lor comercială, fără consimțământul titularului:
a) un semn identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acelea pentru care marca a fost înregistrată;
b) un semn care, dată fiind identitatea sau asemănarea cu marca ori dată fiind identitatea sau asemănarea produselor sau serviciilor cărora li se aplică semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, ar produce în percepția publicului un risc de confuzie, incluzând și riscul de asociere a mărcii cu semnul;
c) un semn identic sau asemănător cu marca pentru produse sau pentru servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată, când aceasta din urmă a dobândit un renume în România și dacă, din folosirea semnului, fără motive întemeiate, s-ar putea profita de caracterul distinctiv ori de renumele mărcii sau folosirea semnului ar cauza titularului mărcii un prejudiciu."
În speță, probatoriul administrat nu a dovedit decât împrejurarea că intimatul a deținut produse contrafăcute, fără a se putea proba, dincolo de orice îndoială, că această deținere s-a făcut în scopul punerii în circulație ori al comercializării ori în alt scop încriminat de legea penală. Ca atare, nu sunt incidente dispozițiile art.83 alin.1 lit.a sau b din Legea nr.84/1998, căci acestea se referă la alte activități materiale (verbum regens) decât cea imputată inculpatului, neputând fi reținută în sarcina inculpatului nici săvârșirea infracțiunii în varianta prevăzută de alineatul 2, căci aceasta presupunefolosireaunor semne de către un terț,în activitatea sa comercială, fără consimțământul titularului, ceea ce nu este cazul în speță.
Așadar, soluția de neîncepere a urmăririi penale întemeiată de procuror pe dispozițiile art.10 lit.d Cod procedură penală este legală și temeinică, astfel cum corect a apreciat și instanța de fond. Pe cale de consecință, luarea de către procuror a măsurii confiscării parfumurilor în vederea distrugerii acestora nu își găsea acoperire legală în cauză.
Cât privește textele de lege invocate de petenți în susținerea recursurilor lor, respectiv art.249 alin.2 Cod procedură penală și respectiv art.245 alin.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea constată că acestea sunt aplicabile doar atunci când se dispune scoaterea și respectiv încetarea urmăririi penale, iar nu și atunci când soluția pronunțată este de neîncepere a urmăririi penale, cum este cazul în speță.
Pe de altă parte, este de observat faptul că petenții au posibilitatea să se adreseze instanțelor civile întemeindu-se pe OUG nr.100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, în respectivul cadru procesual putându-se prevala și de dispozițiile art.11 alin.1 lit.c din aceeași ordonanță, solicitând distrugerea parfumurilor.
Cât privește soarta bunurilor în discuție, se constată că acestea au fost confiscate de la intimat conform art.6 alin.1 din Legea nr.12/1990 (art.4 alin.1 în redactarea în vigoare), prin procesul verbal de constatare și sancționarecontravenționalăseria - nr.- din 17.03.2007, urmând ca, în conformitate cu același text de lege, să fie "valorificate în condițiile legii, contravaloarea lor făcându-se venit la bugetul administrației publice centrale".
Față de considerentele ce preced, în temeiul art.385/15 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de petenți, soluție în raport de care îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate recursurile petenților, ( anonyme), ( anonyme), Management & Co. Kg, și ( anonyme).
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală îi obligă pe fiecare dintre petenți la plata a câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.
Președinte:Andreea CioatăJudecători:Andreea Cioată, Florică Duță, Petre Popescu
