Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 993/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 1566/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.993
Ședința publică de la 7 IULIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Podar Viorel Adrian
JUDECĂTOR 2: Mustață Stan
JUDECĂTOR 3: Bădescu
GREFIER:
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind judecarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de către inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 25 iunie 2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția I-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales - avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, judecarea în stare de libertate a inculpatului. În susținerea motivelor de recurs, solicită a se avea în vedere că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului, sens în care arată că, dacă inițial inculpatul a fost cercetat pentru comiterea mai multor fapt, la acest moment procesual s-a dovedit că acestea nu-i aparțin în totalitate, mai mult, atitudinea de recunoaștere si cooperare cu organele judiciare a dus la identificarea si tragerea la răspundere penală și a altor persoane, astfel încât, în opinia sa, apreciază că inculpatul a dat dovada de încredere si poate fi cercetat în stare de libertate până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare definitive.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că inculpatul nu poate fi cercetat în stare de libertate întrucât, în opinia sa, odată pus în libertate, există temerea că-și va relua activitatea infracțională. Pe de altă parte, arată că lăsarea în libertate a inculpatului ar reprezenta un real pericol pentru ordinea publică, generat de natura si gravitatea faptelor comise - trafic de droguri de mare risc, cantitatea mare de droguri traficată, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care a săvârșit fapta în stare de recidivă.
Solicită a se dispune respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefundat și menținerea încheierii recurate, ca fiind legală și temeinică.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat solicită să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea din 25.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în baza art.160 rap. la art.3002Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, și și s-a menținut starea de arest preventiv acestora.
Au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpații, și.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunii reținute și modalitatea concretă de săvârșire.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
S-a arătat, în esență, în motivarea orală a recursului că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare a cercetării judecătorești.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal, art. 26 Cod penal rap. la art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, reținându-se că în cursul lunii ianuarie 2009, acționând în calitate de membru al unei rețele internaționale de traficanți de droguri, acesta a deținut în Turcia cantitatea de 1234,9 grame heroină, pe care i-a predat-o la Istambul inculpatului, pentru ca acesta să o transporte până în România, droguri pe care acesta din urmă le-a introdus în țară în cursul nopții de 13/14.01.2009 prin punctul de control al trecerii frontierei G, ascunse într-o pilotă, în timp ce se afla la bordul unui autocar.
În cursul aceleiași nopți, inculpatul, împreună cu inculpatul a preluat această cantitate de heroină de la inculpatul, pe raza Municipiului B, împrejurări în care au fost prinși în flagrant de către organele de urmărire penală.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive (art.143 rap. la art.148 lit. f Cod procedură penală), Curtea apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de art.143 alin. ultim Cod procedură penală acestei noțiuni, că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat.
Totodată, sunt îndeplinite și cerințele prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptelor, la modalitatea de comitere a acestora, precum și la persoana inculpatului, existând temerea că, pus în libertate, ar săvârși și alte fapte de același gen.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat și în consecință, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Având în vedere că recurentul este cel care se află în culpă procesuală Curtea, în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 25.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact. /20.08.2009
2 ex.
Red. A - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Podar Viorel AdrianJudecători:Podar Viorel Adrian, Mustață Stan, Bădescu
