Mentinerea masurii arestarii preventive. Încheierea 996/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 1617/2009 )
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.996
Ședința publică de la 7 IULIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Podar Viorel Adrian
JUDECĂTOR 2: Mustață Stan
JUDECĂTOR 3: Bădescu
GREFIER:
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind judecarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de către inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 30 IUNIE 2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales - avocat - cu delegație nr.85658, depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, admiterea cererii de liberarea sub control judiciar. Arată că aduce critici încheierii pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev de art.162 ind.2 Cod pr penală, iar instanța de fond în mod greșit a dispus respingerea cererii inculpatului. Or, având în vedere materialul probator administrat în cauză, solicită a se avea în vedere că infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este cea prev de art.183 Cod penală, care sub aspectul laturii subiective este o infracțiune praeterintenționată astfel că regimul sancționator este cuprins intre 5 si 15 ani închisoare, astfel că prima condițiile este îndeplinită, iar cu privire la cea de a doua condiție, referitoare la starea de pericol pe care ar reprezenta-o lăsarea în libertate a inculpatului, arată că si sub acest aspect sunt îndeplinite condițiile legale, sens în care arată că nu există date ori indicii temeinice că ar putea săvârși alte infracțiuni, timpul executat in preventive si-a atins scopul coercitiv, nu va impieta buna desfășurare a procesului penal, cercetarea judecătorească este aproape de finalitate, mai mult, este infractor primar, provine dintr-o familie organizată, mediul social din care provine este străin de fenomenul infracțional. Mai solicită a se avea în vedere că până la pronunțarea unei hotărâri definitive inculpatul este beneficiarul prezumției de nevinovăție.
Totodată, apreciază că la acest moment se impune o reindividulizarea măsurilor de preventive, în condiții optime, astfel că prin admiterea cereri i s-a va da posibilitatea inculpatului de a-și continua studiile, a se reintegra social, având în vedre poziția părților inculpatului, a se avea în vedre decizia de îndrumare a ÎCCJ nr.316/2007 - care statuează că prin admiterea unei cereri de liberare sub control judiciar se are în vedere menținerea temeiurilor inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Pe de altă parte, solicită a se avea în vedere că starea privativă a inculpatului are consecințe deosebită asupra familiei, respectiv a fratelui său mai mic, care în prezent este consiliat psihosocial.
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se dispune respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat. Referitor la susținerile apărării, arată că admiterea cererii de liberare provizorie nu presupune menținerea temeiurilor arestării preventive, ci disp art.160 ind.8 lit.a al.2 Cod pr penală prevăd că cererea poate fi admisă în cazul în care se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, cele privind admisibilitatea cererii si cererea este întemeiată, or, analiza temeiurilor cererii de liberare provizorie este aceeași cu analiza temeiurilor arestării preventive, prin urmare, pentru admiterea unei cereri de liberare provizorie trebuia că aceasta este întemeiată, respectiv să nu mai există temeiurile care au dus la arestarea preventivă a inculpatului. Arată că, în mod corect, instanța de fond a constat că există probe certe că inculpatul a săvârșit infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, doveditoare fiind declarațiile martorilor audiați în cauză, astfel că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, iar față de stadiul cercetării judecătorești, natura faptei, coroborată cu poziția necooperantă și nesinceră a inculpatului precum si circumstanțele personale ale inculpatului, având în vedere și concluziile raportului de expertiză psihiatrică - din care rezultă că inculpatul prezintă tendință spre anarhism și dorință de răzbunare, în opinia sa, apreciază că, odată pus în libertate, există posibilitatea ca inculpatul să încerce să se răzbune față de persoanele care au dat declarații împotriva sa.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate pentru a-și continua studiile și pentru a se întoarce în sânul familiei.
URTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea din 30.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în baza art.160 rap. la art.3002Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunii reținute și modalitatea concretă de săvârșire.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
S-a arătat, în esență, în motivarea orală a recursului că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare a cercetării judecătorești.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 183 Cod penal, reținându-se că în noaptea de 31.07.2008/01.08.2009, pe Calea din B, sector 4, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu piciorul victimei G, lovitură în urma căreia aceasta a căzut, suferind leziuni grave, acesta decedând la data de 01.08.2008 la Spitalul Clinic de Urgență
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive (art.143 rap. la art.148 lit. f Cod procedură penală), Curtea apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de art.143 alin. ultim Cod procedură penală acestei noțiuni, că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat.
Totodată, sunt îndeplinite și cerințele prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptelor, la modalitatea de comitere a acestora, precum și la persoana inculpatului, existând temerea că, pus în libertate, ar săvârși și alte fapte de același gen.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat și în consecință, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Având în vedere că recurentul este cel care se află în culpă procesuală Curtea, în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 30.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact. /20.08.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Podar Viorel AdrianJudecători:Podar Viorel Adrian, Mustață Stan, Bădescu
