Neglijența în serviciu (art.249 cod penal). Decizia 451/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.451/R/2009
Ședința nepublică din 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Popovici Corina
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva deciziei penale nr.163/A din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, privind pe inculpații intimați, și, trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de art.249 alin.2 din Codul penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații intimați, și asistați de către apărătorul lor ales, av. în baza împuternicirilor avocațiale emise la data de 20.10.2009 de Baroul Bihor - Cabinet Individual, iar pentru inculpatul intimat lipsă, se prezintă apărătorul numit din oficiu av., în baza împuternicirii avocațiale nr.4537 din 23.09.2009 emisă de Baroul Bihor, lipsă fiind și partea vătămată intimată B- Sucursala
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Instanța procedează la audierea inculpaților intimați prezenți, și, declarațiile acestora fiind consemnate în procesele verbale atașate separat la dosarul cauzei.
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat, instanța acordă părților cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul parchetului susține recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și solicită admiterea acestuia, casarea și modificarea deciziei penale nr.163/A din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor și menținerea sentinței penale nr.1350 din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, atât pe latura penală și cât și pe latura civilă, pentru motivele arătate pe larg în scris la dosarul cauzei. Astfel, arată că hotărârea instanței de apel este nelegală întrucât a dispus achitarea inculpaților pe temeiul lipsei unuia din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv lipsa raportului de cauzalitate dintre acțiunile sau inacțiunile lor și prejudiciul cauzat părții civile. Însă deși a reținut acest aspect, instanța a omis să-și motiveze soluția sub aspectul inexistenței raportului de cauzalitate, în sensul că s-a limitat la a prelua aspecte din starea de fapt expusă în rechizitoriu, fără a arăta de ce a apreciat că între omisiunile culpabile ale inculpaților sau acțiunile culpabile ale acestora și rezultat nu există legătură de cauzalitate. Totodată hotărârea instanței de apel este nelegală și pentru faptul că deși considerentele deciziei fac vorbire constant despre patru din cei cinci inculpați, aceștia sunt cu toții achitați, motivarea referindu-se la doar patru dintre ei. Sub aspectul netemeiniciei hotărârii date în apel este faptul că s-au apreciat greșit probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești. Astfel, solicită instanței pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice de condamnare a inculpaților pentru infracțiunea reținută în sarcina lor.
Avocat solicită instanței respingerea ca nefondat a recursului declarat de către parchet și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de apel, arătând că nu există acel raport de cauzalitate între îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către inculpați și prejudiciul constatat. Arată că este evident că au existat anumite neglijențe din partea inculpaților dar a dispărut prea mult combustibil, iar acest lucru putea fi de natură tehnică, având în vedere că conducerea SNP a fost sesizată în repetate rânduri asupra anumitor defecțiuni la rezervoarele de combustibil. De asemenea, arată că este evident că produsele petroliere au fost depozitate în condiții improprii, dar această vină nu aparține inculpaților, atâta timp cât s-au făcut nenumărate sesizări. În urma forajului efectuat de firma SRL s-a constatat scurgeri de combustibil până la o adâncime de 7 metri, fiind făcută și o sesizare în acest sens. Consideră că nu este vina inculpaților pentru aceste defecțiuni la rezervoare și pentru aceste scurgeri.
Avocat solicită instanței respingerea recursului declarat de parchet și menținerea hotărârii instanței de apel ca legală și temeinică.
Inculpații prezenți, și achiesează la cele învederate de către apărătorul lor ales, arătând instanței că sunt nevinovați.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1350 din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, în baza art. 249 alin. 2 Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II, b și c Cod penal.
În baza art. 1 din Legea 543/2002 s-a constatat grațiată pedeapsa.
I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea 543/2002.
În baza art. 249 alin. 2 Cod penal a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II, b și c Cod penal.
În baza art. 1 din Legea 543/2002 s-a constatat grațiată pedeapsa.
I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea 543/2002.
În baza art. 249 alin. 2 Cod penal a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II, b și c Cod penal.
În baza art. 1 din Legea 543/2002 s- constatat grațiată pedeapsa.
I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea 43/2002.
În baza art. 249 alin. 2 Cod penal a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II, b și c Cod penal.
În baza art. 1 din Legea 543/2002 s-a constatat grațiată pedeapsa.
I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea 543/2002.
În baza art. 249 alin. 2 Cod penal a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II, b și c Cod penal.
În baza art. 1 din Legea 543/2002 s-a constatat grațiată pedeapsa.
I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea 543/2002.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală cu referire la art. 1003 cod civil au fost obligați în solidar inculpații la plata sumei de 2.086.420,80 lei, cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părții civile SC SA.
În baza art. 353 Cod procedură penală s-a menținut sechestrul asigurator instituit prin Ordonanța din 10 iulie 2003 emisă de B (fila 152 dosar ) asupra bunurilor inculpaților.
S-a menținut măsura instituirii popririi asupra drepturilor salariale ale inculpaților, măsură luată prin ordonanța din 21.07.2003 emisă de
În baza art. 189 Cod procedură penală s-a dispus virarea din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Bas umei de 600 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorii din oficiu, av., conform delegației nr. 5062 din 24.10.2007, av., conform delegației nr. 5060 din 24.10.2007, av., conform delegației nr. 5059 din 24.10.2007, av., conform delegației nr. 5058 din 24.10.2007 și în baza art. 191 alin. 2 Cod procedură penală au fost obligați inculpații la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea din 17.09.2007, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților, și pentru comiterea infracțiunii de neglijență în serviciu prev. și ped. de art. 249 alin. 2 Cod penal, reținându-se în sarcina inculpaților că în perioada 2000 - aprilie 2001, în calitate de gestionari la SC O, prin îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu au cauzat unității un prejudiciu de 2.086.420,80 lei, lipsă în gestiune constatată cu ocazia inventarierii produselor petroliere în luna aprilie 2001.
Audiați fiind în cursul urmăririi penale inculpații nu au recunoscut comiterea faptelor.
Din conținutul dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 03.07.2001 partea vătămată SNP SA B Sucursala Baf ormulat plângere penală împotriva inculpaților sub aspectul comiterii mai multor infracțiuni.
În cauză au fost efectuate cercetări cu privire la cei 5 inculpați sub aspectul comiterii infracțiunii de neglijență în serviciu prev. și ped. de art. 249 alin. 2 Cod penal, constând în aceia că prin îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu au cauzat părții vătămate un prejudiciu de peste 20 miliarde lei, reprezentând lipsă în gestiune. Cei 5 inculpați au îndeplinit funcția de gestionari în cadrul SNP SA Sucursala B, depozitul O din iulie 1997, noiembrie 1997, iunie 1993, septembrie 1995, respectiv august 1995 până în aprilie 2001.
S-a reținut că potrivit fișei postului și a dispozițiilor Legii 22/1969, cei 5 inculpați au avut ca și principale atribuțiuni de serviciu: conducerea și gestionarea recepției, descărcării, depozitării, manipulării și livrării produselor petroliere din gestiune; efectuarea recepției cazanelor și vagoanelor intrate cu produse petroliere; întocmirea proceselor verbale de recepție pentru produsele și materialele care au intrat în patrimoniul firmei și actelor de livrare pentru produsele care erau eliberate din depozit (respectiv din gestiunea lor) conform instrucțiunilor în vigoare; primirea și eliberarea produselor potrivit cantităților și sortimentelor indicate în dispozițiile de livrare sau pe comanda sau delegația beneficiarului; conducerea fișelor de magazie și confruntarea periodică a stocului cu evidențele contabile; efectuarea măsurătorilor zilnice ale rezervoarelor la începerea programului și la terminarea lui, în prezența gestionarului coordonator, prezentarea către șeful de depozit a caietului de măsurători cu toate elementele reale ce reflecta stocul.
La data de 05.03.2001 conducerea SNP SA Bad ispus prin decizia 52, efectuarea unor inventarieri la produsele albe și negre de la depozitul O, unde își desfășurau în perioada respectivă activitatea inculpații, în calitate de gestionari. Comisia de inventariere a procedat la verificarea stocului faptic pe care l-a comparat cu stocul scriptic menționat în evidențele contabile puse la dispoziție de serviciu contabilitate, analizând totodată și situația evoluției gestiunii de la ultimul inventar efectuat la 01 noiembrie 2006. În urma inventarierii efectuate s-a constatat un minus în gestiune de 1.523.100.074 lei vechi la benzina premium fără plumb, benzină super plus, suma fiind imputată gestionarilor prin decizia nr. 124 din 07 mai 2001, constatându-se cu același prilej și plusuri în gestiune. Comisia de inventariere a concluzionat că acest minus în gestiune s-a produs în perioada 01.11.2000 - 06.03.2001, ca urmare a modului de lucru superficial privind conducerea evidenței caietului de măsurători și nerespectarea instrucțiunilor de serviciu de către cei 5 cogestionari.
La data de 27.03.2001 revizorii contabili și din cadrul Direcției control și legislație a SNP SA au efectuat un alt inventar la depozitul O, constatând un minus în gestiune de 93.113.835 lei aferent perioadei 07.03.2001 - 27.03.2001, minus în gestiune ce a fost din nou imputat inculpaților.
La data de 25.04.2001, prin decizia de inventariere nr. 109, conducerea Sucursalei Bad ispus efectuarea unei noi inventarieri a produselor albe și negre de la depozitul din O, inventariere efectuată cu ocazia predării gestiunii de către inculpați. În urma inventării efectuate pentru perioada cuprinsă între ultimul inventar și inventarul actual (27.03.2001 - 25.04.2001) s-a constat un minus în gestiune de 19.247.994.096 lei, sumă ce a fost din nou imputată inculpaților prin decizia nr. 152/01.06.2001.
La inventarul din martie 2001 și la cel din aprilie 2001, din comisia de inventariere au făcut parte, de fiecare dată, numiții (președinte) și (membru), împreună cu alte 2 persoane, diferite la cele două inventare. Întrucât cele 2 persoane au participat la ambele inventare au putut da explicații cu privire la diferența mare constată cu ocazia inventarelor. Explicația dată de membrii comisiei de inventariere, în calitate de martori, a fost aceea că la inventarul efectuat în luna martie 2001 au avut la dispoziție pentru stocul scriptic evidența contabilă pusă la dispoziție de serviciul contabilitate, evidență contabilă care nu reflecta realitatea, întrucât nu evidenția toate recepțiile de produse petroliere, gestionarii neprezentând serviciului contabilitate, toate facturile, notele de recepție, notele de greutate și procesele verbale de recepții finale.
În cauză a fost efectuată, cu ocazia completării urmăririi penale, o expertiză tehnică ce a avut ca obiectiv examinarea bazinelor petroliere folosite la stocarea carburanților, luând în considerare și eventualele defecțiuni semnalate de către inculpați pe timpul folosirii lor. Din concluziile raportului de expertiză tehnică (filele 73-83 dosar vol. I) rezultă că defecțiunile semnalate doar la un singur rezervor (rezervorul de stoc nr. 7),nu putea influența lipsurile constate în urma inventarierii stocurilor la produsele petroliere în urma inventarierii din perioada noiembrie 2000 - aprilie 2001".
În vederea completării urmăririi penale a fost efectuată și o expertiză contabilă, care a avut ca și obiectiv stabilirea prejudiciului real produs în perioada 01 noiembrie 2001 - aprilie 2001, experții contabili având în vedere și concluziile expertizei tehnice efectuate. Expertiza contabilă a avut ca punct de plecare data ultimului inventar la produsele petroliere, efectuat în 01.11.2000, în urma căruia nu s-au constat lipsuri în gestiune. Experții contabili au concluzionat că,prejudiciul real produs în perioada 01.01.2000 - 25.04.2001 prin lipsă în gestiune este de 20.864.208.005 lei, stabilit la inventarul din 07.03.2001 suma de 1.523.100.074 lei, la inventarul din 27.03.2001 suma de 93.113.835 lei, iar la inventarul din 25.04.2001 suma de 19.247.994.096 lei".
În faza urmăririi penale, în vederea înlăturării oricăror dubii s-a procedat la audierea celor 2 experți contabili care au întocmit expertiza (filele 58-72 dosar vol. I) și (filele 50-52, 55-57 dosar vol I), care au declarat că,paguba este certă fiind stabilită pe bază de inventar și documente de intrare (facturi fiscale și notă de intrare recepție)/ieșire (facturi fiscale, note de transfer și bonuri de consum) și pentru care răspunderea revine cogestionarilor potrivit art. 23-27 din Legea 22/1969", experții stabilind cu certitudine valoarea prejudiciului și localizarea temporală a acestuia în perioada 01.11.2000 - 25.04.2001. Ca explicație pentru neconcordanțele dintre cele 3 inventare, experții contabili au arătat că diferențele au apărut întrucât datorită neînregistrării în contabilitate a produselor achiziționate (situație ce a influențat semnificativ primele 2 inventare, dar care a fost remediată pentru cel de-al treilea inventar - din aprilie 2001 - când pentru stocul scriptic, pe lângă evidența contabilă s-a ținut cont și de documentele neînregistrate încă în contabilitate) a fost influențat stocul scriptic, existând posibilitatea ca în lipsa înregistrării acestor documente, produsele să fie intrate în gestiune, recepționate, dar documentele de intrare să se facă ulterior inventarului, astfel lipsa putând fi ascunsă. Martorii au mai arătat în plus că inventarul din 25.04.2001 este un inventar de predare-primire unde primitorul preia cantitățile inventariate și după această dată nu acceptă întocmirea unor documente fără să intre produsul. Experții au evidențiat că la cele 3 inventarieri au fost constate la anumite produse și plusuri în gestiune, care nu au fost însă compensate cu lipsurile constatate, întrucât Ordinul 2388/15.12.1995 privind organizarea și efectuarea inventarierii patrimoniului nu dă posibilitatea compensării în situația în care diferențele în puls nu s-au datorat riscurilor de confuzie, iar unitatea nu a avut în listele cu sortimente confundabile posibilitatea compensării acestor plusuri.
Concluziile raportului de expertiză contabilă, care a stabilit un prejudiciu cert de 20.864.208.005 lei vechi nu au fost contestate de către inculpați.
Audiați fiind în cursul cercetării judecătorești (filele 70-74) inculpații au refuzat să dea declarații, susținând că își mențin declarațiile date în cursul urmăririi penale, declarații prin care nu au recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina lor, precizând că minusul în gestiune l-au preluat odată cu preluarea gestiunii de la vechiul gestionar, în baza unor inventare care nu s-au efectuat corect.
Apărarea inculpaților nu poate fi primită întrucât, pe de o parte între data preluării gestiunii și data celor 3 inventare menționate mai sus, au fost efectuate numeroase inventare care nu au relevat nereguli în gestiune, iar pe de altă parte cu ocazia preluării gestiunii de către inculpați au fost efectuate inventare, cu privire la care inculpații nu au avut obiecțiuni, cu toate că au participat la ele, ceea ce denotă că inventarele respective s-au efectuat corect.
În cursul cercetării judecătorești, pentru lămurirea aspectelor referitoare la discrepanța dintre inventare a fost audiat martorul (filele 75-76), președintele comisiilor de inventariere din 06.03.2001, respectiv 25.04.2001 și care a declarat că la cel de-al doilea inventar la care a participat (aprilie 2001) s-a ținut cont și de,registrul veghetor în care se înregistrau cazanele intrate în depozit și am observat situații în care un caza descărcat în depozit avea recepție întocmită după mai multe zile, chiar săptămâni, deși recepția trebuia făcută la descărcare. La cel de-al doilea inventar am procedat la înregistrarea scriptică a tuturor transporturilor achiziționate de depozitul, adică la acel moment al celui de-al doilea inventar am avut reprezentarea cantității de marfă care trebuia efectiv să existe în depozit, ceea ce la primul inventar nu s-a făcut întrucât nu cunoșteam atunci că marfa nu se recepționează la timp și că nu se înregistrează în contabilitate". Martorul a clarificat totodată un aspect esențial pentru stabilirea vinovăției inculpaților și anume faptul că până la inventarul din aprilie 2001 nu s-a pus sub semnul îndoielii evidența contabilă, adică nu s-a cunoscut faptul că gestionarii nu întocmesc la timp procesele verbale de recepție, atribuție de serviciu aflată în sarcina inculpaților atât prin Legea 22/1969 cât și prin fișa postului.
Din probele administrate în cauză instanța reținut ca dovedită săvârșirea de către inculpați a infracțiunii de neglijență în serviciu constând în aceea că prin nerespectarea de către aceștia a îndatoririlor ce le reveneau, atât în baza dispozițiilor legale, cât și a fișei posturilor, constând în primul rând în ținerea evidenței zilnice a stocurilor reale faptice prin măsurători la începutul și sfârșitul programului de lucru în caietul de măsurători; în predarea către serviciul de contabilitate a documentelor de recepție la timp și în efectuarea confruntării fișelor de magazie cu evidențele contabile, au cauzat o pagubă în patrimoniul părții civile în valoare de 2.086.420,80 lei.
S-a reținut că în cursul urmăririi penale inculpații, și au recunoscut că nu au condus caietele de măsurători zilnice, că evidența stocurilor nu s-a efectuat zilnic ci la intervale mari de timp, în mod superficial, consemnarea cantităților de carburanți făcându-se pe o simplă coală de hârtie, consemnări cu care inculpatul s-a prezentat la șeful de depozit, căruia i-a prezentat o situație scriptică și faptică eronată, fiind evident că inculpații și-au desfășurat activitatea de serviciu în mod defectuos.
Faptele celor 5 inculpați de a nu ține evidența zilnică a stocurilor reale faptice prin măsurători la începutul și sfârșitul programului de lucru în caietul de măsurători; de a nu preda către serviciul de contabilitate documentele de recepție la timp și de a nu efectua confruntarea fișelor de magazie cu evidențele contabile ce reprezentă o încălcare din culpă a îndatoririlor de serviciu care a avut ca și consecință o pagubă de peste 20 miliarde lei în patrimoniul părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu, infracțiune pentru care instanța i- condamnat pe fiecare dintre inculpați la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II, b și c Cod penal.
În baza art. 1 din Legea 543/2002 a constatat grațiate pedepsele aplicate fiecăruia dintre inculpați.
A atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 7 din Legea 543/2002.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală cu ref. la art. 1003 Cod civil a obligat în solidar inculpații la plata sumei de 2.086.420,80 lei, cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părții civile SC SA.
În baza art. 353 Cod procedură penală a menținut sechestrul asigurator instituit prin Ordonanța din 10 iulie 2003 emisă de IPJ B (fila 152 dosar ) asupra bunurilor inculpaților, ca fiind legal instituită întrucât la data emiterii ordonanței măsurile asiguratorii se puteau lua și de organele de urmărire penală, iar menținerea măsurilor asiguratorii se impune în vederea reparării prejudiciul cauzat prin infracțiune.
Pentru aceleași considerente instanța de fond a menținut măsura instituirii popririi asupra drepturilor salariale ale inculpaților, măsură luată prin ordonanța din 21.07.2003 emisă de IPJ
În baza art. 189 Cod procedură penală a dispus virarea din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Bas umei de 600 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorii din oficiu, av., conform delegației nr. 5062 din 24.10.2007, av., conform delegației nr. 5060 din 24.10.2007, av., conform delegației nr. 5059 din 24.10.2007, av., conform delegației nr. 5058 din 24.10.2007 și în baza art. 191 alin. 2 Cod procedură penală a obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva hotărârii instanței de fond, în termen legal au declarat apel inculpații, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia penală nr.163/A din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, s-au admis apelurile declarate de inculpații, și împotriva sentinței penale nr. 1350/24.11.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea care a fost desființată în totalitate.
În baza art. 373 Cod procedură penală s-au extins efectele apelului și cu privire la inculpatul.
În baza art. 334 Cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina celor 5 inculpați din infracțiunea de neglijență prev. de art. 249 alin. 2 Cod penal în infracțiunea de neglijență în serviciu prev. de art. 249 alin. 2 Cod penal cu referire la art. 258 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală au fost achitați inculpații, fiul lui și, născut la 25.06.1969 în O, județ B, domiciliat. în O,-, - 2,. D,. 21, județ B, CNP -, fiul lui și, ns. la 30.08.1964 în loc. Popești, județ B, domiciliat în O,-, - 45,. 10, județ B, cu reședința în O,-, - 3,. 4,. 16, județ B, CNP -, fiul lui și, ns. la 23.10.1965 în O, județ B, domiciliat în O, str. - nr. 3. - 9,. 3,. 15, județ B, CNP -, U, fiul lui și, ns. la 07.04.1971 în loc. Broșteni, județ S, domiciliat în O,-, - 58,. A,. 3, județ B, CNP - și, fiul lui G și, ns. la 06.06.1946 în com., județ B, domiciliat în O,-, - 29,. 3, județ B, CNP -, sub aspectul comiterii infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art. 249 alin. 2 Cod penal raportat la art. 258 Cod penal.
S-au respins pretențiile civile formulate de partea civilă SC SA.
În baza art. 353 Cod procedură penală s-a dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit prin ordonanța din 10.07.2003 emisă de IPJ B asupra bunurilor inculpaților și a popririi asupra drepturilor salariale ale inculpaților instituită prin ordonanța din 21.07.2003 emisă de IPJ
În baza art. 193 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a apreciat că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
În speță, s-a reținut în sarcina inculpaților săvârșirea infracțiunilor de neglijență în serviciu, constând în aceea că nu au consemnat zilnic la începerea și la terminarea programului de lucru evidența reală a stocurilor de produse petroliere în caietul de măsurători, acestea nefiind depozitate în condiții corespunzătoare, nu au efectuat o recepție reală în sensul existenței unei corespondențe între evidențele scriptice și cele faptice, neefectuând în consecință nici o livrare corespunzătoare acestor produse.
Un prim aspect care s-a impus cercetat și dovedit în mod concret, cu ocazia stabilirii vinovăției inculpaților era acela al existenței unui raport de cauzalitate între activitatea acestora și prejudiciul cauzat părții civile.
Ultimul inventar efectuat la data de 25 aprilie 2001, constatat existența unui prejudiciu de 19.247.994.096 lei.
Inculpații, în toate declarațiile date în cursul ciclului procesual al desfășurării acestei cauze, au arătat că în caietul de măsurători nu se făceau mențiuni periodice iar acestea se efectuau doar prin verificări scriptice și nu la fața locului.
La data de 1 iunie 2000, la nivelul structurii organizatorice a SNP au fost efectuate unele schimbări de personal respectiv s-au înlocuit șefii de depozit. numitul - șeful de depozit a fost înlocuit cu pe baza stabilirii încălcării dispozițiilor de serviciu și a unor măsuri în activitatea de livrare a unor produse petroliere și prin exercitarea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu.
S-a constatat un prejudiciu de 14.129.232.138 lei, fiind trimis în judecată alături de alte persoane cu funcție de conducere din cadrul Sucursalei
Este de subliniat și existența unor referiri ale inculpaților la unele nereguli privind calitatea tehnică a rezervoarelor de stoc și a unor deficiențe. În acest sens, la data de 27 martie 2001, șeful de secție a sesizat Serviciul tehnic cu privire la existența unei fisuri la un rezervor, la cca. 2 metri de sol. La dosarul cauzei există și alte dovezi în sensul celor arătate mai sus, precum și existența unor pierderi de produse petroliere ca urmare a efectuării de foraje din partea firmei SC. SRL. Acestea se află la dosar iar asupra acestui aspect tribunalul nu va insista.
În concluzie, s-a apreciat că la producerea prejudiciului cauzat SNP au concurat o serie de factori, între care se pot aminti neglijența inculpaților gestionari, lipsuri anterioare, probleme de ordin tehnic și deficiențe grave ale rezervoarelor de stoc.
Au existat și surse generatoare de prejudiciu, care nu s-au aflat în responsabilitatea gestionarilor, fiind expertizată claviatura de pompe precum și conductele de legătură dintre rezervoare.
S-au efectuat un nr. de 3 inventare succesive, valoarea stabilită în cursul acestor rapoarte fiind discrepantă, dar ceea ce frapează este împrejurarea că întreg prejudiciul a fost pus în sarcina inculpaților, deși nu s-a putut stabili cadrul și limitele răspunderii acestora.
Explicațiile și declarațiile membrilor Comisiilor de Inventariere nu sunt relevante și ele nu explică diferențele mari dintre rezultatele inventarierii.
Așadar, din toate probele existente în cauză, tribunalul a apreciat că nu se poate stabili o legătură de cauzalitate certă, care să permită dovedirea în mod clar a vinovăției celor 4 inculpați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de neglijență în serviciu.
Un aspect relevant este și acela al menținerii în serviciu a celor 4 inculpați de către SNP, deși în condițiile desfășurării unor activități prejudiciabile pentru unitate, era firesc ca aceștia să nu mai presteze activități în favoarea acesteia. S-a impus însă a fi stabilită în mod corect încadrarea juridică prin raportare la dispozițiile art. 258 Cod penal, sens în care se va dispune în sensul art. 334 Cod procedură penală.
Față de toate cele ce preced, apelurile declarate în cauză au fost admise și desființată în totalitate hotărârea atacată, extinzându-se efectele căii de atac și cu privire la situația inculpatului și în consecință în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, tribunalul i-a achitat pe cei 5 inculpați.
Nereținând existența unui raport de cauzalitate între activitățile inculpaților și prejudiciul creat SNP - Sucursala B, tribunalul a respins cererea formulată de partea civilă cu privire la plata sumei de 2.086.420,80 lei despăgubiri civile.
În ceea ce privește măsurile asiguratorii, în baza art. 353 Cod procedură penală, tribunalul ca urmare a pronunțării soluției de achitare, a dispus ridicarea sechestrului instituit prin ordonanța din 10 iulie 2003 emisă de B asupra bunurilor inculpaților și a popririi asupra drepturilor salariale ale inculpaților, instituită prin ordonanța din 21 iulie 2003.
Împotriva acestor hotărâri, în te3rmenul prevăzut de lege a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor solicitând instanței casarea hotărârii instanței de apel și condamnarea inculpaților la pedepse just individualizate pentru infracțiunea de neglijență în serviciu prev. de art.249 al.2 Cod penal cu referire la art.258 Cod penal.
În motivarea recursului parchetul arată că instanța de apel a dispus achitarea inculpaților pe temeiul lipsei unuia din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv lipsa raportului de cauzalitate dintre acțiunile sau inacțiunile lor și prejudiciul cauzat părții civile. Însă deși a reținut acest aspect, instanța a omis să-și motiveze soluția sub aspectul inexistenței raportului de cauzalitate, în sensul că s-a limitat la a prelua aspecte din starea de fapt expusă în rechizitoriu, fără a arăta de ce a apreciat că între omisiunile culpabile ale inculpaților sau acțiunile culpabile ale acestora și rezultat nu există legătură de cauzalitate. Totodată a arătat că hotărârea instanței de apel este nelegală și pentru faptul că deși considerentele deciziei fac vorbire constant despre patru din cei cinci inculpați, aceștia sunt cu toții achitați, motivarea referindu-se la doar patru dintre ei. Sub aspectul netemeiniciei hotărârii date în apel este a arătat că s-au apreciat greșit probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești. Astfel, s-a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice de condamnare a inculpaților pentru infracțiunea reținută în sarcina lor.
Curtea, examinând hotărârile atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.385/9 al.3 Cod procedură penală, combinate cu art.385/6 al.1 și art.385/7 al.1 Cod procedură penală, constată că criticile formulate de către parchet sunt nefondate și le va respinge ca atare.
Hotărârea instanței de apel reflectă o justă apreciere a materialului probator administrat în cauză, soluția de achitare a inculpaților bucurându-se de un larg sprijin logico - juridic, rezultat din probele de la dosar.
Astfel:
- lipsa unui raport de cauzalitate între îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către inculpați și prejudiciul cauzat.
Infracțiunea de neglijență în serviciu cu consecințe deosebit de grave, infracțiune care se săvârșește fără intenție, presupune prin definiție a se cauza o tulburare bunului mers al sau a fi cauzat o pagubă patrimoniului acesteia, dacă a avut consecințe deosebit de grave.
O pagubă de aproximativ 20 miliarde lei vechi reținută prin actul de acuzare presupune a fi înfrânte următoarele aspecte:
1.Un prim inventar, cel din data de 07 martie 2001, constată un minus în gestiune inculpaților de 1.523.100.074 lei vechi.
2.Al doilea inventar, cel din data de 25.04.2001 constată o lipsă de 19.247.994.096 lei vechi.
Rezultă din declarația unui expert contabil dată în fața primei instanțe (fila 74 dosarul primei instanțe) că la nici unul din inventarele anterioare (asta semnificând inventarele efectuate de-a lungul anilor), nu s-a reconstituit stocul scriptic, ci întotdeauna s-a luat în considerare stocul comunicat de contabilitate. Din această afirmație rezultă că, în fapt, minusul imputat inculpaților, putea exista în gestiune de multă vreme, acesta nefiind descoperitdin cauza efectuării inventarelor în mod incorect.
De aceea e ușor de presupus că datorită unui manageriat cu serioase carențe o gestiune cu probleme grave să fie preluată de către inculpați de la vechii gestionari.
Așa se explică și faptul că la inventarele anuale cei patru inculpați verificați de comisii centrale și locale au ieșit fără a se constata vreun minus în gestiunea acestora.
A admite că în perioada 1 iunie 2000 - 25 aprilie 2001 (data ultimului inventar), inculpații au cauzat prin fapta lor o pagubă de 20 miliarde lei vechi, echivalentul unei garnituri de tren încărcate cu produse petroliere (peste 1200 tone produse petroliere), presupune a admite o activitate infracțională atât de complexă încât micile carențe din activitatea de la locul de muncă al inculpaților nu are cum o cuprinde.
A nu ține evidența zilnică a stocurilor reale faptice prin măsurători la începutul și la sfârșitul programului de lucru în caietul de măsurători; a nu preda către serviciul contabilitate documentele de recepție la timp; a nu confrunta fișele de magazie cu evidențele contabile, aspecte reținute de prima instanță ca bază juridică a condamnării inculpaților, nu poate reprezenta în opinia instanței o încălcare din culpă a îndatoririlor de serviciu care să fi avut ca și consecință o pagubă de peste 20 miliarde lei în favoarea părții vătămate.
Există o discrepanță atât de mare între prejudiciu și natura faptelor reținute în sarcina lor încât instanța se va ralia opiniei instanței de apel în a constata inexistența unui raport de cauzalitate între activitatea inculpaților și prejudiciul creat.
Pe cale3 de consecință, achitarea celor 5 inculpați o considerăm temeinică și legală și pentru toate considerentele arătate mai sus instanța va respinge ca nefondat recursul parchetului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGEca nefondat recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva deciziei penale nr.163 din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 20 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
red.dec.- /28.10.2009
jud.apel
jud.fond C
tehnored.2ex./28.10.2009
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Popovici Corina, Condrovici Adela
