Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 455/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.455/R/2009
Ședința nepublică din 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Popovici Corina
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de petentul recurent, împotriva deciziei penale nr.230/R din 18 mai 209 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect art.278/1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petentul recurent G, iar pentru intimații și lipsă, apărătorul ales al acestora av., în baza împuternicirii avocațiale nr.1 din 20.10.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat, instanța acordă părților cuvântul în susținerea recursului.
Petentul recurent solicită instanței admiterea recursului și desființarea în totalitate a hotărârii date de Tribunalul Bihor.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului formulat de către petent ca fiind inadmisibil, având în vedere că petentul atacă o hotărâre definitivă, iar calea de atac este inadmisibilă.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.325 din 17 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Oradea în baza art.278/1 al.8 lit.a Cod procedură penală, s-a respins ca fiind nefondată plângerea formulată de petentul G, împotriva rezoluției din 17.03.2008 în dosarul nr. 121/P/2008 și a rezoluției din 16.05.2008, dată în dosarul nr. 177/II.2/2008, ambele ale Parchetului de pe Tribunalul Bihor.
În baza Deciziei nr. 82 din 10.12.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - dată în cadrul unui recurs in interesul legii, rap. la art.192 al.2 Cod procedură penală a fost obligat petentul la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
In baza art.193 Cod procedură penală raportat la art.274 Cod procedură civilă, s-au respins ca fiind neîntemeiate cheltuielile de judecată respectiv onorariu de avocat solicitat de intimatul domiciliat în O- - 13,.4, județul
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rezoluția din 17.03.2008 în dosarul nr. 121/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, s-a dispus în baza art.10 lit. d Cod pr.pen. neînceperea urmăririi penale față de făptuitorului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor prevăzută și pedepsită de art. 246 Cod penal, iar față de numitul și sub aspectul comiterii unei fapte de corupție. Această din urmă faptă nu a fost probată și nu a fost încadrată la vreo infracțiune care să determine o anume competență în ceea ce privește soluționarea plângerii formulate în baza art. 2781Cod procedură penală, competența soluționării prezentei cauze fiind determinate de soluția dată fața de infracțiunea prev de art. 246 Cod penal, reclamată prin plângerea penală.
S-a reținut că, prin plângerea penală înregistrată la 06.02.2007 la Parchetul de pe lângă Jud. O, petentul a arătat că Primarul localității și inginerul ar fi refuzat reconstituirea dreptului de proprietate pe o suprafață de teren de 2828 mp.din nr.topo 418, CF 1445.
Din cuprinsul actelor premergătoare s-a reținut că în anul 2002 Comisia Locală de Aplicare a Fondului Funciar a emis procesul verbal de punere în posesie nr.3574 prin care numitele, soacra petentului G, și proprietare li s-a reconstituit dreptul de proprietate și asupra suprafeței de 2830 mp.din nr.topo 418, iar la data 11.04.2007 s-a emis titlul de proprietate privind acea suprafață, situație față de care plângerea petentului a rămas fără obiect.
Soluția procurorului a fost confirmată prin rezoluția prim-procurorului din 16.05.2008, dată în dosarul nr. 177/II.2/2008, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor care a respins plângerea petentului.
Analizând plângerea petentului instanța de fond a reținut că aceasta este nefondată.
Astfel, în mod corect, organul de urmărire penală a reținut că, asupra suprafeței de teren de 2830 mp.din nr.topo 418 s-a emis titlul de proprietate nr.5574/11.04.2007 - fila 8 dosar parchet- pe numele numitelor, și în urma reconstituirii dreptului de proprietate.
Fără a mai relua starea de fapt descrisă anterior, prima instanță a constatat că litigiul dintre părți are mai mult o natură civilă, întrucât eventualele nereguli privind hotărârile Comisiilor Locale și Județene de Aplicare a Legii Fondului Funciar prev.de legea nr.18/1991 și actele premergătoare, concomitente și cele ulterioare emiterii acestor hotărâri, pot fi atacate sub diverse forme la instanța civilă cu posibilitatea desființării acestora și repunerea părților în situația anterioară încheierii lor, în cazul în care s-ar constata că acțiunea civilă este legală și temeinică.
Altfel zis, instanța penală nu are posibilitatea/prerogativa legală de a se substituie instanței civile și să facă aprecierile de rigoare în ceea ce privește fondul cauzei, ci doar să constată că reconstituirea dreptului de proprietate s-a desfășurat cu respectarea dispozițiilor legale în materie, în sensul că nu s-au comis infracțiuni în legătură actele aflate la dosarul civil de reconstituire.
Totodată instanța de fond a constatat că imobilul se află deja în proprietatea legală a numitelor, și.
Într-o altă ordine de idei, s-a apreciat că instanța penală nu are competența legală de a stabili dacă reconstituirea dreptului de proprietate s-a desfășurat cu încălcarea dispozițiilor legale prev. de legea nr.18/1991 modificate prin legea nr.247/2005, atâta timp cât instanța civilă-competentă- nu a fost sesizată în acest sens.
Instanța de fond a înlăturat apărarea petentului G în sensul că s-a omis a se emite titlul de proprietate și pe numele numitei, întrucât o astfel de eroare este posibilă să fie îndreptată doar prin promovarea unei acțiuni civile.
Văzând considerentele arătate mai sus, în baza art.278/1 al.8 lit.a Cod procedură penală prima instanță a respins ca fiind nefondată plângerea formulată de petentul G, împotriva rezoluției din 17.03.2008 în dosarul nr. 121/P/2008 și a rezoluției din 16.05.2008, dată în dosarul nr. 177/II.2/2008, ambele ale Parchetului de pe Tribunalul Bihor.
Împotriva hotărârii instanței de fond, în termen legal a declarat recurs petentul G, solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei soluții în sensul admiterii plângerii formulate în temeiul disp.art. 268 ind. 1 Cod procedură penală și în consecință trimiterea cauzei la parchet pentru efectuarea de cercetări împotriva intimaților și.
Prin decizia penală nr.230/R din 18 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, s-a respins ca nefondat recursul declarat de petentul G împotriva sentinței penale nr. 325/17.03.2009 pronunțată de Judecătoria Oradea care a fost menținută în totalitate, obligând pe recurent să plătească suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului în recurs.
În baza art. 193 alin. 6 Cod procedură penală a fost obligat recurentul la plata sumei de 833 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs în favoarea intimatului și 833 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs în favoarea intimatului.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că în mod corect prima instanță, analizând materialul probator de la dosar a apreciat că este nefondată plângerea formulată de către petent respingând-o ca atare.
Litigiul dintre părți este de natură civilă, petentul fiind nemulțumit de modalitatea în care intimatul -primarul com. din jud.B, ar fi respectat dispozițiile Legii 18 privind fondul funciar.
Din probele administrate în cauză a rezultat însă că reconstituirea dreptului de proprietate este o chestiune ce nu ține de resortul instanțelor penale, starea de fapt conducând la concluzia că în realitate petentul tinde la rezolvarea unui proces civil.
Față de cele de preced, tribunalul a respins ca nefondat recursul declarat în cauză cu obligarea petentului la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, iar în baza art. 193 al 6 Cod procedură penală recurentul a fost obligat la plata sumei de 833 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea intimatului și 833 lei cu același titlu în favoarea intimatului.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege a declarat recurs petentul G, recurs pe care acesta l-a denumit apel.
Prin decizia penală nr.230/R/2009 a Tribunalului Bihors -a dispus în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respingerea ca nefondat a recursului declarat de petentul G împotriva sentinței penale nr. 325/17.03.2009 pronunțată de Judecătoria Oradea care a fost menținută în totalitate, obligând pe recurent să plătească suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului în recurs.
În baza art. 193 alin. 6 Cod procedură penală a fost obligat recurentul la plata sumei de 833 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs în favoarea intimatului și 833 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs în favoarea intimatului.
La data de 28 mai 2009 petentul G înregistrează pe rolul Curții de Apel Oradeao cerere de recurs împotriva deciziei Tribunalului Bihor.
Prin cererea sa, petentul solicită casarea deciziei Tribunalului Bihor.
Verificând din oficiu cererea de recurs formulată de petent, instanța va reține că acest recurs este inadmisibil și-l va respinge ca atare.
Așa cum rezultă din economia dispozițiile art.278/1 pct.10 Cod procedură penală hotărârea instanței de fond (în cauză a Judecătoriei Oradea ) poate fi atacată curecursde către persoana care a făcut plângerea.
În cauză petentul Gae xercitat această cale de atac chiar dacă și-a intitulat calea de atac drept apel.
Instanța de recurs (în cauză Tribunalul Bihor ) a pronunțat o decizie definitivă în acest sens și pe această cale au fost epuizate căile de atac prin care hotărârea instanței de fond putea fi reformată.
Așa fiind, prezenta cerere de recurs este inadmisibilă și pe cale de consecință, în baza art.385/15 pct.1 lit.a Cod procedură penală o va respinge ca atare.
Reținând culpa procesuală a petentului în promovarea prezentei cauze, instanța în baza art.192 Cod procedură penală îl va obliga la 50 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.a Cod procedură penală,
RESPINGEca inadmisibil recursul penal declarat de petentul, împotriva deciziei penale nr.230/R din 18 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 20 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- -, - - - - - -
red.dec.- /28.10.2009
jud.recurs,
jud.fond
tehnored.2ex./28.10.2009
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Popovici Corina, Condrovici Adela
