Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 447/2009. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția penală și pentru cauze cu minori

Dosar nr-

DECIZIA PENALĂ NR.447/R/2009

Ședința nepublică din 20 octombrie 2009

PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Popovici Corina

JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela

Judecător: - -

Grefier: - -

Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 alin.1 Cod procedură penală.

S-a luat în examinare recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și Casa Județeană de Pensii B, împotriva deciziei penale nr.128/A din 06 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, privind pe inculpații intimați, și, trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de art.215, 292 Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul intimat lipsă, apărătorul acestuia av., în baza împuternicirii avocațiale nr.4532 din 23.09.2009 emisă de Baroul Bihor, pentru inculpatul intimat lipsă, apărătorul acestuia av. în baza delegației de substituire pentru av. din data de 20.10.2009, pentru inculpatul intimat lipsă, apărătorul acesteia av., în baza împuternicirii avocațiale nr.4533 din 20.10.2009 emisă de Baroul Bihor, lipsă fiind și partea civilă recurentă Casa Județeană de Pensii

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.

S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:

Nefiind excepții sau alte cereri de formulat, instanța acordă părților cuvântul în susținerea recursurilor

Reprezentantul parchetului arată instanței că susține recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor solicitând admiterea acestuia și casarea în totalitate a ambelor hotărâri recurate, iar în urma rejudecării cauzei a se pronunța o hotărâre legală și temeinică cu condamnarea inculpaților pentru infracțiunile reținute în sarcina acestora la pedepse just individualizate. În motivare, arată că din probele administrate în cursul urmăririi penale și al judecății în primă instanță s-a făcut dovada intenției de inducere în eroare de către inculpatul respectiv prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase și în vederea obținerii unui folos ilegal, precum și a faptului că ceilalți doi inculpați, respectiv și au dat cu intenție declarații false în fața notarului public, ajutându-l prin aceasta pe inculpatul să inducă în eroare organul îndreptățit la acordarea pensiei de refugiat și să obțină în mod injust un folos material. De asemenea, arată că instanța de apel s-a limitat doar la a analiza hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel formulate și pe baza probatoriului deja existent la dosar, fără a mai administra nici o probă, cu excepția declarației inculpatului, ceilalți doi inculpați nefiind audiați și ne mai administrându-se nici o probă în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele, chiar dacă în motivele de apel ale parchetului și ale părții civile au fost invocate neregularități procesuale sau procedurale.

Solicită admiterea recursului declarat de către partea civilă Casa Județeană de Pensii B astfel cum a fost formulat.

Avocat solicită instanței respingerea ambelor recursuri declarate în cauză și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor recurate.

De asemenea, avocat solicită respingerea celor două recursuri formulate în cauză și menținerea hotărârilor ca legale și temeinice.

Avocat solicită respingerea recursurilor și totodată respingerea pretențiilor civile solicitate.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND

Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.191 din 21 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Aleșd, în baza art. 11 pct 2 lit a Cod procedură penală, cu aplicarea art. 10 lit. a Cod procedură penală, a achitat pe inculpatul, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 alin 1 și 2 Cod penal și instigare la fals în declarații în formă continuată, prev. de art. 25 Cod penal, raportat la art. 292 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, cu aplicarea art. 10 lit. a Cod, a achitat pe inculpatul, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în declarații, prev. de art. 292 Cod penal și complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 Cod penal, raportat la art. 215 alin 1 și 2 Cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, cu aplicarea art. 10 lit. a Cod procedură penală, a achitat pe inculpata, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în declarații, prev. de art. 292 Cod penal și complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 Cod penal, raportat la art. 215 alin 1 și 2 Cod penal.

A dispus respingerea cererii Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd, cu privire la anularea declarațiilor notariale, date de inculpații și, autentificate sub nr. 226 și 227 ambele din data de 07.02.2005.

A respins pretențiile civile formulate în cauză de partea civilă Casa Județeană de Pensii

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în data de 07.02.2005, inculpatul s-a întâlnit în piața agroalimentară din localitatea O cu inculpații și, inculpatul în cadrul discuțiilor purtate aducându-i la cunoștință faptul că beneficiază de pensie de refugiat. Inculpatul și-a exprimat interesul în sensul obținerii de drepturi bănești, referitoare la calitatea de refugiat, afirmând că și el a fost refugiat, solicitându-i inculpatului să dea o declarație în acest sens pentru a-l ajuta la obținerea acestor drepturi. Cei doi inculpați împreună au rugat-o și pe inculpata să se prezinte împreună la notar în vederea dării acestei declarații. Chiar dacă inculpații și, nu au cunoscut împrejurarea că inculpatul, a fost sau nu refugiat, decât din spusele acestuia din urmă, aceștia au dat declarații notariale în fața Notarului Public, autentificate sub nr. 226 și 227, ambele din data de 07.02.2005.

Anterior, inculpatul a obținut de la Arhivele Naționale - Direcția Județeană B, adeverința nr. C/1619 din data de 13.09.2004, de unde rezultă că în Registrul de Evidență a Români din Ungaria, perioada 1940-1944, figurează numitul având nr. fișei 5481, anterior datei de 18.05.1942.

În baza acestor documente inculpatul a formulat o cerere către Casa Județeană de Pensii B, solicitând acordarea indemnizației conform /2000, întrucât a fost refugiat din localitatea în localitatea, anterior datei de 18.05.1942 și până în 1945.Această cerere a fost soluționată favorabil de către Casa Județeană de Pensii B, care prin Hotărârea nr. 11515/15.02.2005 a stabilit o indemnizație lunară în favoarea inculpatului în conformitate cu prevederile legale, drept ce a fost acordat începând cu data de 01.03.2005. În cuprinsul acestei hotărâri se face referire la faptul că probele administrate constând în documente prezentate, privesc adeverința emisă de Arhivele Naționale, actele de stare civilă și declarațiile notariale ale martorilor.

Din conținutul înscrisurilor reprezentând copia buletinului de identitate, certificatului de căsătorie, certificatului de naștere, instanța a reținut că tatăl inculpatului a purtat numele de, existând astfel o identitate între această persoană și cea la care face referire adresa arhivei naționale care atestă calitatea acestuia de refugiat.

Potrivit art. 1 lit c din OG. 105/1999 aprobată prin /2000 cu modificările și completările ulterioare beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetatean R, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 pana la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost refugiata, expulzata sau strămutata în alta localitate, iar în conformitate cu art. 6/1 din același act normativ ". situatiilor prevazute la art. 1 se face de catre persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de proba prevazut de lege".

În acest context de fapt și de drept, instanța apreciat că adeverința nr. C/1619 din data de 13.09.2004 emisă de Arhivele Naționale - Direcția Județeană B, face dovada deplină că anterior datei de 18.05.1942, tatăl inculpatului, numitul a fost refugiat și ținând seama de data nașterii inculpatului 18.07.1938, se poate presupune rezonabil că și acesta a avut aceeași condiție, atât timp cât nu s-a demonstrat contrariul, aspect întărit și de conținutul prevederilor art. 100 din Codul fam. care stabilește că, copilul minor locuiește la părinții săi.

Prin urmare, se reține că în speță, nu se poate vorbi de o acțiune frauduloasă a inculpatului de inducere în eroare a părții civile Casa Județeană de Pensii, afirmațiile sale formulate în cadrul cererii depuse în fața acestui organ, fiind conforme cu realitatea, motiv pentru care, cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev de art. 215 alin 1 și 2, instanța a dispus achitarea, considerând că fapta nu există, în baza art. 11 pct. 2 lit. cu aplic art. 10 lit a Cod procedură penală.

În ceea ce privește infracțiunea de fals în declarații pusă în sarcina inculpaților și, instanța de fond în raport cu cele exprimate mai sus, a constatat că declarațiile date de cei doi inculpați în fața notarului prin care au făcut afirmații legate de împrejurarea că inculpatul a avut calitatea de refugiat, au corespuns adevărului și au produs o consecința juridică licită, chiar dacă aspectul nu a fost cunoscut de ei înainte de întâlnirea cu acesta, la data de 07.02.2005. Prin urmare instanța în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, cu aplicarea art. 10 lit. a Cod procedură penală, a dispus achitarea inculpaților și, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 292 Cod penal, considerând că fapta nu există.

Aceeași soluție a fost adoptată de instanță și cu privire la săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin 1 și 2 Cod penal, pusă în sarcina inculpaților și, întrucât complicitatea presupune, sub aspect material, o contribuție efectivă la comiterea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană, ori în cazul de față s-a dovedit că inculpatul, nu a săvârșit infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin 1 și 2 Cod penal.

În ceea ce privește fapta de a-i determina, cu intenție, în baza aceleași rezoluții infracționale pe inculpații și să declare faptul că au cunoștință de situația de refugiat a inculpatului, instanța de fond, având în vedere faptul că, așa cum s-a reținut mai sus, aceștia nu au săvârșit infracțiunea de fals în declarații, a dispus în baza art.11 pct. 2 lit. a cu aplicarea art. 10 lit. a Cod penal, achitarea inculpatului și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de instigare la fals în declarații în formă continuată.

Pentru motivele de fapt și de drept exprimate mai sus, instanța de fond a menținut ca valabile declarațiile notariale date de inculpații și, autentificate sub nr. 226 și 227 la data de 07.02.2005, respingând în consecință solicitarea Parchetului de pa lângă Judecătoria Aleșd, cu privire la anularea lor.

Sub aspectul laturii civile, având în vedere dispozițiile art. 998, 999 Cod civil, constatând că faptele celor trei inculpați nu intră în sfera celor considerate de lege ilicite, în vederea angajării răspunderii civile delictuale, iar acestea nu au produs un prejudiciu patrimonial, a respins pretențiile civile formulate în cauză de partea civilă Casa Județeană de Pensii

Împotriva aceste hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleșd și Casa Județeană de Pensii B solicitând casarea hotărârii atacate, condamnarea inculpaților și obligarea la despăgubiri civile.

Prin decizia penală nr.128/A din 06 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, n baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleșd și partea civilă Casa de Pensii B, cu sediul în O,-, județul B împotriva sentinței penale nr. 191/21.11.2008 pronunțată de Judecătoria Aleșd, care a fost menținută în totul, obligând pe apelanta parte civilă Casa de Pensii B să plătească suma de 300 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului în apel.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a apreciat că starea de fapt a fost corect reținută de instanța de fond și care, de altfel, este aceeași cu cea din rechizitoriu.

De asemenea, instanța de apel a reținut că ambele apeluri pornesc de la o premisă greșită și anume aceea că inculpatul nu a dovedit dincolo de orice dubiu că există identitate de persoană între tatăl său și persoana înscrisă în registrul refugiaților. În cauză nu există nici măcar o singură probă care să dovedească contrariul celor susținute de inculpatul. Este lipsit de relevanță faptul că ceilalți doi inculpați arată în declarația notarială pe care au dat-o se bazează doar pe afirmațiile inculpatului. Atâta timp cât nu s-a dovedit dincolo de orice dubiu că nu are statutul de refugiat, nu există nici vinovăție. Prin urmare, soluția instanței de fond este corectă.

Pentru nici una din infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților nu s-a dovedit nici existența laturii obiective și nici a celei subiective, iar pentru că acestea nu există, nu există nici faptele.

Neexistând infracțiunea de înșelăciune, nu există nici prejudiciu. Sumele de care a beneficiat inculpatul cu titlu de indemnizație, au caracter licit și nu poate fi obligat la restituirea lor, nici singur, nici alături de inculpați.

Declarațiile notariale nu pot fi anulate și nici nu se poate dispune confiscarea lor pentru că nu s-a dovedit caracterul lor fals.

Împotriva acestor hotărâri, în termenul prevăzut de lege au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și Casa Județeană de Pensii B solicitând instanței casarea deciziei recurate și pronunțarea unei soluții legale și temeinice în sensul condamnării inculpatului, și pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.

În motivarea recursului, parchetul arată că instanța de apel a apreciat ca esențial faptul că critica instanței de fond se limitează doar la faptul că "inculpatul nu a dovedit dincolo de orice dubiu că există identitate de persoană între tatăl său și persoana înscrisă în registrul ". În realitate această probă nu înseamnă că inculpatului i se cerea a proba nevinovăția sa, ci faptul că i se pretindea să justifice calitatea în virtutea căreia a formulat cerere pentru obținerea pensiei pentru refugiat.

Instanța de apel s-a limitat doar la a analiza hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel formulate și pe baza probatoriului deja existent la dosar, fără a mai administra nici o probă, cu excepția declarației inculpatului, ceilalți inculpați și nefiind audiați și ne mai administrându-se nici o probă în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele, chiar dacă în motivele de apel ale parchetului și ale părții civile au fost invocate neregularități procesuale sau procedurale.

Casa Județeană de Pensii nu și-a motivat recursul declarat.

Curtea, examinând hotărârea atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.385/9 al.3 Cod procedură penală combinate cu art.385/6 al.1 și art.385/7 al.1 Cod procedură penală constată că ambele instanțe au dat dovadă de temeinicie, prima instanță pronunțând achitarea inculpaților, iar instanța de apel menținând în întregime această soluție.

Așa cum rezultă din întreg materialul probator administrat în cauză s-a dovedit în mod indubitabil că există identitate de persoană între tatăl inculpatului și acesta din urmă.

În această situație și declarațiile celor doi coinculpați date în fața notarului nu pot căpăta un sens mincinos câtă vreme au întărit o stare de fapt dovedită: inculpatul este fiul lui, refugiat din Ungaria.

Pentru niciuna din infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a celor trei inculpați nu s- dovedit nici existența laturii obiective și nici a celei subiective și pe cale de consecință nici existența vreunei fapte penale nu a fost dovedită.

Criticile parchetului și ale Casei de Pensii B s-au dovedit a fi nefondate, iar instanța de recurs le va respinge ca atare.

Reținând culpa procesuală a casei Județene de Pensii B în promovarea prezentului recurs, în baza art.192 Cod procedură penală o va obliga la 100 lei, cheltuieli judiciare în folosul statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,

RESPINGEca nefondate recursurile penale declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și Casa Județeană de Pensii B, împotriva deciziei penale nr.128/A din 06 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.

Obligă pe recurenta Casa Județeană de Pensii B să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică, azi 20 octombrie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

- -, - - - - - -

red.dec.- /28.10.2009

jud.apel,

jud.fond

tehnored.2ex./28.10.2009

Președinte:Munteanu Traian
Judecători:Munteanu Traian, Popovici Corina, Condrovici Adela

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 447/2009. Curtea de Apel Oradea