Neglijența în serviciu (art.249 cod penal). Decizia 811/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 631/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 811
Ședința publică de la 22 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florică Duță
JUDECĂTOR 2: Petre Popescu
JUDECĂTOR 3: Andreea Cioată
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Penal privind pe
recurent PARCHET B, recurent
și pe intimat ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT, intimat O S - PRIN LICHIDATOR, intimat COM 2001 PRIN LICHIDATOR ȘI ASOCIATII, având ca obiect
neglijența în serviciu (art.249 Cod Penal)
împotriva deciziei numărul
La apelul nominal făcut în ședința publică
lipsind:
- intimat - ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT
- recurent -
- recurent - PARCHET
- intimat Parte responsabilă civilmente - COM 2001 PRIN LICHIDATOR ȘI ASOCIATII
- intimat Parte civilă - O S - PRIN LICHIDATOR
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
INSTANȚA
I procesual
Prinsentința penală nr. 1837/15.07.2004 pronunțată de Judecătoria Sector 6 B în dosarul nr-(nr. în format vechi 10623/2003), inculpata Caf ost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, pedeapsa fiind suspendată condiționat și fiind constatată grațiată. În ceea ce îl privește pe inculpatul, acesta a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată la 4 ani închisoare în regim de detenție. De asemenea, au fost admise acțiunile civile formulate de părțile civile și SC O SA S, inculpații fiind obligați în solidar și cu partea responsabilă civilmente, SC Com 2001 SRL, la plata prejudiciului cauzat.
Tribunalul Bucureștia respins ca nefondate apelurile formulate de apelanții-inculpați, iar Curtea de APEL BUCUREȘTI prin decizia penală 909/R/31.05.2005 a admis recursul declarat de inculpata C, a casat ambele hotărâri și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Sector 6 B, cauza fiind înregistrată pe rolul instanței de fond la data de 27.06.2005 sub nr- (nr. în format vechi 6636/2005).
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a precizat că hotărârile pronunțate în fond au fost date cu încălcarea dispozițiilor legale, deoarece nu s-a respectat procedura de citare a părții civile SC SA S, aceasta nefiind citată prin lichidator judiciar SC SRL, deși se afla în stare de faliment de la data de 15.12.1991, menționându-se că instanța de rejudecare urmează a ține cont și de celelalte motive de recurs invocate.
II procesual
In urma rejudecării, prinsentința penală nr. 2487/20.12.2005 pronunțatăde Judecătoria Sectorului 6 B în dosarul nr-(nr. în format vechi 6636/2005), s-a dispus condamnarea inculpatei C pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, la pedeapsa de 6 luni închisoare, pedeapsa fiind suspendată condiționat și fiind constatată grațiată. În ceea ce îl privește pe inculpatul, s-a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată la 4 ani închisoare în regim de detenție. De asemenea, a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă, inculpații fiind obligați în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC 2001 SRL, la plata prejudiciului cauzat, precum și acțiunea civilă exercitată de partea civilă SC O SA S, inculpatul fiind obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente, SC 2001 SRL, la plata prejudiciului cauzat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata C, prin decizia penală nr. 296/A/04.09.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, dispunându-se admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 2487/20.12.2005 a Judecătoriei Sectorului 6 B, și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a precizat că hotărârea instanței de fond este lovită de nulitate absolută, deoarece nu s-a respectat dreptul la apărare al inculpatei prev. de art. 171 Cod procedură penală, aceasta fiind asistată în cursul judecății de o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în condițiile Legii nr. 51/1995 modificată prin Legea nr. 255/2004, ceea ce echivalează cu o lipsă de apărare, invocându-se în acest sens decizia nr. 27/2007 de recurs în interesul legii a înaltei Curți de Casație și Justiție.
III procesual
În urma celei de-a doua soluții de casare cu trimitere spre rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 B la data de 03.07.2007 sub nr-.
Prinsentința penală nr. 73 din 07. 02. 2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 B, în dosar nr-, s-a respins excepția nulității absolute a urmăririi penale, ca neîntemeiată.
S-a respins cererea de restituire a cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 B, ca neîntemeiată.
În baza art. 11 pct.2 lit.a Cod procedură penală coroborat cu art. 10 lit.d Cod procedură penală, a achitat pe inculpata,sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 249 alin.l Cod penal.
În baza art. 14 Cod procedură penală coroborat cu art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, a respins acțiunea civilă exercitată de partea civilă ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT,ca neîntemeiată.
În baza art. 192 alin.l pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a obligat partea civilă ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT, la 300 lei cheltuielile judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.l27/P/29.08.2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 6 B s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților C pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art.249 al.l Cod penal și pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art.215 al. 1,3,4 Cod penal cuaplic.art.41al.2 Cod penal.
Prin actul de inculpare s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de neglijență în serviciu și disjungerea cauza față de făptuitorul .
În fapt, s-a reținut că la data de 25.09.2001 și 02.10.2001 inculpatul în calitate de administrator al SC Com 2001 SRL a emis două file cec pentru suma de 419.886.575 lei și 70.675.925 lei în favoarea părții civile, fără a avea disponibil în cont. Cele două file cec au fost refuzate la plată pentru lipsă totală de disponibil de către Post SA. Totodată, în baza aceleiași rezoluții infracționale inculpatul a emis la data de 19.10.2001 în favoarea părții civile SC O SA Sof ilă cec pentru suma de 164.128.370 lei, fără a avea disponibil în cont și fiind în interdicție bancară de a emite cecuri.
În ceea ce o privește pe inculpata C, s-a reținut că aceasta, în calitate de director economic în cadrul, a încheiat un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect comercializarea de carne de porc și, cu toate că în cuprinsul contractului se prevedea că pentru produsele cu o valoare totală de 317.500.000 lei vechi, cumpărătorul avea obligația de a face dovada garanției speciale și anticipate a sumelor necesare efectuării plății, aceasta și-a încălcat îndatoririle de serviciu deoarece nu a solicitat scrisoare de garanție în sensul arătat, fapt ce a dus la prejudicierea părții civile deoarece cecurile emise pentru achitarea mărfii nu au putut fi valorificate.
La rejudecarea cauzei, instanța de fond a dispus, prin încheierea de ședință din data de 22.11.2007 scoaterea din cauză a inculpatului, a părții civile SC O SA S și a părții responsabile civilmente SC 2001 SRL pentru considerentele expuse în cuprinsul acesteia (filele 123-126 dosar fond).
În cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a procedat la audierea inculpatei C și a martorilor -, și .
In raport de materialul probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și cu ocazia cercetării judecătorești, respectiv plângerea părții vătămate, declarațiile martorilor, declarațiile învinuiților și următoarele înscrisuri: contract de vânzare-cumpărare, facturi fiscale, file cec, adresa BNR, fișa postului, contract de societate și act constitutiv al SC Com 2001 SRL și contract de cesiune de părți sociale, rulaj bancar, decizia de desfacere a contractului individual de muncă al inculpatei C, regulamentul de ordine interioară al, stat de funcții, organigramă, adresa Serviciului al privind nota de constatare 320/09.05.2003, declarația nculpatei C și a martorilor -, și, instanța de fond apreciat că inculpata nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii puse pe seama sa, dispunând, în consecință, achitarea acesteia conform dispozitivului sentinței penale.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 și partea civilă RA Administrația Protocolului de Stat, apeluri motivate în scris si susținute oral la termenul de judecată din 04. 02. 2009.
In apelul declarat de către parchet, s-a solicitat desființarea sentinței penale și rejudecând în fond, să se dispună condamnarea inculpatei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de neglijență în serviciu, arătându-se că, în raport de materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a pronunțat o sentință netemeinică și nelegală.
S-a arătat că inculpata, în calitate de director economic la - Sucursala M încheiat un contract cadru de vânzare-cumpărare carcasă de porc, cu inculpatul, în calitate de reprezentant legal al SC " COM 2001" SRL, inculpata neîndeplinindu-și atribuțiile de serviciu în sensul neverificării bonității firmei inculpatului, nesolicitând acestei firme scrisoare de garanție, acreditiv ori adeverință de disponibil astfel cum era prevăzut în contractul cadru, conducând în final, la un prejudiciu de 490.562.500 lei ROL în dauna părții civile ca urmare livrării cantității de marfă către firma inculpatului, acesta din urmă neîndeplinindu-și obligațiile de plată stipulate in contract.
In apelul declarat de către partea civilă s-a solicitat de asemenea, condamnarea inculpatei si obligarea acesteia la acoperirea prejudiciului cauzat, arătându-se, în esență, că aceasta nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, în sensul neverificării bonității firmei inculpatului, fapt care a condus la cauzarea acelui prejudiciu.
Prindecizia penală nr. 107/A din 11.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penalăs-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 B și partea civilă împotriva sentinței penale nr.73/07.02.2008 a Judecătoriei Sectorului 6 S-a desființat sentința penală apelată și rejudecând în fond: În baza art.249 alin.1 Cod penal a condamnat pe inculpata C la o pedeapsă de 6 luni închisoare. În baza art.81 Cp a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni ce constituie termen de încercare conform art.82 Cp În baza art.1 și 8 din Legea nr.543/2002 a constatat grațiată pedeapsa. A pus în vedere inculpatei disp art.83 Cp și art. 7 din Legea nr.543/2002.
În baza art.14 și art.346 Cod procedură penală rap la art.999 cod civil a obligat pe inculpata la plata sumei de 490.562.500 lei ROL către partea civilă cu titlul de daune materiale.
În baza art.191 Cod procedură penală a obligată pe inculpată la 500 lei cheltuieli judiciare către stat în cont.
Cheltuielile judiciare efectuate în apel au rămas în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a constatat că în mod eronat instanța de fond, în raport de materialul probator administrat în cauză, a apreciat că inculpata nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii puse pe seama sa.
Astfel, Tribunalul a reținut că la data de 25.09.2001, inculpata C în calitate de director economic la - Sucursala M, a încheiat un contract cadru de vânzare cumpărare carcasă de porc cu inculpatul în calitate de reprezentant legal al SC Com 2001 SRL.
Pentru garantarea efectuării plății contravalorii mărfii achiziționate, beneficiarul a depus un certificat bancar emis de SC Post SA, din care rezultă că SC Com SRL este clientul băncii, nu are credite, nu are popriri pe cont și nu au fost înregistrate incidente bancare în legătură cu acesta (fila 174 ).
De asemenea, potrivit clauzei prevăzută în art. 6 din contract, era necesar ca, pentru livrările cu o valoare mai mare de 317.500.000 lei vechi, cumpărătorul să facă dovada garanției speciale și anticipate a sumelor necesare efectuării plății de la banca creditoare prin acreditiv, scrisoare de garanție sau adeverință de disponibil cu mențiunea expresă "pentru plata produsului din anexa la contractul.", în lipsa acesteia vânzătorul rezervându-și dreptul de a nu lansa în fabricație și livra marfa, obligația inculpatei, în calitate de director economic la încheierea contractului astfel cum rezultă din fișa postului (conform deciziei nr. 29/01. 02. 2001 directorului general al ) era să verifice aceste documente ale firmei cumpărătoare, obligație pe care aceasta nu și-a respectat-
La încheierea contractului, firma inculpatului a prezentat un certificat bancar emis de Post Sucursala, prin care se atesta că firma SC COM SRL nu are credite la această bancă, certificat care însă, nu constituie scrisoare de garanție bancară și nu angajează în nici un fel banca, situație în care inculpata avea obligația să nu livreze marfă firmei SC COM SRL în lipsa unei scrisori de garanție sau adeverință de disponibil astfel cum se stipula în contract, conform clauzei de la art. 6 din contract.
Vinovăția inculpatei a mai rezultat și din declarațiile martorilor audiați de către organele de urmărire penală si instanța de fond.
Astfel, artorul -, directorul coordonator al - Sucursala M, a declarat că era în concediu la data la care s-a încheiat contractul cu Com 2001 SRL și că nu a dat nici o dispoziție în acest sens și nici nu a negociat încheierea acestuia. Verificând, la revenirea din concediu, activitatea desfășurată, a constatat că acest contract nu era vizat de oficiul juridic, nu avea atașată nici o scrisoare de garanție bancară, nu se întocmise un grafic de livrare și nu se efectuase nici o plată deși se livrase marfa în valoare de peste 500 milioane lei vechi, motiv pentru care a interzis livrarea in continuare de marfa către această societate comercială și a anunțat conducerea regiei.
La rândul lui, martorul - director tehnic al - Sucursala M, a declarat că a semnat contractul încheiat de inculpata C cu Com 2001 SRL, în perioada în care directorul coordonator se afla în concediu, deoarece avea dreptul de a reprezenta sucursala în lipsa directorului coordonator. A arătat martorul că, înainte cu două săptămâni de data încheierii contractului, mergând în biroul inculpatei, s-a întâlnit cu directorul coordonator, care, 1-a solicitarea inculpatei, i-a spus că, în perioada în care el va fi plecat în concediu, se va încheia un contract, fără a preciza denumirea societății beneficiare. A precizat martorul că nu i s-a părut nefiresc acest lucru întrucât a înțeles din discuțiile purtate cu directorul coordonator că toate clauzele contractului fuseseră negociate, atât acesta din urmă cât și inculpata știau despre contractul respectiv, care însă nu a putut fi semnat atunci deoarece nu era redactat. De asemenea, a arătat martorul că directorul coordonator nu i-a spus nimic în legătură cu necesitatea prezentării de către beneficiar a vreunei garanții. A precizat martorul că nu i s-a părut suficientă garantarea efectuării plății cu filele cec prezentate de beneficiar, însă nu a făcut nimic în acest sens, așteptând să primească un exemplar al contractului și, după aceea, să verifice bonitatea clientului și să înceapă livrarea mărfii, lucru pe care însă nu 1-a mai făcut deoarece nu i-a fost comunicată o copie a contractului. De asemenea, a arătat martorul că inculpata nu avea dispoziție de livrare a mărfii, însă șeful abatorului nu putea efectua livrarea, în mod legal, decât în baza facturii semnată de directorul economic.
In consecință, Tribunalul a constatat că neîndeplinirea atribuțiunilor de serviciu de către inculpată la încheierea contractului din data de 25. 09. 2001 între, pe de o parte, si SC COM 2001 SRL, pe de altă parte, în sensul neverificării bonității firmei din urmă de către inculpată, conform clauzei prevăzută în art. 6 din acel contract, neverificare care condus la un prejudiciu de 490.562.500 lei, în dauna părții civile, întrunește elementele constitutive prev. de art. 249 alin. 1.
Cod PenalIn ceea ce privește apelul declarat de către partea civilă, Tribunalul l-a considerat ca întemeiat, urmând a fi admis, considerentele avute în vedere fiind următoarele:
Prin încheierea contractului si livrarea mărfii de către inculpată, livrare de marfă care nu a fost urmată de plata prețului stipulat de către inculpatul, în patrimoniul părții civile s- produs un prejudiciu în cuantum de 490.562. 500 lei ROL, prejudiciu ce urmează a fi acoperit de către inculpată, în baza art. 14 si 346.p Cod Penal rap la art. 998-999.civ. fără a se adăuga însă și penalități de întârziere sau dobândă legală având în vedere faptul că la primul ciclu procesual, partea civilă nu a solicitat penalități sau dobândă iar dosarul se află la a treia rejudecare, în căile de atac promovate de inculpata, ori potrivit principiului " non reformatio in pejus " inculpata nu poate fi obligată la plata acestor penalități.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpata C și Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia criticat decizia atacată din două considerente, și anume greșita nereducere a termenului de încercare cu durata pedepsei grațiate conform art.120 alin.2 Cod penal, fapt ce a condus la aplicarea unei pedepse nelegale, precum și față de intervenirea până la primul termen de judecată în recurs a prescripției speciale a răspunderii penale în raport de fapta dedusă judecății (cazul de casare prev. de art.385/9 pct.15 Cod procedură penală).
Inculpataa depus în scris motivele de recurs, cu respectarea termenului prevăzut de art.385/10 alin.2 Cod procedură penală, precum și concluzii scrise, solicitând în principal casarea deciziei din apel și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică, invocând cazul de casare prev. de art.385/9 pct.18 Cod procedură penală. Astfel, inculpata a arătat, în esență, că nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată.
În subsidiar, s-a solicitat încetarea procesului penal în temeiul art.11 pct.2 lit.b Cod procedură penală rap. la art.10 lit.g Cod procedură penală cu referire la art.122 și art.124 Cod procedură penală.
În motivele de recurs, inculpata a invocat și excepția nulității absolute a urmăririi penale, însă cu ocazia dezbaterilor nu a reiterat aceste susțineri și, de altfel, nici în notele scrise.
Examinând cauza în temeiul art.3856alin.1 și 2 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul declarat de inculpată, ca și cel declarat de Ministerul Public, sunt întemeiate prin prisma cazului de casare prev. de art.385/9 pct.15 Cod procedură penală, căci în cauză a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.
Astfel, infracțiunea prev. de art.249 alin.1 Cod penal pentru care a fost trimisă în judecată inculpata este pedepsită cu închisoarea de la 1 lună la 2 ani sau cu amendă; ca atare, termenul de prescripție a răspunderii penale este cel prevăzut de art.122 alin.1 lit.d Cod penal (5 ani). În speță, față de data săvârșirii infracțiunii (25.09.2001), sunt îndeplinite cerințele art.124 Cod penal privind prescripția specială a răspunderii penale, termenul de 5 ani, socotit de la data faptei, fiind depășit cu încă J la 24.03.2009.
Trebuie menționat faptul că recurenta inculpată nu a înțeles să se prevaleze decât în subsidiar de încetarea procesului penal, în principal solicitând achitarea sa, susținând că este nevinovată și invocând cazul de casare prev. de art.385/9 pct.18 Cod procedură penală.
Potrivit dispozițiilor art.385/9 pct.18 Cod procedură penală, hotărârea este supusă casării "când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare sau de achitare".
Așa cum s-a subliniat constant în doctrina și practica judiciară, inclusiv în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (decizia nr.63/10.01.2008), stabilirea situației de fapt este, în principiu, atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel, competente să devolueze cauza atât în fapt, cât și în drept; în fața ambelor instanțe se administrează probele considerate necesare pentru corecta și completa stabilire a faptelor. În mod excepțional, examinarea situației de fapt poate reveni instanței de recurs în cazul în care aceasta este afectată de o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. Eroarea gravă de fapt trebuie să fie constatată din compararea faptelor reținute cu probele administrate, cazul de casare prev. de art.385/9 pct.18 Cod procedură penalăneputând fi asimilat cu o greșită apreciere a probelor.
Or, în prezenta cauză - aflată în recurs - Curtea nu poate relua și nici nu poate reface raționamentele instanței de apel, realizate în interpretarea probatoriului administrat. Pe de altă parte, se constată că nu există vreo denaturare vădită a probelor sau vreo contrarietate între ceea ce rezultă din actele dosarului și considerentele deciziei criticate cu privire la existența infracțiunii imputate inculpatei.
Faptul că instanțele de fond și respectiv de apel au dat eficiență diferită probelor administrate în cauză (motiv pentru care și soluțiile pronunțate sunt diferite, de achitare și respectiv condamnare) nu reprezintă expresia unei erori grave și de necontestat, ci a atribuțiilor suverane ale acestor instanțe de a interpreta coroborat probele existente și de a le aprecia în scopul aflării adevărului, proces de apreciere ce nu poate fi cenzurat în recurs prin raportare la dispozițiile art. 3859pct. 18 Cod procedură penală.
De altfel, nici recurenta inculpată nu a invocat existența unei erori grave de fapt care să fi condus la condamnarea sa, ci, în raport de criticile formulate (inexistența unei încălcări a vreunei atribuții de serviciu și lipsa culpei în producerea prejudiciului) a solicitat, practic, o reapreciere a probatoriului administrat, prin raportare la elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu, chestiune care excede cazului de casare pe care s-a întemeiat, așa cum s-a arătat mai sus.
Cât privește nulitatea urmăririi penale invocată de inculpată în motivele scrise de recurs, Curtea constată că aceasta nu a mai fost susținută cu ocazia dezbaterilor orale și nici în concluziile scrise și nici nu a fost raportată la vreunul din cazurile de casare prevăzute de lege. Examinând aceste critici în temeiul art.3859alin.3 Cod procedură penală, instanța constată că, formal, ele se circumscriu cazului de casare prev. de art.385/9 pct.2 Cod procedură penală, nulitatea urmăririi penale afectând implicit legala sesizare a instanței.
Pe fond, criticile formulate de recurenta inculpată sunt însă neîntemeiate. Astfel, împrejurarea că rechizitoriul este întocmit de alt procuror decât cel care s-a ocupat de supravegherea urmăririi penale, indiferent că este sau nu susținută de actele dosarului, nu poate atrage nulitatea absolută, câtă vreme nu există nicio obligație legală instituită de Codul d e procedură penală în acest sens.
Tot astfel, la momentul emiterii rechizitoriului în cauză (29.08.2003) nu exista obligația de verificare a acestui act de către prim procuror, ca în prezent, articolul 264 Cod procedură penală fiind modificat ulterior, prin OUG nr.60/2006.
În ceea ce privește susținerea inculpatei recurente, în sensul că la data de 26.11.2001 a dat o declarație la poliție fără a fi asistată de apărător, Curtea constată că acest moment procesual se situa în cadrul actelor premergătoare, mai înaintea începerii urmăririi penale, astfel că nu erau incidente dispozițiile art.171 alin.2 Cod procedură penală privind asistența juridică obligatorie.
În fine, referitor la susținerea recurentei, în sensul că procesul verbal prin care s-a început urmărirea penală nu a fost confirmat motivat de procurorul care exercita supravegherea activității în termen de cel mult 48 ore de la începerea urmăririi penale, instanța subliniază că această obligație de confirmare a actului prin care s-a început urmărirea penală a fost introdusă ulterior începerii urmăririi penale în cauză (16.12.2002), respectiv prin Legea nr.381/24.06.2003.
Cât privește solicitarea recurentei inculpate, în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii civile, aceasta nu a fost motivată nici oral, nici în scris, însă este evident că este intrinsec legată de solicitarea părții privind soluționarea acțiunii penale prin pronunțarea unei soluții de achitare. Cum, pe de o parte, instanța de apel a soluționat temeinic și legal acțiunea civilă, în raport de dezlegarea dată acțiunii penale, iar, pe de altă parte, această dezlegare a laturii penale nu este afectată de o gravă eroare de fapt, rezultă că nici soluția pronunțată de instanța de apel pe latură civilă nu poate fi cenzurată din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală. Aceasta deoarece, așa cum s-a arătat în analiza laturii penale, de esența cazului de casare enunțat este existența unei erori grave și hotărâtoare însituația de faptreținută de către instanțe, contrar a ceea ce rezultă din probele administrate și care, prin influența determinantă avută asupra soluției pronunțate, justifică o eventuală cenzură din partea instanței de recurs.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.b Cod procedură penală, Curtea va dmite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpata C împotriva deciziei penale nr. 107/A din 11.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, va casa în parte decizia penală și rejudecând, pe fond:
În baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală va dispune încetarea procesului penal față de inculpata C pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 249 alin. 1 Cod penal.
Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei penale, privind latura civilă a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpata C împotriva deciziei penale nr.107/A din 11.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, caseazăîn partedecizia penală și rejudecând, pe fond:
În baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală dispune încetarea procesului penal față de inculpata C pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 249 alin. 1 Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale, privind latura civilă a cauzei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Proces-verbal
Pentru grefier
detașat la altă secție, semnează
Grefier șef
Red.
Dact.
2 ex.-01.07.2009
-Secția a II-a Penală
Jud. apel.;
Președinte:Florică DuțăJudecători:Florică Duță, Petre Popescu, Andreea Cioată
