Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 810/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 529/229/2007
919/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 810
Ședința publică de la 29 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Rotaru
JUDECĂTOR 2: Florică Duță
JUDECĂTOR 3: Petre Popescu
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de către inculpații, și partea civilă - I, împotriva sentinței penale nr. 229/11.11.2008, pronunțată de Judecătoria Fetești și a deciziei penale nr. 45/A, din data de 27.03.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit recurenții - inculpați, pentru care se prezintă avocat oficiu, în baza delegației ne. -, emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară și recurenta - parte civilă, ANAF - DGFP
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Constatând că, nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, trece la dezbateri.
Apărătorul recurenților - inculpați având cuvântul, solicită admiterea recursului, considerând că acesta se încadrează în dispozițiile art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, având în vedere că, din actele și probele efectuate în cauză, hotărârea de condamnare a inculpaților este greșită. Apreciază că, inculpații nu se fac vinovați de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 290 Cod penal și nici de infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, având în vedere că nu se face vorbire despre reaua credință celor doi inculpați, în folosirea banilor societății, condiție esențială pentru existența elementelor constitutive ale acestei infracțiuni. Consideră că, nu se poate reține în sarcina inculpaților săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, deoarece nu s-a demonstrat că aceștia s-au sustras de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, astfel cum prevede art. 9 alin. 1 lit. b și c, din Legea nr. 241/2005. Mai arată că, inculpații au înregistrat veniturile încasate în contul bancar al societății, nefiind exclusă culpa contabilului în raport de întocmirea în mod corect a documentelor contabile ale societății, ținând cont de lipsa de școlarizare a celor doi inculpați.
Pentru aceste considerente solicită achitarea inculpaților în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală. În ceea ce privește latura civilă, apreciază că, cuantumul prejudiciului a fost corect stabilit de către expertiza contabilă efectuată în cauză, precizând că inculpații sunt de acord cu achitarea despăgubirilor în rate lunare.
În subsidiar, solicită în raport de circumstanțele personale ale inculpaților aplicarea unor pedepse mai mici decât cele aplicate de prima instanță.
În ceea ce privește recursul părții civile, solicită respingerea recursului formulat de aceasta, în raport de cuantumul prejudiciului stabilit de către contabil în concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursurilor ca nefondate, având în vedere că, punctul 18 de casare indicat nu se regăsește în cauză și nu poate fi valorificat, având în vedere aserțiunile apărării care, fiind chestiuni de drept, nu pot fi antamate din perspectiva unui caz de casare, care, presupune existența unei grave erori de fapt care nu este indicată.
Apreciază că, pedepsele aplicate corespund scopului prescris de legiuitor, evaziune fiscală repetată, folosirea fără drept a creditului societății, prejudiciul important și neacoperit. Consideră că, pedeapsa accesorie aplicată inculpatei privind lit. a din art. 64 Cod procedură penală, este nejustificată. Apreciază că și încadrarea juridică este greșită, având în vedere că, în raport cu evaziunea fiscală și data comiterii faptei, sfârșitul lunii septembrie 2007, încadrarea corectă ar fi fost, art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal, dar, schimbarea încadrării juridice nu se poate dispune, pentru că nu-i favorizează pe inculpați.
În ceea ce privește recursul părții civile, solicită respingerea acestuia ca nefondat, având în vedere că nu se indică nici un caz de casare, iar soluția pronunțată de către instanța de fond este legală și temeinică, în raport de raportul de expertiză contabilă, efectuată în cauză.
După soluționarea recursurilor, s-a depus de către serviciul arhivă o cerere trimisă pe fax de către apărătorul ales al inculpaților, la care sunt atașate împuternicirea avocațială și o adeverință medicală.
CURTEA,
Asupra recursurilor penal de față:
Prin decizia penală nr. 45/A/27.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Ialomița în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Fetești și inculpații - fiica lui și, născută la data de 12.02.1976 în localitatea, jud. I -, și fiul lui G și, născut la data de 15.05.1966 în F, jud. I, împotriva sentinței penale nr.229 din 11.11.2008 pronunțată de Judecătoria Fetești, pe care o desființează cu privire la achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 290 alin. l Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, necontopirea pedepselor de o lună și 3 luni închisoare, aplicate inculpatului prin sentința penală nr.315/16.10.2003 a Judecătoriei Fetești, cu privire la care s-a dispus revocarea grațierii, neaplicarea dispozițiilor art.33 lit.a -34 lit.b Cod penal în cazul inculpatului, pedeapsa rezultantă aplicată acestuia și conținutul pedepsei accesorii și rejudecând, în fond:
1. descontopit pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatei în pedepsele componente și anume:
- 1 an și 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 lit. b și c din Lg.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2, 37 lit. a și 74-76 Cod penal;
- 8 luni închisoare, aplicată pentru art.272 pct.2 din Lg.31/1990, cu aplicarea art.41 alin.2, 37 lit. a și 74,76 Cod penal;
- 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr.315/16.10.2003 cu privire la care s-a dispus revocarea beneficiului grațierii.
În baza art.290 alin. l Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și 37 lit. a și 74,76 Cod penal, a condamnat pe inculpata la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Conform art.33 lit.a - 34 lit.b Cod penal, a contopit pedepsele aplicate inculpatei, aceasta urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
A menținut revocarea grațierii pentru pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.315/16.10.2003 a Judecătoriei Fetești, inculpata urmând a executa în total 2 ani și 6 luni închisoare.
2. descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an și 10 luni închisoare, aplicată inculpatului în pedepsele componente:
- 1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 raportat la art.9 lit.b și c din Lg.nr.241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal, art.41 alin.2 Cod penal, 37 lit.b și 74,76 Cod penal;
- 6 luni închisoare aplicată pentru art.26 raportat la art.272 pct.2 din Lg.nr.31/1990 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art. 37 lit.b Cod penal și 74,76 Cod penal;
- 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr.282/2003 a Judecătoriei Fetești cu privire la care s-a făcut aplicarea art.85 Cod penal;
- pedepsele de o lună și 3 luni închisoare, aplicate prin sentința penală nr.315/16.10.2003 cu privire la care s-a revocat beneficiul grațierii.
În baza art.290 alin. l Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și 37 lit. b Cod penal și 74,76 Cod penal, a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 2 luni închisoare.
Conform art.33 lit. a - 34 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele aplicate inculpatul având de executat 1 an și 6 luni închisoare.
A contopit pedepsele de o lună și 3 luni închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr.315/16.10.2003 (cu privire la care s-a revocat beneficiul grațierii) pedeapsa rezultantă fiind de 3 luni închisoare.
În baza art.7 din Lg.nr.543/2002, a adăugat pedeapsa de 3 luni închisoare la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, inculpatul având de executat în total pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare.
A făcut aplicarea art.71 și 64 lit.a teza a Ii-a și lit.b Cod penal.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art.379 pct.l lit.b Cod procedură penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta parte civilă Statul Român prin ANAF B, reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice
A obligat apelanta parte civilă la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin sentința penală
229 din 11.11.2008, pronunțată de Judecătoria Fetești, în baza art. 334 Cod procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică privind pe inculpata - fiica lui și, născută la data de 12.02.1976 în localitatea, jud. I, din infracțiunile prev. de art.ll pct.l lit.c din Legea nr.87/1994 cu aplic, art.41 alin.2 cod penal, art.13 cod penal și art.37 din Legea nr.82/1991 rap.la art.289 alin.l cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 cod penal, art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990 cu art.41 alin.2 cod penal toate cu art.37 lit.a cod penal în infracțiunea prev. de art.9 lit.b și c din Legea nr.241/2005 cu aplic, art.41 alin.2 cod penal, art.13 cod penal și infracțiunea prev. de art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990, cu aplic, art.41 alin.2 cod penal și art.37 lit.a cod penal.
1. În baza art. 9 lit.b și c din Legea nr. 241/2005 cu aplic, art.13 cod penal, 41 alin.2 cod penal, art.37 lit.a cod penal și art.74, 76 cod penal a condamnat pe inculpata la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 272 pct.2 din Legea nr.31/1990 cu aplic, art.41 alin.2 cod penal și art.37 lit.a și art.74,76 cod penal a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea - credință în interes propriu a bunurilor aparținând societății.
Totodată, în temeiul art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. d cod procedură penală, a dispus achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin.2 cod penal și art.37 lit. a cod penal.
Conform, art.33 lit.a-34 lit. b cod penal, inculpata va avea de executat pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.7 din Legea nr.543/2002 s-a revocat față de inculpată beneficiul grațierii pedepsei de 1 an închisoare aplicată acesteia prin sentința penală nr.315/16.10.2003 a Judecătoriei Fetești, definitivă prin neapelare, urmând ca în final inculpata să execute pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 și 64 lit. a și b Cod penal.
2. Prin aceeași sentință, în baza art.334 cod procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică privind pe inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 15.05.1966 în F, jud. I,dininfracțiunile prev. de art.26 rap. la art. 11 alin. l lit. c din Legea nr.87/1994, cu aplic, art.13 cod penal și art.37 din Legea nr.82/1991 rap. la art.289 alin. l cod penal, art.26 rap. la art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990, toate cu aplic, art.41 alin.2 cod penal și art.37 lit. b cod penalîninfracțiunea prev. de art.26 rap. la art.9 lit. b și c din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.13 cod penal, art.41 alin.2 cod penal și art.26 rap. la art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990,cu aplic, art.41 alin.2 cod penal și art.37 lit. b cod penal.
În baza art.26 rap. la art.9 lit. b și c din Legea nr.241/2005 cu aplic, art.13 cod penal, 41 alin.2 cod penal, 37 lit. b cod penal și art.74,76 cod penal a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată.
În baza art.26 rap. la art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990 republicată, cu aplic. art.41 alin.2, art.37 lit. b și art.74,76 cod penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare,pentru săvârșirea de complicitate la folosirea cu rea-credință în interes propriu a bunurilor aparținând societății.
În temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 lit.d cod procedură penală, a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap.la art. 290 alin.l cod penal, cu art.41 alin.2 și 37 lit.b cod penal.
În baza art.85 cod penal, a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 282 30.09.2003 a Judecătoriei Fetești, definitivă prin decizia penală nr.386 19.11.2004 a Tribunalului Ialomița, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.7 din Legea nr.543/2002 a revocat față de inculpat beneficiul grațierii pedepselor de o lună și respectiv 3 luni închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr.315/16.10.2003 a Judecătoriei Fetești, definitivă prin neapelare, urmând ca în final inculpatul să execute 1 an și 10 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 și 64 lit. a și b cod penal.
S-au pus în vedere inculpaților dispozițiile art. 12 din Legea nr.241/2005.
In baza art. 13 din Legea nr.241/2005, s-a dispus comunicarea la Oficiul Național al Registrului Comerțului.
Cât privește latura civilă, în baza art. 14 și 346 cod procedură penală, a obligat pe inculpați în solidar către parte civilă Statul Român - prin Agenția Națională de Administrare Fiscală Direcția Generală a Finanțelor Publice I la plata sumei de 177.773 lei ( 132.057 lei TVA, 41.582 lei impozit pe profit și 4.134 lei impozit pe venit) cu titlu de despăgubiri civile, cu dobânda legală la zi.
In baza art. 118 lit. e Cod penal, a confiscat de la inculpați suma de 8.100 lei.
Conform art. 191 alin.2 cod procedură penală, inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în perioada 05.07.2002-30.09.2004, inculpații au colectat fier vechi pe care l-au valorificat la diferite societăți. În această perioadă, asociat unic și administrator la SC SRL F era inculpata. Inculpatul, deși nu avea nici o calitate în această societate,a convenit cu inculpata, ce era concubina sa, să o ajute la toate activitățile necesare funcționării societății de colectare.
In această perioadă, societatea nu a avut personal angajat, iar evidența contabilă a fost ținută de martora.
Pentru a plăti obligații fiscale în cuantum redus, inculpații nu au înregistrat în evidența contabilă toate veniturile realizate,predând martorei o parte nesemnificativă a actelor de valorificare a deșeurilor.
Sumele obținute din valorificarea deșeurilor erau virate în conturile bancare deschise la BANK POST SA și BANK de unde erau ridicate de inculpați.
Partea vătămată ANAF s-a constituit parte civilă cu suma de 254.022 lei reprezentând prejudiciul creat prin neplata TVA, impozit pe profit, impozit pe venit plus dobânzi și penalități.
S-a mai reținut că, într-un prim ciclu de judecată, inculpații au fost condamnați prin sentința penală nr. 531/05.10.2006, hotărârea fiind desființată în apelul declarat de inculpați, prin decizia penală nr. 12/26.01.2006 a Tribunalului Ialomița, cu trimitere spre rejudecare.
In sentință s-au făcut trimiteri la declarațiile inculpaților, ale martorilor, și G precum și la concluziile raportului de expertiză financiar contabilă.
Totodată, au fost înlăturate apărările făcute de inculpați în sensul achitării pentru toate infracțiunile reținute în sarcina lor, apreciind că sunt dovezi cu privire la săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, folosirea cu rea-credință a bunurilor societății, respectiv a complicității la aceste infracțiuni.
În legătură cu infracțiunea prev. de art.290 alin. 1 Cod penal, s-a reținut că nu sunt probe de vinovăție, că dubiul profită inculpaților, situație în care s-a dispus achitarea pentru această faptă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Fetești, inculpații și și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspecte diferite.
Apelul parchetului se referă la ambii inculpați și vizează următoarele aspecte:
a) greșita achitare a inculpaților pentru infracțiunea prev. de art.290 alin.
cod penal cu aplic, art.41 alin.2 cod penal și 37 lit.a cod penal, față de inculpata
și respectiv art.37 lit.b față de inculpatul, în condițiile în care din probatoriile administrate rezulta, cu certitudine săvârșirea faptei;
b) cumulul aritmetic greșit al pedepselor grațiate, din sentința penală
nr.315 /16.10.2003 pronunțată de Judecătoria Fetești ( o lună și respectiv 3 luni
închisoare) cu privire la care s-a revocat beneficiul grațierii, conf. art.7 din Legea nr. 543/2002, în cauză fiind obligatorie întâi contopirea acestora și apoi adăugarea la pedeapsa rezultantă.
In apelul motivat în scris este indicat și un motiv privitor la încadrarea juridică în sensul reținerii a două infracțiuni de evaziune fiscală (art.9 lit. b din Legea nr.241/2005 și respectiv art.9 lit. c din același act normativ), motiv ce nu a mai fost susținut oral de reprezentantul parchetului.
Apelul inculpaților vizează, în esență greșita condamnare pentru cele două infracțiuni de evaziune fiscală și folosirea bunurilor societății ce rea - credință și în interes personal, respectiv complicitate la aceleași infracțiuni solicitând achitarea lor.
In dezvoltarea motivelor de apel s-a susținut că din probatorii nu rezultă intenția de a eluda plata obligațiilor fiscale, atâta timp cât nu cunoșteau carte și aveau o persoană angajată să țină contabilitatea societății. Așadar dacă au existat omisiuni în evidența contabilă, nu s-a dovedit că acestea au fost voluntare și făcute cu scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale.
Oricum, s-a apreciat că de aceste omisiuni ar trebui să fie responsabilă contabila societății.
În plus, dacă inculpații ar fi fost de rea - credință, nu ar fi depus veniturile obținute în numerar în contul bancar.
Cât privește infracțiunea prev. de art.272 pct.2 din Legea nr. 31/1990, s-a susținute că nu sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv nu e îndeplinită condiția relei - credințe, întrucât societatea a avut profit, iar asociatul avea dreptul la dividende.
Pentru apelantul inculpat s-a apreciat că prezumția de nevinovăție este și mai greu se răsturnat câtă vreme acesta nu a fost asociat sau administrator la SC SRL.
Criticile din apelul părții civile au vizat întinderea prejudiciului, solicitând admiterea acțiunii civile în totalitate, instanța de fond diminuând nejustificat prejudiciul datorat bugetului de stat.
Tribunalul, examinând sentința apelată, actele și lucrările din dosarul de fond și dosarul de urmărire penală, în raport de criticile formulate cum și din oficiu, sub toate aspectele, de fapt și de drept, conformart.371 alin.2 cod procedură penală, constată următoarele:
Instanța de fond a reținut parțial corect situația de fapt, pe baza probatoriilor administrate în cauză.
Inculpata a fost asociat unic la SC SRL F, societate ce avea ca obiect de activitate recuperarea de deșeuri și resturi metalice, reciclabile.
Inculpata era ajutată de inculpatul, care este soțul său și care, pentru că inculpata nu știa carte, semna în locul său.
Pentru întocmirea deconturilor de TVA, balanțe și bilanțuri și a celorlalte documente ce trebuiau depuse periodic la Administrația Financiară F, inculpații au apelat la serviciile martorei, care nu era contabil autorizat.
Aceasta nu se ocupa și de evidența contabilă a societății, ci întocmea situațiile de plătitor pe baza documentelor primite de la inculpați.
Întrucât nu au întocmit toate actele de evidență primară și nu au înregistrat toate activitățile desfășurate și toate veniturile obținute, au fost diminuate obligațiile fiscale către stat.
Criticile apelanților inculpați legate de greșita condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și respectiv complicitate la evaziune fiscală nu sunt întemeiate.
Infracțiunea de evaziune fiscală este o infracțiune comisă cu intenție urmărindu-se în orice modalitate neplata sau diminuarea taxelor datorate bugetului de stat.
În cauză, faptul că inculpații, în mod deliberat, nu au evidențiat toate documentele, în scopul sustragerii de la plata TVA și a impozitului rezultă atât din procesul verbal întocmit de organele de control fiscal, conținutul celor două expertize contabile, cât și din coroborarea declarațiilor martorei cu înscrisurile aflate la dosar.
Astfel, din actele de control încheiate de reprezentanții DGFP I -Activitatea de Control Financiară (fila 15 și urm. dos.pen.vol.I) a reieșit că, întrucât reprezentanții SC SRL nu au prezentat documentele contabile, verificarea s-a efectuat pe baza documentelor financiar contabile ridicate de la SC SA B, SC SA I și SC SRL, jud. C, firme la care societatea a predat deșeurile colectate.
Concluzia la care s-a ajuns în legătură cu actele materiale de evaziune fiscală și intenția de eludare a legii se bazează pe verificarea comparativă între documentele depuse de către agentul economic SC SRL la Administrația Finanțelor Publice F ( deconturi de TVA, fișe analitice de plătitor ) și facturile ridicate de la firmele menționate mai sus ( a se vedea în vol.I /ds.pen. anexele 1 -5 la procesul-verbal de control, iar în voi. II facturile fiscale emise ca urmare a predării la SC I, SC SA B și SC SRL, ordinele de plată emise de aceste firme către beneficiarul SC SRL F ).
Elocvente sunt și declarațiile constante ale martorei în sens că a luat în calcul toate actele prezentate de inculpatul, fără să omită documente, că 1-a avertizat că meargă cu documentele întocmite la un contabil autorizat.
Toate aceste dovezi trebuie analizate în corelație cu dispozițiile legale din Legea nr. 82/1991, conform cărora administratorul este răspunzător de organizarea și conducerea contabilității societății comerciale.
Cât privește pe inculpatul, săvârșirea infracțiunii de, complicitate la evaziune fiscală este deasupra oricărui dubiu, el fiind cel care s-a ocupat cel mai mult de activitatea firmei.
Este dovedit cauzei că inculpatul se ocupa de achiziții, semna avizele de însoțire a mărfii, facturile fiscale, documentele predate la Administrația Finanțelor Publice F, aspecte ce rezultă din înscrisurile depuse în dosarul de urmărire penală.
În plus, în practica judiciară s-a reținut că cel care efectuează acte de administrare în fapt la o societate comercială poate fi subiect activ al infracțiunii de evaziune fiscală, chiar sub forma complicității.
. juridice ale faptelor de evaziune fiscală și respectiv complicitate la evaziune fiscală au fost efectuate corespunzător, facându-se aplicarea art.334 cod procedură penală, ținând seama de faptul că, modificările legislative au preluat vechile incriminări din actele normative anterioare în aceleași condiții, fără a interveni modificări ale conținutului juridic sau constitutiv și, în special, fără a se opera modificări ale sancțiunilor.
Totodată, s-a făcut corect aplicarea Deciziei nr.4/2008 a ÎCCJ pronunțată în recurs în interesul legii.
Cât privește infracțiunile prev. de art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990 și respectiv art.26 rap. la art. 272 pct.2 din același act normativ, considerăm că în mod corect s-a apreciat de către instanța fondului că sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpaților.
Astfel, inculpații au recunoscut că foloseau, lunar, în interes personal, pentru familie, o parte din banii ridicați din conturile societății comerciale, deschise la Bank și Bank Post
De altfel, în vol. I /pen. fila 178, se află procura specială dată de inculpata inculpatului, pentru operațiuni pe contul societății deschis la Bank, ea lucrând cu Bank Post
Apărarea formulată pentru apelanții inculpați în sensul că, nu s-a dovedit reaua-credință. întrucât societatea a avut profit și deci asociatul avea dreptul la dividende nu poate fi primită.
Apelanta inculpată nu a îndeplinit formalitățile necesare pentru calcularea dividendelor, impozitarea sumelor, iar inculpatul, nu era îndreptățit la dividende, neavând calitatea de asociat, fiind simplu administrator de fapt.
Făcând propriul examen al cauzei, tribunalul constată că în sarcina celor doi inculpați trebuia reținută și infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 alin.l cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 cod penal, achitarea inculpaților în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 lit.d cod procedură penală fiind greșită.
Din probatoriile administrate, inclusiv declarațiile inculpaților rezultă că inculpații au semnat documentele pe care le-au depus la Administrația financiară F (deconturi de TVA, fișe de plătitor, balanțe contabile, etc.) despre care aveau cunoștință că nu reflectă realitatea (cuprinzând date false atâta timp cât ei nu predau martorei toate documentele) cu scopul producerii de consecințe juridice.
Așadar, motivul din apelul declarat de parchet privitor la greșita achitare a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.290 alin.l cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 cod penal și art.37 lit.a cod penal, pentru inculpata și art.37 lit.b cod penal în cazul inculpatului este întemeiat.
Rejudecând, în apel, inculpații au fost condamnați pentru această infracțiune, la individualizarea pedepsei fiind avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 cod penal, precum și dispozițiile art. 74 și 76 cod penal, reținute în favoarea inculpaților de către instanța de fond.
Și celelalte critici din apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Fetești (cu excepția celui la care s-a renunțat) sunt fondate.
În mod greșit, prima instanță, făcând aplicarea art.7 din Legea nr. 543/2002 și revocând pentru inculpatul grațierea pedepselor de o lună și 3 luni închisoare, aplicate prin sentința penală nr.315/2003 a Judecătoriei Fetești, a adăugat 4 luni închisoare (prin cumul aritmetic) la pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare, fără a efectua întâi contopirea acestor două pedepse (aplicate pentru infracțiuni concurente).
. în apel această greșeală, tribunalul a făcut, din oficiu, întâi aplicarea dispozițiilor art.33 lit. a - 34 lit. b Cod penal, în legătură cu pedepsele aplicate pentru infracțiunile ce au format obiectul judecății, după aplicarea art. 85 cod penal.
Apoi, contopirea pedepselor de 1 lună și 3 luni închisoare, aplicate inculpatului prin sentința penală nr.315/16.10.2003 a Judecătoriei Fetești, cu privire la care s-a revocat beneficiul grațierii, pedeapsa rezultantă fiind de 3 luni închisoare, pedeapsă ce va fi adăugată, conform art.7 din Legea nr.543/2002, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, inculpatul având de executat în final 1 an și 9 luni închisoare.
Această dispoziție este favorabilă inculpatului, deoarece pedeapsa finală pe care o are de executat este mai mică, situație în care și apelul acestuia este admisibil sub acest aspect.
Tribunalul a decis că sunt admisibile apelurile declarate de ambii inculpați în ceea ce privește conținutul pedepselor accesorii, respectiv interzicerea unor drepturi pe durata executării pedepsei închisorii.
Cum faptele săvârșite de cei doi inculpați nu determină o nedemnitate atât de gravă încât să impună interzicerea dreptului de a alege, acesta a fost înlăturat din conținutul pedepsei accesorii.
Așa fiind, admițând apelurile ambilor inculpați, s-a interzis inculpaților, conform art.71 cod penal, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. teza a-II-a și lit. cod penal.
Celelalte critici formulate de apelanții inculpați privitoare la condamnare au fost analizate anterior și înlăturate pentru considerentele expuse mai sus.
Apelul declarat de partea civilă ANAF reprezentat de DGFP Iaf ost respins pentru următoarele considerațiuni:
În conformitate cu prevederile art.4 cod procedură penală, organele de urmărire penală și instanțele de judecată sunt obligate să aibă rol activ în desfășurarea procesului penal, aceasta fiind o regulă de bază a procesului penal cu valoare de principiu.
Aplicând acest principiu, instanța de judecată a dispus în cauză efectuarea unei expertize contabile care să stabilească cuantumul prejudiciului cauzat bugetului statului de către inculpați.
Această probă era utilă cauzei pentru verificarea susținerilor părții civile - bazate doar pe actele organelor de control fiscal, asigurând astfel respectarea principiului dreptului la un proces echitabil prin egalitatea armelor, care se aplică nu numai în raport cu parchetul ci și cu partea civilă.
La soluționarea acțiunii civile, în mod corect, instanța de fond a avut în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă, lucrare științifică de care era obligată să țină seama.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs recurs inculpații Mari și și -
- Iac riticat soluția ca netemeinică și nelegală și a solicitat obligarea inculpaților la acoperirea întregului prejudiciu constatat de organele de control și nu doar a celui constatat prin expertiză, cu menținerea acordării dobânzilor și penalităților. Nu a invocat nici un caz de casare.
Recurenții inculpați au solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală și în subsidiar, aplicarea unei pedepse mai mici.
Au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 18 și 14 Cod procedură penală
Curtea, analizând recursurile prin prisma criticilor formulate cât și a cazurilor care conform art. 3859alin. 3 Cod procedură penală se analizează din oficiu, constată că acestea sunt nefondate.
Partea civilă a formulat recurs, fără a indica vreun caz de casare și solicitând majorarea sumelor la care au fost obligați inculpații pe latură civilă.
Curtea constată că nu există un caz de casare care să permită cenzurarea cuantumului despăgubirilor civile, atâta timp cât nu e vorba de o eroare gravă de fapt, iar în speță soluția s-a întemeiat pe raportul de expertiză, astfel încât nu se poate vorbi de o eroare gravă de fapt.
În ceea ce privește recursurile inculpaților și acestea sunt nefondate întrucât, deși invoca drept caz de casare art. 3859pct. 18 referitor la eroarea gravă de fapt, în argumentarea soluției de achitare inculpații justifică lipsa de vinovăție prin aceea că răspunderea penală pentru modul în care a fost ținută evidența contabilă aparține contabilului și nu lor, ca atare fac trimitere la chestiuni de drept (răspunderea penală) și nu de fapt.
De asemenea cenzurarea vinovăției nu poate fi realizată în recurs, prin invocarea cazului de casare prevăzut de pct. 18, pentru a se ajunge la o soluție de achitare în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală, atâta timp cât nu se indică o eroare gravă de fapt. Eroare gravă de fapt constă în inexacta oglindire, ca pură stare de fapt a conținutului dosarului, fără vreo imixtiune în domeniul aprecierilor sau raționamentelor făcute de instanță. Atâta vreme cât nu există o discordanță vădită între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții, nu este incident cazul de casare prevăzut de pct. 18.
Cu privire la sancțiunile penale stabilite, Curtea le consideră adecvate gravității faptelor săvârșite și periculozității inculpaților, o reducere a acestora conducând la înfrângerea scopului pedepsei, motiv pentru care, și prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală, recursurile apar ca nefondate.
Având în vedere aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondate, conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală recursurile formulate și conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală îi va obliga pe recurenți la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate recursurile inculpaților Mari și și al părții civile - I declarate împotriva deciziei penale nr. 45/A/27.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Ialomița
Obligă pe inculpați la câte 400 lei cheltuieli judiciare din care câte 200 lei onorariu apărător oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Obligă partea civilă la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
dact.
2 ex.-16.07.2009
Președinte:Cristina RotaruJudecători:Cristina Rotaru, Florică Duță, Petre Popescu
