Neglijența în serviciu (art.249 cod penal). Decizia 86/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.86/R/2009
Ședința publică din 11 februarie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Claudia Ilieș JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Vasile Goja
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin:
, procuror șef secție judiciară
S-a luat spre examinare - pentru pronunțare - recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.186/A din 22 octombrie 2008 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect infracțiunea de neglijență în serviciu, prev.de art.249 alin.1 pen.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 04 februarie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 1011 din 7 mai 2008, Judecătoria Baia Mare, în temeiul art. 334.pr.penală a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul, din infracțiunea prevăzută de art. 249 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 249 alin. 1 Cod penal.
În temeiul art. 249 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal raportat la art. 76 lit. e Cod penal, a condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 25.06.1953 în comuna, jud. M, cetățean român, fără antecedente penale, domiciliat în B M,-/7, - -, la 800 RON amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 631Cod penal.
În temeiul art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 346 Cod procedură penală coroborat cu art. 999 Cod civil, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă B M, cu sediul în B M,-, și a obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 26.284,45 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că partea civilă B M, cu sediul în B M,- și înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J-, a desfășurat, în perioada 11.04.2005-25.10.2005,activități comerciale cu produce alcoolice și alte bunuri, deținând un depozit unde a fost desemnat șef inculpatul, conform contractului individual de muncă nr. 907/2005 (fila 10 - dosar urmărire penală).
Potrivit fișei postului, inculpatul avea în principal atribuții privind gestionarea mărfurilor și ambalajelor aflate în gestiunea depozitului, efectuarea recepțiilor cantitative și calitative ale mărfurilor și ambalajelor intrate în depozit și întocmirea actelor de predare-primire în gestiune (filele 7-9 - dosar urmărire penală).
Din probele administrate în cauză, a rezultat că, în fapt, la recepționarea mărfurilor, inculpatul le verifica din punct de vedere cantitativ și calitativ, întocmea o notă de intrare-recepție, iar ulterior, acest document și factura fiscală aferentă erau predate reprezentanților părții civile, pentru a fi înregistrate în contabilitate. Potrivit mențiunilor raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, inculpatul nu proceda la numerotarea notelor de intrare-recepție () întocmite și nu păstra un exemplar al acestora, astfel încât nu a fost posibilă verificarea conformității dintre cantitatea de marfă recepționată efectiv și cea înregistrată în evidența contabilă în baza facturilor fiscale (filele 108, 109 - dosar urmărire penală).
De asemenea, din probele administrate în cauză, a rezultat că pentru livrarea produselor către beneficiari, serviciul contabilitate din cadrul părții civile întocmea un tabel centralizator, în cuprinsul căruia erau consemnate cantitățile ce trebuiau expediate. Tabelul era predat inculpatului, care, în calitatea sa de șef-depozit, proceda la încărcarea mărfurilor, acestea urmând a fi transportate și predate de către agenții livratori angajați ai părții civile. După predarea mărfurilor către beneficiari, agenții trebuiau să returneze inculpatului ambalajele, iar acesta avea obligația să le preia în gestiune prin întocmirea unor procese-verbale de predare-primire.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, coroborate cu mențiunile raportului de expertiză contabilă, a rezultat că inculpatul nu a respectat procedurile menționate, ambalajele returnate fiind preluate în gestiune fără a se fi întocmit procese-verbale de predare-primire, ci doar s-a consemnat de acesta pe tabelele centralizatoare cantitățile restituite (fila 114 - dosar urmărire penală, filele 24-26).
În perioada 14.06.2005-25.10.2005, reprezentanții părții civile B M, martorii și, au procedat la inventarierea produselor din depozitul aflat în gestiunea inculpatului, constatându-se prin procesele-verbale întocmite minusuri la inventar, constând fie în mărfuri neregăsite faptic, fie ambalaje (filele 13-88 - dosar urmărire penală și fila 26).
Prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză s-a constatat existența unei lipse la inventar în cuantum total de 26.284,45 RON, constând în produse înregistrate în evidența contabilă ca primite în depozit, dar care nu au fost regăsite faptic și ambalaje care nu au mai fost returnate la depozit (filele 111, 147 - dosar urmărire penală).
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa, susținând că volumul M de muncă și faptul că nu avea acces la evidența computerizată a mărfurilor nu i-au permis să urmărească zilnic balanța stocurilor (fila 13).
Instanța a reținut însă că aspectele invocate de inculpat în apărarea sa nu îl pot exonera de răspundere, acesta prevalându-se de propria sa turpitudine.
Astfel, prin nerespectarea obligațiilor care îi reveneau conform fișei postului, privind întocmirea documentelor contabile primare și parcurgerea procedurilor de recepționare a mărfurilor, inculpatul a determinat producerea unui prejudiciu în patrimoniul părții civile și a făcut imposibilă verificarea din punct de vedere contabil a aspectelor invocate în apărarea sa. Prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a arătat că eventualele stornări la livrare (în fapt, reintrări în depozit) și diferențele în minus dintre cantitățile consemnate în facturi și cele recepționate efectiv nu pot fi verificate în condițiile în care inculpatul nu a întocmit, nu a înregistrat și nu a păstrat exemplare ale notelor de intrare-recepție. Totodată, prin neîntocmirea proceselor-verbale de predare-primire a ambalajelor, inculpatul a determinat imposibilitatea angajării răspunderii agenților livratori și și-a asumat veridicitatea cantităților de ambalaje consemnate și returnate scriptic (filele 112, 114 - dosar urmărire penală).
În raport de situația de fapt expusă, instanța a reținut că fapta inculpatului, constând în aceea că, în perioada iunie 2005 - octombrie 2005, în calitate de șef al depozitului aparținând părții civile B M, a încălcat din culpă îndatoririle de serviciu ce îi reveneau și astfel a produs o vătămare importantă intereselor legale ale acesteia din urmă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. 1 Cod penal, după schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării art. 41 alin. 2 Cod penal, forma continuată a infracțiunii fiind incompatibilă cu forma de vinovăție specifică neglijenței în serviciu.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpat, instanța a reținut că acesta a deținut calitatea de funcționar, impusă de dispozițiile art. 249 alin. 1 Cod penal raportat la art. 258 Cod penal și art. 147 alin. 2 Cod penal, iar activitatea acestuia, constând în neîntocmirea în mod corespunzător al documentelor contabile primare și a celorlalte evidențe, constituie în concret o încălcare a îndatoririlor de serviciu ce îi reveneau, forma de vinovăție fiind culpa cu prevedere, conform art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. a Cod penal.
Instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a Cod penal, având în vedere faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, având anterior o bună conduită.
În consecință, în considerarea dispozițiilor art. 72 Cod penal și art. 76 lit. e Cod penal, instanța a condamnat inculpatul la o pedeapsă de 800 RON amendă penală, apreciind că aceasta corespunde scopului și funcțiilor prevăzute de art. 52 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret relativ redus al infracțiunii săvârșite, prejudiciul cauzat, precum și lipsa antecedentelor penale, persoana și conduita inculpatului.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, constatând că sunt îndeplinite condițiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului, instanța, în temeiul art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 346 Cod procedură penală coroborat cu art. 999 Cod civil, l-a obligat pe acesta la plata către partea civilă a sumei de 26.284,45 RON reprezentând despăgubiri pentru daune materiale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, care, prin apărător, a solicitat achitarea în baza disp. art. 11 pct. 2 lit.a, art. 10 lit. a pr.penală, susținând că fapta nu există. De asemenea, a invocat incidența disp. art. 10 lit. c pr.penală și art. 10 lit. d pr.penală, în motivare arătând că nu inculpatul este răspunzător de evidența gestiunii și că lipsește unul din elementele constitutive a infracțiunii, respectiv vinovăția sub forma culpei.
În subsidiar, s-a solicitat achitarea pe considerentul că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, în conformitate cu prevederile art. 181.penal.
Prin decizia penală nr.186 din 22.10.2008 a Tribunalului Maramureșs -a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, acesta fiind obligat să plătească statului 50 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că pe baza întregului probatoriu administrat în cauză, prima instanță în mod întemeiat a reținut că inculpatul, din culpă, și-a încălcat îndatoririle de serviciu ce-i reveneau potrivit fișei postului și astfel a produs o vătămare importantă intereselor legale ale societății al cărei angajat era, faptă ce realizează elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art. 249 al.1 penal.
S-a avut în vedere că, distinct de conducerea evidenței contabile de către departamentul financiar-contabil, inculpatul avea atribuții privind gestionarea mărfurilor și ambalajelor și întocmirea documentelor contabile primare, în calitate de șef al depozitului.
Or, din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză rezultă că, inculpatul și-a îndeplinit defectuos îndatoririle de serviciu, respectiv nu a întocmit regulat notele de intrare-recepție a mărfurilor, nu le- numerotat și nu a păstrat un exemplar al acestora. De asemenea, la preluarea ambalajelor, nu a întocmit procesele-verbale de predare-primire, toate aceste omisiuni culpabile conducând la o lipsă de inventar în cuantum total de 26.284,45 lei, potrivit aceluiași raport de expertiză.
Prin urmare, solicitările inculpatului de achitare nu pot fi primite, întrucât este evident că acesta nu și-a îndeplinit îndatoririle de serviciu, iar în raport de condițiile concrete putea să aibă reprezentarea consecințelor firești ale acțiunilor sale și a eventualului rezultat păgubitor. De asemenea, fapta sa nu poate fi privită ca lipsită de importanță și neprezentând gradul de pericol social al infracțiunii, ținând seama de împrejurările în care a fost comisă, perioada de timp și paguba cauzată prin aceasta.
De altfel, la individualizarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere atât pericolul social concret al faptei, cât și datele ce caracterizează persoana inculpatului, aspectele favorabile fiind reținute ca circumstanțe atenuante, cu consecința aplicării disp. art. 76 lit. e penal și stabilirii unei pedepse cu amenda.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, obligarea inculpatului la plata de despăgubiri civile este corectă, acesta fiind răspunzător pentru paguba cauzată prin fapta sa.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen legal inculpatul, solicitând casarea acesteia împreună cu hotărârea instanței de fond și rejudecând să se dispună achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de neglijență în serviciu, prev.de art.249 alin.1 pen. cu aplic.art.41 alin.2 pen. și art.258 pen.
În motivarea recursului s-a arătat că infracțiunea de neglijență în serviciu prev.de art.249 alin.1 pen. este o infracțiune cu subiect pasiv calificat și anume organ sau instituție de stat sau instituție publică, respectiv instituție sau altă persoană juridică de interes public, iar SC SRL este o societate comercială cu activitate de distribuție de băuturi alcoolice și nealcoolice, nefiind o persoană juridică de utilitate publică.
În același timp s-a arătat că și în situația în care partea vătămată poate fi subiect pasiv al infracțiunii de neglijență în serviciu, nu poate fi antrenată răspunderea penală a inculpatului în calitate de gestionar pentru prejudiciile cauzate de neluarea măsurilor necesare, în condițiile în care gestionar de drept era o altă persoană și mai mult, în expertiza efectuată în cauză s-a constatat că au existat și plusuri în gestiune care nu au fost avute în vedere la stabilirea prejudiciului. Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul a solicitat sprijinul funcționarei din cadrul Departamentului financiar contabil, care se ocupa de gestiunea formularelor tipizate, însă nu a fost susținut, deși gestiunea era condusă scriptic de acea funcționară, care semna și avizele de însoțire a mărfurilor.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că recursul declarat în cauză de inculpat este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Conținutul constitutiv al infracțiunii de neglijență în serviciu prev.de art.249 alin.1 pen. este întrunit prin realizarea uneia din urmările socialmente periculoase prevăzute în mod alternativ în dispozițiile mai sus menționate, iar una din aceste urmări este și vătămarea importantă a intereselor legale ale unei persoane, modalitate reținută și în actul de trimitere în judecată, iar ulterior prin hotărârile date în cauză.
În condițiile în care prin fapta inculpatului s-a produs o pagubă de 26.284,45 lei, stabilită prin raportul de expertiză, se poate considera că aceasta constituie o vătămare importantă a intereselor legale ale părții vătămate și prin urmare, motivul invocat în recurs de inculpat este neîntemeiat.
Așa cum au reținut instanțele inferioare, din probele administrate în cauză a rezultat că în perioada iunie - octombrie 2005, în calitate de șef al depozitului SC SRL B M, având ca atribuții gestionarea mărfurilor și ambalajelor, efectuarea recepțiilor cantitative și calitative ale mărfurilor și ambalajelor intrate în depozit și întocmirea actelor de predare-primire în gestiune, inculpatul și-a îndeplinit în mod defectuos aceste atribuții, în sensul că nu a întocmit procesele-verbale de predare-primire pentru ambalaje, dispunând returnarea acestora, nu a numerotat notele de intrare recepție, cauzând prin aceasta o pagubă determinată în expertiza întocmită în cauză.
Chiar dacă de activitatea financiar-contabilă se ocupa o altă persoană, gestiunea mărfurilor și a ambalajelor era atributul inculpatului, conform fișei postului, iar acesta a recunoscut că avea acces la evidențele scriptice ale gestiunii, iar neîntocmirea actelor s-a datorat volumului M de muncă și lipsei de timp.
Prin raportul de expertiză contabilă întocmit în cursul urmăririi penale, s-a stabilit lipsa reală din gestiune, ce poate fi imputată inculpatului, probă științifică, care nu poate fi combătută prin alte probe, la întocmirea căreia s-au avut în vedere toate evidențele contabile.
Pentru considerentele mai sus expuse, se constată că în mod corect cele două instanțe au stabilit vinovăția inculpatului, încadrarea juridică și pedeapsa la individualizarea căreia s-au avut în vedere toate circumstanțele reale și personale și în consecință, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen.
Văzând și disp.art.192 alin.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul domiciliat în B M,-/7 jud. M împotriva deciziei penale nr. 186/A din 22 octombrie 2008 a Tribunalului Maramureș.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 11 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.CI/MR
02.03.09/2 EX.
Președinte:Claudia IlieșJudecători:Claudia Ilieș, Ana Covrig Vasile Goja
