Lovirea sau alte violențe (art. 180 cod penal). Decizia 82/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.82/R/2009
Ședința publică din 11 februarie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Ana Covrig
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin:, procuror șef secție judiciară
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.90/A din 25 noiembrie 2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița -N, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire, prev.de art.180 alin.2 pen. vătămare corporală, prev.de art.181 alin.1 pen. și ultraj, prev.de art.321 alin.1 pen.
La apelul nominal făcut în cauză,la prima strigare, se constată lipsa inculpatului și a apărătorului desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, față de lipsa apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, instanța, lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosarul cauzei s-a depus prin Serviciul Registratură al Curții de APEL CLUJ, la data de 10 februarie 2009, o cerere formulată de inculpat prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea motivării recursului.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea cererii de amânare având în vedere că este deja al treilea termen de judecată iar inculpatul până în acest moment avea posibilitatea să-și motiveze recursul.
Apărătorul inculpatului lasă la aprecierea instanței cu privire la cererea de amânare formulată de inculpat, arătând însă că la judecarea apelului inculpatul a fost reprezentat de apărător ales.
Instanța, deliberând, constată că la dosar, în faza recursului, nu există depusă delegație de apărător ales. În privința cererii de amânare formulată de inculpat, instanța o respinge având în vedere dispozițiile art.385/10 pr.pen.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului susține recursul declarat solicitând admiterea lui în sensul pronunțării unei soluții de achitare a inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d pr.pen. apreciind că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii. Din probele administrate în cauză rezultă că starea de fapt reținută de instanța de apel nu este în concordanță cu probele dosarului. Apreciază că instanța de apel a avut în considerare doar depozițiile martorilor părții vătămate ignorând depozițiile martorilor inculpatului care au declarat că inculpatul nu a fost agresiv și că a acționat ca urmare a provocării generată de partea vătămată. Cu onorar din.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că instanța de apel în mod corect a analizat probele și a individualizat corect pedeapsa aplicată. Din declarațiile martorilor audiați rezultă că inculpatul a produs scandal și a proferat injurii la adresa părților vătămate.
CURTEA
Deliberând reține că prin sentința penală nr.1622 pronunțată la 11 decembrie 2007 de Judecătoria Bistrițas -a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art.10 lit. h proc.pen. încetarea procesului penal pornit de către partea vătămată, domiciliat în B, str.- -, b1.53,.G,.91, județul B-N, actualmente aflat în stare de arest preventiv în Arestul LP. B-N, îndreptat împotriva inculpatului, fiul lui și, născut la data de 31.10.1977, în localitatea, județul B- N, domiciliat în B,-, cetățean român, CNP-- și având ca obiect infracțiunea de vătămare corporală, prev.de art.181 alin. 1.pen. dat fiind retragerea plângerii penale.
În baza art.11 pct. 2 lit. b rap. la art.10 lit. h proc.pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit de către partea vătămată, domiciliat în B, cartier, nr.215, județul B-N, CNP -, îndreptat împotriva inculpatului și având ca obiect infracțiunea de lovire, prev. de art.180 alin.2 pen. dat fiind retragerea plângerii penale.
A fost condamnat pe inculpatul, pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art.321 alin.1 pen. cu reținerea circumstanței atenuante prev. de art.74 lit. a pen. și făcând astfel aplicarea art.76 lit. d pen. la pedeapsa de 2 luni închisoare, cu aplic.art.71 rap. la art.64 lit. a-b pen.
În baza art.81 și 82.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului, precum și a pedepselor accesorii, sens în care s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani și 2 luni, atrăgându-se totodată atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 pen.
S-au lăsat nesoluționate acțiunile civile formulate de părțile vătămate, - și, potrivit art.346 alin.4 proc.pen.
Fiecare dintre părțile vătămate cât și inculpatul au fost obligați să plătească statului câte 140 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin plângerea adresată instanței de judecată, partea vătămată, a solicitat condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin.1 pen. arătându-se că în dimineața zilei de 20.02.2005, în jurul orei 3,00, partea vătămată aflându-se în barul " " din localitatea Bao bservat că partea vătămată, administratorul localului, a rugat doi tineri să părăsească localul deoarece consumau băuturi alcoolice ce proveneau din alt local, iar la refuzul acestora a fost nevoit să-i conducă afară. Cei doi tineri aflați sub influența băuturilor alcoolice, furioși că au fost nevoiți să părăsească localul, au apelat la inculpatul, care a venit în fața barului, înarmat cu o de aproximativ 1-1,20, cu care l-a lovit pe în zona capului, producându-i leziuni care au necesitat 40-45 zile îngrijiri medicale.
S-a mai arată în plângere că, la scurt timp, la solicitările telefonice ale inculpatului, au apărut alți prieteni ai acestuia,numiții (), și, cu scopul de a-l ajuta pe inculpat. În acest timp partea vătămată a coborât în holul localului și încercând să aplaneze conflictul, fără însă a-i agresa fizic pe cei menționați mai sus, a fost lovit cu bâta, în zona capului de către inculpatul, provocându-i leziuni conform certificatului medico-legal anexat În urma acestei lovituri partea vătămată a căzut la pământ pierzându-și cunoștința, inculpatul și respectiv prietenii acestuia continuând să o lovească pe partea vătămată, fapt ce rezultă din certificatul medico-legal, conform căruia partea vătămată prezenta leziuni și la nivelul mâinii drepte și a umărului, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile îngrijiri medicale, conform Certificatului medico-legal nr. 405/I/a/126 din 21.02.2005.
În latura civilă a cauzei, partea vătămată, prin plângerea formulată a arătat că solicită obligarea inculpatului la plata de daune materiale și morale, urmând să le comunice ulterior.
Prin scriptul depus la dosar, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 RON, din care 1.000 RON reprezintă daune materiale, iar 4.000 RON daune morale.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița nr. 463/P/2005 înregistrat la Judecătoria Bistrița sub nr. 6492/2005 a fost trimis în judecată inculpatul pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 181 alin. 1.pen. ( în dauna părții vătămate ), art. 180 alin. 2.pen. ( în dauna părții vătămate ) și art. 321 alin. 1.pen. cu aplic. art. 33 lit a pen.
În cuprinsul rechizitoriului s-a aratat că, în noaptea de 19/20 februarie 2005, în cursul unui conflict desfășurat în localul" " situat pe- din B, inculpatul l-a lovit pe cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 40-45 zile de îngrijiri medicale, precum și pe cauzându-i uni ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 7-8 zile de îngrijiri medicale.
În actul de sesizare al instanței s-a mai reținut că, inculpatul, aflat fiind în fața barului și înarmat cu o de aproximativ un metru, a lovit părțile vătămate, încercând acest lucru și mai târziu, deși a fost amenințat de, că va face uz de în ipoteza în care se va apropia de el. Totodată s-a menționat că în momentul în care a intrat în bar, inculpatul a început să înjure și să-l amenințe cu moartea pe.
Prin scriptul depus la dosar fila 33, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 lei, din care 28.000 lei daune morale și 2.000 lei daune materiale.
La termenul de judecată din 25 octombrie 2005, s-a dispus conexarea dosarului penal nr. 6492/2005 la dosarul penal - (în format vechi 3477/2005).
Inculpatul, audiat fiind la termenul de judecată din 7 martie 2006, declarat că nu este vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și că nu este de acord cu plata sumelor de bani solicitate cu titlu de despăgubiri civile. Inculpatul a mai precizat că, nu a fost înarmat cu vreo și că nu a exercitat violențe asupra părților vătămate și că, dimpotrivă, el a fost vătămat, numitul descărcând asupra lui ul cu gaze.
La termenul de judecată din 11 decembrie 2007, prezent fiind, partea vătămată și civilă a solicitat instanței încetarea procesului penal, cu motivarea că înțelege să-și retragă plângerea penală formulată împotriva inculpatului.
Cu același prilej, avocat, în temeiul procurii judiciare ce i-a fost dată de partea vătămată și civilă ( i s-a conferit și dreptul de a restrânge acțiunea), a declarat că retrage plângerea formulată împotriva inculpatului.
Raportat la această împrejurare, instanța de fond,în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. l0 lit. h proc.pen. a dispus încetarea procesului penal pornit de către partea vătămată împotriva inculpatului, având ca obiect infracțiunea de vătămare corporală, prev.de art.18l alin.l pen. dat fiind retragerea plângerii penale.
De asemenea, în baza art.l1 pct. 2 lit. b raportat la art.10 lit. h proc.pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit de către partea vătămată împotriva inculpatului și având ca obiect infracțiunea de lovire, prev. de art. 180 alin.2 pen. dat fiind retragerea plângerii penale.
În ceea ce privește cel de-al treilea capăt de acuzare formulat la adresa inculpatului în cuprinsul rechizitoriului, având în vedere materialul probator administrat, respectiv actele și lucrările dosarului de urmărire penală, declarațiile date de părți de martori în faza de judecată, instanța de fond a reținut că în noaptea de 19/20 februarie 2005 inculpatul a participat la un conflict derulat mai întâi în fața barului " " din B,iar apoi în incinta acestuia, ocazie cu care, a proferat injurii și a adus amenințări, producând scandal public și tulburând liniștea publică, faptele fiind comise în incinta unui local public și în prezența consumatorilor.
Pe cale de consecință, fapta astfel reținută în sarcina inculpatului, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1.pen. motiv pentru care, cu reținerea circumstanței atenuante prev. de art.74 lit. a pen. și făcând astfel aplicarea art.76 lit. d pen. instanța de fond l-a condamnat la pedeapsa de 2 luni închisoare.
La stabilirea pedepsei, instanța a avut în vedere atât lipsa de antecedente penale a făptuitorului precum și circumstanțele concrete ale comiterii faptei, precum și modul de derulare a evenimentelor.
Prin urmare, în baza art.81 și 82.pen. instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului, precum și a pedepselor accesorii, stabilind un termen de încercare de 2 ani și 2 luni.
La adoptarea acestei soluții, instanța de fond a avut în vedere că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege, apreciind că îndreptarea inculpatului este posibilă și fără executarea efectivă a pedepsei închisorii aplicată acestuia.
În latura civilă a procesului penal, s-au lăsat nesoluționate acțiunile civile formulate de părțile vătămate, - și, potrivit art.346 alin.4 proc.pen.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpatul, solicitând, prin memoriul cuprinzând motivele de apel (37 și urm.), admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și rejudecând cauza, în principal, să se dispună achitarea inculpatului, în temeiul disp.art.10 lit. d proc.pen. de sub învinuirea comiterii infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art.321 alin. l pen. întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, lipsind vinovăția inculpatului, iar în subsidiar, să se rețină în favoarea apelantului a circumstanței atenuante prev. de art.74 lit. a și lit. c pen. să se facă aplicarea disp.art.76 lit. e pen. și să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii penale,cu privire la care, în temeiul disp.art.81 pen. să se dispună suspendarea condiționată, stabilind termenul de încercare.
In motivare s-a arătat că starea de fapt ce s-a reținut de către instanța de fond, în baza căreia s-a dispus condamnarea inculpatului pentru ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, nu este în concordanță cu probele administrate, instanța interpretând eronat și deficitar probațiunea administrată în cauză.
Pentru a reține starea de fapt în baza căreia s-a dispus condamnarea inculpatului, s-au avut în vedere doar declarațiile martorilor părții vătămate, ignorându-se declarațiile martorilor inculpatului potrivit cărora acesta nu ar fi fost agresiv (martorul A ) și că ar fi acționat urmare provocării părții vătămate. Cum probele testimoniale administrate sunt contradictorii, existând un dubiu cu privire la vinovăția inculpatului, acest dubiu trebui a să-i profite acestuia, impunându-se achitarea inculpatului, așa cum s-a solicitat anterior.
În ce privește petitul subsidiar formulat cu privire la motivele de apel, s-a arătat că se impunea ca instanța de judecată să rețină și circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit. c pen. respectiv conduita exemplară a inculpatului pe parcursul urmăririi penale și al judecății.
Prin decizia penală nr. 90/A/25 noiembrie 2008 Tribunalului Bistrița -N, în temeiul art. 379 pct. 11it. b proc.pen. s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul - împotriva sentinței penale nr. 1622 din 11 decembrie 2007 Judecătoriei Bistrița.
A fost obligat apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare în apel, în sarcina statului în cuantum de 70 lei.
Pentru a pronunța această decizie Tribunalul a apreciat că starea de fapt în baza căreia s-a dispus condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art.32 1 al. 1.pen. este în deplină concordanță cu probele testimoniale ce s-au administrat.
Contrar susținerilor inculpatului, astfel cum acestea au fost formulate prin motivele de apel, acesta nu a recunoscut nici una din învinuirile ce i s-au adus, acesta afirmând că discuțiile purtata cu partea vătămată, în fața localului, au degenerat în ceartă, inculpatul "fiind nevoit să-și cheme niște prieteni"(, și ), între timp partea vătămată și prietenii lui au intrat în local, iar el a intrat după ei. Acesta nu a recunoscut că ar fi proferat amenințări și injurii în local, că ar fi urmărit-o pe partea vătămată, înarmat și însoțit de prietenii săi.
Martorii audiați pe parcursul cercetării judecătorești au declarat că inculpatul a intrat însoțit de 4-5 persoane în local și a urmărit-o pe partea vătămată, încercând să o lovească, a proferat amenințări cu moartea la adresa părții vătămate și a altor persoane (în general, "vă omor"), partea vătămată a solicitat să plece din local, ascunzându-se după barul de la etajul localului și arătând că va face uz de armă, în caz contrar, aceasta fiind nevoită să tragă asupra inculpatului cu arma dotată cu gloanțe cu gaz. În acest sens au declarat martorii (75 și urm.), (77,78), (79,80) care a precizat că dacă partea vătămată nu ar fi avut ul cu gaze în local ar fi fost "dezastru", deoarece inculpatul și prietenii săi au amenințat pe partea vătămată cu moartea, aceasta fiind nevoită să se apere pentru a scăpa de urmăritorii săi. Același martor a menționat și împrejurarea că la intrarea în local inculpatul era înarmat cu o.
Și martorul (143) a declarat că partea vătămată i-a somat pe cei ce-l urmăreau să plece și apoi a atras în aer, dar deoarece aceștia s-au apropiat de, acesta a tras în direcția inculpatului. Același martor a arătat și că inculpatul era înarmat cu o.
Martorul (188,189), aflat în interiorul localului când s-au petrecut faptele deduse judecății, a mai precizat că urmăritorii părții vătămate au rupt ușa localului când au pătruns în incinta acestui a și au avut o atitudine amenințătoare la adresa părții vătămate, acesta fiind nevoit să se apere pentru aplanarea conflictului.
Și martorul (190) a declarat că s-a speriat de atitudinea inculpatului și însoțitorilor săi, la fel ca și celelalte persoane din local, în același sens declarând și (234), în sensul că s-a creat o tensiune deosebită în local, lumea s-a speriat, inculpatul proferând amenințări la adresa părții vătămate, aceasta spunându-i să nu intre în bar, în sens contrar urmând să facă uz de armă.
Chiar și martorii propuși de către inculpat au confirmat, într-o oarecare măsură starea de fapt reținută de către instanță, afirmând că inculpatul i-a chemat pentru aplanarea unui conflict, că partea vătămată s-a panicat atunci când au urmărit-o pe scări(267 și urm. ). Martorii (168,169) și A (170, 171), propuși de către inculpat, au arătat împrejurările în care au apelat la inculpat pentru aplanarea unui conflict pe care l-au avut în afara localului cu partea vătămată (cu toate că în apropiere se afla un echipaj de poliție), cum inculpatul a sosit "pentru reglarea conturilor" cu partea vătămată, partea vătămată a blocat accesul inculpatului și prietenilor săi în bar, iar cei doi martori au plecat de la locul faptei, nemai asistând la incidentul din bar. Martorul (269 și urm.) a arătat că l-a văzut pe inculpat înarmat cu un par, înainte de a intra în bar, i l-a luat și l-a rupt în mai multe bucăți, inculpatul și prietenii săi au năvălit în bar peste partea vătămată, după ce l-ai lovit pe partea vătămată cu picioarele, acesta rămânând căzut la pământ, a auzit împușcătura de la etaj( el aflându-se în baie cu, acordându-i îngrijiri), iar apoi martorul a urcat la etaj unde a văzut clienții localului speriați, stând lipiți de pereți.
În urma coroborării întregii probațiuni ce s-a administrat în cauză a rezultat fără dubiu că inculpatul s-a făcut vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea sa, susținerile inculpatului prin apărătorul său fiind neîntemeiate.
În ce privește individualizarea pedepsei aplicate de către instanță, aceasta în mod corect a stabilit o pedeapsă sub minimul prevăzut de lege, reținând circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului (art.74 lit.a pen.). Criteriile avute în vedere la individualizarea pedepsei aplicate și anume: gravitatea și pericolul social al faptelor deduse judecății, împrejurările în care au avut acestea loc, persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, au condus la stabilirea unei pedepse corect individualizate de către instanța de fond, prin coborârea acesteia sub minimul prevăzut de lege și dispunerea suspendării condiționate a acesteia.
Susținerea că se impunea ca în favoarea inculpatului să se rețină și circumstanța atenuantă prev. de art.74 al.1 lit.c pen. nu a fost în concordanță cu actele dosarului, respectiv inculpatul nu a recunoscut că se face vinovat de nici una din infracțiunile pentru care a fost cercetat, în ciuda probelor administrate în cauză, astfel că, în mod întemeiat nu s-a reținut în favoarea inculpatului și această circumstanță atenuantă.
,
Pentru aceste motive, în temeiul disp.art.379 pct. 1 lit. b proc.pen. s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpat, menținându-se ca temeinică și legală sentința atacată.
În temeiul disp.art.192 alin.2 proc.pen. raportat la soluția dată în apel, s-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 70 lei.
Împotriva acestei decizii și, implicit, împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs inculpatul, prin avocat, fără a preciza care sunt motivele care au stat la baza promovării acestei căi de atac.
Cum inculpatul a lipsit de la judecarea recursului, Curtea a procedat potrivit art. 385/10 al. 2/1 proc.pen. rap. la art. 385/9 al. 3.proc.pen.
Așa fiind, Curtea constată că atât instanța de fond, cât și Tribunalul au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a probelor administrate în cauză.
Pe baza stării de fapt reținute s-a stabilit o încadrarea juridică legală faptei comise de inculpat, iar sancțiunea penală aplicată, atât sub aspectul naturii, cât și a cuantumului și modalității de executare a fost corect individualizată, prin luarea în considerare a gradului concret de pericol social al faptei, limitelor speciale de pedeapsă, a urmărilor cauzate, dar și persoanei inculpatului care a fost oscilant în declarații și nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind în măsură să asigure realizarea scopului prevăzut de art. 52.pen.
Deși inculpatul a susținut că se impunea și reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c pen. Curtea apreciază că în mod corect a fost respinsă această cerere a inculpatului dat fiind faptul că, pe de o parte, inculpatul nu a fost sincer în declarații, iar pe de altă parte, reținerea circumstanțelor atenuante legale este facultativă.
Susținerea inculpatului din fața instanței de apel potrivit căreia nu sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin.1 pen. lipsind vinovăția sa motiv pentru care se impunea pronunțarea unei soluții de achitare potrivit art. 11 pct. 2 lit. a proc.pen. rap. la art. 10 lit. d proc.pen. a fost temeinic înlăturată de către instanța de apel.
Articolul 321 al. 1.pen. incriminează fapta persoanei care, în public, comite acte și gesturi, proferează cuvinte sau expresii ori se dedă la orice alte manifestări prin care aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public. Așadar, obiectul infracțiunii prev. de art. 321 al. pen. îl constituie relațiile sociale care asigură respectarea regulilor de conviețuire socială de către toți cetățenii și, indiferent de modul în care se aduce atingere bunelor moravuri (acte, gesturi, proferare de expresii, etc) este necesar ca fapta să se comită în public și să prezinte o anumită gravitate.
În speță, condiția săvârșirii "în public" este îndeplinită deoarece localul deținut de partea vătămată constituie potrivit art. 152 al. 1.pen. un loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna accesibil publicului chiar dacă de față nu ar fi fost nicio persoană.
Totodată, și cerința gravității este dovedită rezultând din declarațiile martorilor că prin fapta sa inculpatul a cauzat o tulburare de mare intensitate climatului necesar desfășurării normale a vieții sociale, a derulării pașnice a relațiilor dintre oameni, precum și a securității personale și a respectului demnității umane.
Astfel, inculpatul, înarmat cu o și însoțit de alte persoane, a pătruns în localul părții vătămate unde a adresat amenințări cu moartea acesteia, victima fiind nevoită să utilizeze un cu gaze pentru a se apăra și a stinge conflictul. În acest sens au declarat martorii (75 și urm.), (77,78), (79,80) care au precizat că la intrarea în local inculpatul era înarmat cu o și că dacă partea vătămată nu ar fi avut ul cu gaze în local ar fi fost "dezastru", deoarece inculpatul și prietenii săi au amenințat pe partea vătămată cu moartea, aceasta fiind nevoită să se apere pentru a scăpa de urmăritorii săi.
Despre urmările acțiunii inculpatului face vorbire și martorul (269 și urm.) care a arătat că a văzut clienții localului speriați, stând lipiți de pereți. La fel, martorul (190) a declarat că s-a speriat de atitudinea inculpatului și însoțitorilor săi, la fel ca și celelalte persoane din local, iar martorul (234), a menționat că s-a creat o tensiune deosebită în local, iar lumea s-a speriat.
Susținerea inculpatului potrivit căreia starea de fapt a fost stabilită doar pe baza depozițiilor martorilor propuși de către partea vătămată este nefondată deoarece, astfel cum se observă din motivarea deciziei atacate, instanța de fond și cea de apel au coroborat toate probele administrate. Mai mult, chiar unii din martorii propuși de către inculpat au confirmat susținerile părții vătămate atunci când aceștia au făcut vorbire despre urmările acțiunii inculpatului sub aspectul stării de spaimă, tensiune și dezaprobare.
În final, din punct de vedere subiectiv, săvârșind în public acțiuni ce realizează elementul material al infracțiunii prev. de art. 321 al.1 pen. (proferarea în loc public de injurii și amenințări cu moartea, concomitent cu uzitarea unui obiect contondent), inculpatul a avut reprezentarea producerii urmării cerute de textul legal și a acceptat survenirea acestuia motiv pentru care existența intenției este probată.
Pentru toate aceste motive, Curtea concluzionează că atât sentința instanței de fond, cât și decizia atacată sunt legale și temeinice motiv pentru care vor fi menținute în totalitate, iar recursul inculpatului va fi respins în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen.
Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189.proc.pen. se va stabili suma de 200 lei în favoarea baroului de Avocați C ce se va avansa din.
Potrivit art. 192 al. 2.proc.pen. inculpatul va fi obligat să achite suma de 350 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei reprezintă onorariul pentru apărătorul din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul (fiul luiE. și, ns. la31.10.1977 în jud. B N,. în B-) împotriva deciziei penale nr. 90/A din 25.11.2008 a Tribunalului Bistrița N.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 350 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 11 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - -
Red. /
2 ex./17.02.2009
Jud. fond:
Jud. apel:;
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Vasile Goja Ana Covrig
