Lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 cod penal). Decizia 84/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.84/R/2009
Ședința publică din 11 februarie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Ana Covrig
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin:, procuror șef secție judiciară
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpații și G, împotriva deciziei penale nr.100/A din 4 decembrie 2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița -N, inculpații fiind trimiși în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Năsăud pentru săvârșirea infracțiunilor:
. G - lipsire de libertate în mod ilegal, prev.de art.189 alin.1 și 2.penal și ultraj, prev.de art.239 alin.1 și 2.penal
. - prev.de art.189 alin.1 și 2.penal
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul G și inculpatul, ambii asistați de apărător ales, av., din cadrul Baroului B N, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind părțile vătămate și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul inculpaților depune la dosar pentru inculpatul, o adeverință din care rezultă că acesta este absolvent al Universității Creștine " " Facultatea de Drept C
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Apărătorul inculpaților solicită, în baza art.385/15 pct.2 lit.a pr.pen. admiterea recursului, casarea deciziei penale recurate și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală. Astfel, arată că instanța de apel a reținut o stare de fapt care nu corespunde adevărului și cu probele administrate în cauză. Din probele dosarului, respectiv declarațiile martorilor prezenți la fața locului, declarații coroborate cu declarațiile inculpaților și a celorlalți martori reiese că poarta nu a fost închisă iar inculpatul nu a efectuat nici un act de împiedicare a părților vătămate să iasă din curte, cu atât mai mult cu cât existau două locuri de acces în curtea respectivă. Referitor la infracțiunea de lipsire de libertate pretins comisă de inculpatul, apreciază deosebit de edificatoare declarația martorului care deși se afla într-o relație de colaborare cu părțile vătămate, a declarat că nu este sigur dacă s-a aplicat zăvor pe una din porțile de acces. Același martor a declarat că în timpul în care părțile vătămate se aflau în curte, nu a sesizat nimic pe marginea unui telefon mobil și nu a observat ca părțile vătămate să fi încercat în curte să dea telefon iar inculpații să le împiedice. Și martorul a relevat faptul că părțile vătămate au putut să iasă din curte odată cu ceilalți dar au rămas în curte. Acest martor a precizat că cei doi polițiști ar fi putut să iasă din curte deoarece nu au fost aplicate zăvoare pe poartă, declarație ce se coroborează cu declarația martorului care a relevat faptul că după luarea caietului de către G, părțile vătămate au plecat. Din starea de fapt reținută nu reiese cu claritate care au fost actele de executare prin care inculpatul a comis infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal. În al doilea rând, din declarațiile martorilor, și, singurii martori oculari, rezultă în mod cert că poarta a fost închisă de către martorul. De asemenea, susținerile părților vătămate potrivit cărora aceștia au fost lipsiți de libertate și împiedicați să exercite o activitate de control, nu au suport probator din moment ce chiar părțile vătămate au declarat că la momentul în care inculpatul Gai ntrat în casă cu cele nouă caiete, control era finalizat în accepțiunea lor. Pentru toate acestea, solicită admiterea recursului în sensul celor arătate.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că instanța de apel, pe baza probelor certe ale dosarului, a pronunțat o soluție corectă. Fapta inculpaților de a lipsi de libertate două persoane și de a le lipsi de posibilitatea și de dreptul de a se deplasa și acționa în conformitate cu propria lor voință, nepemițându-le acestora să iasă din curte, întrunește latura obiectivă a infracțiunii de lipsire de libertate.
Inculpatul G, având ultimul cuvânt, arată că nu se face vinovat de faptele reținute. Susține că totul este o înscenare și că la parchet a fost lipsit de apărare, nu i s-a spus că are dreptul la un avocat. Arată că la firma al cărui administrator este a venit un control de la garda financiară. Lucrătorii gărzii financiare i-a reproșat că nu deține casă de marcat și l-a sancționat contravențional motiv pentru care a și semnat procesul verbal fără obiecțiuni. Polițiștii care au venit la fața locului au luat din niște caiete în care el ținea evidența persoanelor cărora le dădea pâine pe datorie, spunându-i că îl vor purta prin instanță timp de doi trei ani. Atunci, de supărare și de furie a luat caietele și le-a ars și le-a cerut polițiștilor să părăsească curtea. Arată că polițiștii l-au lovit și înjurat având în acest sens și un certificat medico legal cu un număr de 2 zile de îngrijiri medicale. Mai arată că din cauza acestui incident s-a îmbolnăvit și acum suferă de cancer.
, având ultimul cuvânt, nu se consideră vinovat de infracțiunile reținute.
În instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul G, av., care solicită acordarea onorariului parțial.
CURTEA
Deliberând reține că prin sentința penală nr. 53 din 28 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Năsăuds -a dispus în baza art.11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d proc.pen. achitarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 22 aprilie 1957 în localitatea, județul B-N, domiciliat în orașul N,-, județul B N, cetățean român, studii 12 clase + profesională, căsătorit, stagiu militar satisfăcut, administrator la " " N, fără antecedente penale, CNP--, de sub învinuirea comiterii infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. 1 și 2.pen. față de părțile vătămate domiciliat în municipiul B, cartier, nr. 95, Sc. B, Ap. 5, județul B N și domiciliat în municipiul B,-, Sc. D, Ap. 40 județul B
În baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d proc.pen. a fost achitat inculpatul și de sub învinuirea comiterii infracțiunilor de ultraj prev. de art. 239 alin. 1.pen. față de părțile vătămate,.
Prin aceeași hotărâre a fost condamnat inculpatul pentru comiterea infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin. 2.pen. față de partea vătămată la pedeapsa de 1.000 lei amendă
Același inculpat a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin. 2.pen. față de partea vătămată la pedeapsa de 1.500 lei amendă.
S-a constatat că infracțiunile comise de inculpat sunt în concurs real prev. de art. 33 lit. a pen. și în consecință în baza dispozițiilor art. 34 lit. c pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai mare de 1.500 lei amendă.
În baza dispozițiilor art. 81.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilind în baza art. 82.pen. un termen de încercare de un an.
S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83.pen.
În baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d proc.pen. a fost achitat inculpatul fiul lui G și, născut la data de 13 aprilie 1983 în orașul N, județul B-N, domiciliat în orașul N,-, județul B-N, cetățenia română, studii 12 clase, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, CNP -, de sub învinuirea comiterii infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. 1 și 2.pen. față de părțile vătămate și.
S-a admis în parte latura civilă a cauzei și în consecință inculpatul Gaf ost obligat să plătească părții civile suma de 5 lei și părții civile suma de 1 leu cu titlul de daune morale.
Partea vătămată a fost obligată să plătească inculpatului suma de 500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Partea vătămată a fost obligată să plătească inculpatului suma de 500 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Inculpatul Gaf ost obligat să plătească statului suma de 150 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Părțile vătămate și au fost obligate să plătească fiecare statului câte 150 lei cu titlul de cheltuieli judiciare, urmând ca suma de 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu în favoarea avocat să fie suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În data de 9.08.2007 în baza unui plan de acțiune comun între Garda Financiară, Direcția de Agricultură și Dezvoltare Rurală, Inspectoratul de Politie al județului B-N, părțile vătămate împreună cu martorii, s-au deplasat în orașul N la brutăria și magazinul de desfacere aparținând societății comerciale " " N în vederea efectuării unui control pe linia întregii activități din domeniul panificației.
După cum se poate observa din planul de evacuare, intrarea în se face din stradă pe o altă poartă decât cea care deservește curtea și locuința inculpaților. Apoi, din curtea i separată de curtea locuinței inculpaților se intră în incinta i care prin modul de compartimentare corespunde regulilor de igienă specifice acestei activități.
În aceeași clădire cu brutăria funcționează și un magazin de desfacere, deservirea făcându-se din stradă printr-un geam, iar în imediata apropiere a geamului se află poarta de intrare în curtea locuinței.
Părțile vătămate și celelalte persoane cu atribuții de control au ajuns în fața porții care deservește locuința inculpaților și a geamului magazinului de desfacere.
Martorul a purtat o discuție cu vânzătoarea și observând că magazinul nu este dotat cu casă de marcat a pus în vedere acesteia să prezinte la geam sertarul cu bani și a dispus numărarea acestora.
Inculpatul aflându-se în curtea locuinței auzind discuțiile purtate a venit la poarta care deservește locuința inculpaților și a explicat organelor de control că tatăl său nu este acasă, iar el nu are nicio atribuție în cadrul societății.
Cu toate acestea organele de control, cu grabă, au pătruns în curtea locuinței inculpaților și apoi în.
Ajunși în părțile vătămate și celelalte persoane cu atribuții de control fără a observa modul de compartimentare al acesteia și obligativitatea respectării normelor de igienă, în lipsa inculpatului G, administratorul societății au început activitatea de control.
Reprezentanții Gărzii Financiare, față de lipsa casei de marcat au procedat la confiscarea sumei de 568 lei procedând și la întocmirea unei note de constatare, iar părțile vătămate au găsit în magazinul de desfacere niște caiete.
Apoi reprezentanții Gărzii Financiare, precum și a Direcției Agricole au ieșit din în curtea locuinței inculpaților. Primii s-au așezat la o masă situată lângă locuința inculpaților și au început să redacteze un procesul verbal de contravenție.
În acest timp a apărut inculpatul G, precum și martorul care a prezentat documentele contabile.
În curtea locuinței se mai afla și martora, iar martora din privea pe geam.
Între martorii, și inculpatul G s-au purtat discuții decente pe marginea lipsei casei de marcat și a sumelor confiscate, iar inculpatul chiar a semnat procesul-verbal de contravenție. Apoi, din au apărut părțile vătămate cu acele caiete găsite în magazinul de desfacere.
Părțile vătămate au adus la cunoștința inculpatului că acele caiete vor fi ridicate și în acest scop s-a întocmit și o notă de constatare. Inculpatul Gas olicitata ca acele caiete să fie numerotate și să se consemneze câte file cuprind. În timp ce caietele se numerotau, părțile vătămate au adus la cunoștința inculpatului faptul că urmează a se efectua cercetări penale pe marginea acelor caiete deoarece inculpatul nu are voie să dea " pâine pe cont".
Aceste afirmații au nemulțumit pe inculpat și astfel acesta înainte de a se termina de numerotat ultimul caiet a luat pe cele existente pe masă și a intrat cu ele în locuință. După ce a intrat în locuință a închis ușa și a spus că, " va da foc caietelor".
La scurt timp, inculpatul Gai eșit din casă și a spus că " a ars caietele și astfel nu vor mai fi văzute de poliție". Apoi inculpatul i-a invitat pe toți să părăsească curtea locuinței sale.
Față de situația creată martorii, s-au îndreptat spre poartă. Primul a ieșit martorul, apoi și ultimul martorul, care la ieșire a tras poarta.
Părțile vătămate au susținut că și acestea au intenționat să iasă din curte, dar în acel moment inculpatul a închis poarta.
După ce părțile vătămate au rămas în curte, între acestea și inculpatul G au continuat discuțiile pe marginea acelor caiete, partea vătămată spunându-i inculpatului că " a mai rămas un caiet".
Inculpatul Gac erut să-i fie dat și acel caiet, iar în acest scop s-a îndreptat spre partea vătămată, a prins-o de mână și a împins-
În această împrejurare, partea vătămată a dat caietul părții vătămate. Inculpatul G s-a îndreptat spre aceasta parte vătămată și prin exercitarea unor acte de violența a reușit în cele din urmă să intre în posesia caietului. Apoi, părțile vătămate au ieșit în stradă și au apelat la organele de poliție.
Pe tot parcursul incidentului inculpatul G nu a proferat cuvinte de amenințare la adresa părților vătămate, cuvinte de natură a produce temere acestora.
Raportat la aceasta stare de fapt instanța de fond a constatat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, nici sub aspectul laturii obiective și nici asupra celei subiective.
Prin prisma stării de fapt reținute prima instanță a apreciat că părțile vătămate nu au fost împiedicate de a se și nu au fost lipsite de libertate deoarece, pe de o parte poarta nu a fost închisă de inculpați, iar fapta inculpatului de a intra în posesia acelui caiet nu semnifică intenția de a lipsi de libertate părțile vătămate.
Ca atare, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d proc.pen. s-a dispus achitarea inculpaților G, de sub învinuirea comiterii infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. 1 și 2.pen.
Instanța de fond a apreciat că nu este întrunită în cauză nici latura obiectivă a infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin. 1.pen. deoarece pe tot parcursul incidentului inculpatul G nu a proferat cuvinte de amenințare la adresa părților vătămate sau expresii de natură a produce temere acestora.
Astfel, prin prisma acelorași texte legale respectiv art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d proc.pen. s-a dispus achitarea inculpatului G de sub învinuirea comiterii infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin. 1.pen. față de părțile vătămate.
Cum inculpatul Gae xercitat acte de violență asupra părților vătămate de natură a produce suferințe fizice, iar în cazul părții vătămate, leziuni a căror vindecare a necesitat o zi de îngrijiri medicale, instanța l-a condamnat inculpatul pentru comiterea infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin. 2.pen. față de partea vătămată la pedeapsa de 1.000 lei amendă, iar față de partea vătămată la pedeapsa de 1.500 lei amendă.
Pentru a individualiza în acest mod pedepsele s-au avut în vedere împrejurările concrete în care au fost săvârșite infracțiunile, gradul ridicat de pericol social al acestora, persoana inculpatului caracterizată prin lipsa antecedentelor penale, precum și celelalte criterii generale prev. de art. 72.pen.
S-a constatat că infracțiunile comise de inculpat sunt în concurs real prev. de art. 33 lit. a pen. și în consecință în baza dispozițiilor art. 34 lit. c pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai mare de 1.500 lei amendă.
Instanța de fond a apreciat întrunite în cauză dispozițiile art. 81.pen.iar scopul pedepsei putând fi atins și fără executarea acesteia s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilindu-se în baza dispozițiilor art. 82.pen. un termen de încercare de 1 an, punându-se în vedere inculpatului dispozițiile art. 83.pen.
Față de soluția adoptata în latura penală prin prisma dispozițiilor art. 14, art. 346.proc.pen. și art. 998 cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă a cauzei și în consecință inculpatul Gaf ost obligat să plătească părții vătămate suma de 5 lei și părții vătămate suma de 1 leu cu titlul de daune morale.
În baza dispozițiilor art. 193.proc.pen. părțile vătămate și au fost obligate să plătească fiecare inculpatului suma de 500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând parte din onorariul de avocat.
În baza dispozițiilor art. 189, 191.proc.pen. inculpatul Gaf ost obligat să plătească statului 150 lei reprezentând parte din cheltuielile judiciare ocazionate.
În baza dispozițiilor art. 192.proc.pen. părțile vătămate și au fost obligate să plătească fiecare statului câte 150 lei reprezentând parte din cheltuielile judiciare ocazionate.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud, solicitând admiterea acestuia în baza disp.art.379 pct.2 lit.a proc.pen. desființarea în parte hotărârii atacate și pronunțând o nouă hotărâre să se dispună: condamnarea inculpaților G și pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev.de art. 189 alin.1 și 2.pen. și condamnarea inculpatului G și pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev.de art.239 alin.1 pen.
Parchetul a apreciat sentința atacată ca nelegală și netemeinică întrucât:
1.Inculpatul G (senior) a fost trimis în judecată, prin rechizitoriu pentru o singură infracțiune de ultraj prev.de art. 239 alin.2 pen. dar instanța l-a condamnat pentru 2 infracțiuni de ultraj prev.de art.239 alin.2 pen. - una față de partea vătămată la 1.000 lei amendă și o altă infracțiune de ultraj comisă față de partea vătămată, la pedeapsa de 1.500 lei amendă. Din încheierile de ședință de la dosarul cauzei nu rezultă că s-ar fi pus în discuție concursul real dintre aceste două infracțiuni;
2.Deși din probele testimoniale administrate (respectiv declarațiile date la parchet și în instanță de către martorii, și ), în cauză, a rezultat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de lipsire de libertate prev.de art.189 alin.1 și 2.pen. și ultraj, prev.de art. 239 alin.1 și 2.pen. - latura obiectivă și latura subiectivă, instanța în mod nelegal i-a achitat pe cei doi inculpați G și de sub învinuirea comiterii infracțiunii de lipsire de libertate în baza disp.art. 11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 lit. d proc.pen. apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate, respectiv latura obiectivă.
S-a mai motivat arătându-se că, așa cum prevede doctrina și practica judiciară în materie, "dacă persoana vătămată trebuia să îndeplinească un anumit act și nu l-a putut îndeplini datorită împrejurării că a fost lipsită de libertate, fapta constituie infracțiune chiar dacă această lipsire de libertate a durat extrem de puțin".
Mai mult, în urma agresiunii exercitate asupra sa, partea vătămată s-a prezentat la Serviciul Județean de Medicină Legală B-N, care i-a eliberat certificatul medico-legal nr.1711/II/a/51 din 20.08.2007, conform căruia leziunile suferite au necesitat pentru vindecare o zi de îngrijire medicală.
Prin decizia penală nr. 100/A/04.12.2008 a Tribunalului Bistrița N apelul declarat a fost admis ca fondat în baza dispozițiilor art. 379 pct.2 lit. a proc.pen. iar sentința penală nr.53/2008 a Judecătoriei Năsăuda fost desființată în parte, în latura penală și, rejudecând:
S- dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G din infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 al.1 și 2.pen. (1 infracțiune) și ultraj prev. de art.239 al.1 și 2.pen. (1 infracțiune), cu aplic.art.33 lit.a pen. în două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 al.1 și 2.pen. și două infracțiuni de ultraj prev. de art.239 al.1 și 2.pen. cu aplic.art.33 lit.a pen.
A fost condamnat pe inculpatul G la pedepsele de:
- 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 al.1 și 2.pen. cu aplic.art.74 lit.a rap. la art.76 lit.b pen. în dauna părții vătămate;
- 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 al.1 și 2.pen. cu aplic.art.74 lit.a rap. la art.76 lit.b pen. în dauna părții vătămate;
- 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art.239 alin.1 și 2.pen. cu aplic.art.74 lit.a rap. la art.76 lit.e pen. în dauna părții vătămate;
- 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art.239 alin.1 și 2.pen. cu aplic.art.74 lit.a rap. la art.76 lit.e pen. în dauna părții vătămate;
S-a constat că infracțiunile săvârșite sunt în concurs real, prev. de art.33 lit.a pen. iar în baza art.34 lit.b pen. s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, ce v fost aplicată inculpatului.
S-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.
S-a făcut aplic.art.71 rap. la art.64 lit.a)-b) pen. fiind suspendată executarea acestor pedepse accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a puns în vedere inculpatului disp.art.83 pen.
S-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 al.1 și 2.pen. (1 infracțiune) în două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 al.1 și 2.pen. cu aplic.art.33 lit.b pen.
A fost condamnat inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 13.04.1983 în N, jud.B-N, cetățean român, studii 12 clase, student, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, domiciliat în N,-, jud.B-N, fără antecedente penale, CNP -, la pedepsele de:
- 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 al.1 și 2.pen. cu aplic.art.74 lit.a rap. la art.76 lit.b pen. în dauna părții vătămate;
- 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 al.1 și 2.pen. cu aplic.art.74 lit.a rap. la art.76 lit.b pen. în dauna părții vătămate;
S-a constatat că infracțiunile săvârșite sunt în concurs real, prev. de art.33 lit.a pen. iar în baza art.34 lit.b pen. s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 3 luni închisoare, ce a fost aplicată inculpatului.
S-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 3 ani și 3 luni.
S-a făcut aplic.art.71 rap. la art.64 lit.a)-b) pen. fiind suspendată executarea acestor pedepse accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
S- puns în vedere inculpatului disp.art.83 pen.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 60 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare, la fond.
A fost obligat inculpatul G să plătească statului suma de 210 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare, la fond, din care suma de 150 lei reprezintă onorariu avocațial din oficiu în favoarea av..
S-a înlăturat dispoziția privind obligarea părților vătămate la plata de cheltuieli judiciare și cheltuieli de judecată ca fiind neîntemeiată.
S-au menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
S-a respins cererea de cheltuieli de judecată formulată în apel d e către inculpați ca fiind neîntemeiată.
Pentru a pronunța această decizie Tribunalul a reținut că probatoriul administrat în cauză a relevat faptul că la data de 9.08.2007, în baza unui plan de acțiune comun între Garda Financiară, Direcția de Agricultură și Dezvoltare Rurală, Inspectoratul de Politie al județului B-N, părțile vătămate și (ofițeri de poliție în cadrul Inspectoratului Județean de Poliție-Serviciul de Investigare a Fraudelor) împreună cu martorii, s-au deplasat în orașul N la brutăria și magazinul de desfacere aparținând societății comerciale " " N în vederea efectuării unui control pe linia întregii activități din domeniul panificației.
Părțile vătămate și celelalte persoane cu atribuții de control au ajuns în fața porții care deservește locuința inculpaților și a geamului magazinului de desfacere, după care martorul a purtat o discuție cu vânzătoarea, și observând că magazinul nu este dotat cu casă de marcat i-a pus în vedere acesteia să prezinte la geam sertarul cu bani, dispunând numărarea acestora.
Inculpatul, aflat în curtea locuinței, auzind discuțiile purtate, a venit la poarta care deservește locuința inculpaților și a explicat organelor de control că tatăl său nu este acasă, iar el nu are nicio atribuție în cadrul societății, după care organele de control au pătruns în curtea locuinței inculpaților și apoi în, unde părțile vătămate și celelalte persoane cu atribuții de control, în lipsa inculpatului G, administratorul societății, au început activitatea de control.
Reprezentanții Gărzii Financiare, față de lipsa casei de marcat au procedat la confiscarea sumei de 568 lei procedând și la întocmirea unei note de constatare, iar părțile vătămate au găsit în magazinul de desfacere caiete, în care erau consemnate operațiuni de vânzare-cumpărare a unor produse de panificație " pe credit".
Apoi reprezentanții Gărzii Financiare și cei ai Direcției Agricole au ieșit din în curtea locuinței inculpaților, iar primii s-au așezat la o masă situată lângă locuința inculpaților și au început să redacteze un procesul verbal de contravenție, interval de timp în care a apărut inculpatul G, precum și martorul, care a prezentat documentele contabile (în curtea locuinței se mai aflau și martora, și martora, din, care privea pe geam).
Între martorii, și inculpatul G s-au repurtat apoi discuții pe marginea lipsei casei de marcat și a sumelor confiscate, iar inculpatul a semnat procesul-verbal de contravenție întocmit. Apoi, din, au apărut părțile vătămate cu caietele găsite în magazinul de desfacere, care i-au adus la cunoștință inculpatului că acele caiete vor fi ridicate, în acest scop întocmindu-se și o notă de constatare, inculpatul G solicitând ca acele caiete să fie numerotate și să se consemneze câte file cuprind.
În timp ce caietele se numerotau, părțile vătămate au adus la cunoștința inculpatului faptul că urmează a se efectua cercetări penale pe marginea acelor caiete, deoarece inculpatul nu are voie să dea "pâine pe cont", afirmații care l-au nemulțumit pe inculpat, care, furios, înainte de a se termina de numerotat ultimul caiet, le-a luat pe cele existente de pe masă, a intrat cu ele în locuință, după care a închis ușa și a spus că "va da foc caietelor".
La scurt timp, inculpatul Gai eșit din casă și a spus că "a ars caietele și astfel nu vor mai fi văzute de poliție", invitând organele de control să părăsească curtea.
În consecință martorii, s-au îndreptat spre poartă, primul ieșind martorul, apoi și ultimul martorul, părțile vătămate intenționând și ele să iasă din curte, dar în acel moment poarta a fost închisă.
După ce părțile vătămate au rămas în curte, între acestea și inculpatul G au continuat discuțiile aprinse pe marginea acelor caiete, partea vătămată spunându-i inculpatului că " a mai rămas un caiet".
Inculpatul Gac erut să-i fie dat și acel caiet, iar în acest scop s-a îndreptat spre partea vătămată, a prins-o de mână și a împins-o, astfel că partea vătămată i-a remis caietul părții vătămate. Inculpatul G s-a îndreptat spre aceasta parte vătămată și prin exercitarea unor acte de violența a reușit în cele din urmă să intre în posesia caietului, după care părțile vătămate au ieșit în stradă și au apelat la organele de poliție.
Inculpatul Gap roferat cuvinte de amenințare și insulte la adresa părților vătămate (declarațiile martorilor, ), iar inculpatul îl îndemna pe coinculpat să le agreseze pe părțile vătămate, iar în timpul cât tatăl său exercita actele de violență amintite, s-a așezat cu spatele către poartă, pentru a le împiedica pe acestea să părăsească curtea având caietul asupra lor, și deci pentru a facilita obținerea de către coinculpat a posesiei caietului respectiv, în vederea obstrucționării cercetărilor ce urmau a fi efectuate în cauză.
Chiar dacă în accepțiunea inculpaților și a martorului faptul că o persoană a fost prinsă de mâini, creându-se leziuni ce necesită 1-2 zile de îngrijiri medicale nu este un act de violență, tribunalul a apreciat că o atare activitate (în contextul în care se urmărea de către inculpat obținerea caietului, și nu era un gest amical), cauzatoare de suferințe fizice și psihice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, iar susținerea inculpatului că certificatul medico-legal depus la dosar a fost obținut fraudulos de către partea vătămată nu a fost dovedită.
Raportat la starea de fapt reținută, în absența unui comportament abuziv al organelor de control, instanța de apel a apreciat că în sarcina inculpaților, raportat la fiecare parte vătămată, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 alin.1 și 2.pen. deoarece părțile vătămate au fost împiedicate a se și a acționa conform propriei voințe (au fost împiedicate să telefoneze și să părăsească curtea), iar în sarcina inculpatului G și două infracțiuni de ultraj prev. de art.239 al.1 și 2.pen. în dauna acelorași părți vătămate.
Susținerea că poarta nu a fost închisă de inculpați nu este dovedită de probatoriul testimonial administrat în cauză, iar, pe de altă parte, chiar dacă poarta nu ar fi fost închisă de inculpați, faptul că inculpatul G le-a împiedicat pe părțile vătămate să telefoneze și să părăsească curtea-exercitând acte de violență pentru a nu le lăsa sa acționeze astfel până la remiterea caietului, și atitudinea coinculpatului, care, observând cele ce se petreceau, s-a postat cu spatele la poartă (atitudine ce nu este deloc întâmplătoare, tot pentru a împiedica ieșirea părților vătămate), denotă intenția de a le lipsi de libertate pe părțile vătămate până la momentul obținerii caietului respectiv, și aceasta indiferent de modalitatea de acces și numărul locurilor de acces în curtea respectivă, atâta vreme cât poarta respectivă nu fusese închisă anterior, ci doar pe parcursul derulării incidentului, cu intenția vădită de a opri părțile vătămate să iasă având caietul asupra lor, întrucât organele de control se îndreptaseră spre ieșirea respectivă.
Această stare de fapt a fost relevată succint de declarația martorului, care a arătat că "după ce am ieșit eu am observat că poarta se închide. că poarta a fost închisă cu zăvor. această afirmație pentru că în momentul în care s-a închis poarta eu am vrut să intru în curte dar nu am putut. Am făcut afirmația că s-a pus zăvor pentru că am auzit ceva sunând. că cel care a închis poarta a fost inculpatul G senior".
Același martor mai declară că în momentul în care caietul se afla la partea vătămată, inculpatul G senior l-a prins pe acesta de mână, iar apoi l-a prins de gât, în aceste împrejurări partea vătămată remițându-i caietul, la scurt timp părțile vătămate părăsind curtea. Martorul mai afirmă că "în tot acest timp junior era lângă poartă și îi spunea celuilalt inculpat " dă în polițist", martorul atrăgându-i atenția inculpatului G senior că nu face bine ce face, referindu-se la faptul că închide poarta și cere celălalt caiet.
Pentru aceste considerente în baza disp. art. 334.proc.pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G din infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 al.1 și 2.pen. (1 infracțiune) și ultraj prev. de art.239 al.1 și 2.pen. (1 infracțiune), cu aplic.art.33 lit.a pen. în două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 al.1 și 2.pen. și două infracțiuni de ultraj prev. de art.239 al.1 și 2.pen. cu aplic.art.33 lit.a pen. pentru care s-a dispus condamnarea la pedepsele de: 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 al.1 și 2.pen. cu aplic.art.74 lit.a rap. la art.76 lit.b pen. în dauna părții vătămate, 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 al.1 și 2.pen. cu aplic.art.74 lit.a rap. la art.76 lit.b pen. în dauna părții vătămate, 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art.239 alin.1 și 2.pen. cu aplic.art.74 lit.a rap. la art.76 lit.e pen. în dauna părții vătămate și 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art.239 alin.1 și 2.pen. cu aplic.art.74 lit.a rap. la art.76 lit.e pen. în dauna părții vătămate.
De asemenea, în baza disp.art.334 proc.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 al.1 și 2.pen. (1 infracțiune) în două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 al.1 și 2.pen. cu aplic.art.33 lit.b pen. care a fost condamnat la pedepsele de: 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 al.1 și 2.pen. cu aplic.art.74 lit.a rap. la art.76 lit.b pen. în dauna părții vătămate și 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 al.1 și 2.pen. cu aplic.art.74 lit.a rap. la art.76 lit.b pen. în dauna părții vătămate.
La individualizarea acestor pedepse s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 pen. și anume: gradul de pericol social al faptelor, împrejurările în care acestea au fost săvârșite, contribuția inculpatului la desfășurarea activității infracționale, persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, făcându-se în consecință aplicarea disp.art. 74 lit.a rap. la art.76 lit.b pen.
S-a constatat că infracțiunile săvârșite sunt în concurs real prev. de art.33 lit. a pen. iar în baza art.34 lit. b pen. s-au contopit pedepsele stabilite fiecărui inculpat în pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, respectiv de 1 an și 3 luni închisoare.
Văzând întrunite condițiile prev. de art.8l pen. și apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, a fost suspendată condiționat executarea pedepselor aplicate celor doi inculpați, stabilindu-se conform art.82 pen. un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, respectiv de 3 ani și 3 luni, punându-li-se totodată în vedere inculpaților disp.art.83 pen.
S-a făcut aplic.art.71 rap. la art.64 lit.a-b pen. fiind suspendată executarea acestor pedepse accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor.
În baza disp.art.191 proc.pen. inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 60 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare, la fond.
În baza disp.art.193 proc.pen. inculpatul Gaf ost obligat să plătească statului suma de 210 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare, la fond, din care suma de 150 lei reprezintă onorariu avocațial din oficiu în favoarea av., și ca urmare a pronunțării soluției de condamnare a inculpaților a fost înlăturată dispoziția privind obligarea părților vătămate la plata de cheltuieli judiciare și cheltuieli de judecată ca fiind neîntemeiată.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza disp.art.192 al.2 proc.pen. cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
În baza disp.art.193 proc.pen. a fost respinsă cererea de cheltuieli de judecată formulată în apel d e către inculpați ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații G și, ambii criticând hotărârea atacată ca fiind nelegală și netemeinică și au solicitat casarea acestei soluții și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună menținerea hotărârii sentinței nr. 53/28.03.2008 a Judecătoriei Năsăud.
În motivarea recursului inculpații au arătat că starea de fapt reținută prin decizia atacată nu este susținută de materialul probator administrat în cauză și că s-au eludat dispozițiile art. 66.proc.pen. privind prezumția de nevinovăție ca urmare a reținerii exclusiv doar a probelor administrate în defavoarea inculpaților.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 385/9 pct. 18.proc.pen.
Procedând la soluționarea recusului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că este fondat, însă pentru alte motive decât cele invocate.
Din actul de sesizare al instanței rezultă că inculpatul Gaf ost trimis în judecată pentru o singură infracțiune de lipsire de libertate în mod ilegal prev. și ped. de art. 189 al. 1 și 2.pen. și o singură infracțiune de ultraj prev. și ped. de art. 239 al. 1 și 2.pen. infracțiuni comise în concurs real potrivit art. 33 lit. a pen. părți vătămate fiind și.
Prin același rechizitoriu a fost trimis în judecată și inculpatul sub aspectul comiterii unei singure infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal prev. și ped. de art. 189 al. 1 și 2.pen. părți vătămate fiind tot și.
Totodată, față de acest din urmă inculpat s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru comiterea infracțiunii de ultraj prev. și ped. de art. 239 al. 1 și 2.pen. cu motivarea că susnumitul nu a comis această infracțiune.
Prin decizia atacată fiecare din inculpații menționați a fost condamnat la câte 2 infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal prev. și ped. de art. 189 al. 1 și 2.pen. fără ca instanța de apel să pună în discuție schimbarea încadrării juridice potrivit art. 334.proc.pen. sau să se fi solicitat de către parchet extinderea procesului penal cu privire la alte fapte potrivit art. 336.proc.pen.
Procedând în acest fel, instanța de apel a pronunțat o decizie cu încălcarea dreptului la apărare al inculpaților dat fiind faptul că, potrivit art. 334.proc.pen. acă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecțăii, pentru a-și pregăti apărarea.
De asemenea, potrivit art. 317. proc. pen. "judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare al instanței, iar în caz de extindere a procesului penal și la fapta și persoana la care se referă extinderea". Or, în speța de față nu a operat nicio extindere a procesului penal pentru alte fapte și nici nu s-a discutat vreo schimbare de încadrare juridică, în sensul aplicării dispozițiilor art. 334. proc. pen.
Din perspectiva textului de lege menționat, nici modalitatea de abordare a cererii parchetului de schimbare a încadrării juridice dintr-o singură infracțiune de ultraj în două infracțiuni de ultraj prev. de art. 239 al. 1 și 2.pen. față de inculpatul G, nu realizează exigențele dispozițiilor legale menționate. Practic, doar simpla solicitare a inculpaților de a se respinge apelul declarat de parchet (în condițiile în care abia cu ocazia dezbaterilor în fond s-a solicita schimbarea încadrării juridicie), fără ca inculpatului G să i se pună în vedere drepturile conferite de art. 334.proc.pen. conduc curtea la concluzia că s-a realizat o aplicare formală a dispozițiilor legale menționate deoarece nu s-a asigurat o apărare efectivă susnumitului inculpat.
În final, procedeul instanței de apel dea condamna pe inculpați și pentru alte infracțiuni decât cele reținute în sarcina lor prin dispozitivul rechizitoriului, în lipsa punerii în discuție a schimbării de încadrare juridică, nu este permis nici din perspectiva CEDO. Aceasta, deoarece se încalcă dreptul inculpaților la un proces echitabil prevăzut de art. 6 parag. 3 lit. a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și dreptul lor la apărare fată de noile acuzații, drept garantat prin același text al convenției dar și de dispozițiile art. 6 alin. 3. proc. pen. care statuează că "organele judiciare au obligația să-l încunoștințeze de îndată și mai înainte de a-l audia pe învinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat, încadrarea juridică a acesteia și să-i asigure posibilitatea pregătirii și exercitării apărării".
Pentru toate aceste motive, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. c proc.pen. se va admite recursul declarat de inculpații G și împotriva deciziei penale nr. 100/A/04.12.2008 a Tribunalului Bistrița N, iar decizia atacată se va casa în întregime și se va dispune trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului la Tribunalul Bistrița N.
Dat fiind faptul că apărătorul desemnat din oficiu a studiat dosarul cauzei și s-a asigurat asistență inculpatului G până la prezentarea apărătorului ales al acestuia, în temeiul art. 189.proc.pen. rap. la art. 3 din Protocolul încheiat de Ministerul Justiției și UNBR cu privire la stabilirea onorariilor pentru avocații care acordă asistență juridică în materie penală, se va stabili suma de 75 lei onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, sumă ce se va avansa din.
Potrivit art. 192 al. 3.proc.pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpații G și (AMBII. ÎN N- jud. B N) împotriva deciziei penale nr. 100/A/04.12.2008 a Tribunalului Bistrița N.
Casează în întregime decizia atacată și trimite cauza pentru rejudecarea apelului la Tribunalul Bistrița N.
Stabilește suma de 75 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu desemnat inculpatului G, sumă ce se va avansa din.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - -
Red. /
2 ex./23.02.2009
Jud. fond:;
Jud. apel:;
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Vasile Goja Ana Covrig
