Nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 271 cod penal). Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(884/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INCHEIERE
Ședința publică de la 02 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 2: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 3: Iuliana
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, inculpatul și partea civilă - împotriva sentinței penale nr.2278/19.12.2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 B și a deciziei penale nr.177/17.03.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, asistat de avocat ales G împuternicire avocațială fila 16 dosar, recurentul parte civilă - personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, solicită administrarea probei cu înscrisuri în cadrul căreia depune un contract de comodat.
Recurenta parte civilă -, depune la dosar motivele de recurs.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită a se încuviința proba cu înscrisuri astfel cum a fost solicitată.
Curtea, după deliberare, încuviințează probele astfel cum au fost solicitate și constată fi administrate, prin depunerea la dosar a înscrisurilor, ia act de depunerea motivelor de recurs de către partea civilă.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, solicită ca instanța să aprecieze dacă motivele de recurs formulate pot fi avute în vedere în situația în care au fost depuse la dosar în ședință publică, la termenul de astăzi.
Se procedează la legitimarea recurentei inculpate, CI seria - nr.-, CNP-.
Curtea, procedează la audierea recurentei inculpate, declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicita admiterea admiterea recursului in temeiul art.385 pct.2 lit.d p Cod Penal, cazul de casare fiind cel prevazut de art.385/9 pct.16 C.P.P. solcita casarea in parte a deciziei penale nr.177/17.03.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI Secția I Penală, pe care o critica sub aspectul solutiei de achitare a inculpatei pentru savarsirea infr.prev.de art.320 p, in mod gresit apreciindu-se ca fapta nu este prevazuta de legea penala.
Considera ca incadrarea juridica prev. de art.271 Cod Penal, este corecta dat fiind ca din probele administrate rezulta ca partea vatamata detinea un drept de folosinta, rezultat dintr-un contract de comodat, dar nu este vorba de un drept real ca un dezmembramant al dreptului de proprietate, ci imobilul era detinut de partea vatamata in baza unui contract de comodat ulterior transformat intr-un contract de vanzare cumparare, considera ca nu este indeplinita o situatie premisa a.infr.prev. de art.271 p, motiv pentru care nu va sustine condamnarea inculpatei sub acest aspect.
Considera ca fiind indeplinite conditiile,pe deplin infr.prev. de art.320 tulburarea Cod Penal folosintei locuintei intrucat din probele administrate rezulta ca,inculpata a tulburat normala folosinta a locuintei de catre partea vatamata, fiind necesar si un singur act material, insa rezulta ca in mod repetat si in prezent inculpata impiedica normala folosinta a locuintei, partea vatamata detinand in mod legal una din camerele imobilului in care inculpata nu-i permite accesul.
Instanta civila prin ordonanta data prin sentinta civila nr.3503/5.06.2007, defintiva si irevocabila a constatat o obligatie de a face, fiind obligata inculpata sa permita accesul prin usa de intrare si holul comun, retinand in hotararea cu caracter vremelnic dreptul de propietate al inculpatei care consacra dreptul de proprietate al locuintei si dreptul de folosinta al cotelor comune.
Considera ca hotararea de achitare a inculpatei in temeiul art.10 lit.b cu motivarea ca situatia juridica a imobilului nu este clarificat o apreciaza ca fiind neintemeiata, dat fiind ca este cert ca la momemtul comiterii faptei data de 25.10.2007, data la care este intocmit procesul verbal al executorului judecatoresc in care se consemneaza refuzul inculpatei de a primite accesul partii vatamate in imobil, prin spatiul comun si usa de intrarea astfel cum era obligata, fapta la acel moment intruneste elementele constitutive ale infr.prev. de art.320 p independent de conflictele existenta intre parti si de faptul ca situatia juridica a imobilului nu este clarificata.
Considera ca este vorba de situatia juridica a imobilului fata de adevaratul proprietar si nu fata de partile implicate si se facea referire la o hotarare defintiva si irevocabila din anul 2008 prin care se constata ca inculpata avea obligatia sa permita partii vatamate accesul in imobil intrucat exista copropritate fortata asupra cotelor comune iar partea vatamata avea un drept de proprietate exclusiv asupra unui bun principal din acel imobil.
Considera ca sustinerile inculpatei inculsiv cele de la acest termen trebuie a fi apreciate nefondate, avand in vedere hotariarea definitiva a si irevocabila a Bs ectia civila si trebuie a fi avute in vedere la solutionarea prezentei cauze.
Concluzionand solicita a se dispune condamnarea inculpatei sub aspectul. infr. prev. de art.320 p considerand ca in mod corect s-a dispus schimbarea incadrarii juridice din infr.prev. de art. 271 alin.2
Cod PenalConsidera ca la momentul la care instanta de fond a pus in discutie schimbarea incadrarii juridice sub aspectul savarsirii infractiunii amintite, partea vatamata nu a formulat obiectiuni, astfel ca s-a retinut ca aceasta a formulat plangere si pe acest temei de drept, dat fiind ca aceasta infractiune este cercetata la plangerea prealabila a partii vatamate, aspect ce rezulta si din faptul ca partea vatamata si-a sustinut in mod constant intersele in acest proces si de faptul ca in cauza sunt incidente disp.art.286
C.P.P.In raport de cele sustinute de inculpata si de prev. art.348 si 170 p Cod Penal solicita sa se dispuna restabilirea situatiei anterioare, respectiv ca inculpata sa permita accesul partii vatamate in imobl prin holul si usa comuna.
Recurenta parte civilă -, având cuvântul, arata ca isi intemeiaza recursul pe probatoriul parchetului, in principal solicita condamnarea inculpatei pentru.infr.prev. de art.271 alin.2 Cod Penal, obligarea acesteia la despagubiri materiale si morale in cunatum de un miliar lei vechi. In subsidiar solicita condamnarea inculpatei pentru.infr.prev. de art.320 p, dat fiind ca nu i-a permis folosirea locuintei, potrivit destinatiei sale.
Arata ca desi are hotarari judecatoresti inculpata nu le respecta, o jigneste si o terorizeaza, arata ca urmare a actiunilor inculpatei a suferit numeroase lovituri si traume. Considera ca nu mai poate fi tolerat comportamentul abuziv al inculpatei.
Solicita admiterea recursului astfel cum a fost formulat in scris si depus la dosar.
Referitor la recursul parchetului solicita admiterea acestuia astfel cum a fost formulat si sustinut.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că parchetul are un punct de vedere oscilant si nesigur, dat fiind ca inculpata a fost trimisa in judecata pentru.infr.prev. de art.271 alin.2 Cod Penal, in motivele de apel, se sustine ca instanta putea dispune schimbarea incadrarii juridice, in motivele de apel nu este de acord cu schimbarea incadrarii juridice, ca acum in recurs in concluziile orale, care sunt diferite de cele depuse in scris, sa sustina ca instanta in mod gresit a schimbat incadrare juridica.
Mentioneaza ca fiind vorba de.infr.prev. de art.320 p, pentru care este necesara sesizarea instantei cu plangerea prealabila a partii vatamate, aceasta fiind intrebata de instanta a mentionat ca lasa la aprecierea instantei, precizare care nu poate fi considerata ca fiind o sesizare a instantei.
Revenind la concluziile orale ale reprezentantului Ministerului Public, se solicita condamnarea inculpatei pentru.infr.prev. de art.320
Cod PenalConsidera ca instanta de fond in mod corect a dispus achitarea inculpatei, la data de 25 octombrie executorul judecatoresc nu a facut altceva decat a constata o situatie de fapt si nu punerea in executare a unei hotarari.
Apreciaza ca instanta de apel in mod legal a constatat ca fapta nu este prevazuta de legea penala ci in fapt este vorba de un conflict civil, o neintelegere intre vecini, motiv pentru care solicita admiterea recursului declarat de inculpata.
Arata ca solicita acordarea de cheltuieli de judecata, dat fiind ca in instanta de apel partea vatamata a cazut in pretentii pe latura civila, dat fiind ca inculpata a fost achitata.
Solicita casarea deciziei de apel si mentinerea sentintei de la fond, cazul de casare invocat este cel prev. de art.385/9 pct.9,17,18 si C.P.P. considera ca in mod gresit nu i s-au acordat cheltuieli de judecata pe un motiv ne luat in seama de instanta, partea vatamata a cazut in pretentii, inculpata fiind achitata.
Referitor la recursul partii vatamate solicita respingerea acestuia, dat fiind ca din situatia de fapt expusa de aceasta in fata instantei considera ca, aceasta nu se incadreaza in motivele de recurs ce pot fi examinate din oficiu de instanta.
Privind recursul parchetului solicita respingerea acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită a respingerea recursului declarat de inculpata in raport de criticile formulate, considera caacestea nu se circumscriu nici unuia in cazurile de casare prevazute de lege.
Arata ca solutia de achitare a fost desfiintata de hotararea instatei de apel, solutia corecta fiind aceea de schimbare a incadrarii juridice dat fiind ca s-a sesizat comiterea unei fapte ce intruneste elementele constitutive ale unei alte infractiuni.
Solicita a fi avute in vedere disp.art.44 C.P.P. considerand ca cele constatate in plan civil au autoritate de lucrul judecat in plan penal, respectiv faptul ca partea vatamata are un drept de folosinta ce trebuie respectat, asupra cotelor comune.
Referitor la recursul partii vatamate solicita admiterea acestuia si mentioneaza ca sustine aceleasi critici ca si partea.
Recurenta inculpată, având ultimul cuvântul,solicită menținerea hotărârii de la fond.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE,
Amână pronunțarea la 9 iunie 2009.
Dată în ședință publică azi,02 iunie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- -
DOSAR NR-(884/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INCHEIERE
Ședința publică de la 09 iunie 2009
CURTEA, în aceeași compunere și pentru aceleași motive,
DISPUNE,
Amână pronunțarea la 16 iunie 2009.
Dată în ședință publică azi,09 iunie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- -
DOSAR NR-(884/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INCHEIERE
Ședința publică de la 16 iunie 2009
CURTEA, în aceeași compunere și pentru aceleași motive,
DISPUNE,
Amână pronunțarea la 17 iunie 2009.
Dată în ședință publică azi,16 iunie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- -
DOSAR NR-(884/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.919
Ședința publică de la 17 iunie 2009
Curtea constituită din:
PRESEDINTE - - -
JUDECATOR - - - -
JUDECATOR - -
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol urmează pronunțarea asupra recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, inculpatul și partea civilă - împotriva sentinței penale nr.2278/19.12.2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 B și a deciziei penale nr.177/17.03.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI Secția I Penală, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 2 iunie 2009 și au fost reținute în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 9 iunie 2009, 16 iunie 2009 și 17 iunie 2009, când decis;
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin sentința penală nr.2278/19.12.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, în dosarul penal nr-, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap.C.P.P. la art. 10 lit. d C.P.P. s-a dispus achitarea inculpatei, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești prevăzută de art.271 al.2 Cod penal.
A fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea vătămată.
În baza art. 192 al.l pct.l lit.a Cod procedură penală, a fost obligată partea vătămată la plata sumei de 200 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpata nu permite accesul părții vătămate în imobilul situat în B,-, corp A,. 1 parter, prin ușa de la intrare și prin holul comun, aceasta intrând și ieșind din apartamentul său pe fereastră, aspecte recunoscute și necontestate de inculpată și partea civilă în declarațiile lor ( 143-144).
Sentința civilă nr. 3503/05.06.2007 a Judecătoriei Sectorului 4 B, definitivă la 09.08.2007 reprezintă o ordonanță președințiala prin care inculpata a fost obligată să permită accesul părții vătămate în imobilul situat în B,-, corp A,. 1 parter, prin ușa de intrare și holul comun al imobilului.
Potrivit art. 271 alin. 2 Cod penal, infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești presupune împiedicarea unei persoane de a folosi o locuință ori parte dintr-o locuință sau imobil deținute în baza unei hotărâri judecătorești.
Norma juridică înscrisă în art. 271 alin. 2 Cod penal ocrotește relațiile sociale pentru a căror existență se impune respectarea hotărârilor judecătorești prin care o persoană deține o locuință sau o parte dintr-o locuință sau imobil, deci care consacră un drept real de proprietate sau un dezmembrământ al acestuia având ca obiect un imobil.
Sentința civilă nr. 3503/05.06.2007 a Judecătoriei Sectorului 4 B, definitivă la 09.08.2007 reprezintă o ordonanță președințiala prin care nu se consacră un drept real de proprietate sau un dezmembrământ al acestuia asupra imobilului situat în B,-, corp A,. 1 parter, ci se stabilește doar o obligație de a face în sarcina inculpatei - obligația de a permite părții vătămate accesul în imobil pe ușa de la intrare și prin holul comun.
Dat fiind caracterul vremelnic al măsurilor care pot fi dispuse pe calea ordonanței președințiale precum și cerința nerejudecării fondului cauzei, pe calea unei ordonanțe președințiale nu se poate constitui un drept real, Sentința civilă nr. 3503/05.06.2007 a Judecătoriei Sectorului 4 B neputând constitui titlul în baza căruia este deținut imobilul în cauză.
Partea vătămată nu deține imobilul în baza Sentinței civile nr. 3503/05.06.2007 a Judecătoriei Sectorului 4 B, ci, la data emiterii ordonanței președințiale, aceasta avea un drept de folosință asupra imobilului conferit printr-un contract de comodat, în prezent deținând imobilul din B,-, corp A,. 1 parter în baza unui contract de vânzare cumpărare încheiat între și, contract la data de 19.10.2007 și autentificat sub nr. 3621 la BNP, și, situația juridică a imobilului fiind însă una care face și a făcut obiectul mai multor litigii între părți.
Întrucât imobilul nu este deținut în baza sentinței civile nr. 3503/05.06.2007 a Judecătoriei Sectorului 4 B - hotărâre pentru a cărei nerespectare inculpata a fost trimisă în judecată -, instanța de fond a apreciat că nersocotirea acestei hotărâri prin împiedicarea părții vătămate de a pătrunde în imobil prin folosirea ușii de la intrare nu constituie infracțiunea prev. de art. 271 alin. 2 Cod penal.
Instanța a mai constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 271 alin. 2 Cod penal sub aspectul laturii obiective, nefiind respectată cerința esențială - situația premisă a deținerii imobilului sau locuinței în baza unei hotărâri judecătorești - și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap.C.P.P. la art. 10 lit. d C.P.P. a achitat pe inculpata.
Împotriva sentinței penale nr.2278/19.12.2008 a Judecătoriei Sector 4 B, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 B și partea vătămată.
Ambele apeluri critică soluția de achitare a inculpatei, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.271 alin.2 Cod penal, pe motiv că potrivit normelor procesuale, ordonanța președințială prezintă atributele unei hotărâri judecătorești, are autoritatea de lucru judecat și este executorie, astfel că, prin acțiunea inculpatei, care cu intenție, a împiedicat folosirea unei părți din locuința situată în B,-, sector 4, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.271 alin.2 Cod penal.
Tribunalul a încuviințat pentru părți proba cu acte, depuse la dosar (fila 16-58 dosar apel).
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a admis apelurile pentru următoarele considerente și a desființat în parte sentința.
S-a apreciat că prima instanță a analizat corect întrunirea elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.271 alin.2 Cod penal, reținând că imobilul nu este deținut în baza unei hotărâri judecătorești, ci în baza unui contract de vânzare - cumpărare încheiat între și la 19.10.2007 și autentificat la BNP .
Sentința civilă nr.3503/.06.2007 a Judecătoriei Sector 4, invocată de Parchet și de partea vătămată în susținerea motivelor de apel este o ordonanță președințială, prin care nu se stabilește un drept real de proprietate asupra imobilului, ci stabilește doar o obligație de a face în sarcina inculpatei - obligația de a permite părții vătămate accesul în imobil pe ușa de intrare și prin holul comun dat fiind că ordonanța președințială are caracter vremelnic și nu prejudecă fondul, fondul, le poate constitui un drept real.
Prima instanță n-a observat însă că fapta inculpatei de a nu permite accesul părții vătămate în imobil prin ușa de la intrare în holul comun, (aceasta ieșind și intrând în apartamentul său pe fereastră) întrunește însă elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.320 Cod penal, in varianta împiedicării normalei folosințe a locuinței ca infracțiune continuă.
De aceea, Tribunalul a făcut aplicarea disp.art.334 Cod procedură penală și va schimba încadrarea juridică dată faptei inculpatei prin rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de art.271 alin.2 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.320 Cod penal. Sub aspectul tulburării folosinței locuinței, Tribunalul a observat că situația juridică a imobilului a făcut și face obiectul mai multor litigii între părți.
Astfel dacă partea vătămată invocă drept titlu contractul de vânzare -cumpărare din 19.10.2007 ( fil.24 - 25 dosar apel), se observă din înscrisul de la fila 19 dosar apel, că și autoarea inculpatei, are o cotă indiviză de 67,85%, din imobilul respectiv este în proprietate comună pe cote părți, situație în care nu se poate dispune de imobil în exclusivitate.
Mai mult decât atât, din înscrisul de la fila 17 dosar apel, a rezultat că prin sentința civilă pronunțată la data de 19 12 2008 în dosarul - al Judecătoriei sector 4, proprietarul, de la care partea vătămată a cumpărat, a pierdut proprietatea asupra imobilului în favoarea reclamatei, al cărei titlu a fost considerat mai preferabil de către instanța civilă. Atâta timp cât situația juridică a imobilului nu este clarificată, cât imobilul este proprietate comună, și nici una din părți nu poate dispune în mod exclusiv de acest bun, Tribunalul a apreciat că nu se află în fața infracțiunii prevăzute de art.320 Cod penal, ci în fața unui litigiu comun legat de stăpânirea în coproprietate a imobilului din - nr.46, sector 4.
Prin decizia penală nr.177/A din 17.03.2009, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - secția I penală s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 B și de partea civilă împotriva sentinței penale nr.2278 din 19.12.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4
S-a desființat în parte sentința apelată și în fond, rejudecând, în temeiul art.334 Cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute față de inculpata din infracțiunea prevăzută de art.271 alin.2 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.320 Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.b Cod procedură penală, a fost achitată inculpata pentru infracțiunea prevăzută de art.320 Cod penal.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a respins cererea de acordare a cheltuielilor judiciare formulată de intimata, ca neîntemeiată.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs:
1. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, pe motivul greșitei achitări a inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art.320 Cod penal și pentru greșita schimbare a încadrării juridice din art.271 alin.2 Cod penal, în art.320 Cod penal, susținând aceea că partea vătămată a fost împiedicată să folosească o parte din imobilul pe care îl deținea în baza unui contract de comodat, în condițiile în care exista și o hotărâre judecătorească care obliga inculpata să permită folosirea imobilului de către partea vătămată. În susținerea orală a recursului s-a arătat că fapta reținută în sarcina inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tulburarea folosinței locuinței, întrucât în mod repetat partea vătămată a fost împiedicată de inculpată să folosească imobilul pe care îl deținea în baza unui contract de comodat și ulterior de vânzare-cumpărare, nefiind întrunite exigențele art.271 Cod penal.
2. Inculpata pe motiv că instanța nu a fost sesizată cu judecarea infracțiunii prevăzute de art.320 Cod penal, pentru care este necesară plângerea prealabilă, ci cu săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.271 alin.2 Cod penal. În continuare s-a susținut că în mod corect instanța de fond a dispus achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit. raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, sub aspectul infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești, întrucât nu a existat o opunere la executare din partea inculpatei, aspect constatat și în procesul-verbal întocmit la data de 25.10. 2007 de către executorul judecătoresc, prin care s-a apreciat imposibilitatea punerii în executare a hotărârii civile.
3. Partea civilă, pe motiv că faptele săvârșite de inculpată întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.271 alin.2 Cod penal, solicitând condamnarea acesteia și obligarea sa la plata despăgubirilor. În subsidiar, s-a solicitat condamnarea pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.320 Cod penal, întrucât nu i s-a permis folosirea locuinței în conformitate cu destinația sa.
În faza judecării recursului, s-a procedat la audierea inculpatei (fila53), aceasta arătând că, în pofida existenței contractelor de comodat și ulterior de vânzare-cumpărare pe care le deține partea vătămată, aceasta nu putea avea acces în imobilul ce făcea obiectul acestor contracte întrucât i-ar fi încălcat dreptul său de proprietate. S-a subliniat că apartamentul are o singură cale de acces dinspre exterior, iar vestibulul și holul ar trebui să fie folosite în comun, deși inculpata are un drept de proprietate asupra acestor spații, iar partea vătămată numai un drept de folosință. S-a mai subliniat că pentru a-i permite a folosi aceste spații și accesul în imobil pe ușa principală este necesar ca partea vătămată să obțină în justiție un drept de servitute. S-a arătat de asemenea că,deși a fost obligată printr-o hotărâre judecătorească să permită accesul părții vătămate prin ușa de intrare și holul comun al imobilului, nu a făcut acest lucru, demersul său fiind susținut și de aspectele constatate de executorul judecătoresc chemat pentru punerea în executare a acestei hotărâri Acesta a consemnat în procesul verbal existența unor drepturi reale ale ambelor părți asupra acestor spații, situație în care partea a considerat că hotărârea civilă nu a putut fi pusă în executare de către executor.
Partea civilă a depus la dosar, în faza de recurs, o serie de înscrisuri, respectiv: contract de vânzare-cumpărare pentru imobilul în litigiu, încheiat cu, autentificat sub nr.3621 din 19.10.2007; încheiere de rectificare notarială cu nr. 4561/22.04.2008; încheiere de înscriere în Registrul de publicitate imobiliară nr.- din 25.03.2009; extras de carte funciară; copia sentinței civile nr.3503/5.06.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B în dosarul nr-, cu menținea "definitivă și irevocabilă", prin care a fost obligată inculpata să permită accesul părții vătămate în imobilul în litigiu prin ușa de intrare și holul comun; procesul-verbal din 25.10.2007 întocmit de executorul judecătoresc, pentru punerea în executare a sentinței civile nr.3503 din 5.06.2007, prin care se atestă că partea vătămată folosește ca acces în imobil geamul camerei cu ajutorul unei scări metalice și faptul că inculpata a învederat că nu permite accesul părții vătămate în holul comun; procesul verbal seria - nr.- datat 23.08.2008, prin care inculpata a fost sancționată contravențional pentru atitudine ireverențioasă la adresa lucrătorilor de poliție și pentru refuzul de a se legitima; copia ordonanței emisă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 în dosarul nr.9107/P/2005, datată 18.05.2007, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatei și aplicarea față de aceasta, în temeiul art.11 pct.1 lit.b rtap la art.10 lit.1Cod procedură penală, a unei amenzi administrative pentru săvârșirea unei fapte prevăzute de art.320 alin.1 Cod penal, constând în aceea că în perioada iunie 2005 -septembrie 2006 interzis cu intenție și în mod repetat accesul părții vătămate în comună și la conducta de alimentare cu apă; copia ordonanței emise în dosarul nr.259/P/2007 de către Judecătoria Sectorului 4 datată 26.11.2007, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a aceleiași inculpate și aplicarea unei sancțiuni administrative pentru aceea că, în mod repetat în perioada 3.01.-19.03.2007, cu intenție a interzis accesul aceleiași părți vătămate în imobilul folosit în comun; certificat de încadrare în grad de handicap eliberat pe numele părții vătămate; bilet de internare, adeverință medicală (filele 28-45); contract de comodat încheiat între partea vătămată și numiții și, autentificat sub nr.1859 din data de 11.05.2005 (fila 50-53); sentința civilă nr.2302/11.04.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 în dosarul nr-, prin care s-a admis cererea, încuviințându-se ca partea vătămată, în contradictoriu cu inculpata, să realizeze lucrările de reparații la conducta de alimentare cu apă și să i se permită accesul în încăperile prin care trece această conductă; sentința civilă nr.6050/27.10.2005 pronunțată de aceeași judecătorie, în dosarul nr.10542/2005, prin care s-a dispus ca inculpata să permită accesul părții vătămate la grupul sanitar din apartamentul în litigiu (filele 58-65); acte medicale (filele 76-77) și certificate medico-legale eliberate de INML, prin care se atestă diferite leziuni pe care le-a prezentat partea vătămată; fotografii (filele 81-83).
Curtea, analizând hotărârea prin perspectiva motivelor invocate, precum și a cazului de casare prevăzute de art.3859pct.18 Cod procedură penală, apreciază recursurile declarate de Ministerul Public și partea civilă ca fiind fondate, pentru următoarele considerente:
În urma analizei coroborate a declarațiilor părții vătămate, a inculpatei și a înscrisurilor evidențiate anterior, Curtea reține că inculpata, în mod repetat, începând cu data de 25.10.2007, a împiedicat-o pe partea vătămată să folosească ușa de acces și holul comun al imobilului situat în B, str. - - nr.46, sector 4, deținut în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3621 din 19.10.2007. Se constată că inculpata, în esență, recunoaște săvârșirea acestei fapte, însă apreciază că pentru a se permite accesul prin aceste spații, partea vătămată trebuie să obțină în instanță un drept de servitute.
Curtea reține de asemenea că, în repetate rânduri, instanțele civile au obligat inculpata să permită accesul părții vătămate prin ușa de acces în holul comun, baie, vestibul, în general în spațiile deținute în comun.
Dreptul de servitute la care face inculpata referire în declarația sa, vizează în realitate obținerea unui drept de trecere spre un teren ce nu are acces la drumul public, nefiind aplicabil în situația părților din prezenta cauză, pentru care neînțelegerile vizează folosirea spațiilor comune dintr-un apartament.
Fapta astfel cum este descrisă anterior, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare a folosinței locuinței, iar nu de nerespectarea hotărârilor judecătorești întrucât, pentru reținerea infracțiunii prevăzute de art.271 alin.2 Cod penal este necesară întrunirea situație premise, referitoare la faptul că dreptul real asupra imobilului să fie obținut sau deținut în baza unei hotărâri judecătorești. Dreptul real al părții vătămate decurge însă din contractul de vânzare-cumpărare notarial, hotărârile judecătorești obținute prin instanțele civile stabilind numai obligații de a face în sarcina inculpatei, respectiv obligații de a permite accesul părții vătămate în spațiile deținute în comun. Față de înscrisul depus la fila 17 în dosarul de apel, anterior menționat, trebuie precizat că până la momentul eventual al desființării titlului său în instanță prin pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile, partea vătămată justifică un drept real si actual asupra imobilului. Apărarea inculpatei referitoare la neopunerea sa la executare nu este eficientă întrucât actul de sesizare se referă la săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești ce atestă un drept real asupra locuinței, art. 271 alin 2.Cod Penal, iar nu împotrivirea la executarea unei hotărâri, art 271 alin 1.
Potrivit art.320 Cod penal, constituie infracțiunea de tulburare a folosinței locuinței fapta prin care, în mod repetat, se împiedică normala folosință a spațiilor locative. Pentru această din urmă infracțiune, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Din demersurile efectuate de partea vătămată, inclusiv din declararea căii de atac recursului și din poziția sa în faza dezbaterilor, se constată că aceasta a urmărit constant tragerea la răspundere penală a inculpatei, neexistând ca urmare o cauză de stingere a acțiunii penale.
Sub aspectul laturii subiective, Curtea apreciază că fapta reținută în sarcina inculpatei este săvârșită cu intenție directă, aspect ce rezultă inclusiv din declarația acesteia dată în fața instanței de recurs, inculpata având reprezentarea clară a faptei și a urmărilor acesteia acceptând producerea rezultatului socialmente periculos.
La individualizarea judiciară a pedepsei, se vor avea în vedere criteriile generale enumerate de art.72 Cod penal, respectiv circumstanțele reale, urmarea produsă, gradul de pericol social concret, dar și circumstanțele personale, reținându-se sub acest aspect conduita sinceră a inculpatei, dar și faptul că împotrivirea acesteia la folosirea normală a locuinței de către partea vătămată evidențiază o perseverență infracțională, chiar o înverșunare constantă de a permite normala folosință, în pofida repetatelor intervenții ale autorităților judiciare.
Toate aceste criterii conduc la concluzia că o pedeapsă cu amenda va fi suficientă pentru a crea premisele reevaluării atitudinii inculpatei față de normele penale încălcate.
În baza art. 631Cp. se pune în vedere inculpatei faptul că în cazul sustragerii cu rea credință de la executarea amenzii se poate dispune înlocuirea acesteia cu pedeapsa închisorii.
În ceea ce privește latura civilă, Curtea apreciază că partea vătămată nu a făcut dovada existenței unui prejudiciu material, iar în condițiile art.998, 999 Cod civil, față de natura faptei săvârșite, nu se impune acordarea de daune morale.
Ca urmare, se va reține că în mod corect instanța de apel apreciat că, în drept, fapta dedusă judecății trebuie caracterizată ca realizând conținutul infracțiunii prevăzute de art.320 Cod penal, însă Curtea, apreciind că sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală pentru această faptă, va admite căile de atac declarate de Ministerul Public și partea vătămată, casând în parte decizia penală și în totalitate sentința, procedând la rejudecare în sensul menționat anterior.
Pentru considerentele expuse anterior, recursul declarat de inculpată apare ca fiind nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 și 3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI și partea civilă împotriva sentinței penale nr.2278 din 19.12.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B și a deciziei penale nr.177 din 17.03.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - secția I penală.
Desființează, în parte, decizia penală și, în totalitate, sentința penală și, în fond, rejudecând:
În baza art.320 Cod penal, condamnă pe inculpata la o pedeapsă cu amenda în cuantum de 1500 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a folosinței locuinței.
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea civilă.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecata recursurilor admise rămân în sarcina statului.
Obligă inculpata la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Proces-verbal
Pentru jud. - aflată
În, semnează, PREȘEDINTELE SECȚIEI
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./2.07.; 16.07.09
- - jud.;
Președinte:Niculina AlexandruJudecători:Niculina Alexandru, Francisca Maria Vasile, Iuliana
