Nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 271 cod penal). Decizia 279/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 279
Ședința publică de la 15 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Scriminți Elena
JUDECĂTOR 3: Susanu Otilia
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol fiind pronunțarea recursului penal având ca obiect "nerespectarea hotărârilor judecătorești (art.271 Cod penal)" promovat de catre inculpatul împotriva deciziei penale nr.309/A din 25.10.2007, pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul penal nr-.
La apelul nominal lipsă părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra recursurilor penale de față au avut loc în ședința publică din data de 08.05.2008, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integranta din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
Curtea,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 1025/26 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Vaslui, s-a hotărât următoarele:
În baza art. 334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului dintr-o infracțiune prev. de art. 271 alin. 2 Cod penal și o infracțiune prev. de art. 271 alin. 2 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 271 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 271 alin. 2 Cod penal a fost condamnat inculpatul fiul lui și, născut la 07.05.1934 în comuna, județul V, domiciliat în comuna, județul V, CNP --, la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare cu aplicarea art. 74 al.1 lit. a, al.2 Cod penal. și art. 76 lit. e teza 1 Cod penal S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a,b Cod penal. în condițiile prev. de art. 71 Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 2 luni, fixat conf. art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 al.5 Cod penal. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art.348 Cod procedură penală s-a dispus restabilirea situației anterioare, în sensul că a fost obligat inculpatul, domiciliat în I, str. dr., nr.8, - 4,.B, parter,.2 și, domiciliat în I, Bulevardul Socola, nr. 2A, -1,.3,.11,să lase în deplină proprietate și liberă posesie, suprafața de teren în suprafață de 576. situat în extravilanul satului, jud. V, tarlaua 65, parcela 1769/7, având destinația arabil, cu următoarele vecinătăți: Nord -, - - 2132, Sud-, Vest- 2132/1, așa cum a fost individualizată prin sentința civilă nr. 2070/30.03.2000 a Judecătoriei Vaslui, conform schiței anexă din raportul de expertiză al expertului.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală. s-a respins acțiunea civilă formulată de părțile vătămate G și, ca neîntemeiată.
În baza art. 193 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata către partea vătămată Gas umei de 152 lei cheltuieli de judecată - transport.
În baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 80 lei -cheltuieli judiciare avansate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul locuiește în comuna și, prin sentința civilă nr. 2070/30.03.2000 a Judecătoriei Vaslui, definitivă prin decizia civilă nr. 976/22.09.2000 a Tribunalului Vaslui, a fost obligat să lase numiților G și în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 576 mp teren situat în extravilanul satului, tarlaua 65, parcela 1769/7.
Sentința civilă sus-menținută a fost pusă în executare conform procesului - verbal nr. 224/26.04.2002 încheiat de executorul, comunicându-i-se totodată inculpatului să lase în deplină proprietate și liniștită posesie părților vătămate suprafața de teren în litigiu aducându-i-se la cunoștință că dacă nu va respecta acest lucru se face vinovat de nerespectarea hotărârii judecătorești.
Cu toate acestea, inculpatul a continuat să efectueze lucrări de îngrijire a viei ce o avea plantată pe o parte din terenul respectiv, pe care are construite și niște anexe. De asemenea, în primăvara anului 2005, inculpatul a sădit legume, a efectuat lucrări de săpare, prașilă, a cules recolta. Mai mult, terenul respectiv este împrejmuit de inculpat, fiind prevăzut cu poartă asigurată cu zăvor.
Deși părțile vătămate au solicitat în repetate rânduri eliberarea terenului de către inculpat, acesta a refuzat, acestea fiind astfel împiedicate să-l folosească prin efectuarea diferitelor lucrări.
În acest context, în luna aprilie 2006, partea vătămată Gaî ncercat din nou să intre pe terenul revendicat, însă a fost împiedicat de inculpat.
Față de aceste aspecte, instanța a apreciat că este vorba de aceeași rezoluție infracțională a inculpatului de la primul refuz al inculpatului de a permite punerea în executare a sentinței civile nr.2070/2000, infracțiunea fiind săvârșită în formă continuată, acțiunile întreprinse de acesta prezentând, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni de nerespectare a hotărârii judecătorești, prev. de art. 271 alin. 2 Cod penal.
Din ansamblul materialului probator aflat la dosarul cauzei nu rezultă că inculpatul ar fi amenințat pe cineva. Astfel, martorii (fila 67) și (fila 108) - martori direcți, nu au auzit ca inculpatul să amenințe partea vătămată vreodată.
Prin urmare nu s-a putut reține în sarcina inculpatului alin. 3 al art. 271 Cod penal.
Față de aceste considerente, instanța, în temeiul art. 334 Cod procedură penală a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 271 alin.2 Cod penal și cea prev. de art. 271 alin.3 Cod penal într-o singură infracțiune prev. de art. 271 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
Săvârșirea faptei și vinovăția inculpatului au fost pe deplin dovedite cu următoarele mijloace de probă: plângerile părților vătămate, sentința civilă nr. 2070/2000 a Judecătoriei Vaslui, procesul-verbal de punere în executare a hotărârii judecătorești rămase definitive, declarațiile martorilor, fișa de cazier judiciar a inculpatului.
De altfel, deși destul de evaziv, chiar inculpatul, în momentul când a fost audiat a recunoscut comiterea faptei, afirmând că a intenționat să dea părților vătămate în schimb o altă suprafață de teren și o sumă de bani, însă a fost refuzat de acestea.
Situația de fapt reținută de instanță rezultă astfel din coroborarea declarațiilor părților vătămate cu declarațiile inculpatului și ale martorilor audiați precum și raportat actelor depuse la dosar.
Faptul că inculpatul nu este mulțumit de hotărârea instanței civile nu-l îndreptățește să refuze punerea în executare a acesteia. Nici faptul că inculpatului i s-ar fi reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe mai mari de teren nu-l îndreptățesc pe acesta să împiedice executarea unei hotărâri judecătorești definitive și executorii.
Că s-a mai dat cu privire la aceeași faptă, același teren și aceeași hotărâre o soluție de netrimitere în judecată prin rezoluția nr. 2255/2002 din 4.08.2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, care nu a fost atacată de părțile vătămate, nu a fost de natură a influența în vreun fel prezenta cauză atât timp cât, după darea acelei soluții, situația de fapt s-a schimbat - inculpatul a lucrat suprafața de teren respectivă și chiar a ridicat unele construcții.
În consecință, instanța, față de cele reținute, l- condamnat pe inculpatul la o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de textul incriminator.
La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal și anume: dispozițiile părții generale a Codului penal, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, caracterul continuat al acesteia, persoana inculpatului în vârstă de 73 ani, care a recunoscut în principiu comiterea faptei, dar care a refuzat cu insistență să permită punerea în executare a sentinței civile menționate, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal.
S-au reținut în favoarea inculpatului și circumstanțele atenuante prev. de art.74 alin.1 lit. a și alin. 2 Cod penal și anume conduita bună avută de inculpat anterior comiterii faptei rezultată din lipsa antecedentelor penale ale acestuia conform fișei de cazier precum și vârsta înaintată a acestuia, faptul că s-a prezentat la instanță.
S-a dat astfel eficiență dispozițiilor art. 76 lit. e teza 1 Cod penal și s-a coborât pedeapsa ce s-a aplicat în limitele permise de acest text de lege.
Față de cuantumul pedepsei aplicate, de periculozitatea concretă a inculpatului, de persoana acestuia, de gravitatea faptei comise și antecedența penală a acestuia, fiind îndeplinite astfel cumulativ condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, și, prin urmare, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare fixat conform dispozițiilor art. 82 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul comiterii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
S-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului prev. de art.64 lit. a, b în condițiile prev. de art. 71 Cod penal, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată pe durata suspendării condiționate a executării principale.
În latura civilă a cauzei, având în vedere natura infracțiunii săvârșite, s- dispus restabilirea situației anterioare, în sensul de a obliga pe inculpatul să lase părților vătămate G și, în deplină proprietate și liberă posesie, suprafața de teren în suprafață de 576 mp, situat în extravilanul satului, județul V, tarlaua 65, parcela 1769/7, cu destinație arabil și următoarele vecinătăți: N -, E - - 2131, S -, V - - 2132/1, așa cum a fost individualizată prin sentința civilă nr.2070/2000 a Judecătoriei Vaslui, conform schiței anexă din raportul de expertiză a expertului.
Părțile vătămate, în termen legal, în ședința din 08.02.2007, s-au constituit părți civile în cauză cu suma de 5000 lei - daune morale și 4000 lei - daune materiale reprezentând lipsa de folosință a terenului.
Având în vedere că în privința daunelor materiale părțile vătămate nu au făcut dovada acestora instanța le-a respins ca neîntemeiate. Astfel, părțile civile au depus la dosar copii ale unor rapoarte de expertiză tehnică și anume unul efectuat în dosarul nr. 1445/1998 și altul efectuat în dosarul nr. 2694/2005 al Judecătoriei Vaslui având ca obiect despăgubiri, însă acestea reprezintă probe extrajudiciare pentru prezenta cauză și instanța nu le-a putut avea în vedere la soluționare, cu atât mai mult cu cât inculpatul a fost obligat la plata sumelor acolo stabilite prin sentințele civile pronunțate în dosarele respective, neputându-se proceda astfel, la obligarea la plata de două ori a aceleiași sume de către acesta. Părțile vătămate au posibilitatea punerii în executare a sentinței civile respective.
De asemenea, instanța a apreciat că, raportat faptei reținute în sarcina inculpatului, nu este necesară acordarea unei sume de bani părților vătămate cu titlu de daune morale, avertizând o suferință psihică de natură a fi compensată cu o sumă de bani și pe cale de consecință a respins și solicitarea părților vătămate de acordare a daunelor morale, ca neîntemeiată.
Având în vedere biletele de călătorie depuse de partea vătămată G la dosar, instanța a obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 152 lei - cheltuieli transport.
De asemenea, văzând dispozițiile art.191 Cod procedură penală, a obligat inculpatul și la plata cheltuielilor judiciare avansate, către stat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul și părțile vătămate G și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, inculpatul critică sentința instanței de fond sub patru aspecte:
- Un prim motiv vizează soluția de condamnare, pe care apelantul o consideră incorectă, întrucât terenul litigios se află în jurul casei sale și constituie proprietatea sa și a soției sale. Mai arată inculpatul că din evidențele agricole și dintr-o expertiză în construcții care a fost efectuată reiese că terenul în litigiu este în intravilanul satului, fiind situat în tarlaua 74 și nu 65 așa cum pretind vătămații iar prin sentința nr.200/2007 a Judecătoriei Vasluiis -a reconstituit un drept de proprietate pentru acest teren. Având în vedere toate aceste acte, inculpatul pretinde că a fost în eroare cu privire la proprietatea și posesia terenului în litigiu.
- Al doilea motiv de apel are în vedere soluția dată în dosarul nr. 2255/P/2002 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, în care s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală pentru aceeași faptă, soluție necontestată de vătămați, ceea ce este o contradicție cu soluția atacată.
-Al treilea motiv de apel se referă la repunerea în situația anterioară dispusă prin sentința apelată, care este contestată față de înscrisurile depuse cu privire la situația juridică a terenului litigios, prin care apelantul susține că și-a dovedit proprietatea.
- Ultimul motiv de apel privește aplicarea în cauză a art. 41 al. 2 Cod penal, care apelantul consideră că nu se impune întrucât nu există nici o dovadă a faptului că ar fi comis vreo faptă prevăzută de art.271 Cod penal, în baza aceleiași rezoluții infracționale. Apelantul precizează în acest sens că din declarațiile martorilor și nu se confirmă în nici un fel cele reclamate și reiese că nu a avut nici un conflict cu vătămatul
În susținerea apelului, inculpatul a depus înscrisuri( hotărâri judecătorești, titlu de proprietate, certificat de urbanism, autorizație de construcție).
Părțile civile apelante au depus în apel un memoriu ( 18 dosar apel), arătând în primul rând că inculpatul se face vinovat și de săvârșirea unei infracțiuni de tulburare de posesie, în anul 1993, că ei au fost puși în posesie în anul 2000 în baza sentinței nr.2070/2000 a Judecătoriei Vaslui și a deciziei Nr.976/2000 a Tribunalului Vaslui iar inculpatul ( pe care apelanții îl denumesc pârât) a refuzat să respecte hotărârea judecătorească. De asemenea, părțile civile arată că în anul 2003 inculpatul a construit fără autorizație o bucătărie pe terenul în litigiu, în condițiile în care ei au două sentințe definitive și irevocabile și două decizii ale Tribunalului Vaslui. În ceea ce privește daunele, apelanții precizează că acestea s-au stabilit pentru două perioade distincte de timp, respectiv 1993-2000 și 2000-2006.
Mai menționează părțile civile că și primăria recunoaște faptul că terenul le aparține și că solicită daune morale în valoare de 5000 lei. În susținerea apelurilor, părțile civile au depus înscrisuri ( hotărâri judecătorești, adeverințe, proces-verbal de executare încheiat de executorul judecătoresc, adrese ale autorităților către apelanți, copii ale unor chitanțe ce atestă plata unor impozite).
În susținerea orală a apelurilor, partea vătămată Gac riticat soluția instanței de fond întrucât nu li s-au acordat daunele morale solicitate.
Tribunalul Vaslui prin decizia nr. 309/A/25 octombrie 2007 respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul și părțile vătămate G și împotriva sentinței penale nr. 1025/36.96.2007 a Judecătoriei Vaslui și a obligat apelanții la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În pronunțarea acestei decizii tribunalul a reținut următoarele:
Activitatea infracțională a inculpatului a fost corect reținută de in stanța de fond în deplină concordanță cu probele administrate în cauză. Caracterizarea juridică atribuită faptei este legală, iar pedeapsa aplicată a fost just individualizată, cu respectarea criteriilor prev. de art. 72 Cod penal, fiind de natură să se circumscrie scopului prev. de art. 52 Cod penal.
Instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante și a dat eficiență dispozițiilor art. 76 Cod penal.
În ceea ce privește apelul inculpatului se rețin următoarele:
1.Inculpatul nu poate afirma că a fost în eroare în legătură cu situația juridică a terenului. În procesul-verbal de executare întocmit de executorul judecătoresc la data de 26 aprilie 2002 pentru punerea în executare a sentinței civile nr.2070/2000 a Judecătoriei Vaslui se consemnează poziția inculpatului (care a avut calitatea de pârât în cauza civilă) în sensul că recunoaște că suprafața de teren în litigiu aparține lui G și dorește să dea pământ la schimb.
Raporturile juridice dintre părți în legătură cu terenul litigios, de 576 mp au fost tranșate în mod irevocabil prin sentința civilă pusă în executare. Ulterior au existat și alte litigii între părți privind plata unor despăgubiri și ridicarea construcțiilor edificate de inculpat pe terenul litigios. Prin sentința civilă nr.200/19.01.2007 a Judecătoriei Vaslui, invocată în apărare de inculpat, s-a admis cererea formulată de, în contradictoriu cu Comisia Locală și Comisia Județeană V de aplicare a Legii fondului funciar și au fost obligate pârâtele să îl pună în posesie pe reclamant cu o suprafață totală de 1269,07 mp, situat în intravilanul localității, 74, pentru care i s-a constituit acestuia un drept de proprietate prin aceeași hotărâre.
Pe de altă parte sentința civilă nr.2070/2000 a Judecătoriei Vaslui, a cărei executare nu a fost respectată de inculpat, are ca obiect revendicarea unei suprafețe de 576 mp teren situat în extravilanul satului, tarlaua 65.
Se constată astfel că cele două hotărâri judecătorești se referă la terenuri situate în tarlale diferite, cel puțin așa rezultă din numerotarea acestora indicată în cele două hotărâri. Inculpatul susține că cele două terenuri litigioase se suprapun fără să existe dovezi în acest sens.
Ceea ce interesează sub aspectul infracțiunii deduse judecății în prezenta cauză este faptul că inculpatul, în anii 2005 și 2006 stăpânit terenul litigios fără să aibă vreun titlu asupra acestuia.
El a obținut sentința 200/2007 după consumarea infracțiunii ce formează obiectul judecății în cauză.
Admițând că este vorba de același teren, aceasta nu îl exonerează de răspundere penală pe inculpat întrucât părțile vătămate puseseră în executare o hotărâre judecătorească ce le era favorabilă în sensul că li se recunoștea dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu.
Există obligația pentru toate subiectele de drept de a respecta hotărârile judecătorești iar încălcarea acestei obligații generale este incriminată întrucât aduce atingere relațiilor sociale privind înfăptuirea justiției.
Împrejurarea că inculpatul a inițiat în justiție demersuri în legătură cu același teren nu este de natură să excludă răspunderea penală a acestuia pentru nerespectarea sentinței civile nr. 2070/2000 a Judecătoriei Vaslui. Prin urmare el a avut reprezentarea faptului că împiedică părțile vătămate să stăpânească terenul litigios pe care fuseseră puse în posesie de executorul judecătoresc iar fapta sa întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 271 al.2 Cod penal, atât din punct de vedere al laturii subiective cât și obiective.
2.Nu are relevanță pentru existența infracțiunii deduse judecății faptul că prin ordonanța procurorului din 4 august 2003 ( dosar nr.2255/P/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui ) s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 271 al.2 Cod penal, în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală. În primul rând, fapta reclamată în acel dosar era din anul 2002 iar ulterior așa după cum au reținut organele de urmărire penală și instanța, inculpatul a persistat în conduita sa de a nu permite vătămaților stăpânirea terenului. În al doilea rând ordonanța procurorului nu are autoritate de lucru judecat iar faptul că vătămații nu au contestat soluția nu le este imputabil acestora din urmă, modalitatea în care ei au înțeles să își valorifice drepturile fiind reprezentată de formularea în anii următori a altor plângeri penale împotriva inculpatului pentru aceeași faptă.
3.Potrivit art.348 Cod procedură penală, instanța, chiar dacă nu există constituire parte civilă se pronunță asupra restabilirii situației anterioare săvârșirii infracțiunii.
Față de natura infracțiunii care formează obiectul judecății, care vizează nerespectarea unei hotărâri judecătorești cu referire la stăpânirea unui bun imobil, este imperativă dispoziția privind necesitatea restabilirii situației anterioare. Pentru rezolvarea eventualelor neconcordanțe între actele de proprietate și hotărârile judecătorești pe care părțile le dețin în legătură cu terenul litigios, părțile vor putea folosi căile prevăzute de normele de drept material și procesual aplicabile în materie.
4.Nici ultima critică adusă hotărârii nu este fondată. Din probele administrate rezultă că inculpatul a împiedicat părțile vătămate să stăpânească terenul în litigiu, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale atât în anul 2005 cât și în 2006( declarațiile martorilor, inclusiv declarațiile inculpatului care arată în cursul urmăririi penale pentru fapta din 2005- 20- și din 2006 - 17- că nu e de acord să lase terenul în litigiu părților vătămate și că el se consideră îndreptățit să îl stăpânească). Nu este necesar să fi avut loc un conflict între părți și nici nu s-a reținut astfel de instanța de fond, ceea ce este important este faptul că inculpatul a împiedicat vătămații să stăpânească terenul.
Nici apelul părților civile nu este fondat. Tribunalul constată că nu se justifică acordarea de daune morale față de împrejurările concrete ale săvârșirii faptelor și față de situația juridică concretă a suprafețelor de teren în litigiu. Astfel, nu se poate reține existența unui prejudiciu nepatrimonial, fapta nu a fost săvârșită cu violență, inculpatul este o persoană în vârstă care chiar dacă a realizat consecințele faptelor sale și a fost pedepsit pentru ele, nu a urmărit producerea unor suferințe de ordin psihic părților vătămate.
În termen legal hotărârile pronunțate în cauză au fost recurate de inculpatul care a susținut că terenul în litigiu îi aparține fiindu-i reconstituit prin hotărâre civilă pronunțată în anul 2007 iar soluția de condamnare este greșită.
Urmare a acestei hotărâri judecătorești a fost modificat și titlul său de proprietate de către Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 18/1991.
Suprafața totală ce o deține în intravilan este de 1569. iar cei 576. sunt îngrădiți fiind în jurul casei și anexelor gospodărești.
A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond achitarea conform disp. art. 11 pct. 2 lit. "a" raportat la art. 10 lit. "d" Cod procedură penală.
Critica formulată de inculpat se încadrează în drept în cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 18 Cod procedură penală privind eroare de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat criticii formulate cât și din oficiu, Curtea constată că recursul de față este întemeiat.
Rezultă cu certitudine, din actele și lucrările dosarului că prin sentința civilă nr. 2070/30.03.2000 a Judecătoriei Vaslui, inculpatul în calitate de pârât a fost obligat să lase reclamanților G și în deplină proprietate suprafața de 576. situată în extravilanul satului, județul V, tarlaua 65, parcela 1769/7 cu destinația de teren arabil cu vecinătățile:
; 2132;; 2132/1.
Conform titlului de proprietate emis pe numele --, nr. 835/47509/30.05.1995 a rezultat că suprafața în litigiu se regăsește în extravilan la poziția a III-a și face parte din întinderea de 6400.
Titlul de proprietate emis pe numele inculpatului -. nr. 1499/48313 din 15 ianuarie 2001 indică în extravilan două suprafețe de câte 7500. și respectiv 3600. situați în aceeași 65.
Prin sentința civilă nr. 200/19 ianuarie 2007, Judecătoria Vasluia admis acțiunea civilă formulată de reclamantul și și-a modificat titlul de proprietate al acestuia în sensul includerii și a suprafeței de 1269,07. teren situat în intravilanul localității, tarlaua 74.
În acest context în mod corect a reținut instanța de control judiciar că prin admiterea acțiunii suprafețele de teren - aflate în litigiu - și întregite prin hotărârea civilă, se situează în tarlale diferite.
În aplicarea acestei hotărâri titlul de proprietate a fost modificat iar suprafața deținută în intravilan a fost reconstituită pentru suprafața de 1569.
Ambele titluri - emis inițial în anul 2001 și modificarea ulterioară -înscriu suprafața totală de 1 ha și 6400. suprafața de 7500.p -extravilan - aflată în tarlaua 65, parcela 1788/1 se reduce la 6231. cu nr. de parcelă 1788/8 în loc de 1788/1 iar suprafața de 3600. rămasă necodificată din parcela cu nr. 1788/11 devine 1726/81.
Nici expertizele extrajudiciare depuse în dosarul cauzei nu sunt edificatoare în ceea ce privește posesia actuală asupra terenului în litigiu.
Rezultă din probele dosarului că până la pronunțarea sentinței civile nr. 200 din 19 ianuarie 2007 inculpatul a ocupat abuziv suprafața de 576. teren, situație în care în mod corect instanțele au constatat că fapta acestuia se încadrează în disp. art. 271 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
Ulterior acestei date, față de susținerile formulate de inculpat,atestate parțial prin titlul modificat nu se poate concluziona că ocuparea terenului este realizată și în prezent.
Din analiza condițiilor și împrejurărilor în care a fost comisă fapta, a conduitei inculpatului și vârstei înaintate a acestuia se concluzionează a fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 18 ind. 1 Cod penal în sensul lipsei de pericol social al infracțiunii.
Prin urmare, în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. "a" raportat la art. 10 lit. "1Cod procedură penală se va dispune achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești, faptă prevăzută de art. 271 alin. 2 Cod penal cu aplicare art. 41 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 91 lit. "c" Cod penal va aplica inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 200 lei.
În cauză nu se poate dispune restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii conform disp. art. 348 Cod procedură penală, întrucât nu există date și elemente concrete că față de modificările titlului de proprietate al inculpatului, suprafața de teren este deținută abuziv.
Față de considerentele expuse în baza disp. art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. "d" Cod procedură penală se va admite recursul declarat de inculpatul, se vor casa decizia penală nr. 309/A/25 oct. 2007 Tribunalului Vaslui și sentința penală nr. 1025/26 iunie 2007 Judecătoriei Vaslui și în rejudecare se va proceda conform dispozitivului.
Cheltuielile judiciare în sumă de 100 lei vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 309/A/25 octombrie 2007 Tribunalului Vaslui și a sentinței penale nr. 1025 din 26 iunie 2007 Judecătoriei Vaslui pe care le casează.
Rejudecând:
În baza art. 11 pct. 2 lit. "a" raportat la art. 10 lit. "1" Cod procedură penală și art. 18 ind.1 Cod penal achită pe inculpatul, fiul lui și, născut la 07.05.1934 în comuna, județul V, cu același domiciliu, CNP - -, pentru săvârșirea infracțiunii de "nerespectarea hotărârilor judecătorești" faptă prevăzută de art. 271 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
În baza art. 91 lit. "c" Cod penal aplică inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 200 lei ( ron) - două sute lei.
Cheltuielile judiciare în sumă de 100 lei rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
24.05.2008
Tribunalul Vaslui:
-
-
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Scriminți Elena, Susanu Otilia
