Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 281/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 281
Ședința publică de la 15 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Scriminți Elena
JUDECĂTOR 3: Susanu Otilia
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol fiind pronunțarea recursului penal având ca obiect "vătămare corporală din culpă (art.184 Cod penal)" promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și părtile civile și Spitalul Județean de Urgemță "" B împotriva deciziei penale nr. 491 din data de 29.10.2007 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr. 12092/2006.
La apelul nominal lipsă părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra recursurilor penale de față au avut loc în ședința publică din data de 08.05.2008, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integranta din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru ca apărătorul ales al inculpatului intimat să depună la dosarul cauzei concluzii scrise,
s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
Curtea,
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 465/19 iunie 2006 pronunțată de Judecătorie Hîrlău s-au hotărât următoarele:
Condamnă pe inculpatul, fiul lui și - născut la data de 11.07.1958 în orașul Tg. Ocna, județul B, domiciliat în municipiul O, județul B, str. -,. 22, se. B,. 3, de cetățenie română, studii superioare, necunoscut cu antecedente penale, CNP - la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 184 alin. 2-4 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.
În baza art. 459 Cod procedură penală și art. 1 din Legea 543/2002 constată grațiată în întregime și condiționat pedeapsa aplicată prin sentință.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea 543/2002.
În baza art. 14 Cod procedură penală cu referire la art. 346 Cod procedură penală și art. 998 cod civil admite în parte acțiunea civilă formulată de către partea vătămată și obligă pe inculpat în solidar cu Asigurătorul Astra Sucursala B cu sediul în B, str. -, nr. 5,. 5,. 2-3, județul B prin reprezentanți legali, să plătească părții vătămate suma de 3000 lei RON cu titlu de daune morale.
Admite acțiunea civilă a Ip rin reprezentant legal cu sediul în I, str. -. - nr. 18-22, județul I și obligă pe inculpat în solidar cu Asigurătorul Astra Sucursala B să plătească către această parte suma de 10,20 lei RON actualizată la data executării reprezentând cheltuieli de asistență medicală a părții vătămate. *>-
Admite acțiunea civilă a Spitalului Clinic Militar d e Urgențe I prin reprezentanți legali, cu sediul în I,- și în consecință obligă pe inculpat în solidar cu Asigurătorul Astra Sucursala B prin reprezentant legal să plătească acestei părți suma de 3108,54 lei RON cheltuieli cu asistența medicală a părții vătămate.
Admite acțiunea civilă a B, cu sediul în B,-, județul B, prin reprezentanți legali și în consecință obligă pe inculpat în solidar cu Asigurătorul Astra Sucursala B, prin reprezentanți legali, să plătească acestei părți suma
de 156,18 lei RON cheltuieli de asistență medicală a numitei - - domiciliată în comuna, județul
În baza art. 193 Cod procedură penală obligă pe inculpat să plătească părții vătămate suma de 2400 lei RON cheltuieli judiciare constând în onorariu avocat și taxă expertiză.
În baza art. 191 Cod procedură penală obligă pe inculpat să plătească către stat suma de 100 lei RON cheltuieli judiciare (din care 20 lei RON în timpul urmăririi penale).
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În primul rând în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 47 Cod penal. Condițiile meteorologice în care se desfășura traficul rutier la momentul producerii accidentului nu pot fi circumscrise unei împrejurări ce nu putea fi prevăzută. Ele reprezintă împrejurări de fapt în raport de care conducătorii celor două autovehicule trebuiau să-și modeleze comportamentul în trafic astfel încât să evite producerea oricărui accident. In raport de măsurile luate de cei doi conducători auto se impune a se stabili dacă poate fi antrenată culpa acestora.
Inițial deși au fost administrate toate probele, respectiv trei expertize, declarații de martori, cercetări la fața locului) acestea nu au conturat o situație de fapt clară. Astfel ambii conducători auto se învinuiau reciproc susținând fiecare că celălalt a pătruns pe sensul său de mers. Inculpatul deși în prima declarație a arătat că autovehiculul pe care îl conducea circula pe axul drumului ulterior a revenit și a precizat că de fapt mașina condusă de circula pe sensul său de deplasare depășind axul drumului. In acest sens sunt și declarațiile martorilor ce erau în autovehiculul condus de inculpat. în schimb partea vătămată susține varianta contrară celei a inculpatului, variantă susținută și de martorul, -, și lucrătorii de poliție.
Prima expertiză tehnică s-a efectuat de către expertul G care apreciază că impactul celor două autoturisme s-a produs în apropierea axului drumului având în vedere locul unde au fost localizate particulele (cioburile de far) materiale rezultate în urma impactului precum și faptul că autoturismul condus de circula cu o viteză de 32,50 km/, iar cel al inculpatului cu 38,02 km/, viteze stabilite pe baza mărimii de vizibilitate și plecând de la treptele de viteze utilizate de către cei doi conducători auto. Raportul de expertiză oferă concluzii alternative și cu caracter incomplet, expertul arătând că raportul poate fi considerat complet în funcție de modul în care vor fi interpretate cotele de instanță reținute în procesele verbale de cercetare la fața locului.
Apoi s-a efectuat o expertiză criminalistică, de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice I, care a concluzionat că vitezele de deplasare ale celor două autovehicule erau de 30 - 35 km/ viteze ce au fost stabilite prin media aritmetică a vitezei determinate pe baza deformărilor caroseriilor celor două mașini, expertul apreciind că această viteză era de 60 - 70 km/. Cu privire la locul impactului s-a precizat că acesta a fost situat în plan transversal în zona axului drumului având în vedere poziționarea cioburilor de far.
În expertiza extrajudiciară a Departamentului de Transporturi și Expertize Tehnice a Universității G -, specialistul tehnic a precizat că accidentul s-a produs pe partea carosabilă a numitului, că viteza de deplasare a autovehiculului condus de acesta era de 14- 17,22 km/, iar a mașinii conduse de inculpat de 39 - 42 km/h, vitezele fiind stabilite pe baza bilanțului energetic al coliziunii, al energiilor de deformare a caroseriilor celor două autovehicule și distanțelor parcurse după impact.
În cauză dificultatea în a stabili modul în care s-a produs accidentul a rezultat din împrejurarea că cercetarea la fața locului s-a efectuat în două etape (datorită vremii nefavorabile), atât în momentele imediat premergătoare accidentului cât și a doua zi când locul în care s-a produs accidentul a suferit modificări. Astfel, conform procesului verbal încheiat în data de 03.01.2003 imediat după producere accidentului circulația se desfășura anevoios, pe ambele sensuri de deplasare, datorită viscolului și a sulurilor de zăpadă. Lățimea carosabilului pe care se putea circula era de 5,70 metri. Procesul verbal de cercetare la fața locului nu" poziționează această bandă de drum în raport de axul șoselei însă din probele administrate în cauză rezultă că circulația se desfășura în ambele sensuri permițând trecerea a două autovehicule unul lângă altul (în acest sens declarațiile martorilor audiați în cauză - și inclusiv a agenților de poliție care au constatat producerea accidentului, au trecut pe lângă cele două mașini cu autoturismul din dotare după care, sesizând producerea evenimentului rutier au revenit la locul unde s-a produs accidentul întorcându-se din drum). De altfel având în vedere și caracteristicele tehnice ale celor două mașini și lățimea practicabilă a drumului rezultă cu claritate acest aspect. Conform procesului verbal încheiat imediat după producerea accidentului în condițiile în care lățimea circulabilă a drumului era de 5,7+ metri mașina inculpatului era poziționată la 3,20 metri de malul de zăpadă din partea dreaptă a sensului său de deplasare - măsurat de la dreaptă față - respectiv la o distanță de 3 metri față de malul din dreapta - măsurat de la spate dreapta. Din conținutul aceluiași proces verbal rezultă că mașina condusă de se afla spre partea dreaptă a drumului - având în vedere sensul său de deplasare - respectiv la 0,90 metri de la dreapta față și 0,60 metri de la spate dreapta spre malul de zăpadă de pe partea sa dreaptă.
A doua zi, după ce drumul a fost lărgit de utilajele de deszăpezire s-au identificat la fața locului elemente din caroseriile celor două autovehicule care se poziționează în raport de axul drumului și de malurile de zăpadă de pe în condițiile în care, așa cum s-a arătat locul producerii accidentului suferise transformări substanțiale.
Având în vedere cele prezentate mai sus instanța apreciază că în mod greșit cele trei expertize menționate mai sus au încercat să stabilească poziția autoturismelor implicate în accident în raport de axul drumului, ajungând la concluzii neconcludente ca urmare a imposibilității poziționării pe carosabil a benzii de 5,70 metri pe care circula în realitate în ziua producerii accidentului. In cauză nu s-a putut stabili cu cât era îngustat de malurile de zăpadă fiecare sens de deplasare. Având în vedere că marcajul de demarcație al celor două sensuri de deplasare nu era vizibil, că deplasarea se efectua pe un spațiu de 5,70 metri celor doi conducători auto le revenea obligația de a circula cât mai aproape de a dreaptă a părții carosabile. Din acest punct de vedere depășirea axului imaginar al părții din carosabil pe care se circula este culpabilă. în cauză s-a impus a se stabili modul în care s-a produs accidentul, pe calea unor noi expertize criminalistice, avându-se în vedere condițiile concrete în care se desfășura traficul rutier așa cum au fost evidențiate în procesul verbal din 03.01.2003, ținând cont de lățimea practicabilă a carosabilului la acel moment, expertizele urmând a stabili care din cele două autovehicule depășise axul benzii din carosabil pe care se desfășura circulația. De asemenea s-a impus a se stabili din nou viteza de deplasare a autovehiculelor anterior impactului având în vedere și deformările suferite de acestea, distanțele parcurse de autovehicule după impact precum și viteza la care accidentul se putea evita sau urmările acestuia se diminuau.
În acest sens s-au efectuat la cel mai înalt nivel două expertize criminalistice de către Institutul Național de expertize criminalistice B, prima efectuată la 4 mai 2004 și ultima la 10 februarie 2005 când s-a efectuat și o simulare pe calculator a impactului până la oprire a celor două autoturisme, în raport de toate datele oferite de cele două procese verbale de cercetare la fața locului cât și de celelalte probe administrate în cauză.
Concluziile celor două expertize pe care instanța le va reține pentru considerentele ce urmează a fi expuse au fost că anterior impactului autoturismul condus de partea vătămată rula pe sensul său de mers, iar autoturismul Volkswagen Passat condus de către inculpat rula pătruns pe contrasens, astfel:
1.- majoritatea urmelor materiale constatate la fața locului se aflau dispuse pe sensul de mers - Tg. (sens de mers al autoturismului ) respectiv:
- la 6 de a din stânga a carosabilului s-a constatat un
far de tip;
- la 5,7 de același reper s- găsit emblema au Volkswagen;
- la 7,2 un ochelar de plastic tip;
- la 4,1 de a din stânga spre din partea dreaptă a
aceluiași sens de mers ( - Tg. ) s-au constatat cioburi dispuse pe o suprafață de 25 cm. înglobate într-un bloc de zăpadă înghețată (fotografia de la fila 20 dosar);
2. - la data producerii accidentului viscolul bătea de la dreapta spre stânga în raport de același sens de mers - Tg. (conform declarațiilor tuturor martorilor) astfel încât cioburile și celelalte urme materiale ar fi putut fi mutate de viscol către axul drumului, astfel că acestea ar fi putut cădea pe carosabil în momentul impactului numai pe acest sens de mers;
3.- poziția cioburilor în planul longitudinal al drumului a fost raportată la un care a constituit reper și pentru fixarea locului ocupat de Volkswagen;
4. - fotografiile judiciar - operative ilustrează prezenta nivelurilor de zăpadă în special pe sensul de mers al auto Volkswagen;
5. - după impact laterala dreapta a autoturismului se afla la 0,9 m de a din dreapta a suprafeței carosabile, rezultă că laterala a acestuia se afla la distanță de cea 3,2 de a din stânga a carosabilului; în aceste condiții, o bandă de circulație ar fi avut lățimea de 2,85; rezultă că autoturismul avea laterala stânga pe sensul său de mers, la distanța de cea 0,35 de axa mediană imaginară; prin analogie, laterala stânga a autoturismului Volkswagen se afla la distanță de cea 0,8 de a din stânga (în raport cu sensul său de mers); deci autoturismul Volkswagen se afla pe contrasens, pătruns cu laterala stânga la distanța de cea 2,05 de axa mediană imaginară;
6. - cu ajutorul programului de calculator PC - Crash versiunea 7.1 s-a efectuat o simulare a coliziunii. S-a constatat că există concordanță între rezultatele simulării și celelalte probe administrate în cauză, pozițiile de oprire ale autovehiculelor fiind foarte apropiate celor reale, pozițiile celor două autoturisme la momentul impactului coincid cu cele simulate pe calculator. în condițiile în care lățimea unui sens al căii de rulare a fost de 5,7: 2 = 2,85 se observă că autoturismul, chiar dacă a avut o orientare oblică stânga, s-a încadrat la limită pe partea dreaptă a suprafeței carosabile circulabile luând în considerare direcția de deplasare. Autoturismul Volkswagen s-a situat însă pe contrasens la momentul eliziunii, depășind axul imaginar al căii de rulare cu cea 2,85 -1,4 = 1,45;
7. s-a observat și că în planul longitudinal al drumului poziția locului impactului rezultată prin simularea pe calculator corespunde poziției zonei cu cioburi indicată în anexa nr. 2 ultimei expertize efectuate în cauză.
Coroborând probele administrate în cauză instanța reține că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, constând în aceea că la data de 03.01.2002, orele 10,00 în timp ce conducea autoturismul marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare cu - încălcând prevederile art. 129 din Regulamentul de aplicare a OUG195/2002, a intrat în coliziune cu autoturismul condus de partea vătămată, cauzându-i leziuni ce au necesitat 80-90 zile îngrijiri medicale pentru vindecare și părții vătămate -- leziuni ce au necesitat 170-180 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Pentru fapta inculpatului care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "vătămare corporală din culpă" prevăzută de art. 184 alin. 2-4 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal, instanța urmând să-i aplice o pedeapsă cu închisoarea la dozarea căreia va avea în vedere gradul de pericol social al faptei săvârșite de către inculpat împrejurările săvârșirii faptei (condițiile meteorologice în care s-a produs accidentul) dar și persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale.
Instanța va face aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 459 Cod procedură penală și art. 1 din Legea 543/2002 atrăgând atenția asupra dispozițiilor art. 7 din aceeași lege.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpatul și partea vătămată, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele motive:
Apelul inculpatului vizează atât latura penală cât și latura civilă.
În latura penală, instanța de fond a apreciat în mod greșit probele, fără a exista certitudinea vinovăției inculpatului, în condițiile în care există contradicție între probele administrate. În ceea ce privește latura civilă, aceasta nu a fost dovedită cu probe.
Apelul părții civile privește cuantumul daunelor civile acordate la fond, prin admiterea în parte a acțiunii civile.
Prin decizia penală nr. 491/29 octombrie 2007 Tribunalul Iașia admis apelul declarat de inculpatul, a desființat integral sentința penală nr. 465/19 iunie 2006 a Judecătoriei Hîrlău și, în rejudecare, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. Cod procedură penală, a achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de "vătămare corporală din culpă" prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
A respins acțiunea civilă formulată de, Spitalul Militar d Urgență I și Spitalul Județean
A respins ca nefondat apelul formulat de partea civilă împotriva aceleiași sentințe.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În pronunțarea acestei decizii Tribunalul a reținut următoarele:
În cauză s-au efectuat o multitudine de expertize de specialitate începând din faza de urmărire penală până în apel.
Instanța de fond a reținut că probele administrate în cauză se coroborează cu ultimul raport de expertiză criminalistică întocmit de expertul din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice. S-a reținut de prima instanță că celelalte expertize au încercat să stabilească poziția autoturismelor, în mod greșit, în raport cu axul drumului, întrucât nu s-a putut stabili cu cât era îngustat carosabilul de sulurile de zăpadă. Ultimul raport de expertiză a stabilit modul producerii accidentului în raport de lățimea practicabilă a carosabilului, efectuându-se și o simulare pe calculator a coliziunii.
Nici unul din rapoartele de expertiză efectuate anterior nu a putut stabili poziția concretă a celor două autoturisme, datorită condițiilor meteo nefavorabile și nici unul nu a putut stabili o culpă exclusivă a unuia dintre conducătorii auto.
S-a reținut că raportul de expertiză final se coroborează cu declarațiile unor martori și restul probelor.
Declarațiile martorilor, - și nu au arătat nici un element concret referitor la coliziune, în afara sulurilor de zăpadă formate și a viscolului. Declarațiile martorului - - care se afla în mașina victimei - este relevantă doar în măsura în care acesta nu-și formulează propriile opinii. Martorul a precizat, de altfel, că organele de poliție au mutat autoturismul inculpatului pentru a debloca circulația pe acel traseu. De altfel și schița accidentului și cercetarea la fața locului au avut loc a doua zi, după producerea accidentului, conform declarației martorului, polițist ce a efectuat aceste cercetări.
Raportul de expertiză ultim, avut în vedere de prima instanță, a avut ca puncte de pornire declarațiile de martori, schița și procesul verbal de constatare, acestea fiind și elementele de la care s-a pornit la efectuarea simulării pe calculator.
Stabilirea axului drumului nu este o chestiune relativă, el există indiferent de condițiile meteo existente, astfel încât nu se poate calcula axul drumului în funcție de lățimea carosabilului rămas liber, și în funcție de zăpada acumulată pe a șoselei.
Toate celelalte expertize au stabilit, în funcție de calculele efectuate și de condițiile meteo, că accidentul nu putea fi evitat de nici una dintre părți, neputându-se stabili o culpă în sarcina inculpatului.
Înlăturând concluziile procesului verbal de cercetare și schița accidentului - acestea fiind făcută a doua zi - și raportat la declarațiile martorilor audiați, precum și la concluziile celor trei rapoarte de expertiză criminalistică efectuate nu se poate ajunge cu certitudine la concluzia existenței culpei inculpatului în producerea coliziunii.
Ori pentru existența infracțiunii prev. de art. 184 alin. 2 - 4 Cod penal este necesară existența culpei inculpatului, culpă ce trebuia dovedită mai presus de orice îndoială.
Toate probele administrate, datorită condițiilor meteo nefavorabile, sunt circumstanțiale și nu conduc la concluzia producerii accidentului din culpa inculpatului.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală, hotărârea pronunțată în apel a fost recurată deprocurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași de Spitalul de Urgență ""și partea vătămată constituită parte civilă.
Procurorula criticat decizia pentru netemeinicie și nelegalitate constând în greșita achitare inculpatului motivat de următoarele:
Toate expertizele au stabilit că autoturismul Volswagen condus de inculpat circula cu o viteză de 40 km/oră, în condiții de vizibilitate redusă datorată ninsorii abundente, aspect ce rezultă și din declarația inculpatului.
Martorul a declarat că autoturismul condus de inculpat a intrat pe contrasens iar raportul de expertiză stabilit viteza de 38 km/oră neexistând urme de frânare.
Față de starea carosabilului accidentul putea fi prevenit.
Rapoartele de expertiză întocmite de Universitatea "Gh. -" și Institutul Național de Expertiză Criminalistică indică viteza de cca. 40 km./ oră și pătrunderea pe contrasens a autovehiculului.
Aceste probatorii coroborate cu celelalte atestă vinovăția inculpatului situație în care se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și menținerea sentinței prin care s-a hotărât condamnarea inculpatului.
Partea vătămată a invocat următoarele critici:
1) eroare de fapt cu consecința pronunțării unei hotărârii greșite de achitare constând în aceea că nu s-a făcut o analiză a împrejurărilor producerii accidentului prin raportare la regulile de circulație privitoare la poziția și timpul mersului;
Greșita apreciere că în cauză probele sunt circumstanțiale și că rapoartele de expertiză nu concluzionează culpa evidentă inculpatului.
2) Instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate în cauză de natură să influențeze soluția procurorului, respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului, precum și schița locului accidentului din 3 ianuarie 2002, cât și continuarea cercetării din 4 ianuarie 2002.
Aceste date înscrise în procesele verbale sunt de natură să releve dinamica accidentului și împrejurările producerii lui, iar elementul cel mai important este acela referitor la poziția autoturismului condus de inculpat.
3) Greșita soluționare a acțiunii civile în sensul că daunele morale în sumă de 3.000 lei sunt insuficiente, iar prejudiciul creat prin distrugerea autoturismului nu a fost acordat de instanță.
Se solicită admiterea recursului, casarea decizie, iar pe fond condamnarea inculpatului și soluționarea acțiunii civile raportat prejudiciului cauzat.
Criticile formulate în cauză se încadrează în drept în cazurile de casare prevăzute de art. 385 ind. 9 pct. 18 Cod procedură penală privind eroare de fapt cu consecința pronunțării unei hotărâri greșite de achitare și art. 385 ind. 9 pct. 10 teza a II-a Cod procedură penală în sensul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate de natură să influențeze natura procesului.
Examinând actele și lucrările dosarului, raportat criticilor formulate, cât și din oficiu, Curtea va reține următoarele:
Rezultă incontestabil din actele dosarului că în data de 3 ianuarie 2002, în jurul orelor 10,30, autoturismul marca Wolkswagen cu nr. de înmatriculare - condus de inculpatul și autoturismul marca cu numărul de înmatriculare - s-au izbit frontal, situație în care s-au cauzat părții vătămate leziuni ce au necesitat inițial 80 - 90 zile îngrijiri medicale.
În data respectivă, condițiile meteo erau nefavorabile întrucât viscolea puternic iar prin unele locuri carosabilul era acoperit cu gheață.
În porțiunea de drum în care s-a produs accidentul, datorită vântului puternic, s-au format suluri de zăpadă pe carosabil iar vizibilitatea era extrem de redusă de cca. 2-3 metri.
Edificatoare în acest sens sunt fotografiile judiciare operative efectuate la fața locului cu ocazia cercetărilor din 3 ianuarie 2002 și aflate la filele 14-15 dosar urmărire penale, cât și adresa nr. 2562/15 iulie 2002 emisă de Secția Drumuri Naționale I, care arată că începând cu dimineața zilei de 3 ianuarie 2002, pe DN 28 B (DE 58) în raza localității, județul I s-a semnalat viscol deosebit de puternic în zona respectivă, iar circulația s-a desfășurat cu greutate în funcție de tipul autovehiculului, dotarea tehnică (anvelope, lanțuri) a acestora.
În conținutul aceleiași adrese se precizează că începând cu ora 14,00, drumul a fost închis iar circulația s-a reluat după aproximativ 24 de ore.
Aceste probe se coroborează și cu cele consemnate în procesul verbal de cercetare la fața locului, în data de 3 ianuarie 2002, care a început la ora 11,00 și s-a finalizat la orele 12,00, în care se arată: "După ce viscolul va înceta se vor continua cercetările prin fotografierea segmentului de drum și măsurători a carosabilului în codiții normale de timp" (fila 17 dosar urmărire penală).
Cu adresa nr. 16635/4 octombrie 2005 Direcția Regională de Drumuri și Poduri a comunicat instanței că, în perioada ianuarie 2002 - septembrie 2005, P, prin subunitatea sa Secția de Drumuri Naționale, nu a avizat închiderea circulației pe sectorul de drum E 58 km. 21 + 000; 22 + 000 (fila 97 dosar fond).
Prin urmare această adresă precizează numai că în cauză nu s-a avizat închiderea drumului, deși șeful de secție atestă o situație diferită, dar care se coroborează cu mijloacele de probă mai sus-arătate.
Ca atare, adresa 16635/4 octombrie 2005 va fi înlăturată în cadrul evaluării materialului probator.
Este de precizat faptul că cercetarea locală efectuată la aproximativ o J de oră după producerea accidentului înscrie date și împrejurări concrete, dar insuficiente, situație în care în ziua a doua - 4 ianuarie 2002 - ora 11,00, se continuă cercetarea locală (fila 16 - 17 dosar urmărire penală) și se întocmesc noi fotografii judiciare, cât și schița locului faptei (fila 19-21 dosar urmărire penală).
Ca procedeu probator cu o mare semnificație în aflarea adevărului, cercetarea la fața locului este una din cele mai eficace măsuri
procedurale cu caracter imediat și de neînlocuit - cum este și cazul de față - fiind aproape imposibil de repetat în aceleași condiții și cu aceleași rezultate.
Procesul - verbal întocmit prin cercetarea minuțioasă a întregului loc al faptei trebuie să conțină urmele descoperite, obiectele examinate, poziția și starea mijloacelor de probă - în cauză a autoturismelor implicate în accident - și care pot asigura teza probatorie conferindu-i un loc important în evaluarea mijloacelor de probă.
De asemenea, cu prilejul cercetării la fața locului se impune protejarea urmelor, menținerea aspectului inițial al locului faptei, precum și fixarea tuturor împrejurărilor care, cu timpul, se pot modifica sau pot dispărea.
În speță, așa cum rezultă din actele de urmărire penală examinarea locului faptei a avut loc în 3 ianuarie 2002, între orele 11-12,00 și fost continuată în 4 ianuarie 2002, după aproximativ 24 ore de la producerea accidentului, motivat tocmai de faptul că timpul total nefavorabil nu a permis o examinare completă conform normelor de procedură penală.
Astfel, procesul-verbal de cercetare la fața locului din 3 ianuarie 2002, care este o probă directă constată: "carosabilul, în momentul producerii accidentului era acoperit cu zăpadă, spulberată datorită viscolului puternic cu vizibilitate redusă de la cca. 3 - 5 ", "carosabilul . îngustat datorită zăpezii depuse având o lățime de 5-7 metri" "circulându-se mai mult pe axul drumului", fără a se preciza la
care ax se referă: marcat sau imaginar"de o parte și de alta" carosabilului, de zăpadă înalt de cca. 90 cm. și că "zăpada ce fost îndepărtată de pe partea carosabilă, iar lângă aceasta s-au format călăreți (suluri de zăpadă)".
Se mai arată că pe respectivul segment de drum nu erau marcaje, indicatoare de restricție sau de limitare a vitezei.
Autoturismul VW, condus de inculpat, a fost găsit pe axul drumului, orientat cu fața spre orașul deși se precizează existența zăpezii pe carosabil. Poziția autoturismului nu este stabilită cu precizie.
efectuate și care au constituit temei în stabilirea dinamicii producerii accidentului sunt următoarele: 5,7 - lățimea practicabilă a carosabilului; 3,20 de la dreaptă față a VW până la malul de zăpadă de pe sensul său de mers; 3,00 de la dreaptă spate până la malul de zăpadă; 0,90 distanță de la dreaptă față până la malul de zăpadă de pe sensul său de mers; 0,60 de la dreaptă spate până la malul de zăpadă; 6,9 distanță între cele două mașini staționate după producerea accidentului.
De asemenea, măsurătorile pentru identificarea locului accidentului au fost efectuate prin stabilirea unor puncte de reper fixe: 5,70 distanță de la VW la un copac - de pe a drumului și 50 distanță de la copac la un stâlp electric.
În procesul verbal se mai consemnează: "Alte puncte de reper nu au putut fi luate datorită stratului înalt de zăpadă și viscolului" ( 12 dosar urmărire penală).
Martorul - lucrător al poliției rutiere - arată în declarația dată (fila 162 cercet. jud.) că datorită timpului nefavorabil pe respectiva porțiune de drum nu circulau autovehicule, astfel că nu s-a impus închiderea circulației și că zidurile de zăpadă erau de cca. două săptămâni.
Pentru deblocarea traficului autoturism VW a fost mutat, din poziția rămasă după impact, prin împingerea părții din spate spre din stânga.
Martorii asistenți și -, angajați ai se deplasau cu autoturismul spre direcția ajungând mai târziu după coliziunea produsă astfel că autoturismele fuseseră deplasate și se aflau la o distanță de cca. 5 - 6
Prin continuarea cercetărilor în data de 4 ianuarie 2002 este prezentată o situație diferită a locului accidentului, constând în existența zăpezii doar pe o anumită porțiune de carosabil.
Astfel, distanța dintre malurile de zăpadă este 8,6 cât și a cotei de 0,9 ce reprezintă distanța dintre a carosabilului și sulul de zăpadă.
Lățimea celor două benzi de circulație este de 3,6 și, respectiv, 4,1, fără a se arăta motivul pentru care acestea nu sunt egale.
În schița locului accidentului nu a fost localizat carosabilul practicat de 5,7 menționat în procesul verbal din ziua producerii accidentului, element important față de care se impunea a fi stabilite celelalte cote.
În raport de elementele diferit oferite prin actele de cercetare locală ce constituie în adevăr sursa principală de informație și expertizele efectuate în cauză conduc la concluzii diferențiate.
În cauză au fost efectuate 6 (șase) expertize de specialitate din care patru au fost dispuse de organele judiciare în cursul urmăririi penale. În ce privește expertizele extrajudiciare efectuate de departamentul de transporturi și expertize tehnice a Universității G -, cât și expertiza efectuată de, urmează a fi înlăturate întrucât conțin concluzii favorabile părților (parte vătămată și inculpat) în raport cu datele oferite în mod subiectiv de către aceștia.
În raportul de expertiză tehnică auto, expertul ing. HG a arătat că în producerea accidentului au concurat condițiile meteo sub orice critică; un carosabil acoperit cu zăpadă bătătorită și pe alocuri cu gheață, imposibilitatea frânării datorită vizibilității reduse și parțial a stratului de gheață, cât și a imposibilității păstrării unei distanțe de siguranță laterală.
Comparând cu vizibilitatea inserată în procesele verbale de constatare la fața locului - care era de aproximativ 5 metri - evenimentul rutier era imposibil de evitat.
Raportul de expertiză criminalistică nr. 13 din 28 ianuarie 2003 întocmit de expertul inginer din cadrul Laboratorului Interjudețean I concluzionat că, în condițiile date, accidentul nu putea fi evitat de către nici unul dintre cei doi conducători auto.
Teoretic s-ar putea spune că cei doi puteau preveni producerea accidentului, dacă și-ar fi păstrat fiecare de circulație, iar practic acest lucru era aproape imposibil, deoarece, în primul rând, marcajul longitudinal era acoperit cu zăpadă pe porțiuni foarte mari, iar în al doilea rând este cunoscut faptul că sulurile de zăpadă au înălțime maximă spre a carosabilului, constituind adevărate obstacole care trebuie ocolite.
Expertul ing. din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice B prin raportul întocmit la 4 mai 2004, sub nr. 88, concluzionează diferit, în sensul că autoturismul 1310 - înmatriculat cu nr. - - condus de rula pe sensul său de mers, iar autoturismul WOLKSWAGEN PASSAT, înmatriculat cu nr.- și condus de rula pătruns pe contrasens și că acesta din urmă putea preveni producerea evenimentului rutier dacă ar fi rulat pe partea dreaptă a drumului, în sensul de mers.
Raportul de expertiză nr. 27/10 februarie 2005, întocmit de același Institut Național de Expertize Criminalistice B, în compunerea de trei experți, concluzionează că autoturismul WOLKSWAGEN s-a situat pe contrasens la momentul coliziunii, depășind axul imaginar al căii de rulare cu cca. 1,45 Chiar dacă autovehiculul avut o orientare obligă stânga, aceasta s- încadrat la limita pe partea dreaptă a suprafeței carosabile circulabile luând în considerare direcția sa de deplasare.
Prin urmare, expertiza "" nu redă dinamica accidentului, concluzionând că inculpatul a depășit axul imaginar, iar concluzia are la bază poziția a autovehiculelor după impact, iar în a doua expertiză a - ului sunt expuse simulările pe calculator.
Poziția imediată a VW era aproape perpendicular pe carosabil, cu partea din față pe axul drumului, iar partea din spate spre a din dreapta a carosabilului, în sensul de mers Tg. -.
S-a făcut translarea autoturismului prin mutarea părții din spate spre din stânga întrucât carosabilul era acoperit cu zăpadă bătătorită și gheață (fila 98 urm. pen.) declarația martorului ).
Și agentul de poliție, relatează că poziția VW era "nu paralel cu drumul, ci oblic, partea din spate fiind deplasată către drumului din dreapta". Spatele mașini a fost mutat către axul drumului". "VW era cu fața pe mijlocul drumului, drum ce era ingustat de malurile de zăpadă viscolită ( 120 pen.).
Din declarațiile date de - ( 44 dos. cercet. jud.) a rezultat că vizibilitatea era extrem de redusă, nu a fost depășită partea de mers iar la un moment dat a văzut "un obiect alb venind din stânga mașinii noastre, care ne-a lovit".
Martorul (fila 45 dos. cercet. jud.) relatează aceleași condiții de vizibilitate redusă și la un moment dat auzit o izbitură din partea și nu cunoaște care dintre mașini a depășit axul drumului.
Faptul că poziția autoturismelor a fost modificată reiese și din declarațiile martorului, care arată că "imediat după impact cele două mașini s-au distanțat".
Imediat după impact mașina poliției "care circula dinspre - Tg., a trecut pe lângă cele două mașini având loc pe partea. În acest context din ansamblul probelor administrate se poate reține că asupra vinovăției inculpatului există un dubiu real, care în speță face aplicabil principiul de drept potrivit căruia dubiul profită inculpatului - in dubio pro reo.
În cauză există incertitudine cu privire la comiterea faptei penale, neputând fi angajată răspunderea penală câtă vreme probele administrate în cauză nu conving că inculpatul - din culpa sa exclusivă - produs accidentul rutier.
În concluzie nefiind pe deplin dovedită fapta penală de "vătămare corporală din culpă" - art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal - Tribunalul a pronunțat o hotărâre temeinică ce nu se impune a fi modificată.
Nu se poate reține ca întemeiată critica formulată de partea vătămată, potrivit căreia instanța de control judiciar nu s-ar fi pronunțat cu privire la unele probe administrate de natură a influența soluția procesului.
În baza judecății în apel, au fost depuse înscrisuri și s-a efectuat o expertiză medico-legală privind persoana vătămată și o expertiză tehnică ce vizează contravaloarea autoturismului - avariat în accident.
Or, critica formulată de recurent are în vedere faptul că instanța de apel a înlăturat concluziile procesului - verbal de cercetare și schița locului faptei întocmite în data de 4 ianuarie 2002, respectiv actul de continuare a cercetării.
Acest motiv nu se încadrează în cazul de casare invocat, întrucât în conținutul expunerii instanța este obligată să analizeze probele ce constituie temei al inculpării, cât și a celor care sunt înlăturate dar și existența oricăror alte elemente de fapt pe care se sprijină soluția dată în cauză.
Față de soluția de achitare a inculpatului este neîntemeiată și critica părții vătămate privind întinderea daunelor materiale și morale, cât și aceea a Spitalului Județean de Urgență ""
Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, recursurile declarate de procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, a Spitalului Județean de Urgență "" B și a părții vătămate vor fi respinse, ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 și 3 Cod procedură penală;:
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, Spitalul Județean de Urgență "" B și a părții vătămate împotriva deciziei penale nr. 491 din 29 octombrie 2007 Tribunalului Iași, pe care o menține.
Cheltuielile judiciare în sumă de 30 lei în recursul procurorului rămân în sarcina statului.
Obligă recurenții Spitalul de Urgență "" B și la câte 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
11.06.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Scriminți Elena, Susanu Otilia
