Nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 271 cod penal). Decizia 306/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 306/R/2008
Ședința publică din 13 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secția Penală
JUDECĂTORI: Delia Purice, Maria Boer Iuliana Moldovan
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR -.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații și împotriva deciziei penale nr. 79/A din data de 17 martie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești, prev. și ped. de art. 217 alin. 2.pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă partea vătămată, lipsă fiind inculpații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul registratură la data de 9 mai 2008 un memoriu de către partea vătămată, solicitând a fi avut în vedere la soluționarea cauzei.
Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității recursurilor declarate de către inculpații și.
Reprezentanta Ministerului Public apreciază, având în vedere că hotărârea a fost comunicată la data de 21 martie 2008, iar termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării, respectiv până la data de 2 aprilie 2008, că recursurile declarate de inculpați, la data de 8 aprilie 2008, sunt tardive și solicită respingerea acestora ca atare.
Partea vătămată solicită respingerea recursurilor declarate de inculpații și ca fiind tardive, iar pentru acest termen de judecată solicită suma de 120 lei cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând contravaloarea transportului și a zilei de muncă, depunând acte doveditoare în acest sens.
CURTEA
Prin sentința penală nr.595/31.1 0.2007 Judecătoriei Turda, în baza art.11 pct.2 lit.a pr.pen. art.10 lit.d pr.pen. s-a dispus achitarea inculpaților - fiul lui și, născut în data de 05.10.1940, în, jud.C, cetățean român, studii 4 clase,. în de, Pădureni, nr.361, jud.C, cu antecedente penale, și, fiul lui și, născut în data de 25.07.1939, în, jud.C, cetățean român, studii 8 clase,. în Câmpia, str.-. -, nr.8, jud.C, cu antecedente penale, pentru nerespectarea hotărârilor judecătorești, art.271 alin.2 pen;
Conform art.346 pr.pen. s-a respins acțiunea civilă a părții civile, în baza art.192 alin.2 pr.pen. a fost obligată partea civilă la 350 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în data de 26.09.2005 partea vătămată a arătat că inculpații îl împiedică să-și folosească terenul care i-a revenit prin Sentința civilă nr.151/1999 a Judecătoriei Turda.
Examinând Sentința civilă nr.151/1999 a Judecătoriei Turda, instanța de fond a reținut că prin aceasta s-a dispus sistarea stării de indiviziune dintre partea vătămată și inculpați, hotărârea fiind pusă în executare prin executor judecătoresc.
Prin sentința penală nr.732/2004 a Judecătoriei Turda, inculpații au fost condamnați pentru infracțiunea prev. de art.271 alin.2 pen. nerespectarea hotărârilor judecătorești, întrucât au împiedicat-o pe partea vătămată să folosească terenul deținut conform Sentinței civile nr.151/1999 a Judecătoriei Turda. De asemenea, s-a dispus restabilirea situației anterioare.
Examinând actele dosarului instanța de fond a reținut că în data de 06.09.2005, dosar execuțional nr.237/2005, inculpații au fost somați să evacueze imobilul indicat în Sentința penală nr.732/2004 a Judecătoriei Turda.
Inculpații au continuat să folosească terenul în cauză.
Conform somației nr.237/2005 și a declarației părții vătămate, dispozițiile sentinței penale nu au fost puse în executare, în ceea ce privește, restabilirea situației anterioare, executorul judecătoresc nedeplasându-se la fața locului. Astfel, partea vătămată nu a intrat în posesia terenului și nu l-a folosit după pronunțarea Sentinței penale nr.732/2004 a Judecătoriei Turda.
Conform art.271 alin.2 pen. constituie infracțiune împiedicarea unei persoane de a folosi o parte dintr-o locuință sau imobil deținute în baza unei hotărâri judecătorești.
Latura obiectivă a acestei infracțiuni face referire la un imobil deținut în baza unei hotărâri judecătorești.
Prin condamnarea pronunțată în Sentința penală nr.732/2004 a Judecătoriei Turdas -a întrerupt caracterul continuat al infracțiunii.
Pentru existența unei noi infracțiuni partea vătămată trebuia să dețină imobilul în baza hotărârii judecătorești, prin urmare trebuia să intre în posesia lui, conform dispozițiilor Sentinței penale nr.732/2004.
Acest lucru nu s-a întâmplat, dispoziția privind restabilirea situației anterioare, nefiind adusă la îndeplinire, conform somației - care nu reprezintă o punere în executare a dispozițiilor civile conform art.387 pr.civ. art.578 pr.civ. și conform declarației părții vătămate.
Inculpații nu au îndeplinit de bună voie dispoziția de restabilire a situației anterioare din hotărârea penală, dar partea vătămată nu a fost pusă în posesie, terenul nu i-a fost predat de către executor conform art.578 pr.civ.
Văzând această stare de fapt, precum și dispozițiile legale arătate, instanța de fond a constatat că lipsește latura obiectivă a infracțiunii.
Împotriva acestei hotărâri au promovat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda și partea vătămată, declarațiile de apel fiind înregistrate la data de 7 noiembrie 2007, la Judecătoria Turda.
În motivarea apelului Parchetul de pe lângă Judecătoria Turdaa criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală, fiind complet eronată aprecierea instanței că nu există latura obiectivă a in fracțiunii de nerespectarea hotărârii judecătorești prev. de art.271 alin.2 Cod penal, pe considerentul că partea vătămată nu a fost pus "din nou" în posesie cu terenul deținut în baza Sentinței civile nr.151/1999 a Judecătoriei Turda, după condamnarea celor doi inculpați prin sentința penală nr.732/2004 a aceleiași instanțe.
În același sens este și motivarea apelului declarat de partea vătămată, care susține că sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.271 alin.2 Cod penal, atâta timp cât terenul în litigiu este deținut în mod legal de partea vătămată din anul 1999, în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Prin decizia penală nr.79/A din 17 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, în temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală s-au admis apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda și partea vătămată, sentința penală nr.595/31.10.2007 a Judecătoriei Turda, fiind desființată în întregime, și pronunțând o nouă hotărâre au fost condamnați inculpații și n baza art.271 alin.2 Cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea hotărârii judecătorești.
În temeiul art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni prev. de art.82 Cod penal.
În temeiul art.359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpaților asupra cazurilor de suspendare condiționată a executării pedepsei prev. de art83 Cod penal.
În temeiul art.71 alin.1 Cod penal s-a interzis inculpaților, pe durata executării pedepsei exercitarea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a și b Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a dispus și suspendarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a și b Cod penal.
În temeiul art.346 alin.I Cod procedură penală s-a respins acțiunea civilă a părții vătămate.
În baza art.191 alin.I și 2 Cod procedură penală inculpații au fost obligați să plătească cheltuieli judiciare în favoarea statului, în fond, în sumă de câte 300 lei.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.151/13.01.1999 a Judecătoriei Turda, a fost admisă în principiu cererea de sistare a indiviziunii înaintată de mai mulți reclamanți printre care și partea vătămată și s-a constatat că asupra imobilului în suprafață totală de 4 ha și 3500 mp, tarlaua 44 parcela 141, trecut în Titlul de proprietate nr.28088/192 eliberat la 18.10.1995 de către Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr.18/1991 C sunt proprietari în cote egale, și. Prin aceeași hotărâre s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului prin formarea a 6 parcele egale identificate În baza unui raport de expertiză, cele 6 parcele revenind celor 6 proprietari.
Partea vătămată este succesorul în drepturi al coindivizarei.
Hotărârea civilă amintită mai sus a rămas definitivă prin decizia civilă nr.1084/A/20.06.2001 a Tribunalului Cluj. Titlul executoriu constând în această hotărâre a fost pusă în executare silită la data de 26.11.2003 de către executorul judecătoresc.
După punerea în executare a acestei hotărâri inculpații s-au deplasat la fața locului, au smuls din pământ țărușii ce delimitau parcelele și au pătruns pe terenul al cărui stare de indiviziune a fost sistată, folosind în acest fel suprafețe de teren mai mari decât cele atribuite prin hotărârea judecătorească amintită.
Pentru această faptă cei doi inculpați au fost condamnați la pedeapsa de 1.000 lei amendă penală prin sentința penală nr.732/23.11.2004 a Judecătoriei Turda, definitivă prin decizia penală nr.268/R/2005 a Curții de APEL CLUJ. Prin hotărârea penală de condamnare s-a dispus și restabilirea situației anterioare săvârșirii faptei.
După data de 17.05.2005, data rămânerii definitive a sentinței de condamnare, inculpații au continuat să folosească suprafețe de teren mai mari decât cele atribuite de instanță prin sentința civilă nr.151/1999 a Judecătoriei Turda, partea vătămată fiind împiedicată în acest fel să folosească terenul deținut În baza acestui titlu.
După pronunțarea hotărârii de condamnare partea vătămată a solicitat executorului judecătoresc să procedeze la o nouă punere în executare, achitând în acest sens taxa necesară, însă executorul judecătoresc nu a procedat la punerea în executare propriu-zisă, motivând că nu a găsit un expert.
Cei doi inculpați au recunoscut că după condamnarea lor pentru infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătoresc, au continuat să folosească terenul atribuit părții vătămate prin sentința civilă nr.151/1999 a Judecătoriei Turda, susținând că acel teren le aparține de drept lor, și nu părții vătămate.
Potrivit art.271 alin.2 Cod penal, infracțiunea de nerespectarea hotărârilor judecătorești constă în împiedicarea unei persoane de a folosi o locuință ori parte dintr-o locuință sau imobil deținute în baza unei hotărâri judecătorești. Pentru existența laturii obiective a acestei infracțiuni este necesar ca, sub aspectul elementului material, să existe o acțiune de împiedicare a unei persoane de a folosi un imobil, în speța de față, împiedicare ce poate consta fie într-o acțiune, fie într-o inacțiune. Pentru existenta acestui element material mai este necesar ca imobilul să fie deținut în baza unei hotărâri judecătorești.
În cauza de față, împiedicarea de către cei doi inculpați a părții vătămate de a folosi terenul a avut loc printr-o inacțiune, adică prin neeliberarea și nepredarea terenului părții vătămate după condamnarea definitivă a acestora la 17.05.2005, dată la care prima infracțiune de nerespectare a hotărârilor judecătorești s-a epuizat.
Este îndeplinită și cealaltă condiție necesară pentru existența laturii obiective a infracțiunii de nerespectarea hotărârii judecătorești și anume deținerea imobilului În baza unei hotărâri judecătorești, hotărâre care este sentința civilă nr.151/1999 a Judecătoriei Turda.
Partea vătămată deține o hotărâre judecătorească în baza căreia este proprietarul de drept a unei suprafețe de teren, hotărâre ce a și fost pusă în executare silită în mod legal. Faptul că cea de-a doua hotărâre, penală, nu a fost pusă în executare, nu are relevanță, atât timp cât partea vătămată este posesorul unui titlu executoriu, pe care, inculpații, aveau obligația să îl respecte, chiar fără vreo executare silită, executarea silită fiind o fază subsecventă și facultativă pentru debitor, dacă acesta execută benevol titlul deținut împotriva sa.
Pentru toate considerentele mai sus exprimate s-a apreciat că în speță sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectarea hotărârii judecătorești iar vinovăția inculpaților a fost dovedită conform propriilor declarații, declarațiilor părții vătămate, declarațiilor martorilor, și înscrisurilor existente la dosarul cauzei și anume Sentința civilă nr.151/19999 a Judecătoriei Turda, Titlul de proprietate nr.28088/192 elib. la 18.10.1995, planurile de situație cu privire la terenul în litigiu, procesul verbal de executare silită încheiat la 26.11.2003, etc.
Sintetizând, tribunalul, în temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală a admis apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda și partea vătămată.
La individualizarea sancțiunilor aplicabile inculpaților instanța a ținut seama, conform art. 72 Cod penal de limitele de pedeapsă fixate pentru infracțiunea cercetată în partea specială a codului penal și anume închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite concretizat în modul în care inculpații au acționat, conjugat, fiecare fiind autorul unei infracțiuni distincte de nerespectarea hotărârii judecătorești, comise prin inacțiune, în perseverența acestora în câmpul activității infracționale, evidențiată prin hotărârea fermă a inculpaților de a nu permite nici pe viitor părții vătămate folosirea acelui teren, în virtutea ideii subiective că sunt proprietarii de drept al imobilului în litigiu. S-a avut în vedere persoana celor doi inculpați, ambii fiind în etate și având antecedente penale doar legate de același drept de proprietate disputat de părți asupra terenului în litigiu. Se va lua în considerare și aspectul că cei doi inculpați provin din mediu rural unde atașamentul față de proprietatea unor suprafețe de teren este încă puternică, definind întreaga personalitate a celor ce provin dintr-un asemenea mediu.
Prin urmare, instanța a apreciat că aplicarea unor pedepse orientate spre minimul prevăzut de lege și anume de 6 luni închisoare va reprezenta o sancțiune aptă să realizeze componența punitivă a scopului pedepsei prev. de art.52 Cod penal, întrucât reeducarea inculpaților este mai dificil de realizat, aceștia percepând că li s-a făcut o nedreptate, atât timp cât se consideră proprietari de drept ai terenului deținut de partea vătămată în baza unei hotărâri judecătorești.
Ținând seama de cele mai sus expuse și de vârsta celor doi inculpați, instanța a apreciat că scopul pedepsei va fi atins chiar fără executarea acesteia, astfel încât în temeiul art.81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor pe durata termenelor de încercare de câte 2 ani și 6 luni prev. de art.82 Cod penal.
În temeiul art.359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpaților asupra cazurilor de suspendare condiționată a executării pedepsei prev. de art.83 Cod penal.
În temeiul art.71 alin.1 Cod penal s-a interzis inculpaților, pe durata executării pedepselor principale exercitarea drepturilor prev. de art.64 alin.I lit.a și b Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a dispus și suspendarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a și b Cod penal.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 24000 lei despăgubiri civile din care 5.000 lei reprezentând cheltuieli de transport la organele judiciare și zilele de lucru pierdute cu aceste deplasări. În ceea ce privește cheltuielile de transport și zilele de lucru pierdute instanța de apel a constatat că partea vătămată nu a produs nicio probă în raport de aceste pretenții.
În ceea ce privește folosul nerealizat de către partea vătămată ca urmare a neutilizării imobilului deținut în baza unei hotărâri judecătorești, în mod cert un astfel de prejudiciu a fost produs, însă nici acesta nu a fost cuantificat prin probele din dosarul cauzei. Pe de altă parte s-a apreciat că infracțiunea de nerespectarea hotărârii judecătorești este o infracțiune de pericol, și prin consumarea unor astfel de infracțiuni se împiedică înfăptuirea justiției, astfel încât relațiile sociale lezate sunt de altă natură decât cele patrimoniale. Raporturile lezate sunt intrinsec legate de normala înfăptuire a justiției, de respectul pentru autoritățile jurisdicționale și de actele cu caracter jurisdicțional emise de aceste autorități. Prin urmare, lezarea unor astfel de raporturi nu are un rezultat material direct, astfel încât în temeiul art.346 alin.I Cod procedură penală, tribunalul, a respins acțiunea civilă formulată în cauză de către partea vătămată.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpații și, solicitând casarea acesteia ca nelegală și netemeinică, însă Curtea, înainte de a proceda la judecarea cauzei pe fond constată că aceste recursuri sunt tardiv introduse.
Astfel, decizia a fost pronunțată la data de 17 martie 2008, fiindu-le comunicată inculpaților la data de 21 martie 2008 ( a se vedea dovezile de îndeplinire a procedurii de comunicare de la 49,50).
Conform prevederilor art.385/3 rap. la art.363-365.pr.pen. termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării pentru cei care au lipsit de la dezbateri, cum este cazul inculpaților recurenți.
Cu toate acestea inculpații au introdus cererea de recurs la data de 8 aprilie 2008 (2) astfel că evident recursul este tardiv introdus, urmând a fi respins pentru acest motiv de către instanță în baza art.385/15 pct.1 lit.a pr.pen.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va obliga inculpații fiecare la câte 50 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În baza art.193 pr.pen. va obliga inculpații fiecare și la plata cheltuielilor de judecată în recurs în favoarea părții vătămate, prezent la termenul de astăzi, în sumă de câte 60 lei, reprezentând contravaloarea transportului la instanță și ziua de lucru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardive recursurile declarate de inculpații ȘI împotriva deciziei penale nr. 79/A din 17 martie 2008 Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpații și să plătească părții vătămate suma de câte 60 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Obligă pe inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte 50 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 13 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.IM
Dact./2ex.
19.05.2008
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Maria Boer Iuliana Moldovan
