Nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 271 cod penal). Decizia 62/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.62/R/2010
Ședința publică din data de 2 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Virgil Viorel Andreieș JUDECĂTOR 2: Iuliana Moldovan Luminița
JUDECĂTORI:- -
:-
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei penale nr.52/A/26.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș.
Prin încheierea penală din data de 12 ianuarie 2010, s-a admis, în principiu, în baza art. 391 alin. 2.pr.pen. contestația în anulare, fixându-se termen pentru soluționarea acesteia cu citarea părților interesate.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă apărătorul ales al inculpaților (senior) și (junior), av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar și apărătorul ales al părții vătămate, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpații (senior), (junior) și partea vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul părții vătămate, pe fondul contestației în anulare, având în vedere elementele dosarului 764/2008, respectiv împrejurarea că la judecarea recursului nu a fost citată partea vătămată, consideră că această contestație este întemeiată și ca atare solicită admiterea ei. Consideră că dintr-o eroare s-a omis citarea acesteia, contestația a fost introdusă în termen, este întemeiată, astfel că în temeiul art.392 alin.1 pr.pen. solicită admiterea contestației, desființarea deciziei 332/R/2009 a Curții de APEL CLUJ, urmând a se stabili termen de judecată pentru judecarea recursului.
Apărătorul inculpaților, pe contestația în anulare, solicită respingerea ei pentru lipsa de interes a părții vătămate care a promovat contestația în anulare. De vreme ce în procesul penal, partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, nu a emis nici un fel de pretenții de natură civilă față de inculpați, achitarea lor de sub învinuirea infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați nu înrâurește în nici un fel drepturile legitime ale părții vătămate. Contestația în anulare, chiar dacă formal îndeplinește cerințele legale constând în neîndeplinirea procedurii de citare cu partea vătămată, câtă vreme nu i-a fost lezat un interes legitim părții vătămate, câtă vreme titularul acțiunii penale pentru infracțiunea de nerespectarea hotărârii judecătorești este parchetul și parchetul a fost prezent în instanță și a susținut interesele respectării legalității, consideră că partea vătămată rămâne în exteriorul domeniului în care i-ar permite să exercite contestație în anulare.
Instanța, pune în vedere părților că fixarea unui nou termen nu este obligatorie astfel că, nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Cu privire la recurs, apărătorul inculpaților solicită a se constata că hotărârea dată de Curtea de APEL CLUJ în recurs este întemeiată și pe cale de consecință solicită a se menține ca atare. În speță nu există, raportat la textul legal incriminator, întrunite condițiile prevăzute de lege pentru existența infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești. Textul de nerespectarea hotărârilor judecătorești vizează ipoteza când imobilul a fost dobândit printr-o hotărâre judecătorească, ori în speță nu se pune problema acestei ipoteze ci se pune problema unui drept de trecere care a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească. Deci nu imobilul i-a fost atribuit ci i s-a recunoscut un drept. Faptul că cei doi inculpați au pus lacătul pe poartă, consideră că nu realizează fapta pentru care au fost trimiși în judecată. Cât privește pe inculpatul, acesta nici nu a participat la faptă pentru că din depozițiile martorilor care au fost audiați în cauză, rezultă că în timp ce senior monta lacătul, el se afla în curtea casei lui, deci nu a participat efectiv la săvârșirea faptei. În concluzie, solicită menținerea hotărârii date de Curtea de APEL CLUJ în recurs ca temeinică și legală.
Apărătorul părții vătămate, solicită respingerea recursurilor inculpaților. În fapt, din analiza probatoriului administrat în cauză rezultă în mod cert că în data de 29 septembrie 2007, ambele părți au participat la săvârșirea faptei desocotind decizia Judecătoriei Dragomirești prin care a fost obligat să permită părții vătămate accesul pe teren. Apreciază că declarația părții vătămate care arată că ambii inculpați au participat la închiderea porții cu lacăt în 29.09.2007 și depoziția martorului, conduc și clarifică participația ambilor recurenți la săvârșirea acestei infracțiuni. De asemenea, în acest sens este și declarația martorului, care i-a observat pe cei doi inculpați pe teren iar pe poartă era un lacăt. și i-au observat pe amândoi inculpați pe acel teren și pe amândoi în timp ce montau acel lacăt, chiar dacă unul dintre aceștia a negat vehement că a participat la închiderea porții cu un lacăt, respectiv. Celălalt inculpat, a recunoscut săvârșirea infracțiunii și a menționat că nu va permite niciodată accesul părții vătămate pe teren până ce aceasta nu-i va arăta un înscris care să-l convingă pe acesta că este îndreptățită să aibă acel acces. Hotărârea judecătorească este protejată de însăși legea penală. Scopul acestei infracțiuni este acesta, pentru aceste motive legiuitorul a introdus în cuprinsul art.271 penal această infracțiune. Sentința nr.661/2007 a Judecătoriei Dragomireștia statuat cu titlu de lege să i se permită accesul părții vătămate pe teren. Hotărârea judecătorească în lipsa unei puteri care să ducă la executarea acesteia, are doar o valoare morală dar în acest caz sentința a fost foarte clară, s-a stabilit obligarea recurentului să permită accesul dar el a refuzat, apreciind că justiția nu și-a făcut datoria. Referitor la disp.art.271 alin.2 penal,aceste dispoziții trebuie interpretate în sensul existenței unei situații de fapt care este protejată, care a fost adusă la îndeplinire iar nu neapărat în sensul că titlu propriu zis are legătură cu imobilul respectiv. Disp.art.271 alin.2 penal apără detenția unui imobil nu proprietatea acestuia. Pe de altă parte ordonanța președințială este o hotărâre judecătorească care se bucură de protecția legii penale în sensul că atunci când nu este respectată sunt aplicabile disp.art.271 penal. În acest sens este lipsit de orice temei intrarea în discuție teoretică referitor la dreptul de creanță și că dispozițiile legii se referă la un imobil deținut, ca atare nu am fi în prezența aplicabilității art.271 penal, scopul legiuitorului român prin incriminarea acestor acțiuni, este foarte clar, respectiv de a se asigura respectarea legii, de a stabili ca infracțiuni orice acțiuni sau inacțiuni prin care se aduce atingere autorității de hotărâri judecătorești. Apreciază că sentința civilă 661/2007 Judecătoria Dragomireștia oferit protecție legală a unei stări de fapt statuând obligativitatea recurentului să o respecte însă acest lucru nu s-a întâmplat. Este evident că ambii recurenți au săvârșit această infracțiune, acest lucru este dovedit prin declarația părții vătămate care se coroborează cu depozițiile testimoniale ale martorilor. La rejudecarea recursului s-a conferit susținerea unei teze referitoare la această ordonanță președințială că nu este susceptibilă să genereze săvârșirea unei infracțiuni. Nu este de acord cu această opinie pentru că în caz contrar această ordonanță ar fi lipsită de orice protecție a legii penale. Mai mult în considerentele stării de fapt, Judecătoria Dragomirești și Tribunalul Maramureș au adoptat o soluție corectă. Solicită respingerea recursurilor și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea contestației în anulare. Această infracțiune are un obiect secundar scopul care asigură participarea părții vătămate în această cauză iar în ceea ce privește recursul, se impune respingerea cu obligarea la cheltuieli. Ordonanța președințială care a fost pusă în executare este o hotărâre judecătorească care se bucură de protecția oferită de lege de art.271 penal iar încălcarea acestuia atrage incidența art.271 penal. Inculpații nu pot susține că nu au avut intenția de a comite fapta în condițiile în care a doua zi după ce această ordonanță președințială a fost pusă în executare în condiții legale, au și aplicat acel lacăt. Consideră că și participarea celui de-al doilea inculpat a fost dovedită prin probele administrate în cauză, declarația părții vătămate coroborându-se cu declarațiile martorilor audiați în cauză.
Apărătorul părții vătămate, față de cele afirmate referitor la contestația în anulare că ar trebui respinsă față de lipsa de interes, arată că, contestatoarea are interes să-și exercite contestația în anulare, indiferent dacă s-a constituit sau nu parte civilă în cauză. S-a afirmat că există o lipsă de participație, că nu s-a putut dovedi participarea lui la faptă, ori, aceste afirmații au fost combătute de un martor, doar soția inculpatului a făcut afirmația că acesta se afla în curte încercând să-l protejeze de incidența legii.
Apărătorul inculpaților, în replică, arată că în infracțiunea de nerespectarea hotărârii judecătorești, titularul acțiunii penale este procurorul nu partea vătămată.
CURTEA
Prin contestația în anulare înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, contestatoarea a solicitat admiterea acesteia, anularea deciziei penale nr. 332/R/21 mai 2009 Curții de APEL CLUJ, iar cu prilejul rejudecării recursului, să se respingă recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 52/A/26.03.2009 a Tribunalului Maramureș.
Prin încheierea penală din 12 ianuarie 2010, Curtea a admis în principiu, în temeiul art. 391 alin. 2.pr.pen. contestația în anulare fixându-se termen pentru soluționarea acesteia cu citarea părților interesate.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată ca fiind întemeiată contestația în anulare.
Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii. Or, este lesne de observat, așa cum s-a reținut de altfel și prin încheierea de admitere în principiu, că la termenul la care s-a judecat cauza în recurs (21 mai 2009) contestatoarea nu a fost citată.
Este de subliniat că prin decizia a cărei anulare se cere, au fost admise recursurile declarate de inculpații și, dispunându-se achitarea acestora și obligarea contestatoarei, în calitate de parte vătămată, la plata cheltuielilor judiciare.
Solicitarea inculpaților în sensul respingerii contestației în anulare ca fiind lipsită de interes nu poate fi primită. Este real faptul că în cazul infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești prev. de art. 271 alin. 3 Cod penal, exercitarea acțiunii penale se face din oficiu și nu la plângerea prealabilă a părții vătămate, însă aceasta nu poate fi reținută ca o lipsă de interes, este deja stabilit că partea vătămată poate formula apel și/sau recurs în latura penală a cauzei, indiferent dacă s-a constituit sau nu parte civilă în cauză. Interesul acesteia provine din calitatea de parte vătămată, de persoană care a suferit prin fapta penală o vătămare fizică, morală sau materială. Or, dacă partea vătămată poate exercita căile de atac ordinare (apel și recurs) în latura penală este de principiu că poate exercita și căile extraordinare de atac, inclusiv contestația în anulare, în condițiile prevăzute de lege.
Mai mult, așa cum s-a mai arătat, prin decizia pronunțată în recurs s-au admis recursurile inculpaților, dispunându-se achitarea acestora, contestatoarea fiind obligată la plata unor cheltuieli judiciare.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul art. 392 alin. 1 rap.la art. 386 alin. 1 lit. a pr.penală, Curtea urmează să admite contestația în anulare, se desființeze decizia penală nr. 332/R/21.05.2009 a Curții de APEL CLUJ și să procedeze la rejudecarea recursului.
Prin sentința penală nr. 72 din 16 decembrie 2008, Judecătoria Dragomireștia dispus condamnarea inculpaților, fiul lui și născut la 10 ianuarie 1938 în comuna, cetățean român, studii 2 clase, pensionar, căsătorit, stagiu militar satisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în comuna, nr. 456, județul M, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, prev. și ped. de art.271 alin. 2.penal, la 60 lei amendă;, fiul lui și, născut la 6 februarie 1966, în comuna, cetățean român, studii 8 clase, căsătorit, agricultor, cu antecedente penale, domiciliat în comuna, nr. 227, județul M, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, prev. și ped. de art. 271 alin. 2.penal, la 700 lei amendă.
A atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 631.penal și a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii obligând inculpații să desființeze gardul și poarta din drumul de acces.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut că inculpații și, fiu la data de 8 august 2007 au construit un gard pe terenul situat în comuna, în locul denumit "", blocând calea de acces în gospodăria părții vătămate, care a cumpărat terenul unde locuiește de la antecesorul inculpaților decedat.
Prin sentința civilă nr. 661 din 29 august 2007 dată în dosarul nr- al Judecătoriei Dragomireștis -a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta ( parte vătămată), iar pârâții, actualii inculpați au fost obligați să permită acesteia trecerea cu piciorul și mijloacele de transport hipo peste terenul respectiv ce aparține părții vătămate.
La data de 28 septembrie 2007, executorul judecătoresc Rap us în executare sentința civilă nr. 661 din 29 august 2007 sens în care a încheiat și un proces verbal, eliberându-se calea de acces spre locuința părții vătămate.
A doua zi, deci în 29 septembrie 2007, inculpații au închis din nou drumul de acces la locuința părții vătămate cu o poartă din lemn pe care au aplicat un lacăt, susținând că terenul este proprietatea lor.
Prin plângerea formulată de partea vătămată s-a solicitat cercetarea și trimiterea în judecată a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, prev. și ped. de art. 271 alin. 2.penal.
În baza probelor administrate, instanța a reținut că în drept, faptele inculpaților și, care la data de 29 septembrie 2007 închis drumul de acces la locuința părții vătămate cu o poartă pe care au aplicat un lacăt încălcând dispozițiile sentinței civile nr. 661 din 29 august 2007 pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr- constituie infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești prev. și ped. de art. 271 alin. 2.penal.
Instanța a mai constatat că infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești au fost comise cu intenție de inculpații și, care răspund penal.
Nu s-au reținut în favoarea inculpaților circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74.penal, deoarece aceștia nu au recunoscut de la început comiterea infracțiunilor tergiversând judecata și au avut o atitudine sfidătoare și oscilantă în fața organelor judiciare.
Pentru comiterea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești prev. de art. 271 alin. 2.penal, având în vedere lipsa antecedentelor penale și recunoașterea în final a infracțiunii, instanța l-a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 600 lei amendă.
Pentru aceiași infracțiune inculpatul, care are antecedente penale și a recunoscut parțial infracțiunea, a fost condamnat la pedeapsa de 700 lei amendă.
Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, însă a solicitat restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii prin înlăturarea gardului și porții cu lacăt din drumul de acces spre locuința părții vătămate, astfel că instanța a dispus în consecință.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât inculpații cât și partea vătămată criticând hotărârea pronunțată de prima instanță ca fiind nelegală și netemeinică.
Partea vătămată solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare ocazionate cu soluționarea cauzei la urmărire penală și în fața instanței de fond, iar inculpații solicită achitarea lor pentru că faptele pentru care au fost condamnați nu există.
În motivarea apelului inculpatul a solicitat achitarea sa în principal pentru că fapta comisă nu este prevăzută de legea penală iar în subsidiar pentru că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost condamnat și asta pentru că hotărârea instanței de fond este nelegală raportat la natura hotărârii judecătorești a cărei nerespectare s-a reținut.
Or, ordonanța președințială are un caracter vremelnic și a dat naștere doar unui drept de creanță și anume a aceluia de a permite trecerea peste terenul inculpaților astfel că partea vătămată pentru a-și valorifica acest drept poate uza de calea executării silite.
În motivarea aceluiași apel s-a mai susținut că acestui inculpat nu i se poate imputa comiterea infracțiunii reclamate de partea vătămată deoarece nu a avut reprezentarea că împiedică partea vătămată să folosească imobilul dar și că aceasta ar deține imobilul din discuție în baza unei hotărâri judecătorești.
Inculpatul a solicitat după admiterea apelului și desființarea hotărârii judecătoriei, achitarea sa pentru că fapta de nerespectare a hotărârii judecătorești nu a fost săvârșită de el.
Iar în subsidiar a solicitat reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante, iar în final reducerea pedepsei sub minimul special, iar apoi suspendarea condiționată a executării acesteia.
Prin decizia penală nr. 52 din 26 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală au fost respinse apelurile declarate de partea vătămată domiciliată în loc. nr. 227 jud. M și inculpații domiciliat în com. nr. 3. și domiciliat în com. nr. 456 jud. M, împotriva sentinței penale nr. 72 din 16.12.2008 a Judecătoriei Dragomirești.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală apelanții au fost obligați să plătească în favoarea statului câte 30 lei cheltuieli judiciare.
În considerentele deciziei tribunalul a constatat următoarele:
Instanța de fond în baza probelor administrate a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea în sensul că după rămânerea definitivă a sentinței civile nr. 661 din 29.08.2007 la data de 29.09.2007 inculpații au închis din nou drumul de acces spre locuința părții vătămate.
Prin sentința mai sus menționată s-a admis cererea de ordonanță președințială formulată de partea vătămată, inculpații fiind obligați să permită acesteia trecerea cu piciorul și mijloacele de transport peste terenul din locul denumit "", teren revendicat în prezent de cei doi inculpați.
La data de 28 septembrie 2007 sentința civilă a și fost pusă în executare conform actelor de la dosar, eliberându-se calea de acces.
Nemulțumiți, cei doi inculpați, a doua zi au blocat din nou drumul de acces invocând o mențiune din registrul agricol pe care până în prezent nu au valorificat-
Dacă inculpatul a recunoscut că a blocat calea de acces după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, inculpatul a susținut în permanență că el nu l-a ajutat pe tatăl lui în această activitate, recunoscând doar că în august 2007 participat la construirea gardului, faptă pentru care prin sentința penală nr. 145 din 12.12.2007 a fost condamnat de Judecătoria Dragomirești la pedeapsa de 7 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 220.penal.
Susținerea apărătorului inculpatului cum că nu se putea reține această infracțiune în cazul nerespectării unei ordonanțe președințiale a fost și ea înlăturată și asta pentru că fapta constituie infracțiunea de nerespectare a unei hotărâri judecătorești și atunci când acțiunea de împotrivire privește executarea unei ordonanțe președințiale deoarece și aceasta are potrivit normelor procedurale atribuțiile unei hotărâri judecătorești. Fiind vorba de o acțiune de împotrivire la executarea unei hotărâri este necesar doar ca hotărârea să fie executorie și să existe o acțiune faptică de punere în executare a acelei hotărâri de către executorul judecătoresc.
Nu interesează dacă făptuitorul a fost sau nu parte în procesul în care s-a pronunțat hotărârea la a cărei executare se împotrivește, este suficient să existe o hotărâre judecătorească și făptuitorul să știe că este pusă în executare ceea ce înseamnă că și sub acest aspect apărările inculpaților urmează a fi înlăturate.
Cererea formulată în subsidiar și anume aceea ca instanța de apel după reținerea circumstanțelor atenuante să reducă pedepsele aplicate apare nejustificată, astfel că a fost respinsă având în vedere persoana inculpaților, poziția procesuală a acestora și nu în ultimul rând faptele comise.
Solicitarea părții civile de a obliga inculpații ca urmare a condamnării și la plata cheltuielilor judiciare ocazionate, a fost respinsă, având în vedere că la întreg dosarul cauzei nu există nici o dovadă a efectuării vreunei cheltuieli.
E adevărat că alăturat motivelor de apel partea vătămată a depus și o chitanță prin care atestă plata onorariului avocatului a sumei de 500 lei, însă nu există nici în faza de urmărire penală și nici de judecată vreo delegație a acestui apărător.
Cheltuielile efectuate cu martori și solicitate de partea vătămată nu au fost nici ele justificate având în vedere că nici un martor nu a solicitat vreo sumă de bani care să reprezinte cheltuielile de deplasare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termenul legal inculpații și
În motivarea recursului se arată că nu orice nerespectare a hotărârii judecătorești constituie infracțiune, cerințe normei incriminatoare fiind ca acțiunea de împiedicare să vizeze o locuință sau imobil care să fie deținute în baza unei hotărâri judecătorești. Instanța de apel nesocotește acest aspect motiv pentru care hotărârea este vădit nelegală. Prin ordonanța președințială a fost admisă cererea formulată de reclamanta împotriva pârâtului se dispune ca pârâtul junior să permită reclamantei să treacă cu piciorul peste terenul pârâtului. Prin această hotărâre nu s-a predat imobilul reclamantei așa încât nu se poate discuta de o deținere a imobilului în baza unei hotărâri judecătorești ci hotărârea dă naștere unui drept de creanță în sarcina pârâtului junior de a permite trecerea. În subsidiar apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute sub aspectul laturii subiective a infracțiunii. Infracțiunea se poate săvârși cu intenție fiind necesar ca inculpatul să aibă nu doar reprezentarea că împiedică partea vătămată să folosească imobilul dar și că aceasta ar deține imobilul în baza unei hotărâri judecătorești. Instanțele au făcut o greșită individualizare a pedepsei. Astfel, inculpatul senior nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră, a recunoscut fapta în sensul că nu a negat că a pus lacătul pe poartă. Hotărârile sunt nelegale și sub aspectul laturii civile întrucât restabilirea situației anterioare nu poate fi dispusă față de caracterul vremelnic al sentinței civile a cărei nerespectare s-a reținut, efectele juridice ale sentinței civile nr. 661/2007 au încetat.
Ca atare, se solicită admiterea recursurilor lor așa cum au fost formulate în scris în sensul achitării inculpaților,în principal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b pr.pen. iarîn subsidiar, prin reținerea circumstanțelor atenuante, să se dispună condamnarea inculpaților la pedeapsa amenzii sub minimul special prevăzut de lege cu suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81.penal. sub aspectul soluționării laturii civile se solicită respingerea cererii privind restabilirea situației anterioare și obligarea părții vătămate la plata cheltuielilor de judecată conform chitanțelor din apel și recurs în sumă de 1.400 lei.
Recursurile declarate în cauză sunt nefondate.
Atât instanța de fond cât și cea de apel ca urmare a administrării unor probe utile pertinente și concludente au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, iar încadrarea juridică a faptei se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești prev. de art. 271 alin. 2.
Cod PenalAstfel, în esență inculpații și la data de 29 septembrie 2007 au închis drumul de acces la locuința părții vătămate cu o poartă pe care au aplicat un lacăt încălcând dispozițiile sentinței civile nr. 661 din 29 august 2007 pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr-.
Sintagma - deținerea unui imobil în baza unei hotărâri judecătorești -reglementată de art. 271 alin. 2.Cod Penal trebuie înțeleasă în sensul existenței unei situații de fapt recunoscute printr-o hotărâre judecătorească care a fost adusă la îndeplinire, iar nu în sensul că titlul propriu-zis în legătură cu imobilul respectiv trebuie să fie materializat într-o hotărâre judecătorească.
Așadar nu se confundă titlul de proprietate asupra imobilului, ca stare de drept și care nu este în mod obligatoriu o hotărâre judecătorească, cu deținerea imobilului ca stăpânire de fapt, ca exercitând posesia și care întotdeauna trebuie să fie consecința obținerii unei hotărâri judecătorești pusă în executare.
Prin incriminarea art. 271.Cod Penal, inclusiv alin. 2, se ocrotesc deopotrivă prestigiul, autoritatea hotărârilor judecătorești, ca și drepturile și interesele legitime ale cetățenilor, recunoscute și restabilite de instanțele judecătorești prin intermediul acestora.
O asemenea hotărâre judecătorească este și ordonanța președințială, care prin concept are caracter vremelnic, ca și în speța de față, prin care inculpații au fost obligați să permită părții vătămate trecerea cu piciorul și mijloacele de transport hipo peste terenul ce aparține acestora pentru a ajunge la terenul acesteia.
Este superfluă susținerea apărătorului inculpaților că ordonanța președințială dă naștere unui drept de creanță și anume acela de a permite trecerea peste terenul inculpaților, în contextul celor expuse mai sus, astfel că o soluție de achitare a inculpaților în baza art. 10 lit. b este C.P.P. exclusă.
De asemenea, este inoportună și solicitarea apărătorului inculpaților de se dispune achitarea acestora în baza art. 10 lit. d C.P.P. în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infr. prev. de art. 271 alin.2 Cod Penal, deoarece lipsește intenția, deoarece ambii inculpați cunoșteau că sentința prin care a fost admisă cererea de ordonanță președințială a fost pusă în executare de către executorul judecătoresc, însă cei doi inculpați au blocat din nou drumul de acces a doua zi, ceea ce relevă că au acționat cu intenție.
Cu ocazia individualizării pedepselor aplicate inculpaților au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72,p, adică gradul de pericol social al faptei, modul concret de comitere a acesteia precum și persoana inculpaților care nu au recunoscut comiterea faptei, au manifestat o conduită procesuală inadecvată în fașa organelor judiciare, iar inculpatul are antecedente penale, astfel că pedepsele amenzilor aplicate acestora au fost just dozate și nu se impun a fi reduse prin reținerea circumstanțelor atenuante, deci nici sub acest aspect recursurile nu sunt fondate.
Referitor la stabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, în mod corect instanțele au procedat în acest sens, deoarece natura infracțiunii comise implică o asemenea dispoziție.
În afara motivelor invocate în recurs, Curtea a examinat cauza și din oficiu constatând că nu există nici un motiv, din cele prev. de art. 385 alin. 9.pr.penală care să atragă casarea hotărârii atacate.
Conform art. 193.pr.penală, inculpații vor fi obligați să plătească contestatoarea 1.700 lei cheltuieli de judecată.
Așa fiind, în temeiul art. 385 alin. 15 pct. 1 lit. b pr.penală, Curtea va respinge recursurile inculpaților ca nefondate, obligându-i conform art. 192.pr.penală, la câte 200 lei fiecare în favoarea statului reprezentând cheltuieli judiciare în recurs. Cheltuielile judiciare avansate de stat în soluționarea contestației rămânând în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația în anulare formulată de contestatoarea, domiciliată în comuna nr. 227 județul M, cu privire la decizia penală nr. 332/R/21.05.2009 a Curții de APEL CLUJ.
Desființează decizia penală contestată și,rejudecând recursul, respinge recursurile declarate de inculpații (fiul lui și, născut la 10.01.1938 în comuna nr. 456 județul M) și (fiul lui și, născut la 06.02.1966 în comuna, domiciliat în nr. 227 județul M), împotriva deciziei penale nr. 52/A/26.03.2009 a Tribunalului Maramureș.
Obligă fiecare inculpat să plătească câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, în recurs.
Obligă inculpații să plătească contestatoarei 1700 lei cheltuieli judiciare ocazionate cu soluționarea contestației în anulare.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în soluționarea contestației rămân în sarcina acestuia.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 02 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
Red.
dact./5 ex./19.02.2010.
Președinte:Virgil Viorel AndreieșJudecători:Virgil Viorel Andreieș, Iuliana Moldovan Luminița
