Nerespectarea obligațiilor de a nu transmite informații privind operațiuni ce intră sub incidența legii 656/2002 (legea 656/2002 art. 24). Decizia 165/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Comentarii

0

ROMÂNIA

Dosar nr-

Dosar nr.intern.1614/2008

CURTEA DE APEL B SECTIA I PENALA

DECIZIA PENALĂ NR.165

Ședința publică din data de 01 IULIE 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Ciobanu Corina

JUDECĂTOR 2: Mustață Stan

GREFIER: - -

**************************

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.

Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpații G, și partea civilă STATUL R reprezentat legal prin AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, împotriva sentinței penale nr.705 din data de 13 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală.

Dezbaterile au avut loc la termenul de judecată din data de 09 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, și când Curtea, în temeiul art.306 Cod procedură penală, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16 iunie 2009, iar apoi pentru aceleași motive, la datele de 23 iunie 2009, 30 iunie 2009 și 01 iulie 2009, când a decis următoarele:

CURTEA,

Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.705 din data de 13 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-, s-au dispus următoarele:

În baza art 334 Cod de procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis in judecata inculpatul din art.26 Cod penal rap. la art.11 lit.c si art.11 lit e din Legea nr.87/1994, ambele cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, in art.26 rap. la art. 9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

În baza art.26 rap. la art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal a fost condamnat inculpatul( fiul lui și, născut la data de 22.09.1972 în, Siria, cetățean sirian, studii 6 clase, administrator al - SRL, căsătorit, un copil minor, situația militară satisfăcută, domiciliat în B,-,.42,.274, sector 3, posesor al legitimației de ședere temporară seria H nr.- eliberată de, C, fără antecedente penale) la 6 ani închisoare.

În baza art.65 Cod penal a fost interzis inculpatului dreptul prev de art. 64 lit.c Cod penal, respectiv de a fi administrator al vreunei societăți comerciale pe o durata de 7 ani.

În baza art.7 alin.1 si 2 din Legea nr.39/2003 a fost condamnat inculpatul la 6 ani închisoare.

În baza art.65 Cod penal s-a interzis inculpatului dreptul prev de art.64 lit.c Cod penal, respectiv de a fi administrator al vreunei societăți comerciale pe o durata de 7 ani.

În baza art.23 alin.1 lit.c din Legea nr.656/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal a fost condamnat același inculpat la 6 ani închisoare.

În baza art.23 alin.1 lit.a din Legea nr.656/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal a fost condamnat inculpatul la 6 ani închisoare.

În baza art.33 lit.a rap la art.34 lit.b Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare, sporita cu 2 ani, in final inculpatul urmând a executa o pedeapsa de8(opt) ani inchisoare.

În baza art.35 alin.3 Cod penal s-a aplicat pe lângă pedeapsa principala rezultantă de 8 ani închisoare si pedeapsa complimentara prev de art.64 lit.c Cod penal, respectiv de a fi administrator al vreunei societăți comerciale pe o durata de 7 ani.

S-a făcut aplicarea art 71 -64 lit.c Cod penal.

În baza art.117 Cod penal s-a dispus expulzarea in Siria a inculpatului.

În baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului durata reținerii si a arestului preventiv de la 22.01.2004 la 06.05.2005.

II. În baza art.7 alin.1,2 din Legea nr.39/2003 cu aplicarea art.75 alin.2 Cod penal a fost condamnat inculpatul (fiul lui și, născut la 10.08.1959 în B, sector 5, cetățean R, studii superioare, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, director de dezvoltare la - SRL, domiciliat în B,-, - 18,.B,.9,.32, sector 2, posesor al CI seria - nr.-, CNP -, fără antecedente penale) la 6 ani închisoare.

În baza art.65 Cod penal s-a interzis inculpatului dreptul prev de art.64 lit.c Cod penal, respectiv de a fi funcționar bancar pe o durata de 7 ani.

În baza art.26 rap. la art.23 alin.1 lit.a din Legea nr.656/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal si art.75 alin.2 Cod penal a fost condamnat inculpatul la 6 ani închisoare.

În baza art.33 lit.a rap. la art.34 lit.b Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, sporita cu 2 ani, in final inculpatul G urmând a executa o pedeapsa de8(opt) ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art.71- 64 lit.a teza finala, b,c Cod penal.

În baza art.35 alin.1 Cod penal s-a aplicat pe lângă pedeapsa principala rezultanta de 8 ani închisoare si pedeapsa complimentara prev de art.64 lit.c Cod penal, respectiv de a fi funcționar bancar pe o durata de 7 ani.

În baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicata durata reținerii si a arestului preventiv de la 06.05.2004 la 01.02.2005.

III. În baza art.334 Cod de procedură penală s-a schimbat încadrarea juridica a faptelor pentru care a fost trimis in judecata inculpatul din art.11 lit.c si art.11 lit.e din Legea nr.87/1994, ambele cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, in art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

În baza art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal a fost condamnat inculpatul (fiul lui și, născut la data de 24.04.1971 în -, cetățean, studii 12 clase, necăsătorit, fără copii, stagiul militar satisfăcut, studi 12 clase, domiciliat în B, Calea nr.204, Bl.47,.8,.30, sector 2, posesor al legitimației de ședere temporară seria H nr.-, fără antecedente penale) la o pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art.65 Cod penal s-a interzis inculpatului dreptul prev. de art.64 lit.c Cod penal, respectiv de a fi administrator al vreunei societăți comerciale pe o durata de 7 ani.

În baza art.23 alin.1 lit.a din Legea nr.656/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare.

În baza art.33 lit.a rap. la art.34 lit.b Cod penal a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de3 ani închisoare.

În baza art.86/1 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani stabilit in condițiile art 86/2 Cod penal.

În baza art.86/3 Cod penal pe durata termenului de încercare, s-a impus condamnatului sa se supună următoarelor masuri de supraveghere si obligații:

- să se prezinte lunar la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele stabilite de aceasta instituție;

- să anunțe in prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință si orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea;

- să comunice si să justifice schimbarea locului de munca;

- să comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta;

- să desfășoare o activitate neremunerata de 4 ore săptămânal la o instituție de interes public cu care Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București are protocol de colaborare, in special in domeniul salubrității publice;

- să nu intre in legătură cu ceilalți coinculpați din prezentul dosar.

S-au pus în vedere condamnatului dispozițiile art 86/4 Cod penal.

S-a făcut aplicarea art.71 alin.1 si 5 si art.64 lit.c Cod penal.

În baza art.35 alin.3 Cod penal s-a aplicat pe lângă pedeapsa principala, rezultanta de 3 ani închisoare si pedeapsa complimentara prev. de art 64.lit.c Cod penal, respectiv de a fi administrator al vreunei societăți comerciale pe o durata de 7 ani.

IV. În baza art.334 Cod de procedură penală s-a schimbat încadrarea juridica a faptelor pentru care a fost trimis in judecata inculpatul din art.11 lit.e din Legea nr.87/1994, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, in art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.

În baza art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal a fost condamnat inculpatul (fiul lui și, născut la 14.09.1963 în, Liban, cetățean libanez, studii superioare, necăsătorit, fără copii, stagiul militar satisfăcut, domiciliat în B, șos.- cel nr.16,.22,.22,.6, sector 2, posesor al legitimației de ședere temporară seria H nr.- eliberată de SEIP B, fără antecedente penale) la o pedeapsa de3 ani închisoare

În baza art.86/1 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani, stabilit in condițiile art.86/2 Cod penal.

În baza art.86/3 Co penal pe durata termenului de încercare, s-a impus condamnatului sa se supună următoarelor masuri de supraveghere si obligații:

- să se prezinte lunar la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele stabilite de aceasta instituție;

- să anunțe in prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință si orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcere;

- să comunice si să justifice schimbarea locului de munca;

- să comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta;

- să desfășoare o activitate neremunerata, de 4 ore săptămânal la o instituție de interes public cu care Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București are protocol de colaborare, in special in domeniul salubrității publice.

- să nu intre in legătura cu ceilalți coinculpați din prezentul dosar.

S-au pus in vedere condamnatului dispozițiile art 86/4 Cod penal.

S-a făcut aplicarea art 71 alin.1 si 5 si art.64 lit.c Cod penal.

În baza art.65 Cod penal s-a interzis inculpatului dreptul prev. de art.64 lit.c Cod penal, respectiv de a fi administrator al vreunei societăți comerciale pe o durata de 7 ani.

În baza art.14 si 346 Cod de procedură penală rap la art 998-999 cod civil au fost obligați inculpații, G si, in solidar si cu părțile responsabile civilmente - SRL, cu sediul în Com. șos. -, nr.2-4, Jud.I si - SRL, cu sediul în Com. șos. -, nr.2-4, Jud.I, la plata a 1.149.827.417 ROL, in favoarea părții civile Ministerul Finanțelor Publice - ANAF, cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art.163 alin.5 Cod de procedură penală s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile si imobile, proprii sau in coproprietate, aparținând inculpaților, G si, precum si părților responsabile civilmente - SRL si - SRL până la concurenta sumei de 1.500.000.000 ROL in favoarea părții civile Ministerul Finanțelor Publice - ANAF.

În baza art.191 alin.2 Cod de procedură penală a fost obligat fiecare inculpat, inculpatul in solidar si cu părțile responsabile civilmente - SRL si - SRL, la plata a câte 7.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Au fost respinse cererile formulate de experții Burea, si de suplimentare a onorariului de expertiza.

Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut, în fapt, următoarea situație>

Prin rechizitoriile nr.319/P/2003 si 65/P/2003 au fost trimiși în judecata Inculpații, Al, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.7 alin.1 si 2 din Legea nr.39/2003, art.26 rap. la art.12 lit.b din Legea nr.87/1994, art.293 Cod penal, art.288 alin.1 Cod penal, disjungându-se cercetările pentru inculpatul.

S-a reținut, in esență, ca o parte din membrii grupării infracționale aveau sarcina de a înființa societăți comerciale fantoma prin folosirea în fata autorităților a documentelor de identitate false. După înființare aceste societăți erau administrate in fapt si de către inculpatul.

Inculpații menționați anterior au fost condamnați prin sentința penala nr 1661/23 decembrie 2004 Tribunalului București.

Așa cum se retine prin sentința sus-amintită, inculpații si, au acționat prin folosirea de documente falsificate - aplicarea fotografiei inculpatului pe pașaportul unei alte persoane,.

Inculpatul, sub diferite identități, a înființat mai multe societăți comerciale, printre care si societățile - SRL si - SRL. (a fost condamnat prin sentința penala nr 1661/2004 a TB definitiva prin decizia 4453/2005 a ICCJ).

Condamnatul s-a folosit de identitatea falsa de al pentru a înființa - SRL, fiind arestat preventiv in 10.10.2003. Acest aspect nu a împiedicat desfășurarea operațiunilor prin societatea pe care o administrase si nici retragerile de bani, pentru simplul motiv ca administratorul de fapt era inculpatul, inculpat in cauza de fata.

Organele de politie au procedat la un filaj si la oprirea in trafic a inculpatului care tocmai ieșise din Bank, sucursala, in autoturismul sau găsindu-se facturi in alb, stampilate cu impresiunea - SRL si a altor societăți constituite cu acte false de condamnatul.

Si autoturismul inculpatului a fost verificat, iar in interiorul sau au fost găsite ștampilele societăților - SRL, - SRL, - SRL, - SRL, - & SRL, - SRL, precum si facturi, cecuri in alb, toate cu impresiunile altor societăți comerciale.

Prin verificarea încrucișată la - Bank - Sucursala si la birourile unor notari publici si la Autoritatea pentru, s-a constatat ca la banca sus-amintita aveau deschise conturi si desfășurau activități comerciale următoarele societăți comerciale:

- SRL, respectiv aceeași societate comerciala ale cărei ștampile au fost găsite in posesia inculpatului. Deschiderea de cont a fost operata pe numele persoanei OG, cu utilizarea unei procuri false. Falsul este evident, notarul public arătând ca nu are in mapa sa vreo încheiere de autentificare cu nr 2972/2001, pentru simplul motiv ca pe anul respective cel mai M număr este 2329 (fila 281 dup vol.1).

- SRL, deschidere de cont efectuata pe numele unei terte persoane prin utilizare de procura falsa si legitimatie provizorie de sedere falsa; - SRL cu utilizare de procura falsa; - SRL cu utilizarea unei legitimatii de sedere provizorie falsa, - SRL deschidere de cont realizata (ca si societatea insasi) pe baza unui pasaport falsificat, ștampilelele acestor societati fiind gasite asupra inculpatului.

In afara de aceste sociateti ale caror stampile s-au gasit asupra inculpatului, au mai fost identificate deschideri de cont efectuate pe baza de acte false, privitor la urmatoarele societati: - SRL, - SRL, - Euro 2001 SRL, - SRL, - Grup SRL, - 100 SRL.

De retinut si ca semnatura autorizata la - Bank pentru - & SRL, prin imputernicit, este aceesi cu cea a persoanei care a deschis conturile pentru - SRL si - SRL dupa cum rezulta din raportul de constatare tenhnico stiintifica intocmit in cauza.

Tribunalul a constatat ca pron societatile administrate de facto de catre inculpatul se efectuau transferuri externe de valuta, sumele depasind 3 milioane USD. Din raportul de supraveghere intocmit de BNR nr VIII/1/MP/7448/21.06.2004 (fila 407 dup vol.3), rezulta ca platile au fost efectuate catre aceleasi firme din strainatate, indiferent de ordonatorul R, sub forma de avansuri, care nu au fost justificate ulterior cu documente care sa ateste realizarea importurilor respective. În mai multe cazuri platile externe s-au efectuat catre din jurisdictii necooperante sau care nu au reglementari adecvate in domeniul prevenirii si spalarii banilor, respectiv, Cipru,.

Raportul de supraveghere BNR mai constata ca unele facturi ce au stat la baza viramentelor externe se aseamana foarte mult din punctual de vedere al dispunerii si continutului informatiilor si de asemenea nu contin suficiente elemente pentru identificarea funizorului extern.

Ordinele de plata ce au stat la baza viramentelor nu prezinta suficiente elemente pentru identificarea documentelor ce au generat obligatiile pentru stingerea carora s-au efectuat platile.

Concluziile raportului de supraveghere BNR sunt pertinente, in conditiile in care cu exceptia - Euro SRL si - Activ SRL, celelalte societati susmentionate nu au efectuat niciodata operatiuni de import.

A considerat Tribunalul că în mod absolut surprinzator, expertii ce eu efectuat expertizele financiare in faza de judecata, au apreciat ca nu este nimic nelegal in cauza de fata.

Astfel s-a reținut că raportul de expertiza intocmit in faza de judecata de 3 experti, desi deculpabilizeaza in mod staruitor pe toti inculpatii, confiinteste faptul ca nu s-au putut face verificari la societatile fictive deoarece, asa cum era de asteptat, acestea au functionat numai scriptic, nicio persoana neputind fi gasita si niciun document contabil nefiind arhivat, pe baza caruia sa se poata face verificari incrucisate.

Expertii arata ca nu au putut sa deceleze de unde si-au procurat marfa aceste societati, prin cine a fost distribuita care au fost parrtenerii de afaceri. Practic, intreaga expertiza s-a desfasurat pe baza documentelor cu aparenta de legalitate, documente utilizate de firmele "la vedere" si fara a se da posibilitatea analizarii raporturilor fundamentale. Or, de esenta spalarii banilor este obtinerea ilicita de bani sau bunuri si introducerea acestora in circuite comerciale legale, pentru a se disimula originea lilicita a acestor bunuri. În aceste conditii, decelarea raportuliror legale, cu ignorarea celor din care au provenit aceste bunuri prezinta o minima importanta pentru instanta.

Referitor la deschiderile conturilor la Bank s-a reținut că expertii pretind ca au verificat actele depuse la dosarul de deschidere de cont, iar numele si semnatura autorizata sunt in concordanta cu persoanele abilitate conform documentelor prezentate de client in momentul solicitarii deschiderii contului, însă Tribunalul a primit cu rezerve aceste aspecte in conditiile in care din raportul de constatare grafologica intocmit in cauza, rezulta ca in cazul mai multor societati semnatura a fost executata de aceeasi pesoana ca imputernicit.

Desi BNR a constatat ca s-au efectuat cazuri de depunere de numerar in contul current al - Euro 2001 SRL de persoane care nu aveau dreptul sa opereze pe contul respectiv, incalcindu-se prevederile capitolului V pct 5.1 din Procedura de lucru pentru deschiderea, functionarea si inchiderea conturilor curente la Bank, expertii din faza cercetarii judecatoresti nu analizeaza acest aspect si conchid ca incumpatul G, manager operatiuni a actionat perfect.

A mai reținut Tribunalul că, asa cum s-a aratat anterior, majoritatea societatilor comerciale implicate in cauza nu au facut operatiuni de export, astfel incit mentiunile expertilor ca toate operatiunile efectuate de aceste societati sunt legale, or dupa cum ar rezulta din documente, aceste susțineri sunt vadit mincinoase sau cel putin trunchiate. Nu a existat niciun motiv sa transfere in exterior valuta, operatiunile fiind vadit ilicite.

Inculpatul a deschis mai multe circuite financiare fictive prin intermediul societatilor constituite cu acte false pe care le administra in fapt, cu societati administrate de alti doi coinculpati din cauza, respectiv numitii si.

Acestia din urma au avut o participatie mult mai in cadrul grupului infractional, urmarind doar sa-si justifice marfurile cumparate fara documente legale si pe care le comercializau.

Rolul lor a fost doar unul de executie si dispensabil, putind fi oriciond inlocuiti de alti comercianti romani sau straini care voiau sa-si justifice marfurile cu provenienta indoielnica. De altfel, s-a apreciat că aceasta participatie marginala, urmează a fi avuta in vedere la individualizarea pedepselor, mai ales in conditiile in care inculpatul a avut o atitudine cooperanta.

S-a constata că schema infractionala era relativ simplă, desi implica mai multi si o incrdere majora intre mambri grupului infractional.

Astfel inculpatul cumpara marfuri de pe piata neagra, fara documente justificative, aprovizionindu-si societatile - SRL, - SRL, - SRL iar ulterior accepta de la societatile fantoma administrate in fapt de inculpatul, facturi prin care se atesta ca ar fi cump[arat produsele de la aceastea (- SRL, - SRL, - SRL, - 100 SRL).

Inculpatul efectua imediat sau in ziua urmatoare retragerile de numarar avansate de inculpatul si isi retinea un commision de 2% din suma, restituindu-i acestuia banii.

Inculpatul a avut un comportament sincer, declarind in fata organelor judiciare ca achizitiona marfurile nu de la inculpatul, ci de la diferiti engrosisti, fara documente justificative.

Cu ocazia controlului efectuat de ANAF in perioada 8 iunie - 7 iulie 2007 la - SRL, administrata de inculpatul s-au constatat grave deficiente in inregistrarea in contabilitate a unor produse, stocurile faptice de produse, necorespunzind cu cele din scripte. Procedind la verificarea facturilor, s-a constatat ca au fost emise mai multe facturi de catre - SRL catre doua societati apartinind inculpatului, respectiv - SRL si - SRL prin care se atesta plata de mai multe ori pentru acelasi produs, (fila 112 dup vol.3). Inculpatul a recunoscut ca nu vizau raporturi fundamentale reale, ci unele fictive prin intermediul firmelor lui.

In acest mod, prin inregistrari in contabilitate ale unor documente false, a diminuat impozitul pe profit cu suma de 484.644.799 ROL. S-a diminuat in mod corespunzator și TVA aferenta lunilor septembrie-decembrie 2003.

Un control similar s-a efectuat si la - SRL administrată tot de, unde s-au identificat aceleasi lipsuri (fila 172 dup vol.3).

Organele fiscale au constatat ca exista mai multe facturi intre societatea inculpatului si - SRL, - SRL, - 100 SRL prin care se pretinde ca in patrimonial - SRL au intrat mai multe produse, dar nu s-a gasit vreun inscris privind receptia cantitativa a marfurilor si nici nu s-a trecut vreun numar pe notele de intrare receptie, nu s-au intocmit fise de magazie ridicind ab initio problema caracterului fictiv al acestor tranzactii.

Si in acest caz inculaptul a aratat ca au existat raporturi comerciale fictive, inculpatul ridicind banii in urma efectuarii platilor de catre si restituindu-I dupa ce isi pastra un commision de 2%.

Datorita acestui procedeu inferactional s-a diminuat impozitul pe profit si TVA de plata.

Cei doi coinculpati au fost filmati de mai multe ori impreuna in Bank efectuind tranzactii, sumele pe care le retragea imediat fiind identice sau cel putin cu variatiuni minime (mai putin comisioanele bancare) cu sumele depuse anterior de inculpatul.

Dealtminteri inculpatul a avut declaratii sincere nu numai in fata organelor fiscale, ci si in fata organelor de urmarire penala (filele 153-158 dup vol.1) aratind in mod detaliat, modalitatea in care a savirsit infractiunile si a colaborat in mod illicit cu inculpatul.

In declaratia data in faza de urmarire penala (fila 157 dup vol.1), inculpatul precizeaza cu exactitate ca a fost racotat de catre inculpatul, care i-a propus sa scoata bani cash prin intermediul firmelor fantoma, in schimbul unui commision. Totodată, a detaliat asupra mecanismului infractional descris anterior, care schematic prezentat, consta incumparareade la engrosisti fara documente justificative de catre,revinzareala clienti de incredere (vechi, dupa cum ii numeste inculpatul),obtinerea de facturi justificative de la firmele fantomaale lui,efectuarea de plati catre acestea,scoaterea banilorde catre sirestituirea lorlui in schimbul unui comision de 2%.

Inculpatul a ararat in mod expres ca inculpatul este persoana care i-a remis facturile stampilate ale societatilor SRL si SRL.

Mai reține instanța de fond că singurele persoane care militeaza pentru legalitatea acestor operatiuni sunt expertii judiciari desemnati in cauza. Chiar daca inculpatul administrator arata ca nu a incheiat niciodata vreo conventie cu privire la aceste bunuri si chiar daca in contabilitate apar de mai multe ori plati pentru aceeasi marfa, expertii din faza de judecata arata ca totul este corect. Oricum, mai arata ca nici nu cunosc termenul de societate fantoma, desi acesta semnifica in mod uzual orice societata intocmita cu acte false si care nu opereaza decit in scripte. Desi la dosarul cauzei era depusa sentinta penala 1661 din 23 decembrie 2004 a Tribunalului B prin care fusesera anulate o gama larga de insrisuri ce au stat la baza insrcrierii unora din societatile din prezenta cauza, expertii au ignorat acest lucru si au precizat ca societatile respective functioneaza legal. Anterior, cind au descris procedura de convocare au aratat ca aceste societati nu mai figureaza la adresele de la Registrul Comertului si nici nu au putut gasi vreun document contabil al acestora. Evident, constatarile sunt contradictorii si toate acestea au fost folosite de experti ca sa pretinda ca din punct de vedere bancar toate operatiunile sunt corecte. Or, tocmai acest aspect este de esenta spalarii banilor si anume ca banii iliciti sunt introdusi in raporturi bancare la vedere, corecte pentru a li se crea o aparenta de legalitate. Din acest punct de vedere raportul de experetiza intocmit de cei 3 experti, apare ca inutil, acestia antamând superficial raporturile licite ale participantilor, cu ignorarea raporturilor fundamentale despre care s-au multumit sa arate ca nu exista societati fantoma care sa fi contractat, ci doar unele care nu au sediu si nici documentatie si sunt intocmite cu acte false (dar nu sunt societati fantoma in opinia expertilor).

S-a apreciat în acest context de către judecătorul fondului că la dosarul cauzei nu exista probe suficiente pentru retinerea infractiunii de luare de sau marturie mincinoasa cu privire la acesti experti judiciari, dar oricum raspunsurile la obiectivele stabilite sunt surprinzatoare si se observa cu deosebire dorinta majora a expertilor de a deculpabiliza pe inculpati.

În aceste conditii au fost reținute ca fiind pertinente constatarile Garzii Financiare care a putut analiza documentele primare din contabilitatea societatilor administrate de, respective - SRL si - SRL, ocazie cu care s-a retinut ca s-au inregistrat in contabilitate un numar de 15 facturi cu valoarea totala de 2.306.909.242 lei, fara a avea corespondent in realitatea faptica, neexistind vreun raport commercial cu societatile fictive ale inculpatului, impozitul pe profit diminuindu-se cu 484.644.799 lei in ceea ce priveste raporturile comerciale ale societatii - irom SRL si 168.666.235 lei diminuare impozit pe profit si 128.186.38 lei.

Inculpatul a procedat in mod similar si in ceea ce priveste raporturile cu coinculpatul.

Si acesta din urma a profitat de oportunitatea oferita de inculpatul, introducind in contabilitatea societatii pe care o administra, respectiv - 007 SRL, documente fiscale false in scopul diminuarii scriptice a profitului si sustragereii de la plata impozitului pe profit si a TVA.

Inculpatul a introdus in contabilitate facturile seria - - cu valoare de 35.319.200.200 lei, - nr - cu valoare de 39.371.150.000 lei, - nr - cu valoarea 32.103.482.158 lei si - - cu valoarea 5.200.300.000 lei, emise de - & SRL, - Total SRL si - Activ SRL.

, platile ar fi semnificat contravaloarea unor servicii de management si comisioane. Asa cum s-a aratat anterior, societatile "prestatoare de servicii" au fost constituite cu acte fictive, nu au prestat niciodata astfel de activitati si de altfel nici nu aveau potența financiara sau de personal pentru presta astfel de servicii manageriale.

In ceea ce priveste prejudiciul produs prin astfel de fapte, s-a dispus disjungerea datorita complexitatii expertizelor de specialitate.

Inculpatul a avut la rindul sau un comportament sincer in faza de urmarire penala, decelind organelor de ancheta procedeul infractional, aspect ce se va reflecta si in individualizarea pedepsei.

Ca si in cazul celuilalt coinculpat, a precizat ca l-a cunoscut pe inculpatul, tot la Bank, acesta propunindu-i sa obtina bani cash din firme prin contracte fictive, inculpatul urmind sa-I faca plati efective, iar banii scosi din banca de si inapoiati lui contra unui comision de 2% (fila 131 dup vol.1).

Tribunalul a considerat că inbculpatul a avut o atitudine nesincera, înercând sa-si justifice prezenta in Bank prin prietenia cu un anume, observându-se că sustinerile sale sunt inlaturate de declaratiile casierilor care au aratat ca acesta facea in mod current operatiuni bancare, de procesele de filaj si plansele fotografice din care rezulta ca se afla in compania celorlalti coinculpati, si si nu a acelei persoane despre care Frontiera a precizat ca a parasit teritoriul Romaniei inca din 03.11.2003.

Martorul, casier la Bank a arătat de asemenea ca l-a recunoscut pe inculpatul ca fiind persoana care in perioada ianuarie 2003 - ian 2004 a venit la banca si a efectuat operatiuni bancare (fila 199 dup vol.1), acesta venind la banca chiar si de mai multe ori pe zi. Uneori venea impreuna cu alte persoane, alteori singur (fila 200 dup vol.1).

Inculpatul manipula inscrisurile remise de casier si lua el insusi banii ridicati, aspect care este incompatibil cu statutul de asa zisa garda de corp pe care acesta incearca sa si-o aroge in fata organelor de urmarire penala. Important este faptul ca inculpatul nu figura pe vreunul din acele acte.

In pofida acestui fapt, inculpatul G, manager operatiuni la Bank - Sucursala a dat telefon martorului si il anunta ca va sosi numitul sa ridice bani. Astfel de atentionari nu se regasesc in fisa postului inculpatului G, nu erau comune si altor clienti si aveau rolul de a atrage atentia casierului sa nu creeze probleme acelei persoane, de a-l influenta.

Inculpatul remitea casierului si biletele prin care scria numele societatii și suma de bani ce urma sa fie ridicata de. Nici acest procedeu nu se regaseste in fisa postului si in nici un alt document care reglementeaza activitatea bancara. Printr-o astfel de modalitate inculpatul voia sa se asigure de inexistenta oricarei piedici la ridicarea banilor de catre inculpatul. nu era legitimat de nimeni, iar in conditiile in care managerul de operatiuni se interesa direct si dadea ordine sa fie efectuata plata, orice suspiciune a celor cu functie de executie era inlaturata., expertii din faza de judecata au apreciat ca inculpatul Gaa vut un comportament ireprosabil si sub acest aspect, iar acordarea de ordine, telefoane, biletele casierului privind efectuarea unei plati, desi nu avea astfel de atributiuni nu au ridicat nicio suspiciune.

Martorul a aratat in mod expres ca inculpatul i-a dat ordine si sugestii privind ridicarea unor sume de bani de catre inculaptul, aduse la indeplinire de casier, desi acestea erau date in afara atributiunilor de serviciu, managerul de operatiuni neavind printre instrumentele legale aflate la dispozitie si pe cel de a trimite biletele casierilor cu privire la anumiti clienti si nici sa-i sune sa faca anumite plati, acest din urma procedeu fiind redundant, plătile faindu-se in urma ordinelor de plata nu a telefoanelor directorului. De aici se deduce ca inculpatul a dorit doar sa se asigure personal ca nu vor exista disfunctionalitati in ceea ce priveste ridicarea frauduloasa de bani de catre, care dealtfel nu avea nicio calitate formala de ridicare a banilor, iar casierul nu va trece la verificari amanuntite cu privire la cel caruia ii remite efectiv banii.

Inculpatul G era constient de faptul ca insistentele sale ar putea ridica totusi anumite neclaritati casierului care era pus in situatia de a remite banii unei persoane fara nicio legatura cu operatiunile respective si i-a dat in multiple rinduri asigurari acestuia că "lucrurile se vor aranja pe parcurs" (fila 200 dup vol.1).

De asemenea s-a reținut că inculpatul G proceda la fel si in cazul altor casieri.

Astfel, asa cum rezulta din declaratia martorei (fila 206 dup vol.1) inculpatul Gav enit de mai multe ori la casierie impreuna cu inculpatul si i-a predat biletele in care erau scrise suma si societatea de pe care urma sa se faca retragerea de catre numitul.

Inculpatul G, a procedat de altfel si la o "instruire" prealabila a casieritei, precizindu-i ca dl. va veni la banca pentru toate operatiunile mai multor societati comerciale pentru care se deschisese cont. Discutia era necesara ca si in cazul celuilalt casier pentru ca acesti functionari sa nu intervina inoportun in planul infractional in conditiile in care inculpatul nu figura formal ca imputernicit, iar casierii cunosteau acest lucru.

Inculpatul a mai precizat punctual casieritei de unde urmau sa fie scosi banii de catre, la aceasta discutie fiind impreuna cu acesta din urma. Prin prezenta fizica a inculpatului, manager operatiuni, functionarii inferori nu au mai refuzat retragerile, supunindu-se ordinelor directe date de inculaptul.

Si martorul, casier, arata ca a primit biletele de la inculpatul G referitoare la sumele de bani pe care trebuia sa le ridice inculpatul, martorul trebuind sa se asigure ca aceste sume se aflau in casierie. Procedeul utilizat de inculpatul este illegal, neexistind vreo atributie de serviciu care sa-i permita sa dea astfel de dispozitii functionarilor privind pregatirea unor sume de bani la retragere in favoarea unor persoane straine de contracte si care nu aveau imputerniciri.

Martorul a adus la cunostinta nelegalitatea acestor dispozitii inculpatului G, precizindu-i ca inculpatul nu are vreo calitate sa efectueze operatiuni, titular fiind o alta persoana (fila 201 dup vol.1) numai ca inculpatul G, manager de operatiuni, a dat asigurari martorului casier ca totul este in regula si trebuie sa continue efectuarea operatinii, adevaratul imputernicit urmind sa vina ulterior si sa semneze actele.

Majoritatea persoanelor care functionau in banca aveau cunostinta despre legatura strinsa dintre inculpatul G si inculpatul, fiind vazuti de mai multe ori in biroul lui, asa cum rezulta din declaratiile martorilor directi (paznic),.

Totodată, plansele fotografice rezultate din examinarea inregistrarilor video din Sucursala Bank (fileleel 265-279 dup vol.1) vin sa confirme spusele casierilor, inculpatul G fiind identificat la casierie discutind cu casierii si remitindu-le biletele. Imediat apareau si inculpatii și ridicind bani sau efectuind operatiuni bancare. Retragerile s-au facut din conturile societatilor - SRL, - SRL, - SRL si - SRL.

Tot in ceea ce priveste activitatea infractionala a inculpatului G, instanța de fond a retinut ca la momentul perchezitionarii autovehiculului de inculpatul a fost gasit, printre altele, si un formular de dispozitie de plata externa completat la pozitia ordonator cu denumirea - & SRL, avind aplicata stampila societatii. Formularul nu era completat cu privire la valoarea tranzactiei, descrierea si justificarea acesteia.

Pe lânga semnaturile ordonatorului (una lizibila si una acoperita cu pasta A, ambele semnate de aceeasi persoana) formularul mai este semnat la rubrica destinata vizei lucratorlor bancari de inculpatul G, asa cum rezulta din raportul de expertiza grafologica intocmit in cauza (fila 306 dup).

Inculpatul a avut o atitudine sicanatorie, refuzind sa ea scripte de comparație, pretinzind in mod rizibil ca nu stie sa scrie si sa citeasca in nicio limba, inclusiv sa se semneze (sustinerile sale sicanatorii fiind contrazise de depozitiile martorilor casieri, mentionate anterior, care au precizat ca l-au vazut semnind in mai multe rinduri in fata lor).

Cu privire la deschiderea de cont a societatii & SRL, martorele si au precizat ca dosarul de deschidere de cont le-a fost prezentat direct de catre inculpatul Aceeasi situatie era de altfel si in cazul tuturor societatilor administrate in fapt de inculpatul abdulkader, dupa cum rezulta din declaratia martorei, inculpatul G chemind-o in biroul sau si inminindu-I dosarele. Ca si in cazul casierilor, inculpatul G dadea asigurari functionarei ca totul este in regula, aceasta nemaiavind de ce sa mai verifice inca o data actele, atita vreme cit directorul spunea ca totul este legal. În mod evident situatia era cu totul alta, conturile fiind deschise cu acte false, procuri false si prin substituire de persoana. Acest din urma procedeu este exemplificat de deschiderea conturilor pentru - & SRL si - SRL pentru care a semnat aceeasi persoana, desi apar doua pesoane diferite in calitate de imputerniciti.

referitor la încadrarea juridică, Tribunalul a reținut că fapta inculpatului de a adera la un grup infractional format din inculpatii Al, inculpati condamnati prin sentinta penala nr 1661/23 decembrie 2004, modificata prin decizia nr 236/2005 a, dar si din inculpatii din prezenta cauza, intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art.7 alin 1 si 2 din Legea nr.39/2003.

S-a considerat că grupul infractional exista independent de condamnarile din sentinta susmentionata. In dosarul de fata inculpatul avea o functie de conducere, utilizind actele false procurate in mod constant de la inculpatii Al, a racolat pe functionarul bancar G, care avea drept atributii, conspirarea sa, deschiderea de conturi în mod ilicit si asigurarea retragerilor bancare ilicite.

Inculpatul a mai racolat si pe inculpatii si istambouly, speculind dorinta acestora de a obtine documente justificative pentru marfurile făra provenienta legala pe care le comercializau si dorinta acestora de a nu plati impozit pe profit.

Nu au deci relevanta, în opinia instanței fondului, achitarile pronuntate fata de Al, pentru infractiunea prevazuta de art.7 alin 1 si 2 din Legea nr.39/2003 din sentinta Tribunalului B deoarece instanta respectivă nu a avut in vedere intreaga activitate a grupului infractional decelata abia cu ocazia solutionarii prezentei cauze.

Fapta aceluiași inculpat de a sprijini pe inculpatii si la evidentierea in actele contabile ale societatilor comerciale, de cheltuieli ce nu au la baza operatiuni reale, in scopul diminuarii impozitului prin remiterea repetata de documente fiscale ce atestau raporturi comerciale ce nu existau in realitate intrunesc elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art.26 rap. la art.9 alin.1 lit c din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

S-a invocat faptul că Tribunalul a pus in discutie incidenta acestui articol desi nu sub forma expresa de schimbare a incadrarii juridice, deoarece strict formal nu este o schimbare de incadrare in conditiile in care aceasta procedura ar implica doua acte normative in vigoare, or in speta de față Legea nr.87/1994 s-a abrogat, continutul art.11 lit.e si c, fiind preluat de art 9 lit.c din Legea nr.241/2005 sub forma complicitatii, însă pentru evitarea neclaritatilor in dispozitiv, si pentru a se explicita existenta aceste infractiuni ce nu se regaseste in rechizitoriu, s-a preferat inserarea in dispozitiv a incidentei art.334 Cod de procedură penală.

Fapta inculpatului de a transfera sume mari de bani, stiind ca provin din infractiuni de evaziune fiscala, folosind documente justificative false in scopul ascunderii originii ilicite a acestor bani, intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art.23 al 1 lit a din Legea nr.656/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

Totodată, s-a apreciat că faptul de a dobindit sume mari de bani prin perceperile de comisioane din sumele transferate, stiind ca acestea proveneau din evaziune fiscala intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art.23 alin.1 lit c din Legea nr.656/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

Faptele fiind concurente s-a reținut și aplicarea art.33 lit.a si 34 lit.b Cod penal.

Fapta inculpatului G de a adera la un grup infractional constituit, fiind racolat de inculpatul, sprijinind in mod direct aceasta persoana prin dispozitii directe date functionarilor bancari si prin influentarea acestora dindu-le credinta ca ar fi verificat el insusi actele si totul este legal, iar lipsurile se vor remedia, intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art.7 alin.1 si 2 din Legea nr.39/2003.

Inculpatul a semnat in alb documente bancare detinute, utilizate de inculpatul, conferindu-I acestuia cel putin sprijinul moral in desfasurarea activitatii infractionale, stiind ca va fi sprijinit de managerul de operatiuni in cazul in care va avea dificultati cu desfasurarea planului infractional.

Fapta aceluiasi inculpat care in calitatea sa de manager operatiuni a influentat functionarii cu atributii de executie si le-a dat dispozitii s afaca plati lui, desi stia ca acesta nu are vreo calitate si l-ea comunicat casierilor ca imputernicirile vor aparea ulterior, facilitind astfel inculpatului activitatea de spalare de bani si externalizare a unor mari sume de valuta, întruneste elementele constitutive ale infractiunii prev de art.26 Cod penal raportat la art.23 alin.1 lit a din Legea nr.656/2002 cu aplicarea art.41 alin 2 Cod penal.

S-a reținut de asemenea aplicarea dispozitiilor privind concursul real de infractiuni.

Fapta inculpatului de a introduce in contabilitate documente fiscale prin care se atesta operatiuni comerciale fictive, in scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale, intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art.9 alin.1 lit c din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

Fapta aceluiasi inculpat de a transfera diferite sume de bani proveniti din activitatea de evaziune fiscala, in scopul disimularii originii ilicite, intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art.23 alin.1 lit.a din Legea nr.656/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

S-a făcut aplicarea dispozitiilor referitoare la concursul real de infractiuni.

Fapta inculpatului de a introduce in contabilitate documente fiscale prin care se atesta operatiuni comerciale fictive, in scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

La individualizarea pedepselor aplicate in cauza, instanta de fond a avut in vedere pentru toti inculpatii criteriile de individualizare prevazute de art 72 Cod penal.

Astfel, s-a ținut seama de gravitatea Maf aptelor savirsite si de prejudiciul ridicat care a fost produs si nu a fost acoperit pâna in prezent, de faptul că planul infractional a fost bine organizat, ingreunind activitatea organelor de cercetare penala.

Sub același aspect s-a reținut că inculaptul a avut o atitudine siccanatorie in fata organelor de urmarire penala, refuzind colaborarea si acordarea de scripte de comparattie, aratind ca nu stie nici sa se semneze, probabil gresit consiliat. Acesta a avut o atitudine extrem de nesincera pe parcursul intregului process penal. A avut un rol hotarâtor in gruparea infractionala, ocupindu-se cu organizarea si racolarea de noi membrii.

S-a apreciat că se impune aplicarea si a unui spor de pedeapsa pentru a se sublinia gravitatea faptelor care intra in componenta concursului real si pentru a nu se crea o situatie de impunitate pentru unele din ele.

Ca pedeapsă complementară, a fost interzis acestui inculpat dreptul de a mai fi administrator al vreunei societati conmmerciale.

Împotriva aceluiași inculpat a fost dispusă și măsura de siguranță expulzării sale in Siria, prezența sa pe teritoriul statului R fiind considerată indezirabila datorita pericolului major pe care il reprezinta pentru ordinea de drept, neavând relevanță casatoria sa cu un cetatean S-a apreciată că este permisa ingerinta statului in viata de familie pentru cazuri de ordine publica, or, in speta de fata periculozitatea majora pentru societate a inculpatului a fost pe deplin dovedita.

S-a apreciat că Inculpatul G reprezinta cel mai periculos exponent al gruparii infractionale trimis in judecata, întrucât în lipsa sa, toti ceilalti coinculpati nu ar fi putut sa-si aduca la indeplinire planul infractional, raminind cu activitatea ilicita in zona falsurilor in documentele contabile, usor de identificat la primul control al organelor fiscale.

S-a reținut că inculpatul s-a implicat in mod activ in gruparea infractionala, permitind externalizarea unor mari sume de bani, in calitatea sa de manager operatiuni de la Bank și a inselat increderea acordata prin pozitionarea sa intr-o functie de conducere, intr-o unitate bancara devenind nedemn pentru ocuparea unei astfel de functii pe viitor, in conditiile art.65-64 lit.c Cod penal.

Ca atare s-a retinut in sarcina sa, in aceste conditii, circumstante agravante legale, fiind inadmisibil ca un inalt functionar bancar sa aiba un astfel de comportament infractional. În același sens s-a reținut ca fara aportul sau esential, prejudiciul nu s-ar fi produs sau ar fi fost imediat sesizat, iar atitudinea sa procesuala a fost una de o nesinceritate deosebita.

S-a aplicat si un spor de pedeapsa inculpatului, pentru a nu se crea o situatie de impunitate pentru vreuna din pedepsele aplicate, dar si pentru a se sublinia periculozitatea deosebita a inculaptului

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat că fata de ambii inculpati se impune executarea pedepselor in regim privativ de libertate.

În ceea ce ii priveste pe inculpatii si, s-a reținut că acestia au avut o atitudine cooperanta, cel putin in activitatea de urmarire penala, sprijinind decelarea gruparii infractionale si a mecanismului sau de operare.

Rolul acestora a fost unul neesential, fiind oricum inlocuibili cu orice comerciant ar fi vrut sa-si micsoreze impozitele in mod illicit. Nu exista aptitudini personale deosebite ale acestora care sa denote o periculozitate extrema, astfel incit s-a apreciat că fata de aceștia se pot aplica pedepse neprivative de libertate. S-a stabilit în sarcina lor obligația de a nu intra in legatura cu ceilalti coinculpati avind in vedere influenta negativă a acestora și de a desfasura activitati lucrative de 4 ore saptaminal in favoarea unei institutii de interes public pentru a constientiza mai bine valoarea muncii oneste.

În ceea ce priveste latura civila, Tribunalul a apreciat că se impune a fi admisă in tot actiunea civila formulată de ANAF. Întrucât controlul efectuat de organelle fiscale la societatile administrate de inculpatul nu a fost contestat de vreunul dintre participantii procesuali, motiv pentru care au fost obligați inculpatii, G si, in solidar si cu partile responsabile civilmente - SRL si - SRL, la plata a 1.149.827.417 ROL cu titlul de despagubiri civile.

S-a considerat că și inculpatul G se impune a fi obligat la plata acestei sume, deoarece desi nu a participat direct la raporturile comerciale fictive dintre inculpatul si, a acceptat ca activitatea sa de sprijinire a grupului infractional sa afecteze corecta colectare a taxelor si impozitelor de catre organele fiscale.

Cu privire la prejudiciul produs prin intermediul societetilor administrate de inculpatul, s-a constatat că s-a disjuns cercetarea penala datorita complexitatii expertizei.

S-a instituit și masurii sechestrului asigurator asupra bunurilor partilor obligate la suportarea despagubirilor, pâna la concurenta sumei de 1.500.000.000 ROL, valoarea probabila la care se ajunge adaugindu-se chaltuielile de executare, considerându-se că se impune ca sechstrul sa opereze si asupra bunurilor detinute de parti in coproprietate, acestea avind posibilitatea sa solicite partajul pe cale directa sau pe calea contestatiei la executare in conditiile legii civile.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel, în termen legal atâtinculpații(la data de 17 iunie 2008), (la data de 16 iunie 2008), (la data de 18 iunie 2008) și (la data de 16 iunie 2008), cât șipartea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - reprezentant legal al STATULUI ROMÂN(la data de 26 iunie 2008).

Apelantul inculpat, asistat juridic de apărător ales, atât prin intermediul motivelor scrise de apel depuse la dosarul cauzei la termenul de judecată din data de 09 octombrie 2008, cât și cu prilejul dezbaterilor orale asupra apelului, desfășurate în ședința publică din data de 09 iunie 2009, invocat față de hotărârea instanței de fond următoarele critici:

1. Hotărârea instanței de fond este lovită de nulitate absolută, întrucât s-au încălcat disp. art.334 Cod de procedură penală privind punerea în discuție a noii încadrări juridice a infracțiunii reținute în sarcina sa, în sensul că instanța de fond a omis să pună în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor din art.26 Cod penal rap. la art.11 lit.c și art.11 lit.e din Legea nr.87/1994, ambele cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, în art.26 Cod penal rap. la art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, or, în opinia sa, o atare nelegalitate nu poate fi înlăturată de către instanța de control judiciar, fără privarea de posibilitatea de a se apăra în dublu grad de jurisdicție; în considerarea acestui motiv de apel, s-a solicitat potrivit art. 379 pct. 2 lit.b Cod de procedură penală, admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru respectarea disp.art.334 Cod de procedură penală.

2. Constatările instanței de fond cu privire la existența grupului infracțional organizat la care s-a reținut că și el ar fi aderat, nu sunt întemeiate deoarece cu putere de lucru judecat prin sentința penală nr.1661/23 decembrie 2004 s-a reținut că nu există nici o legătură între inculpații judecați în baza acestei hotărâri și inculpații și G, astfel încât nefiind îndeplinite condițiile legale privitoare la existența grupului infracțional a solicitat pronunțarea unei soluții de achitare conform art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a Cod de procedură penală pentru infracțiunea de crimă organizată prev.de art.7 alin.1 și 2 din Legea nr.39/2003. În susținerea aceluiași motiv de apel a fost invocat și faptul că hotărârea pronunțată de instanța de fond este în contradicție și cu încheierea din 28 aprilie 2005 Tribunalului București prin care s-a înlocuit măsura arestării preventive, încheiere prin care instanța a reținut că nu a existat o legătură între inculpatul și numiții Al,.

3. Instanța de fond a dispus în mod greșit condamnarea sa pentru infracțiunea prev. de art.26 Cod penal rap. la art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, deoarece lipsește unul din elementele constitutive ale acestei infracțiuni, motiv pentru care a solicitat cu privire la această faptă pronunțarea unei soluții de achitare întemeiată pe disp.art.10 lit.d Cod de procedură penală. În susținerea acestui motiv de apel, apărarea inculpatului a învederat că acesta nu a fost administrator de fapt al societăților la care se face referire în rechizitoriu, nu avea nici o calitate față de acestea, ci ele erau administrate legal de către o persoană pe nume, în numele căruia a acționat și despre care cunoștea că lucrează legal, fapt dovedit prin declarațiile constante ale inculpatului care se coroborează atât cu înscrisurile emanând de la Registrul Comerțului, depuse la dosar la termenul din data de 21 aprilie 2005 (filele 119 -137), din care rezultă existența persoanei care figurează în datele Registrului Comerțului ca împuternicit al societăților respective și care atestă deopotrivă că acele societăți au continuat să funcționeze și după arestarea inculpatului, precum și cu declarațiile martorilor audiați în cauză, care au susținut că numitul venea deseori la bancă, însoțit de inculpatul, dar necunoscând limba română numitul nu se prezenta la ghișeu. În plus a mai fost invocat și faptul că, astfel cum rezultă din copia pașaportului depusă la dosar, în perioada iulie/august 2003 - ianuarie 2004 inculpatul a fost plecat de mai multe ori în Siria, or în toată această perioadă cât a lipsit din țară, activitatea societăților în discuție s-a desfășurat prin reprezentantul legal al acestora, sau probabil prin alte persoane ce l-au reprezentat pe acesta, situație ce dovedește că nu inculpatul este cel care administra societățile și nu el a emis documente justificative false, iar pe de altă parte, acesta nici nu știe să scrie, astfel că nu putea să semneze documentele fiscale pretins a fi fost emise în fals, împrejurare reținută chiar și de către rechizitoriu care a stabilit că el nu a semnat nici unul din documentele în discuție. Tot cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală s-a mai arătat că față de faptul că prin sentința instanței de fond se reține în raport de declarațiile inculpatului că acesta în primă fază cumpăra mărfuri de pe piața neagră pe care le vindea la clienții de încredere fără documente justificative și numai după aceea, în altă fază înregistra pe baza unor acte false operațiunile ca provenind de la societățile, etc, indiscutabil nu se poate reține complicitatea inculpatului cu privire la această infracțiune, deoarece prejudiciul se producea în prima fază, aceea a achiziționării mărfurilor și a vânzării lor către clienții de încredere, ceea ce nu are legătură cu acest inculpat, iar în cea de-a doua fază, a înregistrării operațiunilor create în primă fază, se plăteau impozite, astfel că nu se poate vorbi de o diminuare a acestora.

4. Instanța de fond a dispus în mod greșit condamnarea sa pentru infracțiunea prev. de art.23 alin.1 lit.a din Legea nr.656/2002, deoarece nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal rap. la art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, nu poate exista nici infracțiunea de spălare de bani, în cauză nefiind dovedit caracterul ilicit al transferurilor pretins a fi fost făcute, astfel că în opinia sa sunt incidente prevederile art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a Cod de procedură penală.

5. În mod greșit s-a dispus condamnarea sa și pentru infracțiunea prev. de art.23 alin.1 lit. c din Legea nr.656/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal (dobândirea de comisioane), întrucât în cauză nu există probe care să dovedească faptul că el ar fi dobândit sume de bani, declarațiile sale în sensul că nu a primit nici un comision din valoarea tranzacțiilor efectuate, fiind susținute și de coinculpatul care a arătat că niciodată nu i-a înmânat sume de bani din sumele pe care le obținea în urma tranzacțiilor; în considerarea acestui motiv de apel s-a solicitat pronunțarea unei soluții de achitare pentru această faptă, în temeiul disp.art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a Cod de procedură penală.

6. În subsidiar, în situația în care motivele de apel s u s-menționate nu ar fi acceptate de instanță, s-a solicitat ca avându-se în vedere atitudinea sa corespunzătoare manifestată pe întreg parcursul procesului penal, conformă cu situația de fapt reală, împrejurarea că este căsătorit cu o persoană de cetățenie română și are 4 copii minori, dintre care 2 sunt rezultați dintr-o căsătorie anterioară și față de ei se desfășoară în prezent proceduri de adopție de către actuala sa soție, precum și întinderea prejudiciului pretins, să se dispună reindividualizarea pedepselor, în sensul reducerii acestora prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 lit.a Cod penal, sub minimul prevăzut de lege și a acordării beneficiului suspendării condiționate sau sub supraveghere a executării pedepsei, în condițiile art.81 sau 86¹Cod penal.

7. În mod greșit instanța de fond a făcut aplicarea art.117 Cod penal, dispunând expulzarea sa, întrucât la luarea acestei măsuri de siguranță nu s-a avut în vedere faptul că este căsătorit cu o persoană de cetățenie română, iar din această căsătorie au rezultat 2 copii minori și, în plus, împreună cu actuala sa soție îi are în întreținere și pe alți doi copii minori rezultați din căsătoria sa anterioară, a căror mamă este în prezent decedată,

Apelantul inculpat G, prin intermediul apărătorului său ales, atât în cuprinsul motivelor scrise de apel depuse la dosar în ședința publică din data de 09 octombrie 2008, cât și în cadrul dezbaterilor orale desfășurate în ședința din 09 iunie 2009, criticat sentința pronunțată de instanța de fond sub următoarele aspecte:

1. incompleta administrare a probelor, în sensul că înlăturând rapoartele de expertiză întocmite în faza cercetării judecătorești, fără a avea la îndemână cunoștințele necesare pentru a le combate, sau fără a avea o probă echivalentă cu valoare juridică contrară, practic instanța de fond a judecat fără o probă despre care ea însăși considerase că este necesară pentru stabilirea situației de fapt și a vinovăției, nesuplinind lipsa acestei probe prin nimic.

2. greșita apreciere a probelor, prin înlăturarea nejustificată a unora concludente sau prin trunchierea declarațiilor martorilor, împrejurări care au condus la reținerea unei situații de fapt eronate, în raport de care pronunțându-se o hotărâre de condamnare, s-a comis o gravă eroare judiciară în ceea ce privește ambele fapte imputate, impunându-se ca atare desființarea sentinței apelate și printr-o corectă reținere a situației de fapt să se dispună achitarea sa, fie pentru inexistența faptei, fie pentru neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii. În susținerea acestui motiv de apel, apărătorul inculpatului Gai nvocat faptul că în ceea ce privește infracțiunea de complicitate la spălare de bani prev. de art.26 Cod penal rap. la art.23 alin.1 lit.a din Legea nr.656/2002, instanța de fond a dat eficiență unor probe evazive, subiective și neconvingătoare, în detrimentul unor probe concludente și pertinente (expertizele) pe care le-a înlăturat, iar pe de altă parte și dacă s-ar considera demonstrat că inculpatul i-a dat un cât de mic ajutor inculpatului (fără încălcarea atribuțiilor de serviciu), nu rezultă de nicăieri că acesta ar fi știut despre proveniența ilicită a banilor, or acest element este esențial pentru existența infracțiunii de spălare a banilor, iar în absența unor dovezi concrete privind actele materiale ale inculpatului, dar mai ales față de atitudinea subiectivă a acestuia de necunoaștere a infracțiunii preexistente nu se poate reține în sarcina sa această infracțiune, impunând-se ca atare pronunțarea unei soluții de achitare conform art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a sau d Cod de procedură penală.

3. greșita interpretare a dispozițiilor legale ce încriminează infracțiunea prev. de art.7 alin.1 și 2 din Legea nr.39/2003, ceea ce a determinat considerarea greșită că ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat, pronunțându-se astfel o soluție neconformă cu legea penală. În susținerea acestui motiv de apel s-a invocat că în raport de dispozițiile legale enunțate și de probele administrate, instanța de fond în mod greșit a apreciat că inculpatul Gaa derat la un grup infracțional organizat, întrucât pe de o parte, nu s-a făcut nici o dovadă în ce a constat aderarea, iar pe de altă parte s-a considerat că există grup, deși s-a referit doar la două persoane, Totodată s-a precizat că nu există nici o probă din care să rezulte că anterior constituirii s-ar fi stabilit un mod specific de operare sau că ar fi existat o acțiune coordonată, nu numai în săvârșirea unui scop, ci și în activitatea de organizare a grupului în vederea săvârșirii scopului, iar încercarea de a-i lega pe cei doi inculpați de alte persoane judecate și achitate pentru această infracțiune în altă cauză, nu poate conduce la concluzia că toți au făcut parte din aceeași grupare, chiar și pentru faptul că există autoritate de lucru judecat pentru ceilalți, respectivele persoane și inculpatul, necunoscându-se și neavând nici o legătură.

4. greșita interpretare a legii și în ceea ce privește soluționarea laturii civile și luarea măsurii sechestrului asigurător. Cu privire la instituirea sechestrului asigurător, s-a arătat că menționarea în dispozitiv a disp. art.163 din Codul d e procedură penală (legea generală) și omisiunea aplicării disp.art.25 din Legea nr.656/2002 (lege specială), demonstrează nerespectarea reguli după care specialul trece înaintea generalului, iar pe de altă parte sechestrul fiind o măsură penală trebuia să poarte doar cu privire la bunurile inculpatului G, care ar fi trebuit și identificate, or instituindu-se sechestrul asupra tuturor bunurilor, nu s-a respectat caracterul personalității acestei măsuri. Cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei, s-a arătat că aceasta a fost în mod greșit rezolvată prin obligarea solidară a inculpaților la plata unei sume "probabile", or este știut că nu se poate obține pe cale judecătorească decât un prejudiciu cert, lichid și actual, până la concurența căruia ar fi putut opera și instituirea sechestrului asigurător. În considerarea acestor argumente s-a solicitat atât înlăturarea obligării inculpatului la plata despăgubirilor civile, cât și înlăturarea sechestrului asigurător.

5. În subsidiar, greșita individualizare a pedepselor aplicate unui infractor primar în vârstă de 50 de ani, cu o carieră îndelungată și desăvârșită, cu familie organizată și despre care nu se poate reține decât un aport redus la comiterea infracțiunilor (oricum neacceptate). Sub acest aspect s-a solicitat înlăturarea reținerii circumstanțelor agravante prev. de art.75 alin.2 Cod penal, reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 alin.1 lit.a Cod penal rap. la art.76 lit.a Cod penal și aplicarea, fără spor, a unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege, cu privire la care după contopire să se dispună aplicarea disp.art.81 Cod penal, respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante.

Criticile invocate împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond de către apelantul inculpat, prin intermediul apărătorului său ales, regăsite deopotrivă în cuprinsul motivelor scrise de apel depuse la dosar în ședința publică din 09 octombrie 2008 și în concluziile orale formulate cu prilejul dezbaterilor asupra apelului, vizează următoarele aspecte:

1. În mod greșit Tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa din cele două infracțiunile sancționate de art.11 lit.c și respectiv art.11 lit.e din Legea nr.87/1994, într-o singură infracțiune de evaziune fiscală prev. de art.9 lit.c din Legea nr.241/2005. în susținerea acestui motiv de apel s-a invocat faptul că infracțiunea de acceptare a documentelor fiscale false încriminată prin art.11 lit.e din Legea nr.87/1994, modificată prin Legea nr.161/2003 și sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 8 ani, nu se mai regăsește în reglementarea actuală a Legii evaziunii fiscale nr.241/2005, astfel că în condițiile în care această infracțiune pentru care a fost trimis în judecată nu mai este prevăzută de legea penală, prin aplicarea disp. art.13 Cod penal, se impune pronunțarea unei soluții de achitare a sa, întemeiată pe disp.art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b Cod procedură penală, iar în ceea ce privește infracțiunea de înregistrate în contabilitate a unor operațiuni nereale, în raport de împrejurarea că în ansamblul său de reglementare Legea nr.241/2005 este mai favorabilă decât Legea nr.87/1994, este corectă reținerea comiterii infracțiunii prev. de art.9 lit.c din Legea nr.241/2005, prin aplicarea disp. art.13 Cod penal.

2. Nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 lit.c din Legea nr.241/2005, întrucât prin modul în care a acționat, constând în cumpărarea de mărfuri cu volum M și valoare mică/unitate de pe piața neagră, fără documente legale de achiziție și înregistrarea acestor operațiuni în contabilitățile societăților pe care le administra, pe baza facturilor fictive puse la dispoziție de, pe care le-a completat fără modificarea prețului real de achiziție a respectivelor mărfuri, el nu a urmărit și nici nu a obținut reducerea sumelor impozabile sau taxabile, ci dimpotrivă, a recurs la această modalitate tocmai în scopul de a nu fi depistat comercializând produse nefacturate și de a stabili o sumă care să constituie bază de impozitare, sumele plătite către bugetul de stat nefiind mai mici decât cele real datorate. Ca atare, considerând că lipsește latura subiectivă a infracțiunii prev. de art.9 lit.c din Legea nr.241/2005, a solicitat pronunțarea unei soluții de achitare pentru această faptă, conform art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod procedură penală,

3. În subsidiar, în situația în care instanța de control judiciar ar aprecia că s-ar face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev.de art.9 lit.c din Legea nr.241/2005, dat fiind faptul că prin rechizitoriu s-a reținut că activitatea sa infracțională a produs în prejudiciu al cărui cuantum este de până la 50 000 EURO, iar pe de altă parte că a recunoscut modalitatea în care a acționat, a solicitat a se reține incidența prevederilor art.10 din Legea nr.241/2005, conform căruia sancțiunea aplicabilă ar trebui să fie de natură administrativă.

4. În mod greșit s-a dispus de către prima instanță soluția condamnării sale pentru infracțiunea de spălare de bani prev. de art.23 lit.a din Legea nr.656/2002, întrucât nu a avut nicio participație la comiterea acestei fapte și nu putea în mod obiectiv să comită fapta, în condițiile în care nu a avut contacte personale cu conducerea băncii și nu a cunoscut modalitatea în care inculpatul proceda la retragerea banilor din conturile societăților pe care le controla, solicitând prin urmare a se dispune soluția achitării conform art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c Cod procedură penală.

5. În mod greșit a fost soluționată și latura civilă a cauzei, deoarece având în vedere modalitatea în care a acționat și determinările subiective pe care le-a avut, el nu poate fi obligat la plata despăgubirilor civile, solicitând pe cale de consecință a se dispune atât înlăturarea obligării sale la plata de despăgubiri civile, cât și ridicarea măsurii sechestrului asigurător, sau chiar lăsarea nesoluționată a laturii civile, în raport de modul interpretabil al încriminărilor.

Motivele de apel s u sținute de către apelantul inculpat, asistat juridic de apărător ales, atât în scris (prin memoriul depus la dosar în ședința publică din data de 09 octombrie 2008), cât și oral (în cadrul dezbaterilor desfășurate în ședința publică din 09 iunie 2009), evidențiază următoarele critici îndreptate împotriva hotărârii apelate:

1. În mod netemeinic și nelegal instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor deduse judecății, fără ca această chestiune să fie pusă în prealabil în discuția părților,

2. Instanța de fond a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care el a fost trimis în judecată, Sub acest aspect apărarea inculpatului a arătat că instanța de fond a fost investită cu judecarea unei singure fapte, și anumeacceptarea cu știință în mod repetat de documente fictive false,iar pentru fapta de a dispune înregistrarea în evidențele contabile de documente fiscale prin care se evidențiază cheltuieli nereale, Parchetul a dispus disjungerea cauzei (fila 58 din rechizitoriu), astfel că inculpatul a fost condamnat pentru o altă faptă decât cea pentru care a fost trimis în judecată și cu privire la care instanța de fond nu a fost sesizată.

3. În raport de conținutul învinuirii și al faptelor imputate se impune pronunțarea unei soluții de achitare, fie pe motiv că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, și anume calitatea subiectului activ, fie pe motiv că fapta nu mai este prevăzută de legea penală. Cu privire la cel dintâi aspect s-a arătat că din punct de vedere legal, obligația de acceptare de documente fiscale, precum și aceea de a dispune înregistrarea lor în contabilitatea unei societăți comerciale, revine administratorului ca reprezentant al persoanei juridice, or din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a fost împuternicit de către administratorul - 007 SRL, printr-o procură cu caracter general să ridice acte de la terțe persoane, pe care ulterior să le predea societății, astfel că nu avea legal calitatea de administrator al societății și pe cale de consecință nu avea atribuții legale de acceptare sau refuz al unor documente fiscale, de cenzurare a realității sau fictivității acestor documente, lipsindu-i deci calitatea de subiect activ calificat. În privința celei de-a doua solicitări s-a arătat că fapta prev. de art.11 lit.e din Legea nr.87/1994 pentru care a fost trimis în judecată nu mai este încriminată în noua reglementare, respectiv în Legea nr.241/2005, astfel încât ea nu poate fi asimilată cu aceea prev. de art.9 lit.c din Legea nr.241/2005, impunându-se pronunțarea unei soluții de achitare conform art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b Cod procedură penală,

Apelanta parte civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, ca reprezentant legal al STATULUI ROMÂN, prin intermediul motivelor scrise de apel depuse la dosar, a invocat faptul că instanța de fond în mod eronat a considerat oportun să dispună instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor părților obligate la plata despăgubirilor până la concurența sumei de 1 500 000 000 ROL, ca valoare probabilă a pagubei la care s-ar ajunge, întrucât nu a avut nici un criteriu de stabilire a acestei pagube, ci ea a fost stabilită în mod arbitrar. În acest sens s-a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că după executarea hotărârii de către organele subordonate ANAF, acestea vor calcula și obligațiile fiscale accesorii, începând cu luna septembrie 2003, iar cuantumul acestora va depăși valoarea stabilită prin sentința apelată, astfel că pentru sumele ce vor depăși cuantumul stabilit de instanță, măsura de garantare prev.de art.163 Cod de procedură penală nu este posibilă datorită acestei îngrădiri.

În considerarea acestor argumente s-a solicitat desființarea n parte a sentinței penale atacate și pronunțarea unei noi soluții relativ la chestiunea aflată în discuție, în sensul instituirii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului și părților responsabile civilmente, în vederea acoperirii atât a prejudiciului, cât și a folosului nereaizat, în speță a obligațiilor fiscale accesorii.

În cursul judecării apelurilor, în ședința publică din data de 23 octombrie 2008, Curtea a procedat nemijlocit la ascultarea inculpaților și G, care și-au menținut aceeași poziție procesuală adoptată și în cursul cercetării judecătorești desfășurată de instanța de fond, inculpații și, prevalându-se de dreptul la tăcere consacrat prin dispozițiile art.70 din Codul d e procedură penală, cu mențiunea însă că înțeleg să-și mențină toate declarațiile date anterior în cauză.

De asemenea, pe parcursul judecării apelurilor, în conformitate cu prevederile art.67 alin.2 Cod de procedură penală, Curtea a încuviințat la solicitarea inculpaților administrarea de probe în apărare.

În cadrul probei cu înscrisuri în circumstanțiere și pe situația de fapt, încuviințată inculpatului, au fost depuse la dosarul cauzei copii ale print-scrinuri din evidența informatică a EUROM BANK SA - Sucursala cu privire la deschiderile de conturi operate pentru - SRL, - SRL, - GRUP SRL, - SRL, - SRL și - SRL și modificările survenite pe aceste conturi, copiile certificatelor de naștere ale copiilor săi minori, în vârstă de 5 ani și în vârstă de 3 ani, adeverința din 15 12 2008 emisă de - IDEAL SRL conform căreia inculpatul lucrează în cadrul acelei societăți în funcția de agent comercial, referatul de anchetă socială nr.260 356 din 09 12 2008 întocmit de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului din cadrul Consiliului Local al sectorului 2 B pentru dosarul civil nr- aflat pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă având ca obiect adopția celorlalți doi copii ai inculpatului, născut la 22 08 2001 și, născută la data de 01 05 2004, de către soția sa, raportul de consiliere a inculpatului întocmit tot pentru dosarul de adopție a celor doi copii, certificat de grefă atestând existența dosarul de adopție nr- aflat pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, adeverința nr. 1513/27 11 2008 emisă de Școala nr.27 " " din care rezultă că minorul, frecventează cursurile respectivei școli, adeverința nr. 1527/02 12 2008 emisă de Grădinița nr.134 B, potrivit căreia minora este înscrisă în grupa M le respectiva grădiniță și traducerea legalizată a unor documente de stare civilă privind pe numita, mama copiilor și, decedată la data de 09 09 2007.

De asemenea, proba cu înscrisuri în circumstanțiere a fost încuviințată și inculpatului G, în cadrul acestei probe, acesta depunând la dosarul cauzei un "curiculum vitae" actualizat.

Apărătorul aceluiași inculpat a înfățișat instanței de apel și extrase din jurisprudența instanței supreme cu privire la infracțiunile de crimă organizată și spălare de bani.

La termenul de judecată din data de 23 octombrie 2009, apărătorul ales al inculpatului a solicitat instanței încuviințarea efectuării în cauză a unei noi expertize contabile, prin care, în raport de declarațiile inculpatului, conform cărora mai întâi achiziționa diverse mărfuri de pe piața neagră, fără documente justificative și abia apoi, pentru a putea înregistra în contabilitate aceste operațiuni, a folosit cele 15 facturi false date de inculpatul, pe baza acestora plătind taxele și impozitele datorate statului, să se stabilească momentul exact al producerii evaziunii fiscale, în sensul dacă nu cumva aceasta a avut loc în faza inițială a cumpărării de mărfuri fără documente de proveniență, precum și valoarea reală a prejudiciului, Curtea a respins proba astfel solicitată ca neutilă cauzei, argumentele acestei măsuri regăsindu-se în considerentele încheierii de ședință pronunțate la acea dată.

Tot în apărarea sa, la termenul de judecată din data de 20 noiembrie 2008, inculpatul a solicitat audierea în calitate de martor a numitului, fără însă a fi în măsură să indice datele de identificare ale acestuia, precizând doar că se află pe teritoriul statului sirian, context în care instanța a procedat la respingerea acestei probe, pentru motivul imposibilității de identificare a acestei persoane din lipsa datelor necesare.

În ședința publică din data de 19 februarie 2009, inculpatul a depus la dosar o declarație autentică în limba arabă, dată de numitul la data de 15 februarie 2009, precum și traducerea legalizată a acesteia în limba română.

Din oficiu, în exercitarea rolului său activ prevăzut de art.4 din Codul d e procedură penală, Curtea a luat măsuri pentru atașarea la dosarul cauzei a copiilor deciziilor penale nr.236/04 aprilie 2005 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I Penală și nr.4453/19 iulie 2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție, ambele pronunțate în dosarul nr.5328/2003 al Tribunalului București - Secția I Penală, precum și a dosarului respectiv.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.371 alin.2 Cod de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată căapelurile declarate de inculpații, G, și sunt fondate, în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează, în timp ce apelul formulat departea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - reprezentant legal al STATULUI ROMÂNeste nefondat.

Mai înainte de examinarea fondului apelurilor cu care a fost investită, Curtea găsește că se impune a fi analizată critica de ordin procedural invocată de apărătorul inculpatului, referitoare la omisiunea instanței de fond de a fi pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptelor de evaziune fiscală menționate în actul de sesizare a instanței, ceea ce în aprecierea sa ar atrage nulitatea absolută a hotărârii pronunțate cu încălcarea disp.art.334 Cod de procedură penală, critică susținută și de apărătorul inculpatului.

Schimbarea încadrării juridice a faptei reglementată prin dispozițiile art.334 Cod de procedură penală este procedura la care instanța apelează în cursul judecății atunci când constată că nu există concordanță între conținutul legal al infracțiunii și conținutul concret al acesteia și presupune stabilirea unui alt text din legea penală care prevede și sancționează fapta socialmente periculoasă care face obiectul cauzei penale. Rezultă așadar că această procedură implică existența a două texte normative în vigoare, în funcție de care instanța realizează prin schimbarea încadrării juridice, concordanța dintre conținutul concret al faptei și conținutul legal al acesteia.

Pornind de la această premisă, se constată că în cauza de față, instanța de fond, în ceea ce privește infracțiunile de evaziune fiscală reținute în sarcina inculpaților, și (în diverse modalități de participație) nu a realizat propriu-zis o schimbare a încadrării juridice a acestora, ci vrând să menționeze în dispozitivul sentinței textul de lege care reglementează și sancționează în prezent aceste fapte (art.9 lit.c din Legea nr.241/2005), în condițiile în care vechea reglementare legală privind evaziunea fiscală (Legea nr.87/1994 a fot abrogată) iar noua lege în ansamblul său de reglementare constituie legea mai favorabilă, dar neavând la dispoziție o instituție legală adecvată acestei operațiuni, a recurs în mod formal la aplicarea prevederilor art.334 Cod de procedură penală, măsura fiind justificată din perspectiva necesității de a se explicita reținerea în dispozitivul sentinței a unei încadrării juridice a faptelor ce nu se regăsește în rechizitoriu,

Drept urmare, nefiind vorba despre o veritabilă schimbare a încadrării juridice a faptelor, nu se poate reproșa instanței de fond încălcarea obligațiilor impuse de art.334 Cod de procedură penală, referitoare la punerea în discuție a noii încadrări juridice și la înlesnirea facilităților necesare garantării exercitării dreptului la apărare în raport cu această chestiune.

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar considera că operațiunea juridică realizată de instanța de fond prin reținerea încadrării juridice a faptelor, în conformitate cu dispozițiile legii noi, ar echivala cu o schimbare a încadrării juridice, tot nu se poate pune problema nulității absolute a hotărârii date asupra fondului cauzei, deoarece dispozițiile art.334 din Codul d e procedură penală nu se regăsesc printre cele la care se referă art.197 alin.2 din Codul d e procedură penală ca atrăgând nulitatea absolută, astfel că, nerespectarea lor ar putea determina numai nulitatea relativă, în condițiile art.197 alin.1 și 4 din Codul d e procedură penală.

În speța de față însă, Curtea constată că nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute de lege pentru incidența unei atare sancțiuni, deoarece prin măsura contestată de inculpați nu s-a adus nicio vătămare drepturilor procesuale ale acestora. Astfel, din examinarea conținutului încheierii de amânare a pronunțării din data de 09 mai 2009, rezultă că, chiar mai înainte de începerea dezbaterilor, instanța de fond, luând în considerare aspectele învederate de către apărătorul inculpatului cu privire la împrejurarea că după abrogarea Legii nr.87/1994, infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații, se mai regăsesc sau nu în dispozițiile noii legi a evaziunii fiscale, nr.241/2005, a pus în discuție incidența prevederilor art.9 lit.c din Legea nr.241/2005, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, în cadrul dezbaterilor ce au avut loc asupra fondului cauzei, fiecare dintre apărătorii inculpaților, și, construindu-și apărarea prin numeroase referiri la acest aspect, așa încât nu se poate susține că s-ar fi produs o eventuală încălcare a dreptului la apărare al inculpaților. Pe de altă parte, prin adoptarea noii legi a evaziunii fiscale - nr.241/2005, legiuitorul a preluat în parte infracțiunile încriminate de legea anterioară - nr.87/1994, dând o nouă numerotare textelor normative, dar păstrând limitele de pedeapsă stabilite de actul normativ abrogat și, mai mult decât atât, actuala lege în ansamblul său, conține reglementări mai favorabile pentru cei acuzați de săvârșirea unor astfel de infracțiuni, astfel încât, nici din această perspectivă, nu se poate vorbi despre cauzarea vreunei vătămări care să genereze nulitatea (relativă) a hotărârii.

În consecință, Curtea constată că motivul de apel examinat nu este întemeiat, legalitatea hotărârii pronunțate de instanța de fond nefiind afectată din perspectiva criticilor care fundamentează acest motiv de apel.

În ceea ce privește criticile formulate de apelanții inculpați pe fondul cauzei, Curtea constată că Tribunalul, în urma unei evaluări judicioase și obiective a întregului material probator administrat in cauză, in conformitate cu prevederile art. 63 Cod de procedură penală, a stabilit în mod corect situația de fapt dedusă judecății, vinovăția inculpaților, precum și încadrarea juridică a majorității faptelor pentru care s-a dispus trimiterea acestora în judecată.

Astfel, procedând la reevaluarea întregului ansamblu probator strâns cu referire la prezenta cauză, în virtutea efectului integral devolutiv al apelului, Curtea, întocmai ca și instanța de fond, reține în fapt următoarele aspecte:

Prin sentința penală nr.1661 din 23 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală în dosarul nr.5328/2003, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr.236 din 04 aprilie 2005 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I Penală și rămasă definitivă prin decizia penală nr.4453 din 19 iulie 2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție, au fost condamnați cei 12 inculpați trimiși în judecată în respectiva cauză prin rechizitoriile nr.65/P/2003 din 24 10 2003 și nr.319/P/2003 din 22 martie 2004 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Combatere a Organizate și Antidrog (conexate), în sarcina acestora reținându-se după caz săvârșirea infracțiunilor prev.de art.323 alin.1 și 2 Cod penal, art.16 din Legea nr.87/1994 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.13 Cod penal, art.26 Cod penal rap. la art.16 din Legea nr.87/1994 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.13 Cod penal, art.286 alin.1 Cod penal, art.287 alin.1 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.26 Cod penal rap. la art.287 alin.1 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.293 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.26 Cod penal rap. la art.293 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.7 alin.1 și 2 din Legea nr.39/2003, art.12 lit.b din Legea nr.87/1994 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.26 Cod penal rap. la art.12 lit.b din Legea nr.87/1994 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.208 alin.1 rap. la art.209 alin.2 lit.b Cod penal, art.288 alin.1 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.26 Cod penal rap. la art.288 alin.1 Cod penal,

Cu privire la infracțiunile de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și crimă organizată, prin decizia penală nr.236 din 04 aprilie 2005 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I Penală, care a modificat sentința penală nr.1661 din 23 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în sensul stabilirii vinovăției inculpaților pentru aceste fapte, s-a reținut că modalitățile de acțiune ale grupului organizat au constat în folosirea de identități false la înființarea unor societăți comerciale care nu funcționează la sediul social declarat, (pentru a se sustrage de la controlul fiscal) ori cesionarea de societăți care au datorii mari la stat (pentru a se sustrage de la plata contribuțiilor), după care societățile comerciale astfel înființate erau folosite de alți membrii ai grupului la săvârșirea unor infracțiuni de contrabandă, evaziune fiscală, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, spălarea banilor proveniți din aceste infracțiuni, fiind identificate peste 1000 de societăți "fantomă" care erau înființate/cesionate pe identitatea unora dintre membrii grupului, dar erau folosite de alți membrii ai grupului. S-a mai reținut de asemenea că inculpații funcționau în "celule", coordonate organizat în mod ierarhic, astfel încât să nu existe posibilitatea de a se cunoaște toți între ei, iar atunci când membrii celulei erau arestați, celelalte celule funcționau independent.

Prin referiri concrete la activitățile infracționale desfășurate de inculpații judecați în cauza respectivă, instanța a ilustrat în mod elocvent modul de acțiune în cadrul grupului organizat, precum și legăturile stabilite între membrii acestuia în îndeplinirea sarcinilor precise asumate de fiecare. Totodată s-a precizat că activitatea grupului s-a desfășurat pe o perioadă îndelungată, a presupus asigurarea de informații, de mijloace de executare, de verificare a produselor, existând chiar o coordonare pe diferite trepte de desfășurare, materialul probator existent în cauză oferind elemente care demonstrează participarea conștientă a inculpaților la crimă organizată și aderarea/sprijinirea grupului organizat, ei acceptând rolul "celulelor", în realizarea unor infracțiuni grave, ca scop al acestei activități.

Printre inculpații judecați definitiv în cauza penală sus-menționată s-au numărat și inculpații AL, AL și, ale căror activități infracționale desfășurate în cadrul grupului infracțional organizat s-au aflat, după cum se va demonstra în cele ce urmează, în relație de conexitate cu unele din faptele deduse judecății în cauza de față. asumate de inculpații anterior menționați în cadrul grupării de crimă organizată au constat în desfășurarea următoarelor activități infracționale, pentru care de altfel aceștia au și fost condamnați în mod definitiv:

în sarcina inculpatului AL, s-a reținut că atribuindu-și identitatea falsă de " " și împreună cu inculpatul AL, prin intermediul martorei și ajutați de martora, au înființat 52 de societăți comerciale, pentru toate aceste societăți, la Registrul Comerțului sau la bancă apărând ca fiind împuternicit " ", alias inculpatul Al - fapte ce constituie infracțiunile prev. de art.7 alin.1 și 2 din Legea nr.39/2003, art.16 din Legea nr.87/1994 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.293 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal;

în sarcina inculpatului AL s-a reținut că neavând un act de identitate care să-i dea dreptul să înființeze societăți comerciale, a sustras pașaportul cu nr.AZ-- de la martorul pe care l-a falsificat prin înlocuirea fotografiei titularului cu a sa și l-a folosit la data de 06 ianuarie 2003 la cesionarea de la martorii și, a - Internațional SRL; în aceeași modalitate, inculpatul a falsificat pașaportul cu seria N nr.- aparținând numitului și l-a folosit la înființarea și cesionarea - COM SRL și - CUP SRL; totodată, după ce a folosit pașaportul nr.AZ-- cu identitatea la cesionarea - INTERNAȚIONAL SRL, inculpatul a înlocuit fotografia sa, cu cea a inculpatului, care a folosit această identitate falsă la înființarea de societăți comerciale, care nu funcționează la sediul social declarat, în scopul de a se sustrage de la plata obligațiilor datorate statului și l-a sprijinit în această activitate, prezentând procuri de împuternicire cu antetul unor notari publici din Irak care însă nu îndeplinesc condițiile prev.de Legea nr.104/1992 privind raporturile de drept internațional privat; fiind găsit vinovat de săvârșirea acestor fapte, inculpatul Al a fost condamnat pentru infracțiunile prev. de art.7 alin.1 și 2 din Legea nr.39/2003, art. 208-209 alin.2 lit.b Cod penal, art.288 alin.1 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.293 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.26 Cod penal rap. la art.12 lit.b din Legea nr.87/1994 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.

în sarcina inculpatului s-a reținut că l-a ajutat pe inculpatul Al să falsifice pașaportul cu nr.AZ--, dându-i acestuia fotografia sa pentru aoa plica pe pașaportul cu numele, după care a folosit pașaportul astfel falsificat la înființarea de societăți comerciale, prezentându-se sub această identitate falsă la autoritățile competente; în această modalitate au fost înființate - SRL, - SRL, - SRL, - SRL, - SRL, nici una dintre acestea nefuncționând la sediul social declarat și nedeclarând conturile bancare, în scopul sustragerii de la plata impozitelor și taxelor către stat; totodată, inculpatul a folosit și identitatea falsă de, ca împuternicit pe conturile deschise la Romanian Internațional Bank SA de către - 2000 SRL și - SRL; de asemenea, sub identitatea falsă de, inculpatul a înființat alte 9 societăți comerciale, printre care - SRL, - SRL, - SRL, înființate împreună cu inculpatul Al și cu martora; instanța a stabilit că aceste fapte constituie infracțiunile prev. de art.7 alin.1 și 2 din Legea nr.39/2003, art.26 Cod penal rap. la art.288 alin.1 Cod penal, art.293 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.12 lit.b din Legea nr.87/1994 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.

Încă dintru-început, se cuvine a fi precizat faptul că activitățile infracționale deduse judecății în cauza de față, dar în special faptele imputate inculpaților și G, nu trebuie examinate în mod izolat, ci doar în contextul activității de ansamblu a grupului infracțional organizat, prin întrepătrundere cu activitatea infracțională a altor membrii ai grupului, întrucât numai în felul acesta este cu adevărat posibilă decelarea mecanismului coordonat de funcționare a rețelei de criminalitate organizată, care a presupus asumarea și îndeplinirea de către membrii săi a unor sarcini precise, în realizarea scopului propus: obținerea de beneficii din fraudarea bugetului de stat.

În acest sens, Curtea constată că deși prin sentința penală nr.1661 din 23 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr.5328/2003, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr.236 din 04 aprilie 2005 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I Penală și rămasă definitivă prin decizia penală nr.4453 din 19 iulie 2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție nu s-a menționat în mod expres că ar fi existat anumite legături infracționale între vreunii dintre inculpații judecați și condamnați în respectiva cauză pentru infracțiunea prev.de art.7 alin.1 și 2 din Legea nr.39/2003 și inculpații și G, acuzați în prezenta cauză de apartenență la același grup infracțional organizat, totuși acest aspect nu poate fi valorificat, așa cum pretind apărătorii celor doi inculpați, drept o dovadă a nevinovăției lor cu privire la respectiva faptă, deoarece aceste legături rezultă în mod indubitabil din însăși materialitatea faptelor săvârșite de unii membrii ai grupării, având un suport probatoriu solid.

De altfel, instanțele care au pronunțat în fond și în căile de atac, hotărârile sus-menționate, în mod absolut firesc s-au rezumat doar la judecarea faptelor și a persoanelor în legătură cu care fuseseră sesizate, conform art.317 Cod de procedură penală, identificarea unor posibile relații de conexitate între fapte deduse judecății în cauza de față și fapte sancționate deja de către respectivele instanțe fiind atributul exclusiv al instanțelor care soluționează prezentul caz, pe baza întregului ansamblu probator avut la dispoziție.

De asemenea, Curtea apreciază că nici împrejurarea că la un moment dat în cursul procedurilor desfășurate în cauza de față, prin încheierea din 28 aprilie 2005, Tribunalul București, pentru a justifica înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului, a reținut că nu a existat o legătură între acesta și numiții Al, și, nu poate constitui un argument temeinic pentru dovedirea nevinovăției acestuia, deoarece în acel context, instanța verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, în mod evident a făcut acele aprecieri doar pe baza unor date și indicii temeinice, de care dispunea la momentul respectiv în virtutea art.143 Cod de procedură penală, or acestea nu prezintă același nivel de certitudine cu însăși probele care permit condamnarea unei persoane, așa încât considerațiile în discuție se prezintă drept un simplu argument faptic, nesusținut de probe certe, care a justificat la un moment dat o anumită măsură procesuală dispusă de instanță cu privire la starea de libertate a persoanei.

În concret, Curtea constată că probele administrate în cauză evidențiază dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că inculpații și G, alături de numiții Al, Al și, ultimii trei judecați și condamnați definitiv prin sentința penală nr.1661 din 23 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr.5328/2003, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr.236 din 04 aprilie 2005 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I Penală și rămasă definitivă prin decizia penală nr.4453 din 19 iulie 2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție, au făcut parte dintr-un grup infracțional organizat, constituit în scopul săvârșirii de infracțiuni grave - evaziune fiscală și spălare de bani. de funcționare a acestui grup a constat în aceea că numiții (condamnați) Al, Al și au avut sarcina de a înființa/cesiona societăți comerciale "fantomă" prin folosirea în fața autorităților a unor documente de identitate false, iar inculpatul s-a ocupat de preluarea și administrarea în fapt a unora dintre aceste firme fantomă, prin intermediul cărora a desfășurat activități comerciale și bancare ilicite, cu ajutorul inculpatului G, manager de operațiuni în cadrul EUROM BANK SA - Sucursala.

Astfel, prin raportare la faptele constatate cu autoritate de lucru judecat în dosarul nr.5328/2003 al Tribunalului București - Secția I Penală, se observă că în cadrul acestui grup, numitul Al, și-a asumat rolul de a procura în orice mod (chiar prin furt), documente de identitate, aparținând de regulă unor cetățeni străini pe care le falsifica prin înlocuirea fotografiei originale. În concret, așa cum s-a reținut prin hotărârile pronunțate în cauza sus-menționată, în cursul anului 2003, numitul Al, profitând de relațiile de prietenie cu Al, a sustras din domiciliul acestuia, cu ocazia unei vizite, pașaportul nr.AZ--, pe care apoi l-a falsificat, înlocuind fotografia originală, cu aceea a numitului și i l-a încredințat acestuia pentru a fi folosit la înființarea unor societăți comerciale.

De asemenea se constată că prin săvârșirea faptelor de care a fost găsit vinovat în dosarul nr.5328/2003 al Tribunalului București - Secția I Penală, numitul a îndeplinit rolul de a înființa, în calitate de împuternicit, societăți comerciale, folosindu-se de o identitate falsă. În acest sens, în sarcina sa s-a reținut cu autoritate de lucru judecat că folosindu-se de pașaportul AZ--, falsificat cu ajutorul său, de către condamnatul Al prin înlocuirea fotografiei originale, precum și de niște procuri purtând antetul unui notar public din Irak, dar care nu îndeplinesc condițiile legii nr.104/1992 privind raporturile de drept internațional privat, a înființat, în calitate de împuternicit, sub identitatea falsă de " Al ", mai multe societăți comerciale printre care se numără și - SRL (al cărei act constitutiv a fost încheiat la BNP la data de 14 august 2003) și - SRL (al cărei act constitutiv a fost încheiat la același notar public la data de 18 august 2003). Astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauza de față, după înființare, ambele societăți comerciale sus-menționate, au fost administrate în fapt de către inculpatul, care în virtutea relațiilor speciale avute cu conducerea EUROM BANK SA - Sucursala, deși nu avea nici o calitate, a deschis conturi pentru aceste societăți, ambele conturi fiind deschise la data de 31 octombrie 2003, iar ca împuternicit pe aceste conturi apărând Al (aspecte ce vor fi pe larg analizate în cele ce urmează).

În ceea ce îl privește pe numitul Al, se constată că și acesta și-a asumat rolul de a înființa/cesiona societăți comerciale "fantomă" sub o identitate falsă. În acest sens, este de observat că, așa cum s-a precizat anterior, acesta a fost condamnat definitiv în dosarul nr.5328/2003 al Tribunalului București - Secția I Penală, pentru aceea că atribuindu-și identitatea falsă de " ", a înființat/cesionat, în calitate de mandatar, peste 50 de societăți comerciale, printre care și - 2001 SRL, preluată prin cesiune la data de 04 03 2003 de la. În legătură cu această societate comercială, probele administrate în cauză, ilustrează faptul că operațiunile efectuate pe contul acesteia, deschis la EUROM BANK - Sucursala la data de 09 05 2003 prin împuternicit " ", constând în transferuri și retrageri de numerar, au fost realizate de către inculpatul, cel care a administrat în fapt respectiva societate.

Referitor la implicarea inculpatului în activitatea grupului infracțional organizat, Curtea constată că aceasta s-a concretizat în administrarea de facto a mai multor societăți comerciale înființate pe bază de documente de identitate false, realizând pe seama acestora o serie de activități comerciale fictive și desfășurând diverse operațiuni financiar bancare (deschideri de cont, transferuri și retrageri de numerar), deși în realitate nu avea nici o calitate oficială în cadrul lor. În ceea ce privește tranzacțiile bancare efectuate în numele acestor societăți, inculpatul a abordat un mod de operare foarte inteligent, acționând în așa fel încât numele sau fotografia sa să nu apară în evidențele existente la EUROM BANK, cu privire la deschiderile de conturi ori operațiunile efectuate pe conturi.

Împrejurarea că o serie de societăți comerciale înființate pe bază de documente false și care nu au desfășurat vreo activitate economică reală au fost administrate în fapt de inculpatul, în modalitatea sus-menționată, este ilustrată de următoarele aspecte probatorii:

La data de 22 ianuarie 2004, procedându-se la supravegherea împrejurimilor și a incintei unității bancare EUROM BANK - Sucursala, organele de cercetare penală anume delegate în cauză, au observat un autoturism marca WOLKSWAGEN PASSAT, culoare gri metalizat, cu nr. de înmatriculare B-35-, care a staționat câteva minute în fața băncii, timp în care în autoturism a intrat o persoană necunoscută (un blond), iar la scurt timp acesta din urmă, a coborât, ținând în mână mai multe documente și a intrat în incinta băncii (proces verbal - fila 1 vol.III ). În momentul în care acest individ blond a ieșit din bancă, lucrătorii de poliție l-au identificat, stabilind că se numește, iar la solicitarea organelor de poliție de a prezenta documentele pe care le are asupra sa, acesta a pus la dispoziție mai multe facturi în alb, ștampilate cu impresiunea - SRL, - SRL, - SRL și - SRL (aflate la filele 15-22 vol.III ), precum și diverse acte aparținând - SRL, - SRL și - SRL (proces verbal - filele 2-6 vol.III ).

În continuare s-a procedat la oprirea în trafic a autoturismului marca WOLKSWAGEN PASSAT, cu nr. de înmatriculare B-35-, la volanul acestuia fiind identificat inculpatul, iar cu prilejul percheziționării autoturismului condus de acesta, în interiorul mașinii au fost descoperite ștampilele următoarelor societăți comerciale: - SRL, - SRL, - SRL, - SRL, - SRL și - SRL, precum și diverse înscrisuri (certificate de înmatriculare și înregistrare fiscală, ordine de plată, facturi fiscale, CEC-uri în alb), având aplicată impresiunea ștampilelor următoarelor societăți comerciale: - GRUP SRL, - SRL, - SRL, - SRL, - SRL, - SRL, - 2001 SRL, - SRL, - SRL, - LINE SRL, - SRL, - M-D ȘI PUBLICITARE SRL, - SRL și - SRL (proces verbal de percheziție - filele 149-153 vol.II; înscrisuri ridicate cu prilejul percheziției autoturismului - filele 154-191 vol.II ).

În legătură cu înființarea unora dintre societățile comerciale sus-menționate și deschiderile de conturi operate la EUROM BANK - Sucursala pentru acestea, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, se pot formula următoarele concluzii:

- SRL și - SRL au fost înființate, așa cum s-a precizat anterior, în calitate de împuternicit, de către numitul (condamnat definitiv în dosarul nr.5328/2003 al Tribunalului București - Secția I Penală), folosind documentul de călătorie pe numele, act ce fusese falsificat de numitul Al, prin înlocuirea fotografiei originale cu cea a lui (adresa nr.802 857/14 06 2004 Oficiului Național pentru și documentele transmise în legătură cu documentul de călătorie nr.AZ - - filele 13-18 vol.II ). de cont operate la EUROM BANK - Sucursala au avut loc pentru ambele societăți la data de 31 octombrie 2003, pe numele aceluiași împuternicit și folosindu-se același document de călătorie nr. AZ -, falsificat în modalitatea sus-menționată, însă această operațiune în nici un caz nu-i mai poate fi atribuită numitului, întrucât la data respectivă acesta se afla în stare de arest preventiv, fiind arestat încă din data de 10 octombrie 2003 (copie document de călătorie falsificat folosit pentru deschiderea de conturi - filele 67-69 și 291-293 vol.VI ).

- SRL a fost înființată în anul 2000 de cetățeanul sudanez El, iar printr-o procură generală autentificată în Republica la 12 octombrie 2003, acesta l-a împuternicit pe cetățeanul palestinian să se ocupe de activitatea societății. Deschiderea de cont pentru această societate la EUROM BANK - Sucursala s-a realizat la data de 18 decembrie 2003, pe numele împuternicitului, utilizându-se legitimația de ședere temporară seria H nr.-, care s-a dovedit a fi falsă (copie legitimație de ședere provizorie folosită la deschiderea contului - fila 130 vol.VI ). Astfel, existând dubii cu privire la prezența împuternicitului pe teritoriul României, în condițiile în care pe copia pașaportului acestuia apărea ca fiind intrat în țară pe data de 06 11 2000 și având drept de ședere în România o lună, prin intermediul Autorității pentru, s-a procedat la efectuarea unor verificări în legătură cu legitimația de ședere temporară seria H nr.-, folosită la deschiderea contului - SRL, prin adresa nr.-/CD/2/2004 a autorității sus-menționate comunicându-se că respectiva legitimație a fost eliberată de către Serviciul pentru B la data de 14 01 2000, cetățenei chineze (fila10 vol.II ).

Din verificarea documentelor utilizate la deschiderea contului - EURO 2001 SRL, înființată de numita și cesionată cetățenilor egipteni și, se constată că pentru deschiderea contului acestei societăți, operată la data de 08 mai 2003, numitul Al, sub identitatea falsă de " ", alături de procurile false prin care era împuternicit să acționeze în numele acestei societăți (copie procuri false - filele 490, 491 vol.VII și adresele BNP și - filele 293-296 vol.I ), s-a folosit și de o legitimație de ședere provizorie falsă, purtând aceeași serie și număr (seria H nr.-) cu cea care a fost utilizată și pentru deschiderea contului - SRL pe numele împuternicitului și care în realitate fusese atribuită cetățenei chineze (copie legitimație cu seria H și nr.- având aplicată fotografia numitului Al - fila 509 vol.VII ).

Tot în legătură cu legitimația falsă folosită pentru deschiderea contului - SRL se constată că seria și numărul menționat olograf în stânga fotografiei, precum și datele înserate pe pagina nr.1 a acestei legitimații corespund cu cele ce apar înscrise pe legitimația seria H nr.- eliberată pentru cetățeanul irakian, împuternicit pe conturile - SRL și - 100 SRL (copie legitimație utilizată la deschiderea de conturi pentru cele două societăți - filele 87-89 și 346,347 vol.VI; copie pașaport falsificat - filele 90 și 348,349 vol.VI ).

Referitor la aceste ultime două societăți, se cuvine a fi menționat faptul că deschiderile de cont s-au realizat la data de 17 iunie 2003 (- SRL) și respectiv 15 iulie 2003 (- 100 SRL), pe numele împuternicitului, cu utilizarea unei legitimații de ședere provizorie falsă, precum și a unor procuri false (copie procuri false - filele 79 și 333 vol.VI ). Astfel, în urma verificărilor efectuate la Autoritatea pentru s-a stabilit că persoana cu identitatea, a fost posesorul legitimației de ședere temporară seria H nr.- și a pașaportului irakian nr,M -, însă în copiile xerox ale acestor documente existente la dosarul de deschidere de cont, apare o altă fotografie decât cea a titularului, aflată în dosarul de la Autoritatea pentru, și mai mult decât atât, pe copia xerox a pașaportului, este observabilă cu ochiul liber înlocuirea fotografiei, lipsind elementele de siguranță de pe aceasta - cercurile cu stema țării din lateralele fotografiei (proces verbal întocmit în urma verificărilor efectuate la Autoritatea pentru - filele 338-344 vol.I ). În ceea ce privește procurile generale prin care împuternicitul era mandatat să acționeze în numele și pe seama - SRL și - 100 SRL, prin adresa nr.382/02 07 2004 BNP (fila 283 vol.I ) s-a comunicat că nr. încheierilor de legalizare a traducerilor respectivelor procuri nu aparțin acelui birou notarial, la numerele respective fiind înregistrate alte legalizări de traduceri. De menționat că în vederea identificării persoanei care apare în fotografiile de pe documentele aflate în dosarele bancare ale celor două societăți, sub identitatea de, procurorul a dispus disjungerea cauzei.

O altă firmă ce a avut cont deschis la EUROM BANK SA - Sucursala, a fost - SRL. Deschiderea de cont pentru această societate a fost operată la data de 12 septembrie 2003 pe numele împuternicitului OG, cu utilizarea unei procuri, care astfel cum rezultă din adresa nr.382/02 07 2004 BNP (fila 283 vol.I ) s-a dovedit a fi falsă, de vreme ce în evidența respectivului birou notarial, numărului de înregistrare ce figurează pe încheierea de legalizare a traducerii procurii îi corespunde un alt document (copie procură - fila 404 vol.IV ).

Tot pe numele împuternicitului OG, la data de 16 septembrie 2003, fost deschis cont la aceeași bancă și pentru - SRL, utilizându-se și de această dată o procură a cărei încheiere de legalizare a traducerii nu se regăsește în evidența biroului notarial care aparent ar fi făcut această legalizare (adresa nr.382/02 07 2004 BNP - fila 283 vol.I )

De asemenea, și pentru - SRL, deschiderea de cont la EUROM BANK SA - Sucursala, efectuată la data de 09 aprilie 2003, pe numele împuternicitului AL, a fost făcută pe baza unei legitimații de ședere provizorie falsă (copie legitimație seria H nr.58549 falsificată pe numele AL - filele 313 - 318 vol.VI ). În acest sens, prin adresa nr. -/CD/2/2004 a Autorității pentru (fila 332 vol.I ) s-a comunicat că legitimația de ședere temporară seria H nr.58549 a fost eliberată de Serviciul pentru B, la data de 13 04 1998 cetățenei irakiene, posesoarea pașaportului nr.80853, valabil până la 07 03 2002, persoana respectivă având viză de ședere valabilă până la data de 10 10 2000.

În sfârșit, contul - GRUP SRL a fost deschis la data de 29 octombrie 2003 pe numele împuternicitului (copie documente folosite pentru deschiderea de cont - filele 12-18 vol.VI ) și, deși titularul contului figurează ca fiind ieșit din țară la data de 03 noiembrie 2003 (adresa nr.66163/01 iulie 2004 Inspectoratului General al Poliției de Frontieră - fila 8 vol.II ), s-a constatat că pe contul respectiv au continuat să fie efectuate operațiuni bancare și ulterior acestei date.

În afară de faptul că la percheziția efectuată asupra autoturismului inculpatului în data de 22 ianuarie 2003, în posesia acestuia au fost găsite ștampilele mai multor societăți comerciale dintre cele sus-menționate, precum și diverse documente emanând de la acestea, în cauză există și alte probe care confirmă împrejurarea că acesta se ocupa de administrarea de fapt a respectivelor societăți comerciale, inclusiv în relația cu EUROM BANK SA - Sucursala.

Astfel, fiind audiat în cursul urmăririi penale, martorul angajat în cadrul - IMPORT-EXPORT SRL, a declarat că deplasându-se la bancă în interes de serviciu, în mod frecvent l-a observat pe inculpatul în incinta EUROM BANK - Sucursala, desfășurând operațiuni bancare (filele 188-189 vol.I ).

De asemenea, din declarațiile martorei, rezultă că, la solicitarea inculpatului i-a recomandat acestuia un avocat care să-l ajute la înființarea unei societăți comerciale, iar ulterior, în calitate de contabil, a acceptat cererea acestuia de a se ocupa de contabilitatea respectivei societăți, primind în acest sens copia certificatului de înmatriculare al - SRL. A mai precizat martora că la data de 29 decembrie 2003, la solicitarea inculpatului a completat o factură fiscală aparținând - SRL prin care se atesta vânzarea unor produse zaharoase către - SRL, factura respectivă, în alb, fiind adusă chiar de către inculpat, iar cantitatea și valoarea produselor fiind completate după o hârtie bătută la calculator, ce i-a fost pusă la dispoziție tot de către inculpat. În aceeași zi, susține martora, mărfurile care fuseseră menționate pe factura în alb aparținând - SRL au fost trecute și pe o factură de intrare de la - SRL către - 2000 SRL, de această dată, adăugându-se și un adaos comercial d e 2-5%, fără ca această factură să fie înregistrată în contabilitatea societății SRL. Totodată, martora a mai declarat că în luna ianuarie 2004, la rugămintea inculpatului a mai completat o factură de intrare de la - SRL către - SRL, iar apoi aceleași produse plus un adaos mic, au fost trecute și pe factura de ieșire de la - SRL către - 2000 SRL (filele 173-179 vol.I și filele 205-207 vol.II dosar fond).

În același sens, martorul, a declarat că împreună cu soția sa, i-au recomandat lui un avocat care să se ocupe de înființarea unei societăți comerciale, iar după aproximativ o lună de zile, acesta i-a adus soției sale actele de înființare a - SRL, pentru a-i ține contabilitatea, cu acest prilej adresându-i și lui rugămintea de a se ocupa de confecționarea unor ștampile pentru acea societate. A mai precizat martorul că una din cele două ștampile ale societății a rămas în locuința sa, iar cealaltă a fost luată de inculpatul, precum și că acesta a rugat-o de mai multe ori pe soția sa, să completeze facturi fiscale ce atestau relații comerciale desfășurate de către - SRL, - SRL și - SRL, în calitate de furnizori cu - 2000 SRL în calitate de client, iar după ce aceste facturi erau completate cu datele indicate de către inculpat, erau luate de acesta, fără a fi înregistrate în contabilitatea - SRL (filele 180-184 vol.I și fila 252 vol.II dosar fond).

Totodată și martora, administrator al - M-D ȘI PUBLICITARE SRL, a afirmat că inculpatul acționa în numele mai multor societăți comerciale, printre care - EURO SRL, - GRUP SRL, - COM SRL, - SRL și - SRL (filele 148-149 vol.I ).

Nu în ultimul rând din declarațiile coinculpaților și, asupra cărora se va reveni cu detalii într-un alt context, rezultă că aceștia în calitate de administratori ai -, - SRL, - SRL și respectiv - 007 SRL au intrat în raporturi comerciale (fictive) cu - SRL, - SRL, - SRL, - 100 SRL, - SRL, - ACTIV SRL și - TOTAL SRL, care erau administrate în fapt de (filele 151-158, 131-133 vol.I și filele 138-140, 141-143 vol.I dosar fond).

De asemenea, importante dovezi pentru ilustrarea aspectului analizat sunt furnizate și de examinarea încrucișată a imaginilor video surprinse de camerele de supraveghere instalate în incinta EUROM BANK - Sucursala în baza Legii nr.333/2003, în perioada 05 ianuarie 2004 - 22 ianuarie 2004 și a extraselor de cont ale - SRL, - SRL, - SRL, - SRL și - SRL, context în care organele de urmărire penală au observat că în momentele în care inculpatul apărea în imagini în dreptul casieriei, în evidențele băncii figurează retrageri de numerar pe conturile societăților sus-menționate.

În concret, din procesele verbale întocmite în urma acestor verificări de către organele de urmărire penală (filele 251-258 și 260-279 vol.I ) rezultă următoarele aspecte:

- La data de 05 ianuarie 2004, în intervalul orar 14.12-17.02, inculpatul apare de mai multe ori la casieria unității bancare, unde semnează mai multe documente pe care le predă casierului, după care ridică de la acesta importante sume de bani. În urma examinării rulajelor conturilor s-a constatat că în acest interval de timp au fost efectuate operațiuni de retragere de numerar de pe conturile - SRL, - SRL, - SRL și - SRL;

- Pe data de 06 ianuarie 2004, în intervalul dintre orele 15.00-16.47, inculpatul apare de mai multe ori la casieria băncii unde semnează mai multe documente pe care le înmânează casierului. Prin examinarea extraselor de cont s-a constatat că în acest interval de timp au fost efectuate operațiuni de retragere de numerar de pe conturile - SRL, - SRL, - SRL și - SRL;

- La data de 08 ianuarie 2004, în intervalul dintre orele 13.38-13.42, camera video din incinta unității bancare l-a surprins pe inculpatul prezentându-se la casierie, unde semnează mai multe documente pe care le predă casierului, după care ridică de la acesta importante sume de bani. Verificându-se extrasele de cont, s-a constatat că în acest interval de timp au fost efectuate operațiuni de retragere de numerar de pe conturile - SRL, - SRL și - SRL;

- Pe data de 12 ianuarie 2004, în intervalul dintre orele 16.36-16.42, inculpatul este observat prezentându-se de mai multe ori la casieria băncii unde semnează mai multe documente pe care le înmânează casierului, după care ridică de la acesta importante sume de bani pe care le introduce într-o cutie de carton dată de casier. În aceste imagini apare și cetățeanul iranian, care ulterior, respectiv la data de 22 ianuarie 2004 fost identificat de către organele de poliție, având asupra sa facturi fiscale necompletate aparținând - SRL, - SRL, - SRL și - SRL. După verificarea rulajelor conturilor s-a constata că în intervalul de timp sus-menționat au fost efectuate operațiuni de retragere în numerar de pe conturile - SRL, - SRL, - SRL și - SRL.

- La 16 ianuarie 2004, în intervalul dintre orele 15.20-16.47, inculpatul este surprins de mai multe ori la casieria unității, semnând mai multe documente, iar după ce le înmânează casierului, ridică de la acesta importante sume de bani. Examinarea extraselor de cont a evidențiat faptul că în acest interval de timp au fost efectuate retrageri de numerar de pe conturile - SRL și - SRL;

- La data de 19 ianuarie 2004, între orele 15.30-16.45, inculpatul apare de mai multe ori la casierie și după ce semnează mai multe documente pe care le predă casierului, ridică de la acesta importante sume de bani. Pentru acest interval de timp s-a constatat că au fost debitate prin retragere de numerar conturile - SRL, - SRL, - SRL și - SRL;

- Pe data de 20 ianuarie 2004, în intervalul dintre orele 16.00-17.15, inculpatul se prezintă de mai multe ori la casierie, unde semnează mai multe documente pe care le dă casierului și apoi ridică de la acesta sume importante de bani. Pentru acest interval orar, rulajele conturilor au evidențiat retrageri de numerar din conturile - SRL, - SRL, - SRL și - SRL;

- În sfârșit, inculpatul este observat prezentându-se de mai multe ori la casieria unității bancare și pe data de 21 ianuarie 2004, în intervalul 15.25-16.30, când semnează mai multe documente pe care le înmânează casierului și apoi ridică importante sume de bani. Verificându-se extrasele de cont, s-a constatat că în acest interval de timp au fost efectuate operațiuni de retragere de numerar de pe conturile - SRL, - SRL, - SRL, - SRL și - SRL.

surprinse ce camera de supraveghere din incinta unității bancare și descrise în procesele verbale sus-menționate sunt imortalizate în cele 15 planșe fotografice, anexă la respectivele procese verbale (filele 265-279 vol.I ), dar se află înregistrate și pe CD-urile atașate la dosar.

În același sens, astfel cum rezultă din procesul verbal întocmit de organele de cercetare penală la data de 22 ianuarie 2004 (filele 149-153 vol.2 ), cu ocazia percheziției efectuată, asupra autoturismului marca WOLKSWAGEN PASSAT, cu nr. de înmatriculare B-35-, aparținând inculpatului, în interiorul acestuia, printre alte înscrisuri și ștampile despre care s-a făcut vorbire în cele ce preced, s-a descoperit și un formular tipizat de "dispoziție de plată externă", datat 21 ianuarie 2004, completat la poziția ordonator cu denumirea - SRL și având aplicată ștampila acestei societăți, dar lăsat în alb la rubricile aferente valorii tranzacției, descrierii și justificării acesteia. Pe același formular, în dreptul semnăturii ordonatorului figurează aplicate două semnături, dintre care una este lizibilă, intitulată "", iar cea de-a doua, intitulată "", a fost acoperită cu pastă corectoare (filele 311,312 vol.I ).

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică (grafică) nr.44 din 23 06 2004 întocmit în cursul urmăririi penale (filele 301-320 vol.I ), semnăturile de la rubrica "semnătura ordonatorului" existente pe formularul tip "dispoziție de plată externă", ridicat de la inculpatul, atât cea acoperită chimic, cât și cea lizibilă, au fost executate foarte probabil de către una și aceeași persoană.

Conform aceluiași raport de constatare tehnico-științifică (grafică), semnătura literală intitulată "", realizată cu cerneală de culoare albastră, prezentă pe formularul tipizat EUROM BANK denumit "LISTA DE SEMNĂTURĂ A PERSOAANELOR AUTORIZATE", completat la Sucursala la data de 18 12 2003 în numele - SRL a fost executată, foarte probabil, de aceeași persoană care a executat și semnătura literală intitulată "", realizată cu cerneală de culoare albastră, prezentă pe formularul tipizat EUROM BANK intitulat "LISTA DE SEMNĂTURĂ A PERSOANELOR AUTORIZATE", completat la Sucursala, în numele - SRL, la data de 31 10 2003 (originalele formularelor "lista specimenelor de semnătură a persoanelor autorizate" completate la EUROM BANK - Sucursala pentru - SRL și - SRL - filele 315-320 vol.I ), iar cele două semnături existente la rubrica "semnătura ordonatorului" de pe formularul tipizat "dispoziție de plată externă", ridicat de la inculpatul la data de 22 ianuarie 2004, precum și specimenele de semnătură efectuate la EUROM BANK - Sucursala cu ocazia deschiderilor de cont pentru - SRL și respectiv - SRL, au fost executate, foarte probabil de una și aceeași persoană.

Curtea reamintește că deschiderea de cont la EUROM BANK - Sucursala, pentru - SRL, dar și pentru - SRL, operată în ambele cazuri la data de 31 octombrie 2003, fost realizată pe numele împuternicitului, cu folosirea documentului de călătorie nr.AZ -, falsificat de numitul Al, prin înlocuirea fotografiei originale cu cea a lui, de semnătură care se regăsește în dosarul bancar al fiecăreia dintre cele două societăți este format din majusculele "". Așa cum s-a precizat însă în cele ce preced, este exclus ca aceste operațiuni bancare să fie puse pe seama numitului, întrucât la data deschiderii conturilor celor două societăți, acesta se afla deja în stare de arest preventiv, fiind arestat încă din data de 10 octombrie 2003.

De asemenea, trebuie reamintit că pentru - SRL, deschiderea de cont la EUROM BANK - Sucursala s-a realizat la data de 18 decembrie 2003, pe numele împuternicitului, cu utilizarea legitimației de ședere temporară seria H nr.-, care s-a dovedit a fi falsă (fiind eliberată de către Serviciul pentru B pe numele unui cetățean chinez).

Din coroborarea concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică (grafică) nr.44 din 23 06 2004 cu documentele din dosarele bancare întocmite cu prilejul deschiderilor de cont operate la EUROM BANK - Sucursala pentru - SRL, - SRL și - SRL, se poate observa că semnătura lizibilă de pe formularul "dispoziție de plată externă", ridicat de la inculpatul la data de 22 ianuarie 2003, corespunde cu specimenul de semnătură din bancă executat pentru - SRL, iar semnătura acoperită chimic corespunde specimenului de semnătură din bancă, executat pentru - SRL și - SRL.

Deși în dosarele bancare ale societăților comerciale sus-menționate apar în calitate de împuterniciți două persoane diferite ( pentru - SRL și - SRL, respectiv pentru - SRL), având în vedere pe de o parte circumstanțele și modalitatea în care au fost efectuate deschiderile de cont și celelalte operațiuni bancare pentru aceste societăți, iar pe de altă parte faptul că potrivit raportului de constatare tehnico-științifică grafoscopică întocmit în cauză, este foarte probabil ca aceeași persoană să fi realizat atât semnăturile executate cu ocazia deschiderii de cont pentru - SRL și - SRL (și deci implicit pentru - SRL), cât și cele executate în cadrul unor operațiuni bancare (existente pe formularul "dispoziție de plată externă"), se poate conchide că una și aceeași persoană și anume inculpatul, în posesia căruia a fost găsit formularul "dispoziție de plată externă", purtând cele două semnături cu majuscule, se ocupa de operațiunile bancare ale acestor societăți, semnând diferit pentru fiecare dintre ele, în scopul de a crea aparența că semnăturile sunt efectuate de două persoane diferite. Ca atare, este foarte probabil ca din eroare, semnătura "" executată pe formularul tipizat denumit "dispoziție de plată externă" și acoperită chimic cu pastă corectoare, să fi fost confundată cu semnătura autorizată pentru altă societate decât - SRL, iar acesta să fi fost motivul pentru care documentul respectiv, datat 21 ianuarie 2004, nu a mai fost introdus la bancă, rămânând în posesia inculpatului.

Probele analizate în cele ce preced se coroborează și cu declarațiile angajaților EUROM BANK - Sucursala din care rezultă că în perioada 2003 - ianuarie 2004, inculpatul s-a prezentat cu regularitate la bancă și la solicitarea sa erau efectuate operațiuni bancare pe conturile mai multor societăți comerciale.

Astfel, martora, care ocupa funcția de administrator de cont în cadrul EUROM BANK - Sucursala și care s-a ocupat de deschiderile de cont operate pentru - SRL, - SRL și - SRL, a declarat la data de 06 mai 2004 că începând cu primele luni ale anului 2003, inculpatul a început să se prezinte aproape zilnic la bancă, devenind un cunoscut al personalului băncii, inclusiv al conducerii, managerul de operațiuni spunându-i că este un apropiat (cunoscut) al său. A mai precizat martora că inculpatul s-a ocupat de deschiderea de conturi pentru mai multe societăți dintre care își amintește: - SRL, - SRL, - SRL, - SRL, - EURO 2001 SRL, - SRL, - SRL (fila filele 195-198 vol.I ).

La data de 01 iulie 2004, fiindu-i prezentate dosarele bancare întocmite cu privire la deschiderile de cont operate de ea pentru - SRL și - SRL, martora a precizat că nu i-a văzut niciodată pe împuterniciții pe cont ai acestor societăți și crede că la deschiderea de cont s-a prezentat inculpatul. Totodată martora a mai declarat că pentru deschiderea acestor conturi, fie era chemată în biroul managerului de operațiuni, inculpatul G, unde îi era înmânat dosarul necesar deschiderii de cont, întocmit, conținând toate documentele necesare în copie și având deja semnate formularele privind cererea de deschidere de cont și cea referitoare la specimenul de semnătură autorizată, ea urmând doar să opereze deschiderea de cont în evidențele băncii, fără a verifica actele de identitate în original și fără a fi de față când erau executate specimenele autorizate de semnătură, mizând pe faptul că aceste verificări fuseseră efectuate de cel care întocmise dosarul, fie inculpatul cobora din biroul inculpatului G cu dosarul întocmit și-i solicita deschiderea unui cont, context în care lua legătura cu managerul de operațiuni care-i confirma faptul că știa că urmează să fie deschis acel cont și că este legal să se efectueze respectiva operațiune (filele 194-198 vol.I ).

Afirmațiile acestei martore cu privire la maniera în care au fost deschise conturile - SRL și - SRL și identitatea persoanei care s-a ocupat de aceste demersuri sunt perfect credibile, avându-se în vedere faptul că prezentarea la bancă a împuterniciților ce figurau în dosarele bancare de deschidere de cont pentru respectivele societăți, nu era în mod obiectiv posibilă, de vreme ce, astfel cum s-a arătat anterior, numitul, care își atribuise identitatea falsă de se afla în stare de arest preventiv la data deschiderii contului pentru - SRL, iar cetățeanul palestinian, împuternicit pe contul - SRL, figura ca fiind intrat în țară pe data de 06 11 2000 și având drept de ședere în România doar o lună.

Aspecte asemănătoare sunt relatate și de martora (actuală ), ce ocupa în cadrul EUROM BANK - Sucursala tot funcția de administrator de cont. În acest sens, audiată fiind la date la 06 mai 2004, aceasta a precizat că atunci când a fost angajată la EUROM BANK - Sucursala - 01 aprilie 2003 - cetățeanul de origine arabă "" era deja un cunoscut client al băncii, observându-l aproape fiecare zi în bancă, unde purta adeseori discuții cu directorul și cu directoarea, în biroul acestora. De asemenea, a afirmat că inculpatul, pe care l-a recunoscut în imaginile surprinse de camera de supraveghere din incinta băncii, a fost singura persoană care s-a prezentat la ghișeul său și al colegelor sale, cu ordine de plată completate și ștampilate sau necompletate, ci doar semnate, în vederea efectuării operațiunilor de virament bancar pe conturile mai multor societăți comerciale dintre care a enumerat: - SRL, - SRL, - SRL, - SRL. Cu privire la operațiunile de deschidere de cont, ca și martora, administratorul de cont (fostă ) a afirmat că au existat situații în care conducerea băncii, respectiv managerul de operațiuni G și directoarea sucursalei, îi dădeau dosare de deschidere de cont ale anumitor societăți comerciale, documentația acestor dosare fiind deja completată, iar în aceste condiții ea nu știa cine a semnat în formularele de deschidere de cont ca reprezentant al societății, deoarece nu erau semnate în fața sa și ca atare nici nu verifica identitatea persoanei care a efectuat semnăturile (filele 190-193 vol.I ).

De asemenea, și martorii, și, casieri în cadrul EUROM BANK - Sucursala, au oferit detalii importante cu privire la maniera în care inculpatul s-a ocupat personal de efectuarea operațiunilor bancare pentru mai multe societăți comerciale.

Astfel, depunând mărturie în cauză la data de 06 mai 2004, martora a arătat că la scurt timp după deschiderea Sucursalei a EUROM BANK, l-a observat pe, pe care-l cunoștea încă de când lucra la, la biroul unde se efectuau deschideri de cont, fiind însoțit de directorul G cu care avea o relație cordială, iar după acest episod într-o discuție purtată cu G, acesta i-a precizat că va veni la bancă pentru toate operațiunile mai multor societăți comerciale pentru care se deschisese cont. Martora a mai precizat că a avut cunoștință de faptul că nu este împuternicit să efectueze operațiuni pe nici un cont, dar știa că acesta urma să vină ulterior cu respectivii cetățeni, împuterniciți pe cont, fiind cunoscător al limbii arabe și române. Totodată, din declarațiile acestei martore, mai rezultă că după discuția avută cu directorul de operațiuni G, acesta împreună cu inculpatul s-au prezentat la casieria unității, ocazie cu care managerul de operațiuni i-a spus că urmează să efectueze o retragere de numerar, indicându-i contul de unde se efectua tranzacția și numele societăți, iar după ce mergea la ofițerul de cont pentru a verifica mai multe aspecte, se întorcea la ea pentru întocmirea documentelor aferente tranzacției și în acest context verificând identitatea persoanei care solicita retragerea a constatat că împuternicit era o altă persoană, însă chitanța de retragere a numerarului și borderoul au fost semnate de, căruia i-a și predat sumele de bani. În această manieră, susține martora, inculpatul a efectuat retrageri de numerar de pe conturile următoarelor societăți: - SRL, - SRL, - SRL, - SRL, - SRL, iar pentru aceasta, uneori inculpatul G cobora personal la casierie, însoțindu-l pe inculpatul și îi înmâna un bilețel pe care erau trecute suma și numele societății de pe al cărei cont urma să se facă retragerea. De asemenea, martora a mai afirmat că au existat și situații când retragerile efectuate de, nu au fost ridicate, ci au fost depuse în conturile altor societăți, pe documentele justificative fiind trecut un alt nume, respectiv numele împuternicitului pe cont (filele 203 - 208 vol.I ).

Martorul, în declarațiile date la 06 mai 2004, precizat că, începând cu luna ianuarie 2003, l-a observat pe inculpatul venind la bancă, la început cam de trei ori pe săptămână, iar apoi mai des și efectuând operațiuni bancare. A mai arătat martorul că ridicările de numerar se efectuau în baza unui mesaj venit de la serviciul clientelă în care erau trecute suma de ridicat și numele celui care avea dreptul să efectueze această operațiune, însă numele de nu apărea pe nici unul din aceste mesaje scrise de depunere sau ridicare de numerar, iar în situațiile în care a efectuat plăți către acesta, nu toate documentele se semnau pe ghișeul casieriei, ci în incinta băncii unde era așteptat de diverse persoane, probabil de aceeași naționalitate cu el, însă nu are certitudinea că cei care îl însoțeau la bancă erau cei care aveau dreptul să semneze documentele, deoarece nu i-a legitimat. De asemenea, martorul a relatat că au existat situații când a fost anunțat telefonic de către managerul de operațiuni G, că urmează să ridice numerar pe casierie, iar după ce acesta a devenit cunoscut în bancă, anumite retrageri acesta le-a făcut singur. Se mai reține din declarațiile acestui martor că inculpatul, încă de la începutul activității în bancă, s-a ferit să fie implicat cu numele sau cu semnătura pe vreun act oficial și că a primit sugestii sau chiar ordine de la managerul de operațiuni privind ridicarea unor sume de bani de către, pe care ulterior le-a adus la îndeplinire, modalitatea în care era înștiințat, fiind fie prin telefon, fie printr-un bilețel pe care era trecută suma de ridicat și contul sau denumirea societății, primind asigurări că ceea ce urma să facă era ori "legal", ori "se va aranja pe parcurs pentru ca totul să fie în regulă" (filele 199 - 202 vol.I ).

În sfârșit, martorul, a declarat în fața procurorului la data de 06 mai 2004 și respectiv 16 iunie 2004, că prin lunile martie - februarie 2003 început să vină aproape în fiecare zi la bancă cetățeanul de origine arabă, care a efectuat diverse operațiuni bancare, respectivi depuneri și ridicări de numerar, în și din conturile mai multor societăți comerciale care aveau conturi deschise la Sucursala a EUROM BANK, până în luna ianuarie 2004, dintre aceste societăți amintind - SRL, - SRL, - EURO SRL, - SRL, - SRL, - COM SRL. Totodată, martorul a mai precizat că în afară de inculpatul, nici o altă persoană nu a mai efectuat operațiuni de depuneri și retrageri de numerar, în și din conturile deschise la EUROM BANK, de aceste societăți, iar operațiunile efectuate la casieria băncii de către acesta, fără ca el să fie împuternicit/delegat pe conturile respective, au fost înregistrate ca fiind efectuate pe numele împuterniciților pe cont, numitul afirmând verbal în prezența sa că operațiunile trebuie înregistrate pe numele împuterniciților pe cont, întrucât nu dorește ca numele său să apară în evidențele băncii. În ceea ce privește operațiunile de retragere de numerar din conturile societăților nominalizate, martorul a precizat că au existat situații în care inculpatul se prezenta singur la bancă și anunța personalul de la casierie ca într-un interval de aproximativ 2 ore să pregătească diferite sume de bani de ordinul sutelor de milioane de lei pe care dorea să-i retragă numerar, iar după câteva ore venea la bancă fiind însoțit în dese rânduri de alte persoane care îl așteptau fie în incinta băncii, fie în exteriorul băncii și prezenta documentația aferentă retragerii de numerar pe baza căreia efectua personal operațiunile de retragere de numerar din conturile societăților amintite, deși nu avea delegație sau împuternicire să efectueze astfel de operațiuni, însă motiva verbal că cei care îl însoțeau ar fi împuterniciții pe cont și că aceștia nu cunosc limba română. De asemenea, martorul a mai afirmat că au existat situații în care managerul de operațiuni al băncii G le-a adus la cunoștință fie verbal, fie prin diferite bilețele conținând date referitoare la sumele de bani care urmau să fie ridicate în numerar de la ghișeul băncii de către, în vederea pregătirii acestor sume de bani de ordinul zecilor și sutelor de milioane și la numele societății din al cărei cont urma să ridice banii și, deși în perioada de început a operațiunilor bancare derulate de, i-a adus la cunoștință managerului de operațiuni, neregulile care se petreceau în legătură cu aceste depuneri și retrageri de numerar efectuate în lipsa vreunei împuterniciri de a face astfel de operațiuni, acesta i-a spus că totul este în regulă, întrucât persoana împuternicită urmează să vină după aceea la bancă pentru a semna documentele aferente operațiunii, ceea ce se și întâmpla ulterior, fără ca însă el să verifice identitatea persoanei care semnase chitanța aferentă operațiunii de casierie (filele 209 - 216 vol.I ).

Un alt angajat al băncii, paznicul, atât în declarațiile date în cursul urmăririi penale, cât și în cea dată în faza cercetării judecătorești, a relatat și el despre demersurile întreprinse de inculpatul în cadrul EUROM BANK - Sucursala. Astfel, acesta a precizat că în decursul anului 2003, în incinta băncii venea aproape zilnic un cetățean străin pe nume, pe care l-a recunoscut în persoana inculpatului și care efectua operațiuni de retragere sau depunere de numerar la casieria unității. Mai precizează martorul că aproape de fiecare dată când venea la bancă, acesta se la serviciul credite unde purta diferite discuții cu angajații, iar apoi mergea la casieria unității, de multe ori însoțit de directorul de operațiuni G, acolo semnând diferite documente, după care ridica anumite sume de bani (filele 217 - 219 vol.I și filele 256,257 vol.II dosar fond).

În îndeplinirea rolului pe care și l-a sumat în cadrul grupului infracțional organizat, activitatea inculpatului de "administrare în fapt" a unor societăți comerciale care nu au desfășurat niciodată vreo activitate economică reală a presupus, pe lângă operațiunile bancare desfășurate pe conturile deschise de acele societăți la EUROM BANK - Sucursala și inițierea și derularea unor raporturi comerciale fictive cu societăți comerciale la vedere. folosit în acest scop consta în emiterea unor facturi fiscale în numele societăților comerciale pe care inculpatul le administra de facto, prin care se atesta existența unor raporturi comerciale ale acestora cu societăți comerciale care funcționau în mod real, dar care aveau interesul de a da o formă aparent legală unor operațiuni ilicite și de a majora cheltuielile în scopul diminuării proporționale a impozitului pe profit și a celorlalte obligații fiscale accesorii, fără ca aceste raporturi comerciale să existe în realitate. Prin simularea acestor operațiuni comerciale, sumele de bani obținute de firmele la vedere din evaziune fiscală, puteau fi transferate în conturile bancare ale societăților comerciale administrate în fapt de inculpatului, de unde respectivele sume erau apoi retrase de către acesta din urmă în numerar, în condițiile și modalitatea la care s-a făcut anterior referire.

Curtea constată că actele și lucrările prezentului dosar, confirmă că inculpatul a creat astfel de circuite economico-financiare fictive între - SRL, - SRL, - SRL și - 100 SRL, pe de o parte și - SRL, - SRL și - SRL, pe de altă parte, precum și între - SRL, - TOTAL SRL și - ACTIV SRL, pe de o parte și - 007 SRL, pe de altă parte.

În ceea ce privește raporturile comerciale fictive derulate cu societățile comerciale administrate de inculpatul, din analiza coroborată a probelor administrate pe parcursul procesului penal, Curtea reține că începând cu lunile iulie, august 2003 și până în luna ianuarie 2004, în diferite ocazii, acesta a realizat aprovizionarea - SRL, - SRL și - SRL, cu mărfuri achiziționate de pe piața neagră, pentru care nu plătea TVA și nu primea documente justificative, aspect necontestat de inculpat. Ulterior, pentru a putea efectua înregistrări în evidențele contabile cu privire la mărfurile avute în inventar, dar și pentru a majora în mod artificial cheltuielile ocazionate de achiziționarea de mărfuri, cu consecința diminuării corespunzătoare a impozitului pe profit, inculpatul, în baza înțelegerii realizate cu inculpatul, a acceptat de la acesta mai multe documente justificative (facturi) prin care se atesta în fals că mărfurile existente în inventarul firmelor pe care le administra, ar fi fost cumpărate de la societățile comerciale controlate de inculpatul. Totodată, pentru a se accentua aparența de legalitate a operațiunilor comerciale astfel simulate, inculpatul, dispunea efectuarea de plăți prin bancă, în corespondență cu facturile primite, către societățile comerciale emitente ale acestor facturi, realizând în acest mod spălarea produsului infracțiunii. Imediat după realizarea transferului bancar, în cursul aceleiași zile sau cel mai târziu în ziua următoare, inculpatul se prezenta la EUROM BANK - Sucursala, unde societățile pe care le controla aveau deschise conturi bancare și prin folosirea unor documente justificative necorespunzătoare realității efectua retragerea în numerar a sumelor plătite de inculpatul. Sumele astfel retrase erau restituite inculpatului, mai puțin un comision de 2% din valoarea tranzacției, reținut de către inculpatul pentru serviciile "prestate".

Spre exemplu, la data de 12 decembrie 2003 și respectiv 14 decembrie 2003, - SRL, societate comercială despre care pe baza elementelor probatorii la care s-a făcut anterior referire, s-a stabilit că era administrată în fapt de către inculpatul, a emis facturile seria B - cu numerele - și - (filele 224,225 vol III ), înscrisuri din care rezultă că această societate ar fi vândut diverse mărfuri (alimentare și nealimentare) către - SRL, administrată de inculpatul, valoarea acestor facturi fiind de 158 882 017 lei (ROL) și respectiv 205 158 785 lei (ROL), deci în total 363 980 802 lei (ROL).

În baza acestor facturi - SRL a emis 4 ordine de plată (filele 253, 254 poziția 3 vol III ), după cum urmează: nr.15 din data de 30 decembrie 2003, pentru suma de 149 980 000 lei (ROL), reprezentând contravaloarea facturii nr.-/12 12 2003; nr.5 din data de 31 decembrie 2003, pentru suma de 149 975 000 lei (ROL), reprezentând contravaloarea facturilor nr.-/12 12 2003 și nr. -/14 12 2003; nr.18 din data de 05 ianuarie 2004, pentru suma de 149 983 000 lei (ROL), reprezentând contravaloarea facturii nr.-/12 12 2003; nr.81 din data de 07 ianuarie 2004, pentru suma de 159 989 000 lei (ROL), reprezentând contravaloarea facturii nr.-/14 12 2003.

În baza acestor ordine de plată și la aceeași dată cu cea a emiterii lor a fost creditat contul - SRL cu sumele menționate în cuprinsul acestora.

Din analiza extrasului de cont al - SRL (filele 212-214 vol VI ) se reține că inculpatul s-a prezentat la EUROM BANK - Sucursala în cursul acelorași zile în care contul respectivei societăți a fost creditat pe baza plăților efectuate de către - SRL și a efectuat retrageri de numerar cu justificarea "achiziții produse agricole de la persoane fizice", pentru exact aceleași sume cu care fusese alimentat contul - SRL de către - SRL. Astfel, de exemplu, la data de 05 ianuarie 2004, contul - SRL a fost creditat prin încasarea ordinului de plată nr.18 emis de - SRL cu suma de 149 983 000 lei (ROL), iar la aceeași dată din contul respectiv a fost ridicată în numerar cu motivarea "plăți persoane fizice", suma de 149 250 000 lei (ROL) la care s-a adăugat comisionul bancar de 746 250 lei (ROL).

Referitor la aceste tranzacții, este de observat faptul că deși inculpatul i-a furnizat inculpatului, prin intermediul - SRL, facturi fiscale false pentru suma de 363 980 802 lei (ROL) - factura seria B - nr.- în valoare de 158 882 017 lei (ROL) și factura seria B - nr.- în valoare de 205 158 785 lei (ROL) - acesta din urmă a virat în contul - SRL în numele - SRL suma de 609 927 000 lei (ROL), prin ordinele de plată nr.15/30 12 2003, 5/31 12 2003, 18/05 01 2004 și 81/07 01 2004, ordine de plată ce au avut drept justificare exact aceste două facturi fiscale.

De asemenea, examinând extrasul de cont al - SRL (filele 212-214 vol VI ), Curtea constată că - SRL prin intermediul administratorului său, inculpatul a mai virat în contul acestei societăți și suma de 319 994 3000 lei, respectiv prin nr.10/21 ianuarie 2004, suma de 149 994 300 lei, iar prin nr.5/09 ianuarie 2004, suma de 170 000 000 lei, însă aceste ordine de plată (fila 254 poz.2,3 vol.III ) nu conțin numărul facturii care a stat la baza efectuării plății, ci doar mențiunea "contravaloare factură marfă" și nici nu a fost identificată vreo altă factură emisă de - SRL către - SRL, în afara celor două facturi sus-menționate, în baza cărora oricum fuseseră efectuate plăți care le depășea valoarea.

Sumele de bani virate în contul - SRL pe baza ordinelor de plată nr.10/21 ianuarie 2004 și respectiv nr.5/09 ianuarie 2004, au fost ridicate în numerar de către inculpatul în aceeași zi, din ele achitându-se contravaloarea comisioanelor bancare, aceste operațiuni fiind reflectate întocmai de extrasul de cont al - SRL.

În alte cazuri, pentru a crea aparența că aceste operațiuni bancare se desfășoară în baza unor raporturi comerciale legale și reale, inculpatul nu proceda direct la ridicarea în numerar a sumelor de bani cu care fuseseră creditate conturile societăților controlate de el, ci dispunea transferarea acestor sume în contul uneia sau mai multor alte societăți comerciale dintre cele pe care le administra în fapt.

Astfel, la data de 07 septembrie 2003, în numele - SRL, societate administrată de facto de inculpatul, a fost emisă factura fiscală seria - nr.- (fila 380 vol III ) prin care se atestă că această societate ar fi vândut către - SRL, având ca asociat și administrator pe inculpatul, bunuri în valoare de 165 039 010 lei (ROL), vânzare a cărei fictivitate este dovedită, fie și prin simplul argument că această factură cu seria - și nr.- nu putea fi emisă la data de 07 septembrie 2003, atâta timp cât tipizatul folosit pentru întocmirea acesteia a fost ridicat de la - SA, furnizor de documente cu regim special, doar la data de 10 septembrie 2003, deci după un interval de trei zile de la data emiterii (fila 93 vol III ).

În baza acestei facturi - SRL a emis ordinul de plată nr.11 din 16 octombrie 2003 (fila 381 poz 3 vol III ) pentru suma de 200 000 000 lei (ROL), sumă care a fost virată în contul - SRL, iar din contul acestei societăți inculpatul a virat suma de 197 000 000 lei (ROL) în contul - SRL, administrată în fapt tot de el, de unde ulterior a retras suma de 196 000 000 lei (ROL), toate aceste operațiuni desfășurându-se în cursul aceleiași zile - 16 octombrie 2003 - după cum rezultă din extrasele de cont ale celor două societăți sus menționate (fila 25 vol IV și filele 421,422 vol IX ), deși între - SRL și - SRL nu au existat relații comerciale care să justifice transferul, atâta vreme cât pe baza probelor administrate s-a constatat că ambele societăți nu au funcționat vreodată la sediul social declarat, nu au depus bilanțuri contabile și nici vreun alt tip de raportare contabilă și ca atare nu au desfășurat o activitate economică reală.

, pentru a nu coincide sumele virate în contul vreuneia dintre societățile comerciale pe care le controla cu cele retrase în numerar, inculpatul dispunea fracționarea acestora și ridicarea în numerar a banilor prin intermediul conturilor mai multor societăți.

Spre exemplu, în cursul zilei de 09 decembrie 2003, contul - SRL a fost creditat prin virarea sumei de 99 950 000 lei (ROL) de către - M-D ȘI PUBLICITARE SRL (administrată de martora, precum și a sumei de 160 000 000 lei (ROL) de către - SRL (administrată de inculpatul ), suma totală cu care a fost alimentat contul - SRL fiind deci de 259 950 000 lei (ROL). În aceeași zi inculpatul a transferat o parte din această sumă, respectiv 140 000 000 lei (ROL), prin ordin de plată în contul - SRL, retrăgându-o apoi în numerar din contul acestei din urmă societăți, evident după deducerea comisionului bancar. Tot în cursul zilei respective, restul sumei cu care fusese creditat contul - SRL, respectiv suma de 119 400 000 lei (ROL) a fost ridicată în numerar chiar din contul acestei societăți, cele două retrageri de numerar, la care se adaugă comisioanele bancare aferente celor două tranzacții, totalizând în fapt suma de 259 950 000 lei (ROL) cu care fusese creditat în ziua respectivă contul - SRL. Toate aceste operațiuni bancare sunt evidențiate în extrasele de cont ale - SRL (fila 26 vol.IV ) și - SRL (fila 428 vol.IX ).

Modul de operare descris în cele ce preced este confirmat în primul rând de declarațiile sincere și constante ale coinculpatului, administrator și asociat al firmelor beneficiare ale "serviciilor prestate" de inculpatul, prin intermediul firmelor pe care le administra de facto.

Astfel, atât în declarațiile date în cursul urmăririi penale, cât și în aceea dată în faza cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut că în perioada iulie, august 2003 - ianuarie 2004 avut o înțelegere cu inculpatul, potrivit căreia acesta, prin intermediul - SRL, - SRL, - SRL și - 100 SRL i-a furnizat mai multe facturi care atestau că societățile comerciale pe care el le administra ar fi cumpărat diverse mărfuri de la societățile comerciale prin intermediul cărora lucra inculpatul, însă între aceste societăți nu au existat raporturi comerciale reale și nu a fost tranzacționată nici un fel de marfă, ci pe baza acestei înțelegeri s-a realizat doar un circuit al documentelor contabile care nu corespundeau cu realitatea. Totodată, inculpatul a precizat că în această perioadă de timp, a efectuat aprovizionarea cu marfă a societăților comerciale pe care le administra prin achiziționarea de produse din diverse centre comerciale en-gros, iar datorită faptului că de la acești comercianți nu primea documente de proveniență a mărfurilor și ca atare nu le putea înregistra în contabilitate, s-a văzut nevoit să apeleze la serviciile inculpatului. Un alt argument invocat de inculpatul pentru justificarea relației sale de colaborare cu inculpatul a constat în aceea că plata mărfurilor achiziționate de pe piața neagră trebuia făcută numai în numerar, or clienții cărora el le vindea acele mărfuri îi achitau costul lor prin transfer bancar, astfel că prin mijlocirea inculpatului obținea sumele cash de care avea nevoie pentru plata furnizorilor reali ai mărfurilor. De asemenea a mai susținut inculpatul că în baza aceleiași înțelegeri avute cu inculpatul, el efectua plăți prin bancă în conturile societăților comerciale emitente ale facturilor false furnizate de, iar la scurt timp după încasarea contravalorii acestor facturi, uneori chiar în cursul aceleiași zile, iar alteori în ziua următoare, inculpatul scotea banii din cont în numerar și îi remitea lui, după ce își un comision de 2% din valoarea tranzacției (filele 151-158 vol.I și filele 138-140 vol.I dosar fond).

Aceste declarații ale inculpatului prin care descrie modalitatea în care a colaborat cu inculpatul se coroborează cu înregistrările video efectuate de camerele de supraveghere amplasate în incinta EUROM BANK - Sucursala, în care cei doi inculpați apar împreună în bancă. În acest sens, potrivit procesului verbal întocmit de organele de urmărire penală la data de 07 iulie 2004 cu prilejul efectuării unor capturi de imagine de pe înregistrările surprinse de camerele de luat vederi amplasate în incinta EUROM BANK - Sucursala (filele 324-326 vol.I ), în imaginile surprinse la data de 05 ianuarie 2004, dată la care contul - SRL a fost creditat prin ordinul de plată nr.18 emis de - SRL, iar apoi debitat prin retragerea în numerar a respectivei sume de bani, inculpatul apare în incinta băncii alături de inculpatul, efectuând operațiuni bancare.

De asemenea, pentru ilustrarea activităților infracționale desfășurate de inculpații și în modalitatea descrisă anterior, prezintă o relevanță deosebită și constatările specialiștilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, făcute în urma verificărilor efectuate în cadrul - SRL și - SRL cu privire la realitatea și exactitatea operațiunilor comerciale desfășurate între aceste societăți pe de o parte și societățile SRL, SRL, SRL și 100 SRL pe de altă parte.

Astfel, prin actul de control nr.3/07 iulie 2004 (filele 109-170 vol.I ), întocmit în urma verificărilor efectuate la - SRL, organele de inspecție fiscală din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală au constatat că în perioada septembrie - decembrie 2003, în contabilitatea acestei societăți, au fost înregistrate un număr de 15 facturi (evidențiate în anexa 1 raportului de control) emise de către - SRL, - SRL, - SRL și - 100 SRL pentru livrarea de mărfuri, valoarea totală înscrisă în aceste facturi fiind de 2 306 909 242 lei (ROL), din care suma de 1 938 579 197 lei (ROL) a fost înregistrată în contul 371 - mărfuri, iar suma de 368 330 045 lei (ROL) a fost înregistrată în contul 4426 - TVA deductibilă. Totodată s-a mai constatat că achitarea contravalorii acestor facturi s-a făcut cu odine de plată, conform evidenței din anexa nr.2 a actului de control, semnalându-se totodată și neregulile referitoare la plata unor facturi care deja fuseseră achitate și la neconcordanțele existente între listele de inventar și stocurile realizate cu privire la anumite produse pe baza documentelor de intrare/ieșire. Concluziile controlului efectuat de specialiștii din cadrul Ministerului Finanțelor Publice au fost în sensul că, prin aceste înregistrări fictive făcute în contabilitatea - SRL s-a majorat în mod nejustificat cuantumul cheltuielilor pe lunile septembrie - decembrie 2003 cu suma de 1 938 579 197 lei (ROL), fapt ce a condus la micșorarea masei profitului impozabil cu respectiva sumă, iar prin aceasta, la diminuarea impozitului pe profit cu suma de 484 644 799 lei (ROL). De asemenea, s-a concluzionat că societatea a înregistrat în mod nejustificat în evidența contabilă TVA deductibilă aferentă produselor înscrise în facturile respective în sumă de 368 330 045 lei (ROL), ceea ce a avut drept consecință diminuarea TVA de plată pe lunile septembrie - decembrie 2003, cu această sumă.

În același sens, prin actul de control nr.4/07 iulie 2004 (filele 171-222 vol.I ), întocmit în urma verificărilor efectuate la - SRL, s-a reținut că în lunile septembrie și octombrie 2003, această societate a înregistrat în evidența contabilă facturi emise de către - SRL, - 100 SRL și - SRL, reprezentând documente justificative pentru achiziționarea de produse (evidențiate în anexa nr.1 a actului de control), iar pe baza acestor facturi, în contul 371 - mărfuri a fost înregistrată suma de 386 524 652 lei (ROL) pentru luna septembrie 2003 și suma de 288 140 288 lei (ROL) pentru luna octombrie 2003, iar în contul 4426 - TVA deductibilă, suma de 73 439 684 lei (ROL) pentru luna septembrie 2003 și respectiv suma de 54 746 654 lei (ROL), pentru luna octombrie 2003. S-a mai reținut că achitarea contravalorii acestor facturi s-a făcut de către - SRL prin ordine de plată (conform evidenței din anexa nr.2 a raportului de control), fiind semnalate neconcordanțele constatate între listele de inventar și situația stocului pe anumite produse realizată pe baza documentelor justificative. Concluziile raportului de control au fost în sensul că prin înregistrarea facturilor provenite de la - SRL, - 100 SRL și - SRL, - SRL, în mod nejustificat a majorat cheltuielile aferente lunilor septembrie și octombrie 2003 cu suma totală de 674 664 940 lei (ROL), fapt ce a condus la micșorarea masei profitului impozabil cu această sumă, având drept consecință diminuarea impozitului pe profit cu suma de 168 666 235 lei (ROL). De asemenea, s-a constatat că - SRL a înregistrat în mod nejustificat în evidența contabilă TVA deductibilă aferentă produselor înscrise în facturile respective, în sumă de 128 186 338 lei (ROL), ceea ce a avut drept consecință diminuarea TVA de plată pe lunile septembrie și octombrie 2003, cu această sumă.

În ceea ce privește circuitul economico-financiar fictiv creat între - SRL, - TOTAL SRL și - ACTIV SRL, pe de o parte (administrate în fapt de către inculpatul ) și - 007 SRL (administrată în calitate de împuternicit de către inculpatul ), pe de altă parte, din actele și lucrările dosarului se deduce că modul de operare a fost similar celui folosit în cadrul raporturilor cu societățile administrate de inculpatul.

Astfel, inculpatul în calitate de administrator de fapt al - 007 SRL a acceptat documente justificative (facturi fiscale) necorespunzătoare realității, emise de societățile comerciale controlate de inculpatul, cu scopul de a evidenția în contabilitatea societății cheltuieli nereale, diminuând în acest mod profitul supus impozitării. În acest sens, se constată că la datele de 30 septembrie 2003, 30 octombrie 2003, 29 noiembrie 2003 și 29 decembrie 2003, inculpatul a primit și a dispus înregistrarea în contabilitatea - 007 SRL, facturile seriile - nr.- cu valoarea de 39 371 150 000 lei (ROL), - nr.- cu valoarea de 32 103 482 158 lei (ROL) și - nr.- cu valoarea de 5 200 000 000 lei (ROL), emise de - SRL, - TOTAL SRL și - ACTIV SRL, acestea cuprinzând mențiuni cu privire la faptul că plățile au reprezentat contravaloarea unor servicii ca "management 2003", "investiție., management", "management hoteluri, comisioane vânzare cartele, curățenie grajduri, magazin A", "comision vânzare spațiu" (filele 231-244 vol.II ). În realitate însă, - 007 SRL nu a fost și nici nu putea fi "beneficiară" a serviciilor "prestate" de - SRL, - TOTAL SRL și - ACTIV SRL, deoarece aceste societăți făcând parte din categoria firmelor "fantomă", care nu desfășurau o activitate economică reală și de fapt nici nu funcționau în realitate, ele nu puteau în mod obiectiv să desfășoare activitățile pentru care s-au încasat sume fabuloase.

C mai probabil, scopul real al acceptării și folosirii acestor facturi fiscale false, l-a constituit majorarea în mod artificial a cheltuielilor societății "beneficiare", cu consecința diminuării profitului impozabil și implicit a impozitului datorat bugetului de stat, însă aceste aspecte prin disjungerea operată de către procuror în cuprinsul rechizitoriului, fac obiectul uni alt dosar.

În legătură cu relația de colaborare dintre el și, inculpatul a declarat că l-a cunoscut pe acesta prin luna august 2003, la sediul EUROM BANK - Sucursala și întrucât s-a oferit să-l ajute să scoată bani prin bancă în numerar, în schimbul unui comision de 2 - 2,5% din valoarea tranzacției, în perioada septembrie - decembrie 2003 apelat la serviciile acestuia de circa 4 ori. În acest sens, precizează inculpatul, se întâlnea cu, chiar la sediul EUROM BANK - Sucursala sau în împrejurimile acesteia și primea de la acesta facturi fiscale completate cu datele pe care i le indica în prealabil, emise în numele - SRL, - TOTAL SRL și - ACTIV SRL, după care el achita prin ordin de plată contravaloarea acestor facturi, virând banii în conturile societăților emitente, iar apoi retrăgea sumele respective în numerar și i le preda după reținerea comisionului aferent. Inculpatul a mai arătat că procedând în această modalitate, în perioada septembrie - decembrie 2003 achitat către firmele controlate de, contravaloarea unor facturi totalizând circa 100 miliarde lei (ROL), fără ca pentru vreuna din aceste facturi să fie încheiate contracte de prestări servicii (filele 131-133 vol.I și filele 141-143 vol.I dosar fond).

susținerilor inculpaților și cu privire la fictivitatea operațiunilor comerciale atestate prin documentele justificative necorespunzătoare realității și care au generat tranzacțiile bancare efectuate prin intermediul EUROM BANK - Sucursala este întărită și de rezultatele verificărilor efectuate în cursul urmăririi penale cu privire la funcționarea reală a societăților "furnizoare de bunuri" și "prestatoare de servicii". Astfel, în urma acestor verificări s-a stabilit că respectivele societăți și anume, - SRL, - SRL, - SRL, - 100 SRL - SRL, - TOTAL SRL și - ACTIV SRL, nu funcționează și nici nu au funcționat vreodată la sediul social declarat la Registrul Comerțului (procese verbale de verificare întocmite de organele de cercetare penală - filele 21-28 și 35-36 vol II ), dar și că nu au depus fie niciodată, fie pentru anul 2003, raportări financiar-contabile (adresele Administrației Finanțelor Publice sector 3, 4 și 6 B - filele 46-50 vol.II ).

Este adevărat că stabilirea realității și exactității operațiunilor comerciale desfășurate între - SRL, - SRL, - SRL și - 100 SRL, pe de o parte și - SRL, - SRL și - SRL, pe de altă parte, precum și între - SRL, - TOTAL SRL și - ACTIV SRL, pe de o parte și - 007 SRL, pe de altă parte, a constituit obiectivul unei expertize contabile efectuate în cursul cercetării judecătorești de către experții Burea, și, iar concluziile acestei expertize sunt favorabile inculpaților, în sensul că experții au considerat că aceste operațiuni comerciale, din punct de vedere bancar, sunt reale și exacte, însă Curtea constată că in mod corect instanța de fond a înlăturat această probă ca fiind neutilă stabilirii adevărului judiciar.

Cu toate că instanța de control judiciar nu își însușește aprecierile extrem de dure formulate de prima instanță cu privire la posibila motivație a lipsei de obiectivitate a celor trei experți judiciari contabili, totuși nu poate ignora faptul că analiza superficială și trunchiată a obiectivelor stabilite de instanță, trădează preocuparea lor stăruitoare de a deculpabiliza persoanele pe seama cărora sunt puse activitățile ilicite ce au făcut obiectul expertizei.

Considerentul esențial pentru care, întocmai ca și instanța de fond, Curtea nu poate recunoaște eficiență probatorie acestui raport de expertiză contabilă rezidă în aceea că răspunsul celor trei experți contabili, conform căruia operațiunile comerciale expertizate sunt reale și exacte din punct de vedere bancar, se bazează exclusiv pe decelarea raporturilor aparent legale existente între aceste societăți, consfințite scriptic prin documentele justificative întocmite în derularea lor, ignorând însă cu desăvârșire analiza raporturilor fundamentale care au generat aceste operațiuni scriptice, iar prin aceasta de fapt nici nu s-a răspuns obiectivului stabilit de instanța de judecată. De altfel, în analiza acestui obiectiv, înșiși cei trei experți judiciari au confirmat faptul că în condițiile actuale, având în vedere imposibilitatea efectuării oricăror verificări în contabilitatea acestor societăți cu privire la înregistrarea operațiunilor vizate de expertiză, obiectivul în discuție nu poate fi realizat.

Practic expertiza contabilă a fost efectuată doar pe baza documentelor cu aparență de legalitate întocmite și folosite de societățile implicate, în cadrul operațiunilor desfășurate prin intermediul EUROM BANK - Sucursala, fără o analiză concretă a acțiunilor ilicite ce s-au aflat în spatele acestor operațiuni. Astfel experții trec sub tăcere o serie întreagă de aspecte esențiale ce rezultă cu evidență din actele și lucrările dosarului cum ar fi: nefuncționarea în mod real, ci doar în scripte a societăților comerciale "furnizoare de bunuri" și "prestatoare de servicii"; susținerile inculpaților și cu privire la întocmirea fictivă a documentelor justificative și la inexistența operațiunilor de furnizare de bunuri și prestări de servicii atestate în aceste documente; neregulile constatate de specialiștii din cadrul Ministerului Finanțelor Publice referitor la plata aceleiași facturi de două ori, astfel încât din această perspectivă răspunsul lor nu prezintă relevanță pentru corecta lămurire a cauzei.

Drept urmare, în condițiile în care probatoriul administrat în cauză și la care s-a făcut referire în cele ce preced, demonstrează fără echivoc faptul că operațiunile comerciale care prin întocmirea de documente justificative au căpătat o aparență de legalitate, au de fapt un caracter fictiv și ilicit, aspect omis de analiza experților, răspunsul acestora cu privire la exactitatea și realitatea acestor operațiuni nu poate fi evaluat în mod izolat, ci doar prin raportare la aceste probe, context în care acesta se dovedește a fi inexact și greșit fundamentat.

În ceea ce privește conduita procesuală a inculpatului, Curtea constată că acesta a manifestat o atitudine nesinceră, negând comiterea faptelor reținute în sarcina sa, însă lipsa de veridicitate a declarațiilor acestuia, este ilustrată nu numai de inconsecvența apărărilor formulate de-a lungul procesului penal, dar și de inexistența unor probe temeinice care să le confirme.

Astfel, în prima declarație dată în cauză, respectiv la data de 22 ianuarie 2004, în legătură cu documentele și ștampilele aparținând mai multor societăți comerciale, descoperite în mașina sa cu prilejul percheziției efectuate de către organele de cercetare penală, inculpatul a precizat că nu își explică cum au ajuns acestea în autoturismul său, considerând că acestea au fost puse probabil de o persoană care voia să-i facă rău. În aceleași împrejurări, inculpatul a mai susținut că în ziua respectivă, în jurul orelor 14.00, a fost la EUROM BANK - Sucursala pentru a verifica situația contului deschis pe numele TALAT, ca persoană fizică, respectivul cont fiind deschis de către acest prieten al său, Talat, care venise în România de circa 10 zile ca turist și dorea să obțină viza de ședere (fila 110 vol.I ).

Fiind reaudiat de către procuror la data de 20 aprilie 2004, inculpatul a susținut că nu are nici o legătură cu - SRL, - SRL, - SRL, - SRL, - SRL și - SRL, nu-i cunoaște pe asociații acestor societăți și nu a retras bani din conturile lor, iar la EUROM BANK - Sucursala a mers de câteva ori pentru a schimba sume mici de bani (200-300 USD) pentru uz personal, însă nu a retras sau depus bani din nici un cont deschis la această bancă și nici nu a semnat și nu a completat niciodată documente care să stea la baza unor astfel de operațiuni. Totodată, a mai arătat inculpatul că el nu cunoaște nici un angajat din cadrul EUROM BANK - Sucursala și, parcă uitând ceea ce menționase în declarația anterioară cu privire la proveniența ștampilelor și documentelor descoperite în autoturismul său cu prilejul percheziției din 22 ianuarie 2003, de astă dată afirmă că acestea aparțineau numitului "" care le uitase în acel loc. Despre această persoană cu numele de "", inculpatul a precizat că nu-i cunoaște numele complet și nici care sunt firmele acestuia, dar știe că îi cunoștea pe angajații EUROM BANK - Sucursala, întrucât efectua frecvent operațiuni la acea unitate, unde el îl însoțea, oferindu-i protecție pentru a nu fi deposedat de bani când acesta efectua retrageri de numerar. Fiind întrebat despre colaborarea sa cu numita, administrator al - M-D ȘI PUBLICITARE SRL, inculpatul a susținut că nu-și aduce aminte de această persoană și nu a discutat cu ea despre virarea vreunor sume de bani în conturile - EURO 2001 SRL, - SRL sau - SRL, iar în legătură cu martora, a precizat că el i-a dat lui numărul de telefon al acesteia, întrucât îl rugase să-i găsească o contabilă și i-a dus acesteia actele ce-i aparțineau lui pentru a-i ține contabilitatea, nefiind adevărat că ar fi rugat-o pe respectiva persoană să-i completeze facturi sau alte acte. În aceeași declarație, inculpatul a afirmat că la momentul reținerii sale (22 ianuarie 2003), numitul se afla în România, iar în dimineața zilei respective acesta îl însoțise la Oficiul Stării Civile pentru a-l ajuta să înregistreze nașterea copilului său, despărțindu-se de el în jurul orelor 12.00-13.00 (filele 113-114 vol.I ).

Din analiza celor două declarații, se poate lesne observa că timpul scurs între cele două audieri (de aproximativ 2 luni) i-a dat acestuia posibilitatea să născocească o motivație cât de cât firească pentru anumite fapte și întâmplări a căror existență nu o putea contesta. Astfel, se constată că în a doua declarație inculpatul a recunoscut că s-a deplasat de mai multe ori la EUROM BANK - Sucursala, fie pentru a schimba valută pentru uz personal, fie însoțindu-l în calitate de gardă de corp pe un anume, al cărui nume complet nu a fost în măsură să îl precizeze, iar în legătură cu ștampilele și documentele descoperite în autoturismul său cu prilejul percheziției din 22 ianuarie 2003, nu a mai susținut că i-ar fi fost puse anume acolo de către o persoană rău-intenționată, ci a pretins că acestea i-ar fi aparținut tot acestui personaj, împreună cu care mersese cu mașina în dimineața acelei zile și le uitase în acel loc.

După încă o lună de la ultima audiere, în declarația dată în fața procurorului la data de 19 mai 2004, inculpatul face noi precizări în legătură cu faptele imputate. Astfel, din respectiva declarație, în primul rând se deduce că până la acel moment inculpatul a reușit să se edifice cu privire la numele complet al numitului, întrucât pentru prima dată în cauză, acesta vorbește de " " (numele corect fiind ). În al doilea rând, din această declarație se reține că inculpatul a nuanțat motivația prezenței sale la EUROM BANK - Sucursala, precizând că în repetate rânduri l-a însoțit pe la această bancă pentrua-l ajuta să efectueze diverse operațiuni,fără însă a preciza în ce a constat acest ajutor iar uneori se prezenta chiar și singur la bancă. În al treilea rând, inculpatul a arătat că atunci când intra în incinta EUROM BANK - Sucursala, fie că era singur, fie că era însoțit de, erau observați de către directorul G, care îi saluta, așa cum făcea de altfel cu toată lumea. Totodată, își menține afirmațiile din declarația precedentă, cu privire la faptul că ștampilele și înscrisurile găsite în autoturismul său, aparțineau numitului, împreună cu care în dimineața respectivă fusese la Oficiul de Stare civilă pentru a înregistra nașterea fiului său, iar în acest context uitase acele obiecte în mașina sa (filele 115-116 vol.I ).

În faza cercetării judecătorești, inculpatul a fost audiat de către instanța de fond la termenul de judecată din data de 21 aprilie 2005 (filele 148-149 vol.I dosar fond), cu acest prilej reiterând în linii generale apărările formulate spre finalul fazei de urmărire penală. Desigur inculpatul a făcut și unele afirmații noi în legătură cu faptele imputate. Astfel, acesta a precizat că nu el este cel care i-a dat inculpatului facturi în alb, ci respectivele facturi i-au fost înmânate acestuia de către numitul, chiar în mașina sa. De asemenea, renunțând la statutul de simplă gardă de corp a numitului, pe care și-l arogase în cursul urmăririi penale, inculpatul a arătat că de mai multe ori s-a deplasat și singur la EUROM BANK - Sucursala, de unde în baza actelor deja întocmite care îi erau înmânate de numitul și a discuției telefonice pe care acesta o purta în prealabil cu o anume "doamna ", a ridicat bani, fără a semna vreun formular și, chiar și atunci când venea la bancă împreună cu numitul, tot el ridica banii de la ghișeu, întrucât îl ajuta în această modalitate. Totodată, deși anterior susținuse că nu cunoaște nimic despre firmele prin intermediul cărora lucra numitul, în mod surprinzător, se constată că până în momentul acestei declarații, inculpatul a aflat care sunt acele firme despre care pretinde că erau administrate în calitate de împuternicit de către numitul, precum și unele amănunte cu privire la activitatea acestora, susținând spre exemplu că - SRL avea ca obiect de activitate vânzarea de bunuri și ca atare pe această firmă se făceau vânzări de marfă, iar nu prestări de servicii. A mai afirmat inculpatul că atunci când era prezent la bancă, el discuta cu toți salariații, deși nu prea cunoaște limba română și tot el semna documentele bancare. Despre propria persoană inculpatul a arătat că are șase clase, nu știe să scrie și să citească românește, iar în arabă scrie doar pe litere.

Elementul de noutate pe care îl aduce în cauză declarația dată de inculpatul în fața instanței de apel, în ședința publică din data de 23 octombrie 2008, (fila 73 dosar apel), constă în aceea că, luând la cunoștință de faptul că din documentele existente în cauză rezultă că la data de 03 noiembrie 2003, numitul a părăsit teritoriul României, inculpatul, nevoit să recunoască faptul că și după această dată s-a prezentat la EUROM BANK - Sucursala pentru diverse operațiuni, pretinde în mod pueril că a făcut acest lucru tot în interesul lui, ducând diverse documente care îi erau transmise de acesta prin intermediul unor prieteni de-ai săi, al căror nume însă nu a fost în măsură să-l indice, pe motiv că nu îi cunoaște.

Ca atare, Curtea constată că de la o declarație la alta și de la o etapă procesuală la alta, inculpatul a formulat susțineri contradictorii și lipsite de credibilitate, uneori frizând chiar ridicolul, or astfel de declarații neconforme realității nu pot servi la aflarea adevărului judiciar.

Mai mult decât atât, în materialul probator strâns în cauză nu pot fi identificate probe care să confirme apărările inculpatului, ba dimpotrivă se constată că există numeroase probe temeinice și legal administrate care le contrazic.

Astfel, așa cum s-a arătat în cele ce preced martora, contrar susținerilor inculpatului, a precizat că acesta personal a rugat-o să țină contabilitatea - SRL, precum și că la solicitarea acestuia, în decembrie 2003 și ianuarie 2004 completat mai multe facturi fiscale în numele - SRL, - SRL și - SRL pe baza unor date indicate de acesta, fără măcar să amintească nici măcar în treacăt despre vreo relație de colaborare cu numitul, despre care pretinde că ar fi fost adevăratul administrator al respectivelor societăți.

Aceste susțineri ale martorei sunt confirmate în detrimentul inculpatului și de martorul, care în plus a afirmat și că acesta l-a rugat să se ocupe de confecționarea unor ștampile pentru - SRL

De asemenea și martora, administrator al - M-D ȘI PUBLICITARE SRL, despre care inculpatul a afirmat că nu și-o amintește, a arătat că inculpatul acționa în numele mai multor societăți comerciale, printre care - EURO SRL, - GRUP SRL, - COM SRL, - SRL și - SRL.

Totodată, relevante pentru infirmarea apărărilor inculpatului sunt și declarațiile angajaților EUROM BANK - Sucursala din care rezultă că în perioada 2003 - ianuarie 2004, acesta s-a prezentat cu regularitate la bancă și la solicitarea sa au fost efectuate operațiuni bancare pe conturile mai multor societăți comerciale, nici unul dintre aceștia nefăcând vreo referire la faptul că persoana care se ocupa de administrarea acelor societăți și care s-ar fi aflat în spatele acestor operațiuni de depuneri, retrageri și transferuri de numerar ar fi fost numitul, așa cum pretinde inculpatul (a se vedea în acest sens declarațiile martorelor și (actuală ), care îndeplineau funcția de administrator de cont în cadrul Sucursalei a EUROM BANK, precum și cele ale martorilor, și, casieri în cadrul aceleiași bănci, astfel cum au fost detaliate în cele ce preced).

Mai mult decât atât, nici măcar cu prilejul confruntării dintre inculpatul și martorii, și, casieri în cadrul băncii, realizate în cursul urmăririi penale, aceștia din urmă nu au confirmat apărarea esențială a inculpatului, conform căreia numitul era cel care administra și reprezenta acele societăți în raporturile cu banca, iar el acționa doar la solicitarea expresă și pe baza formalităților îndeplinite de acesta, oferindu-i un simplu ajutor (procese verbale de confruntare - filele 222-225 vol. I ).

Este adevărat că în unele declarații angajații EUROM BANK - Sucursala arată în mod generic, că uneori inculpatul venea la bancă însoțit de alte persoane care nu se prezentau la ghișeu și despre care credeau că sunt împuterniciții pe cont ai societăților comerciale, însă atare susțineri nu pot fi considerate ca fiind favorabile inculpatului, atâta vreme cât înșiși acești martori precizează că nu au legitimat persoanele respective, or pe baza unor afirmații atât de lapidare nu se poate conchide în mod cert că era însoțit la bancă de.

Singura angajată a băncii care amintește în declarațiile sale de persoana numitului, este martora, care a precizat că l-a văzut pentru prima dată pe împuternicitul pe cont al - SRL, în toamna anului 2003, în preajma deschiderii contului pentru această societate, după ce inculpatul devenise un cunoscut al personalului din bancă, însă nu-și aduce aminte dacă acesta a semnat în fața sa formularele de deschidere de cont.

Pe de altă parte, nici declarațiile coinculpaților și, astfel cum au fost redate anterior, nu se coroborează cu declarațiile inculpatului, aceștia susținând în mod constant și neechivoc, că relația de colaborare ilicită constând în simularea unor operațiuni comerciale au desfășurat-o cu și nicidecum cu numitul. Astfel, în contradicție cu ceea ce pretinde, cei doi coinculpați au arătat că acesta le-a remis documentele justificative care atestau operațiuni comerciale nereale, iar apoi pe baza acestor facturi false ei au ordonat efectuarea de plăți în conturile societăților emitente, după care în aceeași zi, sau cel mai târziu în ziua următoare, banii erau retrași în numerar din conturile respectivelor societăți de către și apoi restituiți lor, după reținerea unui comision de 2% din valoarea tranzacției.

Nu în ultimul rând, apărările inculpatului sunt infirmate și de procesele verbale întocmite de organele de urmărire penală în urma examinării încrucișate a situației extraselor de cont și a imaginilor surprinse de camerele de supraveghere din incinta EUROM BANK - Sucursala aferente perioadei 05 ianuarie 2003-22 ianuarie 2003, din care rezultă că la momentele în care acesta apărea în imagini în dreptul casieriei, completând sau semnând diverse formulare și încasând numerar, în evidențele băncii figurează retrageri de numerar din conturile - SRL, - SRL, - SRL, - GRUP SRL, - SRL.

Deși în imaginile video surprinse de camerele de supraveghere amplasate în incinta băncii se observă foarte clar că inculpatul apare în dreptul casieriei, completând sau semnând diverse formulare, acesta a negat în mod constant că ar fi semnat vreun document bancar, iar la solicitarea procurorului de a da scripte de comparație pentru a fi avute în vedere la efectuarea constatării tehnico-științifice grafoscopice, acesta a refuzat, pretextând că nu știe să scrie nici în limba română și nici în limba sa maternă, susținere reiterată și în fața instanței de fond și respectiv a celei de apel.

Cu privire la proveniența ștampilelor și a înscrisurilor aparținând mai multor societăți comerciale, descoperite în autoturismul său cu prilejul percheziției din data de 22 ianuarie 2003, în cursul urmăririi penale inculpatul a susținut că acestea au fost uitate în mașina sa de către numitul, care îl însoțise în dimineața zilei respective la Oficiul Stării Civile, dar această afirmație se dovedește a fi neadevărată de vreme ce în urma verificărilor efectuate la Inspectoratul General al Poliției de Frontieră s-a stabilit că cetățeanul sirian la data respectivă nu se mai afla în România, al cărei teritoriu îl părăsise la data de 03 noiembrie 2003, fără să figureze cu vreo altă intrare ulterioară (fila 8 vol.II ). Ulterior, cu prilejul audierii sale de către instanța de apel, realizând că nu mai poate susține că la data de 22 ianuarie 2003, numitul s-ar fi mai aflat în România, inculpatul a afirmat în mod necredibil și aproape hilar că în spatele operațiunilor bancare efectuate prin intermediul EUROM stătea tot acest care îi trimitea documentele necesare prin niște prieteni ai acestuia, aflați în România, dar pe care nu-i cunoaște.

S-a invocat de către apărarea inculpatului că prin intermediul print-scrinurilor depuse la dosar de mai multe ori în cursul cercetării judecătorești, inclusiv în cursul judecării apelului (filele 75-80 dosar apel), s-a făcut dovada faptului că numitul figurează ca împuternicit pe conturile - SRL, - SRL, - SRL, - SRL, - SRL și - SRL, însă examinând aceste documente emanând din evidența informatică a EUROM BANK - Sucursala, Curtea constată că nici măcar acestea nu sunt în măsură să confere valoare de adevăr apărărilor inculpatului, deoarece cu excepția - SRL pentru care numitul figurează ca singurul împuternicit pe cont cu drept de primă semnătură autorizată chiar de la data deschiderii contului - 29 octombrie 2003, dată la care potrivit informațiilor furnizate de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, acesta se afla încă în România, în cazul celorlalte cinci societăți, menționarea numitul în calitate de delegat pe conturile respective, alături de împuterniciții cu drept de primă semnătură s-a făcut la date ulterioare părăsirii de către acesta a teritoriului României, survenită la data de 03 noiembrie 2003 (pentru - SRL și - SRL modificarea este făcută la data de 18 decembrie 2003, pentru - SRL la data de 17 decembrie 2003, iar pentru - SRL și - SRL la data de 06 ianuarie 2003), ceea ce în mod logic impune concluzia că aceste modificări pe cont au fost operate în același mod ocult în care s-au realizat și deschiderile de cont, respectiv fără legitimarea noii persoane autorizate, care se afla în imposibilitate fizică de a se prezenta în fața lucrătorilor bancari, pentru simplul motiv că nu se afla în țară.

De altfel, este de observat spre exemplu că în cazul - SRL modificarea evidenței informatice în sensul menționării numitul ca delegat pe contul acestei societăți s-a făcut de către administratorul de cont la data de 05 ianuarie 2004 ora 17 04.31, adică imediat după plecarea din incinta băncii a inculpatului, care în intervalul orar 14.12-17.02, astfel cum rezultă din situația extraselor de cont, coroborată cu imaginile video surprinse de camerele de supraveghere, a efectuat operațiuni bancare de retragere de numerar de pe conturile mai multor societăți.

În ceea ce privește faptul că pe contul - SRL, singura persoană autorizată apare ca fiind numitul, Curtea constată că acest fapt reiese deopotrivă și din dosarul de deschidere a contului întocmit pentru respectiva societate (filele 12-18 vol.VI ), însă având în vedere împrejurarea că semnătura autorizată executată pentru această societate, atât pe formularul privind lista specimenelor de semnătură, cât și pe documentele întocmite cu prilejul desfășurării de operațiuni bancare, alcătuită din majusculele, este foarte asemănătoare cu semnăturile autorizate executate pentru - SRL (formată din majusculele ), - SRL și - SRL (formată din majusculele ), iar aceste din urmă semnături, identificate pe formularul de "dispoziție de plată externă" găsit în interiorul autoturismului condus de către inculpatul cu ocazia percheziției din data de 22 ianuarie 2003, astfel cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică (grafică) nr.44 din 23 06 2004 întocmit în cursul urmăririi penale (filele 301-320 vol.I ) au fost realizate foarte probabil de aceeași persoană, deși în dosarul bancar al acestor societăți figurează în calitate de împuterniciți două persoane diferite ( pentru - SRL și - SRL, respectiv pentru - SRL), Curtea apreciază că se poate susține în mod rezonabil că tot inculpatul a fost cel care s-a ocupat de operațiunile bancare ale - SRL. În plus, o atare concluzie este justificată și de faptul că astfel cum rezultă din extrasul de cont al - SRL (filele 2,3 vol.VI ), pe contul acestei societăți au fost efectuate diverse operațiuni bancare și după data de 03 noiembrie 2003, când împuternicitul din acte al respectivei societăți a părăsit teritoriul României.

De altfel așa cum s-a precizat în cele ce preced, în cazul anumitor societăți, era în mod obiectiv imposibil ca acestea să fie administrate și reprezentate în raporturile cu banca de către împuterniciții ce figurau în scripte.

Astfel, pentru - SRL și - SRL, în calitate de împuternicit pe cont figura, identitate falsă asumată de numitul, or vis a vis de faptul că acesta fusese arestat preventiv încă din data de 10 octombrie 2003, nici deschiderile de cont (operate la data de 31 octombrie 2003) și nici celelalte operațiuni bancare evidențiate de extrasele de cont ale celor două societăți (efectuate după caz până la sfârșitul lunii decembrie 2003 sau până în ianuarie 2004 - filele 41-42 și 208-214 vol.VI ) nu au putut fi efectuate de către acesta, dar nici de către numitul, care a plecat din România la data de 03 noiembrie 2003, activitatea bancară a celor două firme continuând și după această dată.

De asemenea, și pentru - SRL, atât deschiderea de cont (operată la data de 18 decembrie 2003), cât și toate operațiunile bancare desfășurate după această dată, până pe 21 ianuarie 2004 (conform extrasului de cont aflat la filele 95-97 vol.VI ), este imposibil a fi fost efectuate de împuternicitul de drept, cetățeanul palestinian care potrivit datelor furnizate de Autoritatea pentru apărea ca fiind intrat în țară pe data de 06 11 2000 și având drept de ședere în România o lună, dar și de către numitul, care a părăsit teritoriul României la data de 03 noiembrie 2003.

Tot în apărarea inculpatului a fost invocată și declarația dată de numitul la data de 15 februarie 2009 în fața unui notar sirian, tradusă în limba română, prin care acesta arată că este mandatar al mai multor societăți din România și anume: - SRL, - SRL, - SRL, - 100 SRL, având procuri care dovedesc acest lucru, Iar inculpatul nu cunoaște nimic despre contractele încheiate de aceste societăți comerciale.

Dincolo de faptul că această declarație constituie o probă extrajudiciară căreia nu-i poate fi recunoscută valoarea juridică specifică unei veritabile declarații de martor administrată conform reglementărilor procedurale în materie, Curtea apreciază că susținerile acestei persoane nici nu pot fi considerate a fi corespunzătoare adevărului, de vreme ce rămân niște simple afirmații, lipsite de orice fundament faptic real. Astfel, deși numitul pretinde că ar fi mandatar al celor patru societăți comerciale, care întâmplător sau nu, sunt aceleași societăți cu care societățile administrate de inculpatul a realizat circuitele economico-financiare fictive la care s-a făcut anterior referire, totuși în dosarul cauzei nu este identificabilă nici o astfel de procură, or pentru corecta lămurire a cauzei s-ar fi cuvenit ca declarația sus-menționată pusă la dispoziția inculpatului să fie însoțită și de aceste documente.

Pe de altă parte, ansamblul probelor certe de vinovăție la care s-a făcut referire pe larg în considerentele ce preced, nu numai că infirmă în mod categoric susținerea conform căreia inculpatul nu ar cunoaște nimic despre contractele încheiate de aceste societăți comerciale, dar dovedește fără dubiu că acesta s-a ocupat în mod activ de toate acțiunile ilicite desfășurate pe seama societăților respective.

În sfârșit, Curtea consideră că nici împrejurarea că societățile prin intermediul cărora au fost realizate activitățile infracționale deduse judecății au funcționat, potrivit informărilor furnizate de Oficiul Registrului Comerțului, și după data arestării preventive a inculpatului nu poate susține nevinovăția acestuia, întrucât din actele și lucrările dosarului rezultă că acestea au funcționat tot timpul doar scriptic, nici una dintre acestea nedesfășurând vreo activitate economică reală și nedepunând la organele fiscale raportări contabile și declarații de impunere conform legii.

Așadar, față de considerentele expuse în cele ce preced, Curtea constată că activitatea infracțională desfășurată de inculpatul în cadrului grupului infracțional organizat, constând în administrarea de facto a unor societăți comerciale, înființate/cesionate, în majoritatea cazurilor, pe bază de documente de identitate false și care nu au funcționat în mod real, fără a avea vreo calitate oficială în cadrul acestora, are corespondent într-un probatoriu solid, a cărui legalitate și temeinicie nu există motive pertinente de a fi puse sub semnul întrebării, astfel că toate criticile acestui inculpat vizând greșita sa condamnare pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată sunt vădit nefondate.

În ceea ce privește activitatea infracțională desfășurată de inculpatul G ca membru al grupării de criminalitate organizată, din analiza coroborată a probatoriului administrat în cauză, întocmai ca și instanța de fond, Curtea constată că aceasta s-a concretizat prin ajutorul pe care acest inculpat l-a oferit inculpatului abdulkader de a efectua diverse operațiuni bancare aparent legale pe seama mai multor societăți comerciale pe care acesta la controla în fapt, dar în cadrul cărora nu avea nici o calitate oficială.

Astfel, inculpatul G, profitând de funcția deținută în cadrul EUROM BANK SA- Sucursala, aceea de manager de operațiuni, i-a asigurat inculpatului posibilitatea deschiderii unor conturi pentru anumite societăți comerciale și efectuarea de operațiuni bancare prin intermediul acestor conturi, deși persoanele îndreptățite (potrivit documentelor utilizate) să solicite deschiderea conturilor și să opereze pe acestea, fie nu existau, fie se aflau în imposibilitate obiectivă de a se prezenta la bancă pentru efectuarea unor atare operațiuni, fie nu aveau cunoștință despre faptul că identitatea le este folosită în acest scop.

În ceea ce privește deschiderile de cont operate pentru societățile comerciale folosite de inculpatul, Curtea reține că ajutorul direct dat în acest scop de către inculpatul G, s-a materializat prin aceea că, acesta le chema în biroul său pe angajatele care îndeplineau funcția de administrator de cont și le înmâna dosarele necesare deschiderilor de cont, întocmite, conținând toate documentele în copie și formularele bancare privind cererea de deschidere de cont și specimenul de semnătură autorizată, deja completate și semnate, astfel încât acestea nu aveau posibilitatea de a verifica identitatea solicitanților deschiderii de cont și nici nu asistau la executarea specimenelor de semnătură autorizată, ci ele doar se ocupau de operarea propriu-zisă a deschiderii de cont.

Acest mod de operare este prezentat în declarațiile date în cursul urmăririi penale de către ambele angajate ale băncii care îndeplineau, la acea vreme, funcția de administrator de cont - martorele și (fostă ) (a se vedea în acesta sens declarațiile celor două martore detaliate în cele ce preced). În plus, martora a mai precizat că o altă modalitate în care inculpatul G se implica în deschiderea de conturi, consta în aceea că uneori însuși inculpatul cobora cu dosarul întocmit din biroul directorului și solicita deschiderea unui cont. De altfel, nici în declarațiile date în cursul cercetării judecătorești, cele două martore, nu implicarea inculpatului G în activitatea de întocmire a unor dosare necesare deschiderii de conturi, numai că, în acest nou context, afișând o evidentă atitudine de eschivare, acestea menționează că acest lucru se întâmpla din cauza volumului foarte M de activitate și a timpului insuficient (filele 258-260 și 268-270 vol.II dosar fond).

În raport cu conduita concretă manifestată de inculpatul G în legătură cu deschiderile de cont operate în circumstanțele sus-menționate, Curtea constată că acesta a avut cunoștință de faptul că nu persoanele care apăreau în acte ca având calitatea de împuterniciți erau cele care solicitau în realitate deschiderile de cont.

Astfel, așa cum rezultă din declarațiile martorelor și (fostă ) care se ocupau efectiv de deschiderea de conturi bancare, când inculpatul G le prezenta dosarele privind deschiderea de cont întocmite, le dădea și asigurări că totul este în regulă, o asemenea atitudine punând în evidență intenția sa clară de a încredința funcționarul bancar că nu este vorba de nimic ilegal și că nu este necesar să mai verifice încă o dată documentația pe care o conținea dosarul, în scopul de a evita posibila descoperire a neregulilor referitoare la neconcordanța dintre identitatea reală a solicitantului deschiderii de cont și cea a persoanelor care figurau în documente ca împuterniciți în raporturile cu banca.

Cu privire la legalitatea deschiderilor de conturi operate la EUROM BANK SA - Sucursala pentru mai multe societăți comerciale, în cursul cercetării judecătorești au fost efectuate două expertize contabile judiciare, care au făcut următoarele constatări:

Raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză de către expertul, cu privire la acest aspect a concluzionat că în urma verificării dosarelor juridice de deschidere de cont ale - SRL, - SRL, - SRL, - 100 SRL, - SRL, - SRL și - SRL (în copie) nu a fost depistat nici un document contrar care să se abată de la Procedurile de lucru nr.8/2003, privind deschiderea și închiderea conturilor clientelei EUROM BANK SA, conform prevederilor Normei BNR nr.3/2002 (fila 375 vol.II dosar fond).

În mod similar prin raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de experții Burea, și, la obiectivul vizând verificarea dosarelor privind deschiderile de conturi pentru - SRL, - SRL, - SRL, - 100 SRL, - SRL, - SRL și - SRL, din punctul de vedere al existenței tuturor documentelor necesare, în original, al funcționarului bancar cu atribuții în acest sens, al respectării prevederilor instituite de reglementările BNR și interne ale EUROM BANK, s-a răspuns că verificându-se copiile documentelor arhivate în dosarele juridice ale societăților analizate în expertiză, acestea au prezentat băncii la data solicitării deschiderii conturilor toate documentele prevăzute de normele bancare (Norma BNR nr.3/2002 privind cunoașterea clientelei și cele interne ale EUROM BANK).

Cu toate că răspunsurile experților judiciari contabili nu semnalează nici un fel de nereguli cu privire la deschiderea conturilor societăților comerciale vizate de cele două expertize contabile, Curtea apreciază însă că aceste mijloace de probă nu sunt utile justei lămuriri a cauzei, deoarece pe de o parte concluziile experților se întemeiază pe o examinare superficială și subiectivă a înscrisurilor arhivate în xerocopie în dosarele juridice de deschidere de cont deținute de EUROM BANK - Sucursala, mărginindu-se doar să constate existența materială a documentelor prescrise de normele bancare incidente în materie, fără nicio cenzurare a valabilității lor, iar pe de altă parte acestea nu pot fi evaluate făcând abstracție de celelalte probe existente în cauză și care dimpotrivă evidențiază serioase neajunsuri în legătură cu procedura deschiderii de conturi bancare pentru societățile controlate de inculpatul.

Astfel, Curtea reține că prin raportul de supraveghere din 04 iunie 2004, specialiști din cadrul Bănci Naționale a României - Direcția de Supraveghere (filele 396-425 vol III ), verificând dosarele juridice ale mai multor clienți - persoane juridice - ai EUROM BANK, au sesizat unele nereguli în legătură cu respectarea normelor bancare referitoare la deschiderea conturilor curente sau diverse aspecte bizare referitoare la documentele pe baza cărora au fost efectuate aceste operațiuni bancare, cum ar fi: la deschiderile conturilor curente ale - 100 SRL, - SRL, - SRL, dosarele juridice nu au fost vizate de consilierul juridic, iar în cazul - SRL, - SRL, au fost vizate cu întârziere, încălcându-se astfel Hotărârea Comitetului de direcție al Bank SA nr.104/30 01 2003 și prevederile Procedurii de lucru nr.8/2002 privind deschiderea și închiderea conturilor clientelei EUROM BANK SA care stipulează obligativitatea acestui aviz; în cazul - 2001 SRL, procura generală autentificată sub nr.672/24 03 2003 prin care numitul în calitate de administrator al societății a delegat administrarea acestei societăți numitului, cetățean irakian, nu a fost semnată de mandant, împrejurare care, în urma unei analize succinte asupra documentului respectiv, ar fi putut să constituie un element de suspiciune și să determine personalul sucursalei împuternicit cu respectarea standardelor de cunoaștere a clientelei să solicite informații suplimentare de la client, în conformitate cu prevederile art.36 alin.5 din Normele BNR 3/2002; în cazul - SRL, - 100 SRL, - SRL, - SRL, - SRL, - SRL, - SRL, deși asociații acestor societăți au cetățenii diferite (irakiană, egipteană, keniană, bulgară), procurile prin care s-a delegat administrarea acestor societăți au fost emise și autentificate de aceeași notari din Irak sau Siria, iar apoi toate aceste procuri au fost traduse de către același traducător autorizat -, însă semnătura și ștampila acesteia diferă de la un document la altul; la dosarul juridic al - 2001 SRL nu se regăsesc documente din care să rezulte prelungirea valabilității contractului de închiriere a sediului social sau eventual schimbarea acestuia, astfel cum se prevede în cap.3 pct.3 din Procedura de lucru a Bank SA versiunea 2/2003 privind standardele de cunoaștere a clientelei.

De asemenea, așa cum s-a precizat și în cele ce preced, pe baza raportului de constatare tehnico-științifică (grafică) nr.44 din 23 06 2004 întocmit în cursul urmăririi penale (filele 301-320 vol.I ) s-a stabilit că la deschiderea conturilor pentru - SRL și SRL specimenul de semnătură autorizată a fost executat de aceeași persoană, deși în calitate de împuterniciți apar două persoane diferite.

Mai mult decât atât, conform celor deja menționate în prezenta hotărâre, multe conturi au fost deschise prin folosirea de acte de identitate și procuri falsificate (în speță fiind vorba de - SRL, - SRL, - SRL, - SRL, - SRL, - EURO 2001 SRL, - SRL, - SRL, - SRL, - 100 SRL), iar unele dintre actele de identitate folosite în acest scop reprezentau falsuri de-a dreptul grosolane la care lipsesc ștampilele organelor emitente, fotografiile nu au formatul necesar sau se poate observa cu ușurință că fotografia de pe pașaport a fost aplicată pe legitimația de ședere temporară, fotografia păstrând astfel elementele de siguranță existente pe pașaport (spre exemplu: legitimația de ședere provizorie pe numele și având aplicată fotografia numitului Al - fila 509 vol.VII - folosită la deschiderea contului - EURO 2001 SRL; copia pașaportului pe numele folosită pentru deschiderea conturilor în cazul - SRL și - 100 SRL - filele 90 și 348,349 vol.VI - având aplicată fotografia numitului și la care este observabilă cu ochiul liber înlocuirea fotografiei, prin lipsa elementelor de siguranță de pe aceasta, respectiv cercurile cu stema țării din lateralele fotografiei; copia pașaportului pe numele AL - filele 67-69 și 291-293 vol.VI - folosită pentru deschiderea conturilor - SRL și - SRL la care este vizibilă de asemenea înlocuirea fotografiei, prin lipsa elementelor de siguranță; legitimația de ședere temporară pe numele AL - fila 313 vol.VI - folosită pentru deschiderea contului - SRL).

În acest context probator, Curtea apreciază că existența neregulilor anterior menționate explică și justifică pe deplin, interesul special al inculpatului G de a se ocupa personal de întocmirea dosarelor privind deschiderile de cont și de a da asigurări administratorilor de cont, în ale căror atribuții de serviciu se regăseau aceste operațiuni, că totul este făcut în mod legal și că nu mai este necesar să facă verificări suplimentare cu privire la valabilitatea documentelor utilizate la deschiderea de conturi sau la identitatea solicitanților unor astfel de operațiuni, acest sentiment de încredere în corectitudinea activităților întreprinse de el însuși în legătură cu completarea dosarelor, fiind indus administratorilor de cont și prin relația sa apropiată cu inculpatul, pe care a afișat-o în mod frecvent în fața acestora.

O altă modalitate în care inculpatul Gas prijinit activitatea infracțională desfășurată de inculpatul prin intermediul EUROM BANK SA - Sucursala a constat în instruirea și darea de ordine, indicații sau sugestii lucrătorilor bancari din subordinea sa, care în calitate de casieri realizau efectiv operațiunile pe conturi, în scopul ca aceștia să nu intervină inoportun în derularea planului infracțional, un atare comportament al inculpatului subliniind o dată în plus, că acesta a avut într-adevăr cunoștință de faptul că acționa prin intermediul unor societăți comerciale în cadrul cărora nu avea nici o calitate.

Astfel, inculpatul G s-a preocupat în primul rând să informeze casierii că urmează să se prezinte la bancă pentru efectuarea tuturor operațiunilor bancare ale mai multor societăți comerciale care aveau deschis cont la respectiva unitate bancară. O asemenea discuție prealabile cu rol instructiv este descrisă de martora, scopul urmărit de inculpatul G prin intermediul acestei discuții fiind acela de aoî ncunoștiința pe casieră că este un om de încredere și că nu este cazul să împiedice efectuarea operațiunilor bancare pe care acesta le va solicita, chiar dacă nu figura formal ca împuternicit pe conturile respective.

În al doilea rând, astfel cum precizează toți casierii din cadrul EUROM BANK SA - Sucursala, martorii, și, în declarațiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul G obișnuia să le dea acestora indicații, atât cu privire la sumele ce urmau a fi retrase în numerar de către inculpatul, cât și cu privire la conturile societăților din care urmau a se efectua respectivele retrageri, acest lucru realizându-se fie prin telefon, fie prin remiterea la ghișeu a unor bilețele cuprinzând respectivele mențiuni.

De altfel, aceste susțineri ale martorilor sus-menționați sunt confirmate și de imaginilor video surprinse în perioada 05 ianuarie 2004 - 22 ianuarie 2004 de camerele de supraveghere instalate în incinta EUROM BANK - Sucursala în baza Legii nr.333/2003, imagini în care inculpatul G este observat la datele de 06 ianuarie 2004, 08 ianuarie 2004, 09 ianuarie 2004 și 21 ianuarie 2004, prezentându-se la casieria băncii și înmânând casierului un bilețel de culoare sau pur și simplu însoțindu-l pe în timpul efectuării operațiunilor de ridicare de numerar (a se vedea în acest sens procesele verbale întocmite în urma verificării imaginilor video și planșele foto realizate pe baza acestor imagini - filele 251-258 și 260-279 vol.I ).

Este adevărat că prin declarațiile date în cursul cercetării judecătorești, acești martori justifică prezența inculpatului G la ghișeul casieriei și remiterea de bilețele către ei, precum și telefoanele pe care le primeau de la acesta, prin aceea că în acest mod le comunica schimbarea de curs valutar, însă în condițiile în care aceștia nu argumentează în mod credibil și convingător retractarea susținerilor pe care le-au făcut în fața procurorului, într-un moment mult mai apropiat de data săvârșirii faptelor, Curtea nu poate accepta că declarațiile formulate în fața instanței ar fi conforme adevărului.

Această conduită a inculpatului G, de a ordona prin telefon angajaților din subordine, cu funcție de execuție, efectuarea de operațiuni bancare pentru inculpatul abdulkader sau de a se prezenta personal la casierie însoțindu-l pe acesta ori remițând bilețele casierilor cu privire la sumele ce urmau a fi ridicate și la conturile ce trebuiau debitate, era menită să-i influențeze pe casieri, în sensul de a nu-l legitima pe solicitantul și de a nu refuza cumva efectuarea operațiunii de retragere de numerar, pe considerentul că acesta nu avea calitatea de împuternicit pe cont.

Nu în ultimul rând, fiind conștient de faptul că tratamentul preferențial pe care îl acorda "clientului " ar putea genera anumite suspiciuni casierilor care erau puși în situația de a remite banii unei persoane care nu avea îndrituirea de a efectua respectiva operațiune, mai ales că la un moment dat aceste nereguli chiar au și fost semnalate de unul dintre casieri ( ), ca și în cazul administratorilor de cont, inculpatul G le-a dat în repetate rânduri asigurări acestora că totul este în regulă și că lucrurile se vor aranja pe parcurs, întrucât adevăratul împuternicit se va prezenta ulterior la bancă și va semna actele. Or, așa cum s-a arătat în considerentele anteriore, în cazul anumitor societăți comerciale, prezentarea împuterniciților la bancă pentru semnarea formularelor bancare nici nu era obiectiv posibilă (spre exemplu în cazul - EURO 2001 SRL, a cărei activitate a continuat și după data de 23 mai 2003, când împuternicitul pe cont, alias Al a fost arestat preventiv, sau în cazul - SRL, a cărei activitate bancară a continuat și după data de 03 noiembrie 2003, când singurul împuternicit pe cont, a părăsit teritoriul României, fără vreo revenire ulterioară în țară ori în cazul - SRL și - SRL al căror împuternicit pe cont, care se folosise de identitatea falsă de, era arestat încă din data de 10 octombrie 2003, adică chiar mai înainte de deschiderea conturilor și deci inclusiv pe toată durata activității bancare a acestora).

Mai mult decât atât, relația apropiată, bazată pe încredere, existentă între inculpatul G, manager de operațiuni în cadrul EUROM BANK SA - Sucursala și inculpatul, care deși nu avea nici o calitate oficială în cadrul mai multor societăți comerciale ce aveau cont deschis la respectiva unitate bancară, efectua cu sprijinul direct al celui dintâi diverse operațiuni bancare pe conturile acestora, este ilustrată în mod elocvent și de faptul că în autoturismul inculpatului, cu prilejul percheziției din data de 22 ianuarie 2004, alături de ștampile și alte documente a fost găsit și un formular de "dispoziție de plată externă", completat la poziția ordonator cu denumirea - SRL și având aplicată ștampila acestei societăți, lăsat însă necompletat la rubricile aferente valorii tranzacției și descrierii și justificării operațiunii, iar la rubrica destinată vizei lucrătorilor bancari purtând semnătura managerului de operațiuni G, astfel cum s-a stabilit prin raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopică întocmit în cursul urmăririi penale (filele 301-306 vol.I ).

În legătură cu acest document, în declarațiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul Gan egat vehement existența semnăturii sale la rubrica destinată vizei lucrătorilor bancari de pe respectivul formular, precizând ferm că nu a semnat niciodată în alb un astfel de înscris și că nu-și recunoaște specimenul de semnătură, ci consideră că aceasta este falsificată (filele 121-129 vo.I ).

Ulterior, în declarațiile date în fața instanței de fond și respectiv a celei de apel, fiind pus în fața unei probe indubitabile - raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopică - care atesta că semnătura aflată pe formularul de "dispoziție de plată externă" găsit în posesia inculpatului îi aparține, inculpatul G s-a văzut nevoit să recunoască acest lucru, însă își motivează gestul prin invocarea mai multor circumstanțe care îi impuneau să procedeze într-un asemenea mod. Astfel, prin declarația dată la judecarea în fond a cauzei (filele 144-147.I dosar fond), inculpatul a precizat că semna în alb astfel de documente, fie datorită timpului scurt în care urmau să se efectueze aceste operațiuni de transfer extern care presupuneau și transmiterea informațiilor în centrală și nu se cunoștea de către clienți ce disponibil în lei urmau să aibă, fie pentru că veneau colegele sale de la plăți externe solicitându-i acest oficiu, dar semna astfel de documente și atunci când se afla jos la clientelă. Referitor la același aspect, în fața instanței de prim control judiciar, inculpatul și-a nuanțat motivația, susținând că, dat fiind faptul că uneori clienții așteptând să li se deconteze banii prin BNR, ajungeau în situația de a nu mai putea face toate plățile pe care le aveau de făcut, astfel că în aceste cazuri păstrau dispoziția de plată externă deja semnată de el pentru aof olosi la o dată ulterioară când puteau face plata (fila 74 dosar apel). Totodată, inculpatul a detaliat și un fel de procedură în cadrul căreia semna astfel de documente în alb, arătând că în fiecare zi, lucrătorii de la departamentul plăți externe îi comunicau ce plăți la extern urmau a fi efectuate în acea zi și efectuau o verificare prealabilă a documentelor justificative și dacă constatau că dispozițiile de plată erau completate într-o anumită măsură, în sensul că mai era de menționat doar suma ce trebuia transferată la extern, semna acele dispoziții, completarea sumelor făcându-se ulterior, în funcție de decontarea aprobată de BNR. Cu privire la formularul de "dispoziție de plată externă" găsit în autoturismul lui, inculpatul a precizat că acesta este un astfel de document care nu a putut fi folosit întrucât nu i-au ajuns banii pentru a face plata și urma a fi folosit ulterior.

O altă apărare invocată de către inculpatul în legătură cu acest document a fost și aceea că respectivul formular, deși semnat în alb de către el, nu putea avea nici o valoare juridică și nu putea produce efecte atâta timp cât nu era prezentat la bancă însoțit de documente justificative ale plății, care trebuie verificate de către lucrătorii bancari și apoi transmise în centrală, unde se efectua practic plata externă, semnătura sa aplicată pe un astfel de document nesemnificând decât faptul că luase la cunoștință despre suma de bani cu care urma să se facă plata către extern.

Cu toate că această apărare a inculpatului, confirmată și de concluziile experților contabili care au efectuat cele două expertize din faza de judecată, conform cărora dispoziția de plată externă găsită asupra inculpatului și purtând semnătura inculpatului G nu are nicio semnificație din punct de vedere financiar-bancar, în sensul că nu putea fi folosită în realizarea efectivă a unei plăți externe, fără completarea tuturor rubricilor și în lipsa documentelor justificative ale plății, se bazează pe un raționament corect, ea nu poate fi valorificată pentru susținerea nevinovăției acestuia, întrucât acest aspect devine nerelevant în raport cu împrejurarea că inculpatul nu a reușit să argumenteze în mod convingător de ce a semnat în alb acest formular, ajuns apoi în posesia inculpatului.

Sub acest aspect, Curtea constată că lipsa de credibilitate a motivației oferită de inculpatul G acestui gest se deduce din însăși inconsecvența susținerilor formulate cu privire la această chestiune. Astfel, așa cum s-a precizat și anterior, după ce inițial a susținut că nu a semnat niciodată în alb un astfel de înscris, descriind pas cu pas și procedura ce era urmată în cazul efectuării de plăți externe, conform căreia semnătura sa ori a celuilalt director al sucursalei era aplicată pe dispoziția de plată externă abia după ce operatorul de cont semna el însuși respectivul formular, aplicând și ștampila băncii, efectua schimbul valutar și transfera suma de bani într-un cont tranzitoriu, ulterior inculpatul a revenit asupra acestor afirmații, precizând că au existat situații în care din diverse motive (expuse anterior) semna astfel de documente în alb, or față de contradictorialitatea acestor susțineri în mod firesc se pune întrebarea: când a spus adevărul?

Pe de altă parte se observă că nici unul dintre angajații EUROM BANK SA - Sucursala și nici vreun alt mijloc de probă din cauză nu confirmă faptul că în respectiva unitate bancară ar fi existat o asemenea practică neobișnuită, contrară uzanțelor bancare.

Drept urmare Curtea apreciază că identificarea în posesia inculpatului a formularului bancar "dispoziție de plată externă" semnat în alb de către inculpatul constituie o dovadă elocventă a relației de încredere existentă între aceștia, motivul pentru care respectivul document nu a fost folosit pentru efectuarea vreunei plăți externe și a rămas în posesia lui constând cel mai probabil în aceea că din eroare pe acesta a fost aplicată semnătura autorizată pentru alte societate decât - SRL, acoperită ulterior cu pastă corectoare.

Referitor la operațiunile bancare desfășurate pe conturile mai multor societăți comerciale, clienți ai EUROM BANK SA - Sucursala, este adevărat că cele două expertize contabile efectuate în cursul cercetării judecătorești au stabilit că toate operațiunile bancare efectuate prin Sucursala de către societățile comerciale indicate de instanță în obiective au respectat cadrul legislativ aplicabil în materie, atât din punctul de vedere al persoanelor autorizate, cât și al existenței înscrisurilor necesare și nu reprezentă o deficiență reținută în sarcina sucursalei, nefiind încălcată nicio normă bancară, însă Curtea observă că aceste concluzii ale experților se întemeiază exclusiv pe examinarea conținutului documentelor bancare utilizate sau întocmite în realizarea operațiunilor de depunere, retragere sau transfer de bani, fără a se avea în vedere circumstanțele și modalitatea concretă în care s-au desfășurat aceste operațiuni, astfel cum acestea sunt ilustrate de probele analizate în considerentele de mai sus, or, respectând prevederile art.63 alin.2 teza a II-a din Codul d e procedură penală, instanța nu poate aprecia valoarea probatorie a celor două expertize în mod independent, ci doar în contextul examinării coroborate a tuturor probelor administrate în cauză, constatându-se astfel că, deși în mod aparent aceste operațiuni au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale și a normelor bancare incidente, în realitate ele nu au fost realizate de către adevărații împuterniciți, ci de către inculpatul care nu avea nici o îndrituire legală de a reprezenta respectivele societăți în raporturile cu banca, dar a fost ajutat în acest scop de către inculpatul G, care deținea o importantă funcție în cadrul acelei unități bancare - manager de operațiuni.

În legătură cu aprecierea probelor s-a solicitat de către apărarea inculpatului G înlăturarea declarațiilor acuzatoare ale angajaților EUROM BANK SA - Sucursala pe motiv că acestea ar fi profund subiective, fiind date de persoane interesate care dacă ar fi spus adevărul s-ar fi autoîncriminat de vreme ce efectuând respectivele operații bancare în folosul lui erau direct răspunzătoare de nerespectarea dispozițiilor legale aplicabile. Curtea apreciază însă că această solicitare nu poate fi acceptată, întrucât pe de o parte, la momentele în care lucrătorii bancari care îndeplineau funcțiile de administratori de cont și respectiv casieri, au fost audiați în calitate de martori de către procuror, față de aceștia nu se desfășurau nici un fel de cercetări în legătură cu săvârșirea vreunor abateri de la atribuțiile de serviciu, astfel încât să existe vreun interes actual din partea acestora de a plasa responsabilitatea faptelor în sarcina altor persoane, iar pe de altă parte, chiar și dacă aceștia ar fi avut temerea că ar putea fi acuzați de încălcarea atribuțiilor de serviciu prin modul în care au acționat în relația cu inculpatul, în nici un caz nu ar fi putut obține absolvirea lor de orice vină prin invocarea imixtiunilor exercitate de inculpatul G, întrucât răspunderea este personală, astfel încât aceștia nu pot fi suspectați de o atitudine subiectivă nici din perspectiva vreunui interes eventual.

Cu privire la cele două rapoarte de expertiză contabilă întocmite în cauză în cursul cercetării judecătorești, apărarea inculpatului Gai nvocat faptul că în mod greșit acestea au fost înlăturate și că în orice caz ele ar fi trebuit înlocuite cu o altă probă având aceeași valoare. Curtea nu este de acord cu un atare punct de vedere întrucât constatarea lipsei de utilitate a celor două expertize judiciar contabile s-a bazat pe faptul că acestea au pornit de la premise de fapt greșite, pur ipotetice și s-au mărginit să examineze superficial doar operațiunile aparent legale, consemnate în documentele întocmite în realizarea acestora, ignorând raporturile fundamentale (ilicite) care au generat aceste operațiuni, deduse pe baza analizei coroborate a celorlalte probe existente în cauză, or interpretarea și evaluarea întregului ansamblu probator constituie atributul exclusiv al instanței de judecată și nicidecum al experților. De altfel, Curtea apreciază că materialul probator care a fost analizat pe larg în considerentele prezentei hotărâri este îndestulător pentru lămurirea corectă și completă a cauzei, expertiza contabilă nefiind o probă indispensabilă.

În concluzie, și în cazul inculpatului G criticile invocate cu privire la stabilirea existenței faptelor ce-i sunt imputate și a vinovăției sale în săvârșire acestora se dovedesc a fi nefondate.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților, în raport de situația de fapt stabilită în urma analizei coroborate a ansamblului probelor strânse în cauză, Curtea constată că instanța de fond, cu excepția infracțiunilor referitoare la regimul evaziunii fiscale, a realizat o încadrare juridică corectă a faptelor deduse judecății.

Astfel, în mod corect s-a stabilit că fapta inculpatului de a adera la un grup infracțional organizat din care făceau parte și numiții Al, Al și, ultimii trei judecați și condamnați definitiv prin sentința penală nr.1661 din 23 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr.5328/2003, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr.236 din 04 aprilie 2005 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I Penală și rămasă definitivă prin decizia penală nr.4453 din 19 iulie 2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție și la care a aderat și inculpatul G întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de crimă organizată prev. de art.7 alin.1 și 2 din Legea nr.39/2003.

Așa cum s-a precizat și în cele ce preced, examinarea de ansamblu a activității acestui grup, prin raportare și la aspectele stabilite cu autoritate de lucru judecat prin hotărârile sus-menționate, conduce la concluzia că grupul era structurat pe nivele de activitate, fiecare nivel având un rol bine stabilit (înființarea/cesionarea de societăți comerciale pe bază de acte de identitate false, deschiderea de conturi bancare în numele acestor societăți, în majoritatea cazurilor tot pe bază de documente false, simularea de operațiuni comerciale și efectuarea de tranzacții bancare pe seama respectivelor societăți fără vreo îndrituire legală în acest sens, spălarea banilor proveniți din infracțiuni săvârșite de persoane din afara grupului infracțional organizat), membrii grupului acționând pentru o perioadă îndelungată de timp, în scopul comiterii de infracțiuni (fals în înscrisuri oficiale, uz de fals, fals privind identitatea, furt calificat, evaziune fiscală, spălare de bani), toate acestea fiind săvârșite în vederea obținerii unor beneficii materiale pentru membrii grupului.

Împrejurarea că membrii acestui grup au acționat în mod coordonat rezultă din aceea că atunci când un membru al grupului (o verigă) se afla în imposibilitate de a-și mai desfășura activitatea infracțională, rolul său era preluat de un alt membru al grupului care asigura continuarea activității. Astfel spre exemplu, deși numitul Al (alias " ") fusese arestat la 23 mai 2003, activitatea - EURO 2001 SRL a continuat și după această dată, respectiva societate fiind administrată în fapt de inculpatul; de asemenea și în cazul - SRL și - SRL al căror administrator, care se folosise de identitatea falsă de, fusese arestat încă din data de 10 octombrie 2003, activitatea acestora a fost preluată și continuată după această dată tot de către inculpatul.

La acest grup infracțional organizat a aderat și inculpatul G, fiind racolat de inculpatul. Rolul asumat de acesta în cadrul grupării de criminalitate organizată a constat în aceea că profitând de poziția deținută în cadrul EUROM BANK SA - Sucursala, manager de operațiuni, inculpatul Gas prijinit în mod direct activitatea inculpatului, care acționa în interesul grupului infracțional organizat, asigurând conspirarea totală a identității și imaginii acestuia și creându-i posibilitatea de a desfășura în mod ilicit operațiuni bancare pe seama unor societăți pe care le controla în fapt, dar în cadrul cărora nu avea nici o calitate oficială.

Chiar dacă din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că inculpatul G ar fi avut legături cu vreuna din persoanele condamnate prin sentința penală nr.1661 din 23 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr.5328/2003, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr.236 din 04 aprilie 2005 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I Penală și rămasă definitivă prin decizia penală nr.4453 din 19 iulie 2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea constată totuși că acesta a avut cunoștință de faptul că inculpatul acționa în interesul unui grup infracțional organizat, împrejurare ce se deduce din aceea că știa că lucra prin intermediul unor societăți în cadrul cărora apăreau ca asociați sau împuterniciți mai mulți conaționali de-ai acestuia, iar el nu avea nici o calitate oficială.

Ca atare, și în sarcina inculpatului G este corectă reținerea infracțiunii de crimă organizată prev.de art.7 alin.1 și 2 din legea nr.39/2003.

În ceea ce privește infracțiunile referitoare la regimul evaziunii fiscale, reținute sub diverse forme de participație în sarcina inculpaților, și Curtea constată că raționamentul avut în vedere de instanța de fond la schimbarea încadrării juridice a acestor fapte nu este în totalitate corect.

Astfel, în cazul inculpatului Curtea constată că în mod greșit Tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice, din cele două infracțiuni, prev. de art.11 lit.e din Legea nr.87/1994 și respectiv art.26 Cod penal rap. la art.11 lit.c din Legea nr.87/1994, ambele cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, într-o singură infracțiune prev.de art.9 lit.c din Legea nr.241/2005, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, întrucât din examinarea actualei reglementări a Legii privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale (Legea nr.241/2005), se constată că infracțiunea de emitere și distribuire a documentelor fiscale false, încriminată anterior în mod distinct prin art.11 lit.e din Legea nr.87/1994, modificată prin Legea nr.161/2003 și sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi, în prezent nu se regăsește nici în dispozițiile art.9 lit.c din noua reglementare (așa cum susține instanța de fond) și nici în vreo altă prevedere a acestei legi.

În concret, prin art.11 lit.e din Legea nr.87/1994, modificată prin Legea nr.161/2003 era considerată infracțiuneemiterea, distribuirea,cumpărareacompletarea oriacceptarea,cu știință, de documente fiscale false, în cazul de față inculpatului, imputându-i-se faptul că a emis și distribuit în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale documente fiscale false (facturi care atestau existența unor raporturi comerciale care nu au existat în realitate) către - SRL, - SRL, - SRL ȘI - 007 SRL. În actuala reglementare privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, art.9 lit.c din Legea nr.241/2005 se încriminează ca infracțiune faptade a evidenția în actele contabile sau în alte documente legale cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive,constatându-se așadar că în elaborarea acestui text de lege nu au mai fost preluate și activitățilede emitere ori distribuire,cu știință, de documente fiscale false, încriminate de legea anterioară.

Ca atare, de vreme ce infracțiunea prev. de art.11 lit.e din Legea nr.87/1994, modificată prin Legea nr.161/2003 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul actualmente nu mai este prevăzută de legea penală, dând eficiență disp. art.13 Cod penal ce statuează asupra principiului aplicării legii penale mai favorabile, Curtea constată că referitor la această faptă se impune pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatului, întemeiată pe disp.art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b Cod procedură penală.

În mod corelativ, Curtea observă că nici în cazul inculpatului, nu trebuia să se dispună schimbarea încadrării juridice din cele două infracțiuni sancționate de art.11 lit.c și respectiv art.11 lit.e din Legea nr.87/1994, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, într-o singură infracțiune de evaziune fiscală prev.de art.9 lit.c din Legea nr.241/2005, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, deoarece nici fapta de a accepta sau completa documente fiscale false nu se mai regăsește printre activitățile infracționale încriminate de art.9 lit.c din Legea nr.245/2005. astfel că pentru fapta prev. de art.11 lit.e din Legea nr.87/1994 și constând în aceea că inculpatul a acceptat, cu știință, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, documente fiscale false și a completat astfel de documente, pe care le-a înregistrat în contabilitate, soluția legală care se impune este aceea de achitare a acestuia conform art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b Cod procedură penală (fapta nu este prevăzută de legea penală).

În considerarea acelorași argumente, Curtea constată că și în cazul inculpatului, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.11 lit.e din Legea nr.87/1994, modificată prin Legea nr.161/2003 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal constând în aceea că a acceptat, cu știință și în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, documente fiscale false (facturi) emise de societățile comerciale administrate de și a completat astfel de documente, pe care le-a înregistrat în contabilitate, se impune înlăturarea dispoziției instanței de fond de schimbare a încadrării juridice a acestei fapte din art.11 lit.e din Legea nr.87/1994, modificată prin Legea nr.161/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, în infracțiunea prev.de art.9 lit.c din Legea nr.241/2005, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și pronunțarea unei soluții de achitare pe motiv că fapta pentru care acest inculpat a fost trimis în judecată nu mai este prevăzută de legea penală, conform art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b Cod procedură penală.

De altfel, aceasta fiind unica infracțiune reținută prin actul de sesizare a instanței în sarcina inculpatului, toate celelalte critici invocate de apărarea acestui inculpat cu privire la legalitatea sau temeinicia hotărârii de condamnare dată de instanța de fond rămân practic fără obiect, în contextul exonerării inculpatului de consecințele răspunderii penale.

Cu privire la infracțiunile prev.de art.11 lit.c din Legea nr.87/1994, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.26 Cod penal rap. la art.11 lit.c din Legea nr.87/1994, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, reținute în sarcina inculpaților și respectiv, Curtea constată că în raport de împrejurarea că în ansamblul său de reglementare Legea nr.241/2005 este mai favorabilă decât Legea nr.87/1994, este într-adevăr corectă reținerea în sarcina acestor inculpați a comiterii infracțiunilor prev. de art.9 lit.c din Legea nr.241/2005 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și respectiv art.26 Cod penal rap. la art.9 lit.c din Legea nr.241/2005 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, prin aplicarea disp. art.13 Cod penal.

Astfel, fapta inculpatului de a înregistra în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, în actele contabile ale - SRL și - SRL, operațiuni comerciale nereale, în scopul de a diminua masa profitului impozabil prin deducerea de cheltuieli fictive, iar prin aceasta a cauzat un prejudiciu bugetului de stat constând în diminuarea impozitului pe profit cu suma de 65 331,10 lei și a taxei pe valoarea adăugată de plată cu suma de 49 651,63 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art.9 lit.c din Legea nr.241/2005 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.13 Cod penal.

De asemenea, fapta inculpatului de a emite în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale facturi fiscale false către - SRL și - SRL, administrate de inculpatul, documente fiscale care atestau existența unor raporturi comerciale care nu au existat în realitate iar prin această activitate l-a ajutat pe inculpatul să înregistreze în contabilitatea societăților pe care le administra cheltuieli care nu aveau la bază operațiuni reale, în scopul diminuării impozitului pe profit și a taxei pe valoarea adăugată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prev. de art.26 Cod penal rap. la art.9 lit.c din Legea nr.241/2005 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.13 Cod penal.

În dezvoltarea motivelor de apel formulate, apărătorul inculpatului a invocat faptul că nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 lit.c din Legea nr.241/2005, lipsind latura subiectivă a acestei infracțiuni, întrucât prin modul în care a acționat inculpatul, constând în cumpărarea de mărfuri cu volum M și valoare mică/unitate de pe piața neagră, fără documente legale de achiziție și înregistrarea acestor operațiuni în contabilitățile societăților pe care le administra, pe baza facturilor fictive puse la dispoziție de, el nu a urmărit și nici nu a obținut reducerea sumelor impozabile sau taxabile, ci dimpotrivă, a recurs la această modalitate tocmai în scopul de a nu fi depistat comercializând produse nefacturate și de a stabili o sumă care să constituie bază de impozitare, sumele plătite către bugetul de stat nefiind mai mici decât cele real datorate.

Referitor la această chestiune, Curtea constată că dincolo de modul iscusit și ingenios în care a fost concepută apărarea sus-menționată, nu avem de-a face nici pe departe cu o conduită civică exemplară, așa cum se sugerează, întrucât, prin înregistrarea în evidențele contabile ale societăților comerciale pe care le administra, a operațiunilor comerciale nereale având ca obiect cumpărarea de mărfuri, atestate de documentele fiscale false puse la dispoziție de către inculpatul, pe lângă aparenta justificare a provenienței mărfurilor din inventar, achiziționate de pe piața neagră fără documente justificative, inculpatul a obținut în mod implicit și micșorarea masei profitului impozabil realizat în urma activităților economice licite desfășurate de acele societăți, iar prin aceasta diminuarea impozitului pe profit și a TVA aferentă, rezultat față de care atitudinea psihică a inculpatului a fost aceea a prevederii și chiar a urmărit producerii lui sau cel puțin a acceptării eventualității producerii acestuia, conformart.19 alin.1 Cod penal.

Drept urmare, dat fiind faptul că inculpatul a săvârșit fapta cu forma de vinovăție prevăzută de lege, este exclusă pronunțarea unei soluții de achitare pentru această faptă, conform art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod procedură penală,

O altă solicitare a apelantului inculpat adresată instanței de control judiciar tot cu privire la infracțiunea prev.de art.9 lit.c din Legea nr.241/2005, se referă la reținerea incidenței prevederilor art.10 din Legea nr.241/2005, conform căruia sancțiunea aplicabilă ar trebui să fie una de natură administrativă, în susținerea acestei cereri invocându-se faptul că prin rechizitoriu s-a reținut că activitatea sa infracțională a produs în prejudiciu al cărui cuantum este de până la 50 000 EURO, iar pe de altă parte că a recunoscut modalitatea în care a acționat.

Potrivit art.10 alin.1 din Legea nr.241/2005, In cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscala prevăzute de prezenta lege, daca in cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecata, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la J; daca prejudiciul cauzat si recuperat in aceleași condiții este de pana la 100.000 euro, in echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amenda; daca prejudiciul cauzat si recuperat in aceleași condiții este de pana la 50.000 euro, in echivalentul monedei naționale, se aplica o sancțiune administrativa, care se înregistrează in cazierul judiciar.

Așadar, pentru aplicarea cauzei de nepedepsire reglementate de textul de lege sus-menționat, este necesar nu numai ca prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală să fie de pana la 50.000 euro, in echivalentul monedei naționale, ci și ca acest prejudiciu să fie acoperă integral de către învinuit sau inculpat, in cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecata.

În acest context, Curtea constată că deși în cazul de față avem de-a face cu un prejudiciu al cărui cuantum se situează sub limita instituită de art.10 alin.1 teza a III-a din Legea nr.241/2005, totuși nu poate fi reținută incidența cauzei de nepedepsire prevăzută de acest text normativ, pentru simplul motiv că acest prejudiciu, nu numai că nu a fost acoperit integral înăuntrul termenului stabilit de legiuitor, dar nu a fost reparat nici măcar în parte până în momentul de față.

Tot cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală, apărătorul inculpatului a susținut că față de faptul că prin sentința instanței de fond s-a reținut că inculpatul într-o primă fază cumpăra mărfuri de pe piața neagră pe care le vindea la clienții de încredere fără documente justificative și numai după aceea, în altă fază înregistra pe baza unor acte false operațiunile ca provenind de la societățile, etc, nu se poate reține complicitatea inculpatului cu privire la această infracțiune, deoarece prejudiciul se producea în prima fază, aceea a achiziționării mărfurilor și a vânzării lor către clienții de încredere, ceea ce nu are legătură cu acest inculpat, iar în cea de-a doua fază, a înregistrării operațiunilor create în primă fază, se plăteau impozite, astfel că nu se poate vorbi de o diminuare a acestora.

Examinând această apărare, Curtea observă că infracțiunea de evaziune fiscală pentru care în cauza de față este judecat inculpatul, față de care inculpatul a acționat în calitate de complice, constă în aceea că a înregistrat în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, în actele contabile ale societăților pe care le administra, operațiuni comerciale de cumpărare de mărfuri, nereale, în scopul de a micșora masa profitului impozabil prin deducerea de cheltuieli fictive, iar prin aceasta a cauzat un prejudiciu bugetului de stat constând în diminuarea impozitului pe profit și a taxei pe valoarea adăugată de plată. Nici în actul de sesizare a instanței și nici în sentința pronunțată de instanța de fond, nu se impută inculpatului, faptul că ar fi cauzat vreun prejudiciu bugetului de stat prin achiziționarea de mărfuri fără documente justificative de pe piața neagră și vânzarea acestora către clienții de încredere în aceleași condiții. Ca atare, de vreme ce obiectul judecății nu îl constituie săvârșirea de către autorul a infracțiunii de evaziune fiscală într-o asemenea modalitate, Curtea găsește că susținerea potrivit căreia inculpatul nu ar avea nici o legătură cu infracțiunea de evaziune fiscală este redundantă. Tocmai acesta a și fost considerentul pentru care solicitarea inculpatului, de a se efectua o nouă expertiză contabilă prin care să se stabilească dacă nu cumva momentul producerii evaziunii fiscale a avut loc în faza inițială a cumpărării de mărfuri fără documente de proveniență, precum și valoarea reală a prejudiciului cauzat în acest mod, a fost respinsă ca neutilă cauzei.

Cu privire la infracțiunile de spălare a banilor, Curtea constată că în mod corect în sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea infracțiunilor prev. de art.23 alin.1 lit.a din Legea nr.656/2002 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, constând în aceea că în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a efectuat transferuri bancare privind importante sume de bani, cunoscând că provin din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, la care a participat în calitate de complice și a retras în numerar aceste sume de bani prin folosirea de documente justificative false, în scopul ascunderii originii ilicite a acestora, precum și a infracțiunii prev.de art.23 alin.1 lit.c din Legea nr.656/2002 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, constând în aceea că de mai multe ori, în urma tranzacțiilor ilicite realizate cu sume de bani provenind din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală a dobândit bunuri (comision de 2% din valoarea fiecărei tranzacții), cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni.

Referitor la infracțiunea prev. de art.23 alin.1 lit.a din Legea nr.656/2002, apărarea inculpatului s-a bazat pe faptul că nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, nu poate exista nici infracțiunea de spălare de bani, or potrivit celor anterior stabilite pe baza analizei probatoriului administrat în cauză, inculpatul, în calitate de complice a participat, în mod conștient și deliberat, la săvârșirea infracțiunii premisă, de evaziune fiscală, emițând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, facturi fiscale false către societățile comerciale administrate de inculpatul, documente care atestau existența unor raporturi comerciale care nu au existat în realitate, iar prin aceasta ajutându-l pe inculpatul să înregistreze în contabilitatea societăților pe care le administra cheltuieli care nu aveau la bază operațiuni reale, în scopul diminuării impozitului pe profit și a taxei pe valoarea adăugată, astfel că solicitarea de achitare pe motiv că fapta nu există nu are temei.

În ceea ce privește dobândirea comisionului de 2% din valoarea fiecărei tranzacții bancare ilicite, este adevărat că singurele probe care atestă acest aspect sunt declarațiile celor doi coinculpați și, însă dat fiind faptul că susținerile acestora sunt constante și concordante, Curtea nu are nici un motiv de a pune la îndoială sinceritatea lor, mai ales că este îndeobște de presupus că "serviciile prestate" de în beneficiul acestora nu erau gratuite, ci trebuia să fie cumva remunerate.

Întrucât, în realizarea activității infracționale de spălare a banilor, inculpatul a fost ajutat, cu intenție, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale de către inculpatul G, în mod corect în sarcina acestuia s-a reținut săvârșirea infracțiunii de complicitate la spălare de bani, prev.de art.26 Cod penal rap. la art.23 alin.1 lit.a din Legea nr.656/2002 cu aplic.art.41 alin.2 cod penal. Ajutorul pe care acesta l-a oferit inculpatului s-a materializat, conform celor reținute în considerentele prezentei hotărâri, prin aceea că i-a facilitat acestuia să deschidă conturi și să efectueze operațiuni bancare în numele mai multor societăți comerciale, deși cunoștea faptul că acesta nu avea nici o calitate oficială în cadrul respectivelor societăți ci se folosea de numele persoanelor care figurau în documentele bancare ca împuterniciți, asigurându-i în acest mod conspirarea totală a identității.

Cu toate că ambele rapoarte de expertiză judiciar contabilă întocmite în cursul cercetării judecătorești, întemeindu-se pe o explicație pur teoretică, concluzionează că inculpatul G sau oricare alt lucrător bancar nu putea să-și dea seama de proveniența încasărilor deoarece pe circuitul client plătitor - client beneficiar au intervenit operațiuni interbancare de compensare a plăților fără numerar derulate prin mai multe bănci, Curtea nu își însușește un atare punct de vedere, întrucât în cazul de față, conduita manifestată de inculpatul ilustrează în mod evident faptul că acesta a avut cunoștință de faptul că sumele de bani care au făcut obiectul tranzacțiilor bancare derulate de inculpatul prin intermediul unității bancare în cadrul căreia el ocupa funcția de manager de operațiuni, provin din săvârșirea de infracțiuni. Astfel, așa cum s-a arătat în considerentele de mai sus, între cei doi inculpați exista o relație apropiată, bazată pe încredere, iar inculpatul cunoștea că acționează în numele unor societăți comerciale față de care nu avea nici o calitate pentru a le reprezenta în relațiile cu banca și voia ca numele său să nu fie menționat în documentele bancare, or în aceste circumstanțe, eforturile depuse pentru asigurarea conspirării totale a identității inculpatului nu se pot explica decât prin aceea că, inculpatul G avea cunoștință și de activitățile ilegale ce se aflau în spatele acestor operațiuni bancare.

De asemenea și în sarcina inculpatului a fost reținută în mod corect săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor prev. de art.23 alin.1 lit.a din Legea nr.656/2002 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, întrucât fapta acestuia de a dispune mai multe transferuri bancare, în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu privire la diverse sume de bani provenite din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în scopul disimulării originii ilicite a acestora, realizează într-adevăr conținutul constitutiv al infracțiunii sus-menționate.

Apărările invocate de acest inculpat cu privire la această faptă, în sensul că nu a avut contacte personale cu conducerea băncii și nu a cunoscut modalitatea în care inculpatul proceda la retragerea banilor din conturile societăților pe care le controla, nu au nici o relevanță pentru reținerea vinovăției sale, probatoriul administrat în cauză demonstrând cu elocvență că dispunând efectuarea de plăți bancare, aparent legale, către societățile comerciale controlate de inculpatul, în corespondență cu facturile fiscale false primite de la acesta și pe baza cărora realizase prin deducerea de cheltuieli fictive diminuarea impozitului pe profit și a TVA de plată, acest inculpat a realizat practic spălarea produsului infracțiunii de evaziune fiscală

de individualizare judiciară a pedepselor aplicate de instanța de fond a fost criticată atât de către inculpatul, care invocând atitudinea sa corespunzătoare manifestată pe întreg parcursul procesului penal, împrejurarea că este căsătorit cu o persoană de cetățenie română și are 4 copii minori, dintre care 2 sunt rezultați dintr-o căsătorie anterioară și față de ei se desfășoară în prezent proceduri de adopție de către actuala sa soție, precum și întinderea prejudiciului pretins, a solicitat să se dispună reindividualizarea pedepselor, în sensul reducerii acestora prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 lit.a Cod penal, sub minimul prevăzut de lege și a acordării beneficiului suspendării condiționate sau sub supraveghere a executării pedepsei, în condițiile art.81 sau 86¹Cod penal, cât și de către inculpatul G care a susținut că au fost greșit individualizate pedepsele aplicate unui infractor primar, în vârstă de 50 de ani, cu o carieră îndelungată și desăvârșită, cu familie organizată și despre care nu se poate reține decât un aport redus la comiterea infracțiunilor (oricum neacceptate), solicitând ca atare înlăturarea reținerii circumstanțelor agravante prev. de art.75 alin.2 Cod penal, reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 alin.1 lit.a Cod penal rap. la art.76 lit.a Cod penal și aplicarea, fără spor, a unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege, cu privire la care după contopire să se dispună aplicarea disp.art.81 Cod penal, referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Sub acest aspect, Curtea constată că instanța de fond a aplicat fiecăruia dintre cei doi inculpați, pedepse în mod just individualizate, întinderea pedepselor respective, reflectând în mod corespunzător toate criteriile de individualizare judiciară prevăzute în art.72 Cod penal.

Astfel, Curtea observă că la determinarea cuantumului pedepselor aplicate fiecăruia dintre cei doi inculpați Tribunalul a ținut seama în mod corespunzător, atât de gradul sporit de pericol social al faptelor săvârșite, de amploarea activității infracționale derulată în cadrul unei grupări de criminalitate organizată pe parcursul unei perioade îndelungate de timp, printr-o multitudine de acte frauduloase repetate, de modul de acțiune folosit de fiecare inculpat în îndeplinirea rolului pe care și l-a asumat în cadrul grupului infracțional organizat, de scopul urmărit și urmările grave produse prin încălcarea unor variate și importante valori sociale proteguite de lege, dar în același timp, și de circumstanțele personale ale inculpaților.

În acest context, Curtea constată că, în favoarea inculpaților nu pot fi reținute circumstanțe atenuante judiciare, în condițiile art.74 alin.1 lit.a Cod penal, după cum au solicitat aceștia, pentru a se putea dispune reducerea pedepselor în considerarea unor astfel de împrejurări, întrucât raportat la gravitatea ridicată a faptelor săvârșite, la consecințele materiale însemnate cauzate prin activitatea frauduloasă de sustragere de la plata de taxe și impozite, dar mai ales la conduita procesuală a celor doi inculpați, care au manifestat o atitudine profund nesinceră și ostilă aflării adevărului, (inculpatul refuzând chiar, în mod vădit șicanator și obstrucționist, să colaboreze cu organele judiciare în vederea efectuării unei expertize grafoscopice), referințele favorabile ce caracterizează persoana fiecăruia dintre ei (constând în lipsa antecedentelor penale și în comportamentul adecvat din punct de vedere social, familial și profesional manifestat ulterior punerii lor în stare de libertate prin înlocuirea arestării preventive), nu pot fi valorificate drept circumstanțe atenuante conform art 74 alin. 1 lit. a Cod penal, cu atât mai mult cu cât ele se află în concurs cu o cauză legală de agravare a răspunderii penale (forma continuată a infracțiunilor).

Totuși, în considerarea acestor date ce caracterizează favorabil persoana fiecărui inculpat, Curtea apreciază că adăugarea unui spor de pedeapsă de 2 ani închisoare la pedeapsa rezultantă, stabilită pentru fiecare inculpat prin contopirea pedepselor aplicate pentru infracțiunile concurente reținute în sarcina lor, este nejustificată, întrucât un atare plus de sancțiune nu răspunde niciunuia dintre scopurile legale ale pedepsei (reglementate în art.52 din Codul penal), motiv pentru care respectivul spor va fi înlăturat.

Totodată, Curtea găsește că solicitarea inculpatului G de înlăturare a aplicării circumstanței agravante prev.de art.75 alin.2 Cod penal este nejustificată, deoarece contribuția sa la derularea întregii activități infracționale deduse judecății a fost una esențială, în lipsa implicării sale în derularea planului infracțional, acțiunile ilicite ale celorlalți coinculpați nefiind posibil de îndeplinit, iar în realizarea acesteia s-a folosit în mod deliberat de puterea de influență pe care i-o conferea funcția de conducere deținută în cadrul unității bancare, aspecte ce denotă periculozitatea sporită a conduitei sale antisociale.

În ceea ce privește solicitarea acelorași apelanți inculpați, de reindividualizare a modalității de executare a pedepsei prin acordarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei conform art. 81 și următ. Cod penal sau al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei conform art.86¹și următ. Cod penal, Curtea constată că în raport de cuantumul pedepsei rezultante ce va fi dată spre executare fiecărui inculpat (6 ani închisoare), este exclusă de plano posibilitatea suspendării executării acesteia, condiționat sau sub supraveghere, iar analizarea celorlalte condiții prevăzute de lege pentru acordarea acestor beneficii este practic inutilă.

Tot în legătură cu individualizarea pedepselor, Curtea apreciază că în cazul inculpatului, dat fiind faptul că s-a aflat la primul conflict cu legea penală, anterior săvârșirii acestor fapte manifestând o atitudine corectă față de ordinea de drept și de regulile de conviețuire socială, iar activitatea sa infracțională a fost determinată în mod precumpănitor de oportunitatea ilicită oferită de inculpatul, este îndreptățită reținerea circumstanței atenuante prev.de art.74 alin.1 lit.a Cod penal, aplicarea unor pedepse al căror cuantum se situează sub limita minimului special prevăzut de lege pentru fiecare dintre cele două infracțiuni reținute în sarcina sa, fiind adecvată împlinirii scopurilor pedepsei, de reeducare și prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.

Totodată, în condițiile reținerii de circumstanțe atenuante în favoarea acestui inculpat, dându-se eficiență dispozițiilor art.76 alin.3 Cod penal, Curtea apreciază că nu se mai justifică nici aplicarea pedepsei complementare privative de drepturi, prevăzută de legiuitor în cazul infracțiunii de evaziune fiscală (art.9 lin Legea nr.241/2005).

Pe de altă parte, conduita corespunzătoare manifestată de acest inculpat atât înainte cât și după săvârșirea faptelor ce-i sunt imputate, îndreptățește deopotrivă și aprecierea că în cauză există suficiente garanții că îndreptarea sa, se poate realiza în bune condiții chiar și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art.81 Cod penal, considerându-se că acesta are capacitatea și disponibilitatea necesară de a căpăta respectul cuvenit față de valorile sociale proteguite de lege și de a nu mai periclita ordinea de drept prin săvârșirea de noi infracțiuni.

Cu privire la latura civilă a cauzei, în pofida criticilor invocate atât de către cei trei apelanți inculpați pe care îi vizează (, și ), cât și de către apelanta parte civilă (Agenția Națională de Administrare Fiscală), Curtea constată că aceasta a fost temeinic și legal rezolvată de către instanța de fond.

Astfel, în mod corect Tribunalul a hotărât că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale solidare, conform art.998, 999, 1000 alin.3 și respectiv 1003 Cod civil, atât în persoana inculpaților, și, cât și în privința societăților comerciale administrate de inculpatul, ca părți responsabile civilmente.

Verificarea îndeplinirii condițiilor esențiale ale răspunderii civile delictuale (existența faptelor ilicite, a vinovăției autorilor acestora, a prejudiciului cauzat și a legăturii de cauzalitate dintre prejudiciu și respectivele fapte ilicite) nu comportă nici o dificultate, aceste aspecte rezultând în mod evident din probatoriul pe baza căruia au fost dovedite infracțiunile care constituie fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, vinovăția penală a celor care le-au comis și urmările produse de acestea.

Cu privire la întinderea prejudiciului se constată că în urma verificărilor efectuate la - SRL și - SRL, organele de inspecție fiscală din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală au calculat un prejudiciu în cuantum de 114 982,74 lei, alcătuit din suma 65 331,10 lei reprezentând impozit pe profit și suma de 49 651,63 lei, reprezentând taxă pe valoarea adăugată.

Referitor la această chestiune, cei trei experți care au întocmit cel de-al doilea raport de expertiză contabilă dispus în cursul cercetării judecătorești au oferit un răspuns pur și simplu impertinent, precizând că nu se pot substitui specialiștilor din cadrul Ministerului Finanțelor pentru a răspunde acestui obiectiv, în situația în care instanța ar hotărî în final că operațiunile comerciale supuse expertizării ar fi nereale, aceștia refuzând practic să determine cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat prin evidențierea în contabilitatea societăților administrate de inculpatul a operațiunilor comerciale nereale atestate prin documentele fiscale false puse acestuia la dispoziție de către inculpatul.

În aceste condiții, singurele probe pertinente și obiective care determină valoarea certă a prejudiciului cauzat prin activitățile infracționale deduse judecății le constituie constatările specialiștilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, care de altfel au stabilit acest prejudiciu pe baza examinării directe și nemijlocite a evidențelor contabile ale celor două societăți, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul experților contabili judiciari.

În ceea ce privește răspunderea solidară a inculpaților și, precum și a părților responsabile civilmente - SRL și - SRL, nu încape nici o îndoială că cei doi inculpați, prin săvârșirea în calitate de autor și respectiv complice, a infracțiunii de evaziune fiscală, au contribuit în mod direct la producerea prejudiciului cauzat bugetului de stat, ei devenind astfel deopotrivă răspunzători de repararea acestuia în condițiile art.1003 Cod civil, iar pe de altă parte, întrucât inculpatul a acționat în calitate de prepus, în îndeplinirea însărcinărilor încredințate de societățile al căror administrator era, acesta răspunde în solidar și cu comitenții părți responsabile civilmente, conform art.1000 alin.3 Cod civil.

Cu toate că inculpatul G nu a contribuit în mod direct la generarea prejudiciului suferit de bugetul de stat ca urmare a operațiunilor comerciale fictive intervenite între inculpații și, totuși având în vedere faptul că acesta a îndeplinit un rol esențial și indispensabil în cadrul grupului infracțional organizat, a cărui activitate ar fi avut o amploare mult mai redusă fără sprijinul său, iar prin aceasta a facilitat afectarea corectei colectări a taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat, prejudiciul îi este și lui deopotrivă imputabil, fiind pe deplin justificată și angajarea răspunderii sale civile delictuale, alături de ceilalți doi inculpați, conform art.1003 Cod civil.

În ceea ce privește măsura sechestrului asigurător aplicată prin sentința apelată asupra tuturor bunurilor, mobile și imobile, proprii sau proprietate comună, ale inculpaților, și și ale părților responsabile civilmente - SRL și - SRL, din examinarea considerentelor acestei hotărâri se constată că respectiva măsură de indisponibilizare a fost dispusă în condițiile art.163 alin.5 Cod de procedură penală, în vederea reparării pagubei cauzată prin activitatea infracțională dedusă judecății și nicidecum în vederea confiscării speciale, astfel încât acele referiri din motivele de apel ale inculpatului G vizând greșita menționare în dispozitiv a disp. art.163 din Codul d e procedură penală (legea generală) și omisiunea aplicării disp.art.25 din Legea nr.656/2002 (lege specială), ceea ce ar duce la nerespectarea reguli după care specialul trece înaintea generalului, sunt lipsite de orice temei.

Același apelant inculpat a mai invocat și faptul că instituindu-se sechestrul asupra tuturor bunurilor, nu s-a respectat caracterul personalității acestei măsuri. Referitor la această chestiune, Curtea observă că dispozițiile art.163 din Codul d e procedură penală, reglementând luarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpatului până la concurența probabilă a pagubei, nu disting după cum bunurile sunt proprii sau aflate în proprietate comună. Drept urmare, faptul că între bunurile asupra cărora poartă măsura de indisponibilizare a sechestrului asigurător s-ar putea afla și bunuri care să nu fie proprietatea exclusivă a inculpaților, ci să fie supuse regimului coproprietății, nu constituie un impediment legal pentru luarea măsurii asigurătorii,

Cu privire la valoarea estimativă a pagubei până la concurența căreia instanța de fond a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător, Curtea constată că sunt nefondate, atât criticile invocate de apelantul inculpat G care a susținut că a fost rezolvată în mod greșit latura civilă a cauzei prin obligarea solidară a inculpaților la plata unei sume "probabile", știut fiind că nu se poate obține pe cale judecătorească decât un prejudiciu cert, lichid și actual, până la concurența căruia ar fi putut opera și instituirea sechestrului asigurător, cât și criticile aduse de apelanta parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală care a arătat că instanța de fond a stabilit în mod arbitrar valoarea probabilă a pagubei și nu a avut în vedere faptul că după executarea hotărârii de către organele subordonate ANAF, acestea vor calcula și obligațiile fiscale accesorii, începând cu luna septembrie 2003, iar cuantumul acestora va depăși valoarea stabilită prin sentința apelată, astfel că pentru sumele ce vor depăși cuantumul stabilit de instanță, măsura de garantare prev.de art.163 Cod de procedură penală nu este posibilă datorită acestei îngrădiri.

În primul rând se observă că prejudiciul cu privire la care Tribunalul a dispus a fi reparat în mod solidar de către cei trei inculpați și de către părțile responsabile civilmente este unul cert, lichid și exigibil, în cuantum de 114 982,74 lei, or valoarea până la concurența căreia s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile aparținând părților obligate la repararea pagubei, a fost stabilită estimativ avându-se în vedere și necesitatea acoperirii cheltuielilor ce vor fi ocazionate de executarea hotărârii, cheltuieli cu privire la care instanța nu avea în mod obiectiv la îndemână, criterii de a le cuantifica.

În al doilea rând, deși pretinde că stabilirea valorii probabile a pagubei până la concurența căreia operează măsura de indisponibilizare s-a făcut în mod arbitrar, nici apelanta parte civilă ANAF nu este în măsură să indice în concret care ar fi suma până la nivelul căreia să fie indisponibilizate bunurile celor responsabili de repararea pagubei, astfel încât prin aceasta să fie garantată acoperirea integrală a prejudiciului.

În ceea ce privește măsura de siguranță dispusă de instanța de fond față de inculpatul, în condițiile art.117 Cod penal, Curtea constată că aceasta a fost dispusă cu încălcarea unor prevederi legale în materie.

Astfel, Curtea reține că potrivit art.92 alin.1 lit.b și c din OUG nr.194/2002 (privind regimul străinilor în România), este interzisă îndepărtarea de pe teritoriul României a străinului care este părintele unui minor ce are cetățenia română, dacă minorul se află în întreținerea acestuia sau care este căsătorit cu un cetățean român, iar căsătoria nu este de conveniență.

În speță, prin înscrisurile depuse în apel (filele 94,95, 159-170 dosar apel), inculpatul a făcut dovada că se află în ambele situații reglementate de textul de lege anterior menționat, care împiedică îndepărtarea sa de pe teritoriul României, fie și sub forma măsurii de siguranță a expulzării.

Astfel, inculpatul este căsătorit din data de 05 iunie 2002 (conform certificatului de căsătorie nr.-/2002 înregistrat la Serviciul de Stare Civilă al sectorului 2 B) cu un cetățean român ( ), căsătoria nefiind una de conveniență, de vreme ce durează de peste 7 ani și este anterioară infracțiunii judecate în cauza de față. Pe de altă parte, din această căsătorie au rezultat doi copii minori, născut la data de 20 ianuarie 2004 și, născut la data de 17 august 2006, iar astfel cum rezultă din referatul de anchetă socială nr.260 356 din 09 12 2008 întocmit de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului din cadrul Consiliului Local al sectorului 2 B, ambii minori locuiesc împreună cu părinții, care se ocupă în mod corespunzător de creșterea, îngrijirea, educarea și dezvoltarea acestora. Mai mult decât atât, din documentele depuse la dosar, inculpatul și soția sa, întreprind demersuri în fața autorităților competente pentru adoptarea minorilor, născut la 22 08 2001 și, născută la data de 01 05 2004, rezultați dintr-o relație a inculpatului cu numita, de origine siriană, decedată la data de 09 septembrie 2007, procedura adopției făcând obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă. Tot din referatul de anchetă socială anterior menționat și din adeverințele emise de Școala nr.27 " " și respectiv de Grădinița nr.134 B, Curtea reține că și acești doi minori se află în întreținerea soților și, alături de ceilalți doi minori rezultați din căsătoria acestora, celor patru copii asigurându-li-se un climat familial adecvat.

În aceste condiții, expulzarea inculpatului din România, fie și după executarea pedepsei închisorii, ar afecta în mod grav și iremediabil relațiile firești de familie ale acestuia și ale copiilor aflați în întreținerea sa, împrejurări care prevalează în raport de necesitatea înlăturării eventualului pericol social pe care l-ar reprezenta prezența lui pe teritoriul țării.

Drept urmare, constatând întemeiată această solicitare a inculpatului, Curtea va dispune înlăturarea măsurii de siguranță prev. de art. 117 Cod penal ce i-a fost aplicată prin sentința apelată.

Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.379 pct.2 lit.a din Codul d e procedură penală, va admite apelurile declarate de inculpații, G, și împotriva sentinței penale nr.705/13 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, va desființa în parte sentința penală apelată și, rejudecând cauza pe fond, va dispune în privința inculpaților în sensul celor anterior menționate, menținând celelalte dispoziții din hotărârea Tribunalului.

În temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod de procedură penală va respinge ca nefondat apelul formulat de Statul Român, reprezentat legal prin Agenția națională de Administrare Fiscală.

În temeiul art.192 alin.2 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul interpretului de limbă arabă se va suporta din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod de procedură penală admite apelurile declarate de inculpații, G, și împotriva sentinței penale nr.705/13 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală.

Desființează în parte sentința penală apelată și în fond rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 7 ani interzicerea dreptului prev. de art.64 lit.c Cod penal, aplicată inculpatului prin sentința apelată, în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- pedeapsa de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii conform art.65 Cod penal, a dreptului prev. de art.64 lit.c Cod penal pe o durată de 7 ani, aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.26 Cod penal rap. la art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal;

- pedeapsa de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii conform art.65 Cod penal, a dreptului prev. de art.64 lit.c Cod penal pe o durată de 7 ani, aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.7 alin.1 și 2 din Legea nr.39/2003;

- pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 23 alin.1 lit.c din Legea nr.656/2002 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal;

- pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 23 alin.1 lit.a din Legea nr.656/2002 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal;

- sporul de 2 ani închisoare, a cărui aplicare o înlătură.

Înlătură dispoziția de schimbare a încadrării juridice conform art.334 Cod de procedură penală, din infracțiunile prev. de art.26 Cod penal rap. la art.11 lit.c din Legea nr.87/1994 și art.11 lit.e din Legea nr.87/1994, ambele cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, în infracțiunea prev.de art.26 Cod penal rap. la art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal.

În temeiul art.334 Cod de procedură penală schimbă încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art.26 Cod penal rap. la art.11 lit.c din Legea nr.87/1994, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, în infracțiunea prev.de art.26 Cod penal rap. la art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal.

În temeiul art.26 Cod penal rap. la art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În temeiul art.65 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev.de art.64 lit.c Cod penal, respectiv dreptul de a fi administrator al vreunei societăți comerciale, pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art.33 lit.a Cod penal rap. la art.34 lit.b Cod penal contopește pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.26 Cod penal rap. la art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, cu pedepsele de câte 6 ani închisoare aplicate aceluiași inculpat prin sentința apelată, pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art. 7 alin.1 și 2 din Legea nr.39/2003, art. 23 alin.1 lit.c din Legea nr.656/2002 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art. 23 alin.1 lit.a din Legea nr.656/2002 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, astfel încât acesta va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

În temeiul art.35 alin.3 Cod penal, pe lângă pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii conform art 65 Cod penal, a dreptului prev.de art.64 lit.c Cod penal, respectiv dreptul de a fi administrator al vreunei societăți comerciale, pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art.71 alin.2 Cod penal interzice inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii dreptul prev. de art.64 lit.c Cod penal.

În temeiul art.88 Cod penal deduce din pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatului durata reținerii și perioada arestării preventive de la 22 ianuarie 2004 la 06 mai 2005.

Înlătură aplicarea măsurii de siguranță prev. de art.117 Cod penal privind expulzarea inculpatului în Siria.

În temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod de procedură penală rap.la art.10 lit.b Cod de procedură penală achită pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.11 lit.e din Legea nr.87/1994 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.

II. Înlătură în privința inculpatului aplicarea sporului de pedeapsă de 2 ani închisoare, astfel încât în temeiul art.33 lit.a rap.la art.34 lit.b Cod penal, acesta va executa pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, alături de care conform art.35 alin.1 Cod penal se aplică pedeapsa complementară a interzicerii conform art 65 Cod penal, a dreptului prev.de art.64 lit.c Cod penal, respectiv dreptul de a fi funcționar bancar, pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art.71 alin.2 Cod penal interzice inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a, b și c Cod penal.

În temeiul art.88 Cod penal deduce din pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatului durata reținerii și perioada arestării preventive de la 06 mai 2004 la 01 februarie 2005.

III. Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 7 ani interzicerea dreptului prev. de art.64 lit.c Cod penal, aplicată inculpatului prin sentința apelată în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii conform art.65 Cod penal, a dreptului prev. de art.64 lit.c Cod penal pe o durată de 7 ani, aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal;

- pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 23 alin.1 lit.a din Legea nr.656/2002 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal;

Înlătură dispoziția de schimbare a încadrării juridice conform art.334 Cod de procedură penală, din infracțiunile prev. de art.11 lit.c din Legea nr.87/1994 și art.11 lit.e din Legea nr.87/1994, ambele cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, în infracțiunea prev. de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal.

În temeiul art.334 Cod de procedură penală schimbă încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art.11 lit.c din Legea nr.87/1994, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, în infracțiunea prev.de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal.

În temeiul art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.74 alin.1 lit.a rap. la art.76 lit.d Cod penal condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

în temeiul art. 23 alin.1 lit.a din Legea nr.656/2002 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.74 alin.1 lit.a rap. la art.76 lit.c Cod penal condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art.33 lit.a Cod penal rap. la art.34 lit.b Cod penal inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

În temeiul art.71 alin.2 Cod penal interzice inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii dreptul prev. de art.64 lit.c Cod penal.

În temeiul art.81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit conform art.82 Cod penal.

În temeiul art.359 alin.1 Cod de procedură penală atrage atenția inculpatului asupra nerespectării disp.art.83 Cod penal referitoare la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului prev.de art.64 lit.c Cod penal.

În temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod de procedură penală rap.la art.10 lit.b Cod de procedură penal achită pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.11 lit.e din Legea nr.87/1994 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.

IV. Înlătură dispoziția de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, din infracțiunea prev. de art.11 lit.e din Legea nr.87/1994 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, în infracțiunea prev. de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal.

În temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod de procedură penală rap.la art.10 lit.b Cod de procedură penală achită pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.11 lit.e din Legea nr.87/1994 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod de procedură penală respinge ca nefondat apelul formulat de Statul Român, reprezentat legal prin Agenția națională de Administrare Fiscală.

În temeiul art.192 alin.2 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul interpretului de limbă arabă se suportă din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru apelanții inculpați și de la comunicare pentru apelanta parte civilă

Pronunțată în ședință publică, astăzi 01 iulie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

GREFIER

a

Red.

Ex.3

- -

Președinte:Ciobanu Corina
Judecători:Ciobanu Corina, Mustață Stan

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 225/2009. Curtea de Apel Bucuresti Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 227/2009. Curtea de Apel Bucuresti