Obligarea de a nu parasi tara sau localitatea. Decizia 50/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - prelungirea măsurii obligării de a nu părăsi țara -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA Nr. 50
Ședința publică din 01 februarie 2010
PREȘEDINTE: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 2: Acsinte Viorica
JUDECĂTOR 3: Ilieș
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 26.01.2010 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă avocat ales pentru inculpatul, inculpatul asistat de avocat ales, lipsă fiind inculpatul.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebat fiind inculpatul dacă dorește să dea o declarație, arată că își menține declarațiile date anterior și nu dorește să dea o nouă declarație.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru inculpatul, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Suceava și în rejudecare, respingerea cererii formulate de DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava. Arată că față de inculpatul s-a dispus trimiterea în judecată fără a se lua nicio măsură preventivă împotriva acestuia, așa cum reiese din rechizitoriu fila 170.
Cererea DIICOT de luare a măsurii obligării de a nu părăsi țara nu a fost formulată în scris și nu e cuprinsă în actul de sesizare al instanței.
Potrivit disp. art. 145 Cod procedură penală și art. 1451Cod procedură penală, măsurile preventive de obligare a nu părăsi țara sau localitatea dispuse de procuror sau judecător în cursul urmăririi penale, după sesizarea instanței prin rechizitoriu nu pot fi prelungite sau menținute decât dacă sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 alin. 1 Cod procedură penală. Din moment ce nu au existat temeiuri pentru luarea măsurii în faza de urmărire penală, nu se impune luarea acestei măsuri nici în timpul cercetării judecătorești. În acest sens invocă decizia nr. 76/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Conform art. 137 alin. 3 Cod procedură penală actul prin care se ia măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara trebuie să indice temeiurile concrete care au determinat luarea măsurii. În speță, DIICOT nu a arătat care sunt probele din care rezultă necesitatea luării unei măsuri preventive din moment ce nu există dovezi că acesta a încercat să se sustragă de la urmărire sau judecată sau să influențeze vreun martor sau coinculpat. Inculpatul este student la Facultatea de Drept din I în anul II la zi, are viză de flotant în acest oraș și se află în imposibilitatea de a se prezenta la unitatea desemnată cu supravegherea sa așa cum se arată în încheierea criticată.
Avocat pentru inculpatul, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond respingerea cererii formulate de DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava. Arată că măsurile preventive sunt luate pentru a se înlătura o stare de pericol, astfel că art. 137 alin. 3 Cod procedură penală prevede obligația de a se arăta în actul prin care se ia această măsură temeiurile concrete care au determinat luarea acestei măsuri. Față de complexitatea cauzei, dificultatea administrării mijloacelor de probă invocate de instanța de fond, precizează că acestea nu pot fi reținute atâta timp cât cercetarea judecătorească nici nu a început. Dispozițiile art. 145 alin. 22Cod procedură penală prevăd că măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara este o măsură procesuală care are ca esență continuitatea acesteia. Din circuitul procesual, rezultă elemente că inculpatul se prezintă la fiecare termen și nu dorește să se sustragă de la cercetarea judecătorească.
Conform art. 137 alin. 3 Cod procedură penală actul prin care se ia măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara trebuie să indice temeiurile concrete care au determinat luarea măsurii. Coroborând acest articol cu art. 148 Cod procedură penală rezultă că măsura luată trebuie justificată faptic. Instanța de fond motivează hotărârea luată pe oportunitatea acesteia, însă conform dispozițiilor legale arătate măsura preventivă luată trebuie să fie justificată.
Mai mult, prin încheierea nr. 271PA din data de 22 decembrie 2009 Tribunalul Suceavaa respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul, hotărâre care a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de DIICOT, astfel că nu există o continuitate în ceea ce privește măsurile preventive.
Instanța de fond a stabilit în cf. cu art. 145 alin 12că inculpatul nu trebuie să ia contact cu ceilalți inculpați și martori din dosar, măsură care este exagerată întrucât prin actul de sesizare s-a reținut că a colaborat doar cu inculpatul și nu s-au arătat elemente concrete care să justifice măsura.
Procurorul, având cuvântul, arată că față de inculpatul consideră ca fiind legală și temeinică soluția instanței de fond în condițiile în care această măsură poate fi luată de către instanța de judecată chiar dacă nu a fost luată în cursul urmăririi penale, justificat de condițiile prev. de art. 136 Cod procedură penală. În ceea ce îl privește pe inculpatul, arată că încheierea recurată este legală și temeinică. În cazul ambilor inculpați, a fost solicitată această măsură preventivă nu în vederea îngrădiri dreptului la libera circulație, ci pentru respectarea prevederilor de a nu lua contact cu coinculpații din cauză și cu martorii care sunt în număr foarte mare. În concluzie în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, solicită respingerea recursului ca nefondat
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului ales.
Declarând închise dezbaterile care au fost înregistrate în sistem audio conform art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 26 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-, în temeiul art. 136 alin. 1 lit. c Cod de procedură penală și art. 1451alin. 1 Cod de procedură penală s-a dispus luarea măsurilor obligării de a nu părăsi țara, față de inculpații, A, și.
În temeiul art. 1451alin. 2 Cod de procedură penală rap. la art. 145 alin.11Cod de procedură penală, inculpații, i, și au fost obligați să se supună pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara următoarelor obligații:
a) să se prezinte la Tribunalul Suceava - Secția penală, la termenele de judecată stabilite și ori de câte ori sunt chemați;
b) inculpații, i, și să se prezinte la Poliția Municipiului S, jud. S, unitate de poliție desemnată de către instanță cu supravegherea lor, conform programului de supraveghere întocmit de către această unitate sau ori de câte ori sunt chemați, iar inculpatul să se prezinte la Postul de Poliție al comunei, jud. S, unitate de poliție desemnată de către instanță cu supravegherea acestuia, conform programului de supraveghere întocmit de către această unitate, sau ori de câte ori sunt chemați
c) să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În temeiul art. 1451alin. 2 Cod de procedură penală rap. la art. 145 alin.12Cod de procedură penală, aceeași inculpați au fost obligați să se supună pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara următoarelor obligații:
a) să nu ia legătura unul cu celălalt, să nu se apropie de nici unul dintre coinculpați și să nu comunice direct sau indirect între ei sau cu aceștia;
b) să nu se apropie de nici unul dintre martorii din prezenta cauză ( - -, - -, G - -, - -, - -, - -, - -, - -, - -, - -, - -, - -, - -, -, - -, a, - -, ia - -, - -, - -, - -, - -, - -, G - -, - -, Bilec - -, - -, - -, - -, - -, - -, - -, - -, - -, -, - -, - -, - -, - -, -. -, - -, - -, - -, -. -, - -) și să nu comunice direct sau indirect cu aceștia.
În temeiul art. 1451alin. 2 Cod de procedură penală rap. art. 145 alin. 22și alin. 3 Cod de procedură penală, li s-a pus în vedere că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor menționate expres se va lua față de inculpați măsura arestării preventive în condițiile prevăzute de lege.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că rin p. rechizitoriul DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava din 19 ianuarie 2010 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, primul pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare și sprijinirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și complicitate la organizarea, conducerea sau finanțarea faptelor prev. de art. 26 Cod penal, coroborat cu art 10 din Legea nr. 143/2000, rap. la art. 2, alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele infracțiuni cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, iar al doilea pentru deținere de droguri de risc, fără drept, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000.
În fapt, prin actul de sesizarea a instanței s-a reținut, în esență, că începând cu anul 2008, inculpații, împreună cu mai multe persoane, au pus bazele unui grup infracțional organizat, acționând împreună și în mod coordonat în scopul săvârșirii infracțiunii de organizare, conducere sau finanțare a faptelor prev. de art. 2-9 din legea nr. 143/2000, faptă prev. și ped. de art. 10 din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 2 alin.1 și alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
Inculpații recrutau persoane tinere, de regulă din municipiul S, dispuse să efectueze transporturi internaționale de droguri de mare risc contra unor sume de bani; inculpații erau cei care în fapt organizau și finanțau activitatea cărăușilor de droguri.
La începutul anului 2009, după ce au luat la cunoștință despre activitățile grupului infracțional amintit mai sus, în obținerii unor venituri ilicite în termen foarte scurt, au aderat la acesta și inculpații, desfășurând activități în sfera racolării de persoane în vederea efectuării de transporturi internaționale de droguri de mare risc contra unor sume de bani.
Inculpații recrutau persoane tinere dispuse să efectueze transporturi internaționale de droguri de mare risc contra unor sume de bani.
Față de inculpații, și a fost luată de către procuror măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art. 145 Cod procedură penală, iar față de inculpații, și a fost luată de către procuror măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara prev. de art. 1451Cod procedură penală.
Instanța de fond a reținut că la termenul din 22 ianuarie 2010 când s-a verificat legalitatea și temeinicia arestării preventive față de inculpații și alții, procurorul a solicitat să se pună în discuție și măsurile preventive prev. de art. 145 și 1451Cod procedură penală, față de inculpații menționați mai sus cărora în timpul urmăririi penale li s-a impus respectarea anumitor obligații.
Față de probatoriul administrat în timpul urmăririi penale s-a considerat că în cauză există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații s-au cantonat în sfera ilicitului penal.
Relevante în acest sens sunt interceptările telefonice realizate în cauză și transcrierea convorbirilor telefonice care prezintă interes pentru cauză; supravegherile audio-video ale activităților inculpaților și procesele verbale de transcriere; relațiile de la unitățile bancare care dețin servicii privind transferurile bancare efectuate de către membrii grupului infracțional; hărțile relaționale întocmite, coroborate cu declarațiile martorilor, G, a, ia, G, Bilec, ) și cu declarațiile martorilor cu identitate protejată.
Legat de oportunitatea măsurilor preventive ce se cer a fi luate față de inculpați Tribunalul a avut în vedere complexitatea cauzei în care sunt inculpate foarte multe persoane, dificultatea administrării mijloacelor de probă nemijlocit în fața instanței, faptul că în cauză nu s-a început cercetarea judecătorească, iar pentru buna desfășurare a procesului penal este justificată luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara.
Situația de fapt reclamă menținerea unui contact permanent și supravegheat între inculpați și instanță precum și un răspuns prompt al acestora la orice chemare ținând seama de amploarea presupusei activități infracționale reținute în sarcina inculpaților și mai ales al ariei de acțiune vizată.
Nu au fost reținute ca relevante apărările inculpaților care au arătat că după încetarea de drept a măsurilor restrictive luate față de aceștia de către procuror în cursul urmăririi penale nu s-au sustras de la urmărire și prin urmare nu se vor sustrage nici de la judecată.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivele fiid expuse în practicaua prezentei decizii.
Analizând cauza prin prisma motivelor invocate cât și a celor care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea reține că doar recursul declarat de inculpatul este întemeiat și urmează a fi admis, pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava, s-a dispus trimiterea în judecată a acestui inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc fără drept prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 constând în aceea că a deținut la domiciliul său din mun. S str. -, fără drept, până la data de 29.07.2009 cantitatea de 40,4 gr. cannabis, substanță care face parte din tabelul anexă nr. 3 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată.
Măsura obligării de a nu părăsi țara prevăzută de art. 1451Cod procedură penală este o măsură restricvitvă, iar conform at. 143 rap. La art. 136 Cod procedură penală se ia pentru buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la judecată ori de la executarea pedepsei.
B desfășurare a procesului penal reprezintă un scop al măsurilor preventive, ce trebuie raportat la natura și specificul infracțiunilor presupus comise, complexitatea și impactul acestora, elemente care generează necesități specifice activității judiciare.
În speță, față de infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și conduita sa pe parcursul urmăririi penale, nezădărnicind desfășurarea acesteia și neexistând indicii că ar încerca să se sustragă de la judecată, precum și faptul că urmează cursurile unei facultăți care presupune prezența sa zilnică, Curtea apreciază că nu se impune luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara față de acesta.
Cu privire la inculpatul, Curtea constată că recursul este nefondat, iar măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de acesta este legală și temeinică. Acest inculpat a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003 constând în aceea că după ce a fost racolat de inculpatul și pus la dispoziția unei rețele internaționale de traficanți de droguri în beneficiul cărora a și efectuat mai multe transporturi de droguri de mare risc, inculpatul a luat cunoștință de natura activităților ilegale ale grupului și toate persoanele implicate, manifestându-și poziția de membru al acestui grup acționând împreună și în mod coordonat în scopul săvârșirii infracțiunii de organizare, conducere sau finanțare a faptelor prevăzute la art. 2 - 9 din Legea 143/2000. În structura grupului infracțional organizat inculpatul a deținut rolul de recrutor de tineri dispuși să efectueze curierat de droguri, pe care i-a pus la dispoziția inculpatului în scopul participării sale directe la împărțirea beneficiilor materiale rezultate din această activitate și generând noi debușee de acțiune al acestui grup și de obținere a unor profituri consistente și imediate.
Totodată inculpatul a fost trimis în judecată pentru complicitate la organizarea, conducerea sau finanțarea faptelor prevăzute la art.2 - 9 din Legea 143/2000, faptă prevăzută de art. 26 Cod penal coroborat cu art. 10 din Legea 143/2000 rap. La art. 2 alin. 1 și 2 din Legea 143/200 cu aplicarea art. 141 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că în cursul anului 2009, împreună cu inculpatul au desfășurat activități complexe de racolare și punere la dispoziția unei rețele internaționale de traficanți de droguri de mare risc a unui număr de 2 persoane, respectiv și, primul dintre aceștia ocupându-se de racolarea efectivă a cărăușului, iar cel de-al doilea asigurând logistica necesară deplasării, cazării și întreținerii pe perioada șederii în țările de destinație și oferind datele de contact ale membrilor rețelei internaționale de traficanți de droguri, în beneficiul cărora urmau a fi efectuate cursele de către acesta.
Față de probele administrate în timpul urmăririi penale, enumerate în detaliu de către instanța de fond, rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapte de natură penală.
În raport de specificul infracțiunilor presupus comise, complexitatea și impactul acestora, stadiul procesual și atitudinea avută de inculpat pe parcursul urmăririi penale, pentru a asigura factorii necesari desfășurării optime a procesului penal, Curtea reține că această măsură este justificată și constituie o ingerință proporțională a statului cu scopul urmărit în desfășurarea procesului penal.
Obligațiile ce au fost impuse inculpatului vor garanta realizarea scopului final al procesului penal, asigurând în același timp și manifestarea drepturilor constituționale ale inculpatului, cu limitările minimale aferente acestei măsuri preventive, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție.
Faptul că inculpatului i s-a interzis să ia legătura cu toți inculpații și martorii din acest dosar este justificată prin prisma legăturilor pe care acesta le avea cu grupul infracțional organizat și nu pentru a înlătura o stare de pericol, situație în care s-ar fi menținut arestarea preventivă.
Apărarea inculpatului că măsura preventivă luată nu are caracter de continuitate este nerelevantă, întrucât conform deciziei 76/5.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, după sesizarea instanței prin rechizitoriu, aceasta poate discuta luarea măsurilor prev. de art. 145 sau 1451Cod procedură penală dacă sunt întrunite condițiile referitoare la aceste măsuri preventive, cu referire la art. 143 alin 1 Cod procedură penală. Nu există nicio dispoziție legală care să limiteze luarea uneia din măsurile preventive prev. de art. 145 sau 1451Cod procedură penală dacă în timpul urmăririi penale acestea au expirat de drept.
De asemenea, nu prezintă relevanță în recursul de față, faptul că prin încheierea nr. 271PA din data de 22 decembrie 2009, Tribunalul Suceavaa respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, formulată de inculpatul, cu măsura obligării de a nu părăsi țara, în condițiile în care atunci inculpatul era arestat preventiv.
Față de aceste considerente, Curtea constată că recursul declarat de inculpatul este nefondat și în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală îl va respinge.
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. d Cod procedură penală va admite recursul declarat de inculpatul și în rejudecare va casa încheierea recurată cu privire la acesta și pe fond va respinge cererea DIICOT de luare amăsurii obligării de a nu părăsi țara ca nefondată.
În temeiul art. 192 alin 2 Cod de procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală celelalte cheltuieli judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 26.01.2010 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-, ca nefondat.
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva aceleiași încheieri.
Casează în parte încheierea mai sus-menționată relativ la inculpatul și în rejudecare:
Înlătură din încheiere dispoziția de luare față de inculpatul a măsurii obligării de a nu părăsi țara, precum și de aplicare a art.145/1 alin.2 rap. la art.145 alin.1/1, alin.1/2, alin.2/2 și alin.3 Cod procedură penală.
Respinge cererea formulată de DIICOT S de luare față de inculpatul a măsurii obligării de a nu părăsi țara, ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii care nu sunt contrare prezentei decizii.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Celelalte cheltuieli judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.02.2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. IT
Tehnored. BC
2ex/02.02.2010
Jud fond
Președinte:Andronic Tatiana LuisaJudecători:Andronic Tatiana Luisa, Acsinte Viorica, Ilieș
