Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 107/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
2764/2008
DECIZIA PENALĂ NR.107/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 22.04.2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Luciana Mera
JUDECĂTOR 2: Viorica Costiniu
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - a fost reprezentat prin procuror.
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1283 din 21.10.2008, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA a II-a PENALĂ în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 08.04.2009, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie penală.
Curtea, pentru a da posibilitatea apărătorului ales al apelantului inculpat să depună concluzii scrise, la solicitarea expresă a acestuia, a amânat succesiv pronunțarea la 15.04.2009 și respectiv 22.04.2009, când a decis următoarele:
CURTEA:
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 1283 din 28.10.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a II-a penală, a fost respinsă cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpatul din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 lit.i pen. în infracțiunea prevăzută de art. 182. pen.
În baza art. 20 raportat la art. 174-175 lit.i pen. cu aplic. art.74 lit.a, 76 lit.a pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71-64 lit.a, b pen.
În baza art 65. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art.350 pr. pen. și s-a dispus arestarea inculpatului.
În baza art. 14 și art. 346. pr. pen. s-a respins ca neîntemeiată cererea privind acordarea daunelor materiale către partea civilă.
În baza art. 14 și 346. pr. pen. raportat la art.998-999.civ. a fost obligat inculpatul la 2669,22 lei despăgubiri civile către Spitalul Clinic de Urgență Sf..
În baza art. 191.C.P.P. a fost obligat inculpatul la 2000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI cu nr.154/P/2007, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art.20 raportat la art.174.176 lit.i pen.
În timpul cercetării judecătorești au fost audiați inculpatul, partea vătămată și martorii și.
De asemenea, instanța a reținut că inculpatul a solicitat audierea unor martori care au fost prezenți la incident, dar ulterior a revenit asupra solicitării sale, renunțând la audierea acestora, fapt ce a condus la concluzia că acesta a încercat să creeze probe pro causa, în sprijinul susținerilor sale.
Instanța a dispus efectuarea unei expertize psihiatrice care să stabilească dacă inculpatul a avut sau nu discernământ la data săvârșirii faptei, expertiza fiind efectuată de către INML Minovici sub nr. A1/3927/17.09.2008 și care a concluzionat că inculpatul nu prezintă tulburare de personalitate și a avut capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale, având discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.
Instanța a reținut că susținerile inculpatului potrivit cărora alta este persoana care ar fi lovit pe partea vătămată, sunt contrazise de declarațiile martorilor audiați în cauză și care au participat în mod direct la incidentul dintre părți, cum este cazul martorului, care a văzut părțile în timp ce se loveau, chiar dacă nu a văzut momentul efectiv al aplicării loviturilor de cuțit, ca și declarațiile martorului, care a găsit partea vătămată înjunghiată, în timp ce inculpatul se îndepărta în fugă, fiind puțin probabil ca partea vătămată să fie înjunghiată de către o persoana pe care nu a văzut-o nimeni.
Din analiza întregului material probatoriu administrat în cauză, instanța a constatat că situația de fapt reținută prin actul de sesizare al instanței este corectă și că fapta inculpatului, care la data de 09.09.2006, în jurul orei 0000, la intersecția străzilor Lotrului cu a înjunghiat-o pe partea vătămată cu un cuțit în zona abdominală, provocându-i o vătămare corporală ce a necesitat 40-45 zile de îngrijiri medicale și i-a pus viața în pericol, cauzându-i totodată ablația chirurgicală a splinei, ca o consecință a traumatismului suferit, ceea ce reprezintă pierderea unui organ și infirmitate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art.20 rap la art.174-175 lit.i pen.
Față de considerentele expuse mai sus, dar având în vedere și susținerile inculpatului de la ultimul termen de judecată în care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prevăzută de art.20 rap. la art.174-175 lit.i pen. în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art.182 pen. arătând că nu a urmărit suprimarea vieții părții vătămate, ci cel mult a avut intenția de aoa gresa, tribunalul a apreciat că din întreg probatoriul a reieșit intenția inculpatului de a ucide și nu aceea de aov ătăma, tocmai având în vedere obiectul vulnerant folosit - un cuțit, intensitatea loviturilor și zona vitală a corpului unde au fost aplicate, precum și leziunile suferite, constatate potrivit certificatului medical.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere conform art.72 pen. gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modalitatea concretă de comitere a faptei, reținând loviturile reciproce ale inculpatului și părții vătămate, dar mai ales urmările deosebit de grave precare le-a avut pentru partea vătămată o asemenea faptă, prin pierderea unui organ, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu a avut o atitudine sinceră în faza cercetării judecătorești, nu este cunoscut cu antecedente penale, la stabilirea cuantumului pedepsei având astfel în vedere circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit.a, 76 lit.a pen.
Tribunalul a apreciat că scopul educativ și coercitiv al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientate spre minimul special, iar în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, a apreciat că acest scop poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu executare în regim de detenție.
În ceea ce privește latura civilă, prima instanță a constatat că partea vătămată nu a făcut dovada daunelor materiale solicitate. Astfel, în ceea ce privește daunele materiale, s-a reținut că declarațiile părții vătămate în sensul că aceste daune reprezintă contravaloarea sumelor plătite la spital sunt contrazise de faptul că Spitalul Clinic de Urgență Sf. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2669,22 lei potrivit adresei cu nr.4604/15.04.200S aflată la fila 66, ce reprezintă tocmai contravaloarea medicamentelor și a operației de care a beneficiat partea vătămată și pe care acesta le-a solicitat prin declarația de constituire de parte civilă, așa încât partea civilă nu și-a dovedit în nici un fel pretențiile.
Pe cale de consecință, instanța a obligat pe inculpat la plata despăgubirilor civile în cuantum de 2669,22 lei către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenta Sf..
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI și inculpatul.
Parchetul a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, în primul rând în ceea ce privește individualizarea pedepsei, pe motiv că prima instanță a dat eficiență unei singure circumstanțe favorabile, deși circumstanțele nefavorabile cu privire la faptă și la persoana inculpatului sunt mai multe, respectiv gradul de pericol social concret, urmările deosebit de grave, atitudinea nesinceră a inculpatului. De asemenea, Parchetul a criticat hotărârea pe motiv că, deși pedeapsa complementară constă în interzicerea drepturilor prevăzute deart.64 lit.a teza a II-a și lit.b pen. instanța a interzis ca și pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.64 lit.a și b pen.
Drept urmare, se solicită admiterea apelului, desființarea parțială a sentinței și pe fond înlăturarea circumstanțelor atenuante și interzicerea ca pedeapsă accesorie a drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b pen.
Inculpatula criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență, pentru următoarele motive:
Nu rezultă cu certitudine că el este persoana ce a comis fapta pentru care este cercetat, în cauză nefiind stabilite, fără dubiu, nici măcar locul și momentul în care partea vătămată a fost înjunghiată. Probele sunt contradictorii, declarațiile părții vătămate și ale martorilor fiind diferite și nu există martori oculari care să ateste că el este cel care a lovit cu cuțitul partea vătămată. În consecință, solicită achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c pr. pen.
În subsidiar, solicită schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art.182 alin.2 pen. având în vedere că nu a urmărit în nici un fel suprimarea părții vătămate, putându-se reține cel mult intenția indirectă de agresa victima, ca urmare a comportamentului provocator al acesteia.
De asemenea, inculpatul solicită reținerea stării de provocare datorată insultelor și violenței exercitate de partea vătămată, care nu numai că a declanșat conflictul, dar l-a și continuat, urmărindu-l pe inculpat, așa cum rezultă din declarația martorului. Drept urmare, se solicită aplicarea art.73 lit.b cu referire la art.76 alin.2 pen. cu consecința reducerii pedepsei până la o treime din minimul special.
Inculpatul mai solicită instanței de apel să aprecieze asupra aplicării art.44 alin. ultim pen. având în vedere că a dorit să părăsească în fugă locul incidentului, dar a fost urmărit și apoi lovit de partea vătămată și de către prietenii acesteia, așa încât se poate reține că el a acționat datorită temerii pentru integritatea sa corporală.
În situația în care se va aprecia că nu se impune aplicarea art.44 alin. ultim pen. solicită reținerea art.73 lit.a raportat la art.76 pen.
Apelantul a solicitat confruntarea părții vătămate cu martorul, iar Curtea, având în vedere efectul devolutiv al apelului, precum și dispozițiile art.378 pr. pen. a apreciat că această confruntare nu mai este utilă, în condițiile în care a dispus reaudierea inculpatului, a părții vătămate și a martorului mai susmenționat, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Examinând cauza în temeiul art.371 pr. pen. Curtea consideră că apelurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
1. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de apel apreciază că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru condamnarea inculpatului întrucât fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă de către inculpat.
Deși există numeroase contradicții între probele administrate, în speță nu există dubii referitoare la împrejurarea că inculpatul este autorul infracțiunii, iar din analiza materialului probator reiese că fapta a fost comisă în intersecția străzilor Lotrului și și nu în apropierea casei inculpatului, așa cum susține acesta și așa cum s-a reținut în rechizitoriu.
Pentru a ajunge la această concluzie, la evaluarea materialului probator, Curtea are în vedere dispozițiile art.63 alin.2 pr. pen. potrivit căruia "aprecierea fiecărei probe se face - în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului".
Din această perspectivă, se constată că declarațiile inculpatului nu se coroborează în totalitate nici măcar cu declarațiile martorului, iar declarațiile acestora sunt ele însele contradictorii.
Astfel, în data de 10.09.2006, cu ocazia primei audieri în cursul urmăririi penale, martorul (audiat în prezența tatălui său) a relatat că se afla împreună cu inculpatul, că la un moment dat au venit numiții "" (fiind vorba despre martorul ) și, care l-au întrebat de, acesta din urmă înjurându-se cu inculpatul la intersecția străzilor Lotrului cu. Martorul a afirmat că nu a văzut ca inculpatul să-l fi lovit pe numitul, însă aceasta din urmă le-a spus că inculpatul l-a tăiat, moment în care inculpatul a fugit spre casă. Martorul l-a văzut pe plin de sânge, fiind tăiat în partea a corpului, după care fratele părții vătămate a chemat poliția și salvarea și au plecat să anunțe familia părții vătămate (fila 55 dosar de urmărire penală).
Ulterior, în data de 23.10.2006, tot în prezența tatălui său, martorul relatează o altă situație de fapt, afirmând că a jucat biliard la căminul cultural cu numiții, și până în jurul orelor 0100, când a plecat spre casă. La intersecția străzilor și s-a întâlnit cu inculpatul, cu care a rămas circa 15 minute de vorbă, timp în care din urmă a venit și partea vătămată. Partea vătămată a început să-l înjure pe inculpat sărind totodată la bătaie, iar martorul a intervenit fără ca inculpatul și partea vătămată să se lovească, după care inculpatul a plecat spre casă. a luat-o la fugă după inculpat, ajungându-l în fața porții inculpatului, unde s-au luat la bătaie trântindu-se în șanț. Martorul afirmă că a rămas în intersecție și nu a putut vedea ce s-a întâmplat între inculpat și partea vătămată, dar după un minut s-au auzit mai multe țipete din direcția lor, moment în care în intersecție au venit și ceilalți trei băieți cu care jucaseră biliard (, și ), imediat venind și partea vătămată ținându-se cu mâna de abdomen, având urme de sânge pe tricou, afirmând că inculpatul l-a tăiat (fila 56 dosar de urmărire penală).
Cu ocazia unei noi audieri tot în prezența tatălui său, în data de 20.04.2007, martorul a precizat că inculpatul a fugit din intersecția străzilor Lotrului și, fiind urmat de partea vătămată, moment în care în intersecție a rămas numai martorul. Datorită bune, martorul a putut să vadă că l-a ajuns pe inculpat în fața porții acestuia din urmă, că cei doi s-au încăierat și au căzut ambii pe stradă, fiind la o distanță de circa 100 de martor, fără ca acesta să poată vedea clar cum anume se lovesc sau dacă vreunul dintre ei avea sau nu un cuțit în mână. După aceasta, a venit în locul unde se afla martorul, i-a spus că a fost înjunghiat de inculpat și i-a arătat cum a fost tăiat, moment în care au apărut numiții și. De asemenea, martorul a precizat că în timpul încăierării, în preajma părții vătămate și a inculpatului nu s-au aflat alte persoane (fila 53-54 dosar de urmărire penală).
Audiat în fața primei instanțe, martorul a declarat că inculpatul și partea vătămată s-au luat la bătaie în intersecția străzilor Lotrului și iar el a intervenit și i-a despărțit, inculpatul a fugit spre casă fiind urmat de partea vătămată, care l-a ajuns din urmă, și cei doi s-au tăvălit în șanț. Martorul susține că fiind la o distanță de circa 800, nu a putut vedea ce s-a întâmplat între cei doi, dar după câteva minute, partea vătămată s-a întors și i-a spus că a fost înjunghiată de către inculpat, imediat în zonă apărând și numiții și. Martorul a mai precizat că incidentul din intersecție a avut loc în urma faptului că l-a înjurat pe inculpat și "i-a băgat mâna în gât" (fila 40).
În fața instanței de apel, martorul a relatat evenimentele la fel ca în fața primei instanțe, precizând că iluminatul public nu funcționa, așa încât nu a putut vedea ce s-a întâmplat între cei doi după ce aceștia au fugit din intersecție, dar casa inculpatului se află la circa 20 de locul în care se afla martorul, așa încât i-a auzit pe inculpat și pe partea vătămată în timp ce Ť. și se tăvăleau în șanț (fila 33).
Se constată, așadar, că relatările martorului conțin numeroase contradicții referitoare la locul comiterii faptei, persoanele care au fost de față, distanța între locul în care s-a aflat martorul și locul unde susține că inculpatul și partea vătămată s-au încăierat după ce au plecat din intersecție, precum și cu privire la funcționarea iluminatului public și, implicit, posibilitatea sa de a observa ce s-a întâmplat între inculpat și partea vătămată.
În ceea ce-l privește pe inculpat, Curtea reține că nici declarațiile acestuia nu sunt constante referitor la modul în care s-au derulat evenimentele.
Astfel, în cursul urmăririi penale, inculpatul a relatat că în timp ce stătea de vorbă cu numitul la marginea drumului, partea vătămată, care era în stare de ebrietate, s-a apropiat de el și i-a dat doi pumni spunându-i că îl omoară. Numitul a intervenit și pentru că partea vătămată nu se, inculpatul i-a dat și el un pumn, după care împreună cu au fugit, deoarece partea vătămată i-a strigat pe prietenii săi care se aflau la circa 200 în apropiere, iar aceștia au venit în fugă să îl ajute. Inculpatul arată că el și au mers fiecare la casele lor și a doua zi a aflat că partea vătămată și prietenii său s-au bătut între ei, motiv pentru care consideră că partea vătămată îl acuză pe el pentru a se răzbuna (fila 52 dosar de urmărire penală).
Tot în cursul urmăririi penale, inculpatul a dat o altă declarație în care, spre deosebire de cea inițială, a precizat că se afla cu la intersecția străzilor și Lotrului, că la chemarea părții vătămate s-au apropiat fratele acestuia și încă trei persoane pe care îi știe după poreclă, fiind vorba despre "" și "", motiv pentru care a fugit spre casă fără să se uite în spate și fără să vadă dacă era urmărit sau nu de către cineva. De asemenea, inculpatul a mai declarat că de la intersecție și până la poarta casei sale sunt circa 100-150, iar iluminatul public nu funcționa (fila 50-51 dosar de urmărire penală).
În fața primei instanțe, inculpatul prezintă o variantă diferită, afirmând că a fost lovit de partea vătămată în intersecție, că martorul a intervenit, dar partea vătămată a continuat să-l lovească, motiv pentru care inculpatul a fost nevoit să se apere, lovind-o și el cu pumnii pe partea vătămată, reușind să scape. A fugit spre casă, dar partea vătămată l-a urmărit, i-a pus și l-a trântit la pământ, după care s-au lovit reciproc de mai multe ori, incidentul a luat sfârșit iar el a mers acasă. În seara zilei următoare a aflat că partea vătămată a fost înjunghiată. Referitor la numiții și, inculpatul a preciza că se aflau la circa 50-100 de el și de partea vătămată, după care au venit spre ei fiind strigați de partea vătămată, ajungând în imediata lor apropiere în momentul în care partea vătămată i-a pus. Cei doi martori l-au agresat la rândul lor, venind în ajutorul părții vătămate. În acest timp, martorul a rămas în intersecție (fila 17-18).
Audiat de către instanța de apel, inculpatul prezintă o nouă versiune, susținând că în timp ce se bătea cu partea vătămată în intersecție, i-a chemat pe și, motiv pentru care inculpatul a fugit spre casă, dar la circa 100 de intersecție s-a împiedicat și a căzut, fiind ajuns din urmă de partea vătămată, de și, care au început să îl bată. Pentru a-i speria, martorul l-a strigat pe fratele și pe vărul său pentru a-i sări în ajutor, iar atacatorii s-au speriat și s-au risipit, moment în care inculpatul s-a retras în casă, constatând că era vânăt la și la, îi curgea sânge din și avea hainele rupte (fila 22).
Se constată, astfel, că apărările inculpatului în sensul că a fost urmărit și bătut atât de partea vătămată cât și de către numiții și, nu se coroborează nici măcar cu declarațiile martorului. De asemenea, între declarațiile inculpatului și declarațiile acestui martor există numeroase deosebiri atât în ceea ce privește incidentul ce a avut loc în intersecție, cât și în ceea ce privește derularea ulterioară a evenimentelor, dar și cu privire la distanța dintre intersecție și casa inculpatului, respectiv locul în care inculpatul și partea vătămată s-au încăierat, dar și cu privire la funcționarea iluminatului public și posibilitatea martorului de a observa ce s-a întâmplat între inculpat și partea vătămată.
Pe de altă parte, se constată că atât partea vătămată cât și martorul au dat declarații constante în cursul urmăririi penale și în fața instanței de fond, declarațiile acestora coroborându-se cu declarația dată în cursul urmăririi penale de martorul. Mai mult, partea vătămată și-a menținut în totalitate declarațiile și cu ocazia audierii în fața instanței de apel.
Astfel, partea vătămată a susținut că a fost înjunghiat în intersecție și că nu l-a urmărit pe inculpat, iar martorii și au relatat că nu au fost de față la incident, dar se aflau la circa 50 de intersecție, au auzit țipete și înjurături, motiv pentru care s-au apropiat de intersecție, iar în colțul străzii l-au văzut pe care era tăiat, observând un individ care se îndepărta în fugă de intersecție. Ambii martori au declarat că partea vătămată a afirmat că a fost înjunghiată de inculpatul. Inițial, martorul a susținut că l-a recunoscut pe inculpat ca fiind individul care fugea din intersecție, pentru ca ulterior să precizeze că nu a recunoscut această persoană ca fiind inculpatul (fila 11-15, 58-62 și 64 dosar de urmărire penală, fila 16, 25 și 41 din dosarul primei instanțe).
În ciuda contradicțiilor existente între declarațiilor persoanelor audiate în cauză, prin aceste declarații s-a dovedit, la adăpost de orice îndoială, că incidentul a avut loc între inculpat și partea vătămată, că în imediata apropiere a acestora nu s-au aflat alte persoane și că înaintea incidentului partea vătămată nu prezenta urme de lovituri sau de tăiere, însă imediat după ce inculpatul s-a îndepărtat, partea vătămată a afirmat că a fost înjunghiată de inculpat, iar martorii, și au constatat prin propriile simțuri că partea vătămată a fost victima unei agresiuni, prezentând o leziune în zona abdomenului și că sângera, partea vătămată fiind transportată imediat la spital.
Pe cale de consecință, nu există temeiuri de achitare întrucât s-a dovedit cu certitudine că inculpatul este persoana care a aplicat lovituri părții vătămate cu un obiect tăietor, creându-i leziunile ce au fost constatate prin actele medicale și medico-legale.
2. Încadrarea juridică a faptei comisă de inculpat a fost corect reținută de către prima instanță deoarece fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.20 raportat la art.174-175 lit.i pen. și nu elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.182 alin.2 pen.
Așa cum a reținut și prima instanță, intenția inculpatului de a ucide este caracterizată prin mai multe elemente obiective, respectiv: obiectul utilizat, fiind vorba despre un obiect tăietor, să producă moartea victimei; zona corpului ce a fost vizată, fiind vorba despre abdomen și torace, zone vitale datorită prezenței organelor interne; intensitatea loviturilor și urmările produse, reținându-se sub acest aspect că lovitura aplicată de inculpat a determinat crearea unei leziuni profunde ce a pus în pericol viața părții vătămate și a făcut necesară extirparea splinei.
În plus, intenția inculpatului este caracterizată și de atitudinea manifestată imediat după comiterea faptei, căci acesta a părăsit în fugă locul faptei, fără să se preocupe de starea părții vătămate.
Față de cele reținute, se apreciază că inculpatul a acționat cel puțin cu intenție indirectă căci, și în situația în care nu a urmărit moartea victimei, datorită modului în care a acționat, s-a dovedit că a acceptat producerea rezultatului letal.
3. Nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.73 lit.b pen. pentru reținerea stării de provocare.
Deși declarațiile inculpatului se coroborează sub acest aspect cu declarațiile martorului, rezultând că partea vătămată este cea care a declanșat incidentul, adresându-i injurii inculpatului (împrejurare recunoscută chiar de către partea vătămată), după care a "sărit la bătaie" (potrivit declarațiilor date de inculpat și martorul ), maniera în care inculpatul a reacționat, mai precis a înjurat el însuși partea vătămată și i-a aplicat o lovitură cu pumnul, evidențiază că inculpatul nu a fost afectat de comportamentul părții vătămate ci, dimpotrivă, s-a purtat ca o persoană stăpână pe situație, motiv pentru care nu se poate considera că a acționat într-o stare de tulburare de natura celei prevăzute de art.73 lit.b pen.
Această concluzie este susținută și de raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, potrivit căruia "inculpatul a avut capacitate psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor social negative ale faptei pentru care este judecat" (fila 105 din dosarul primei instanțe).
4. Așa cum s-a reținut cu ocazia analizei probelor administrate (punctul 1 de mai sus), afirmația inculpatului în sensul că a fost urmărit de partea vătămată - sau după caz, de partea vătămată însoțită de numiții și - nu este dovedită, așa încât temeiul invocării legitimei apărări în forma excesului justificat, dar și a excesului scuzabil, nu are corespondent în materialul probator administrat în cauză, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.44 alin.2 pen. dar nici cele prevăzute de art.73 lit.a pen.
Pe de altă parte, incidența dispozițiilor legale mai sus menționate nu poate fi reținută nici prin raportare la împrejurarea că partea vătămată a declanșat conflictul, deoarece acțiunea părții vătămate nu poate fi calificată ca un atac material, direct, imediat și injust care să fi pus în pericol grav persoana sau drepturile inculpatului.
Chiar și în varianta cea mai favorabilă inculpatului, respectiv că acesta ar fi fost lovit de partea, condițiile legitimei apărări și, pe cale de consecință, ale excesului scuzabil nu sunt îndeplinite, căci aplicarea unei lovituri cu pumnul în zona feței nu a pus în pericol grav persoana sau drepturile inculpatului, pentru a se justifica o ripostă de gravitatea celei aplicate de inculpat, constând în lovirea părții vătămate cu un obiect tăietor, într-o zonă vitală a corpului.
5. Cât privește individualizarea pedepsei, Curtea apreciază că nu există motive de admitere a apelului.
Pentru motivele expuse la punctele 3 și 4 de mai sus, nu pot fi reținute circumstanțele atenuante legale prevăzute de art.73 lit.a sau art.73 lit.b pen.
Se constată însă că prima instanță a dat eficiență circumstanței personale favorabile constând în lipsa antecedentelor penale și a stabilit o pedeapsă situată sub minimul special de 7 ani și 6 luni închisoare, iar cu ocazia soluționării apelului nu au fost evidențiate sau dovedite alte împrejurări de natură a determina coborârea pedepsei sub cuantumul stabilit prin hotărârea apelată.
Reducerea pedepsei nu se impune nici în urma reevaluării de către instanța de apel a tuturor elementelor prevăzute de art.72 pen. căci inculpatul a comis fapta într-un loc public, în prezența unei alte persoane (fiind vorba de martorul ), a părăsit în fugă locul faptei, fără să acorde ajutor părții vătămate, a avut o atitudine nesinceră în cursul procesului penal, nu a manifestat regret față de fapta comisă și nici preocupare pentru situația părții vătămate și prejudiciul pe care i l-a creat.
Datorită cuantumului pedepsei, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 alin.1 lit.a și art.861alin.1 lit.a pen. privind suspendarea executării, actele și lucrările dosarului evidențiind că scopul pedepsei nu poate fie atins decât prin executare efectivă.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că nu se impune nici majorarea pedepsei aplicate de prima instanță, așa cum a solicitat Parchetul, o pedeapsă de 5 ani închisoare cu executare în regim de detenție dovedindu-se just individualizată, în raport de circumstanțele reale, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului.
6. Admiterea apelului nu se impune nici în ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii.
Așa cum s-a reținut, prima instanță a interzis pe perioada executării pedepsei drepturile prevăzute de art.64 lit.a și b pen. iar după executarea pedepsei principale, drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b pen.
În primul rând, nu se poate considera că între aplicarea pedepsei accesorii și a celei complimentare există contradicție, căci legea nu impune ca cele două tipuri de pedepse să aibă, în mod obligatoriu, același conținut.
În al doilea rând, cu toate că infracțiunea nu are legătură cu exercitarea drepturilor electorale, datorită gravității faptei, Curtea consideră că pe perioada executării pedepsei se justifică și interzicerea dreptului de a alege, căci încercarea de a suprima viața unei persoane îl face pe inculpat nedemn de a-și mai exercita drepturile cetățenești și de a participa la luarea deciziilor ce vizează bunul mers al societății.
Normele legale pe care inculpatul le-a încălcat și valoarea socială ocrotită prin norma de incriminare sunt de o importanță deosebită, așa încât interzicerea dreptului de a alege, ca și pedeapsă accesorie, este pe deplin justificată.
Această soluție nu contravine nici jurisprudenței Curții de la Strasbourg, care nu a statuat posibilitatea interzicerii drepturilor electorale doar în cazul unor infracțiuni comise în legătură cu exercitarea acestor drepturi, ci necesitatea motivării și individualizării pedepselor accesorii, precum și obligația respectării principiului proporționalității între fapta pentru care s-a dispus condamnarea și importanța interdicției aplicată de instanțele naționale.
Drept urmare, constatând că nu există temeiuri pentru admiterea celor două apeluri, în conformitate cu dispozițiile art.379 pct.1 lit.b pr. pen. Curtea le va respinge ca nefondate și conform art.192 alin.2 pr. pen. va obliga apelantul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu desemnat de instanța de apel, al cărui mandat a încetat ca urmare a prezentării apărătorului ales, în sumă de 50 lei, reprezentând 1/4 din onorariul ce putea fi acordat în cauză, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI și inculpatul împotriva sentinței penale 1283 din 28.10.2008, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a II-a penală.
Obligă apelantul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 50 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției și nu se include în cheltuielile judiciare la care este obligat apelantul inculpat.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru apelantul inculpat.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
a
Red.
Dact. 2 ex.
II - jud.
Președinte:Luciana MeraJudecători:Luciana Mera, Viorica Costiniu
