Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 182/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (1591/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 182/
Ședința publică de la 28 august 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Francisca Vasile
JUDECĂTOR 2: Niculina Alexandru
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, inculpații și și părțile civile și împotriva sentinței penale nr. 524 din 12 mai 2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publicăs-au prezentatapelanții inculpați în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Cabinet Individual, personal și asistat de apărător ales, intimații inculpați în stare de arest și personal - ambii asistați din oficiu de avocat - substituind pe avocat în baza delegației de substituire de la dosar, apelanta parte civilă persona li asistată de apărător ales, avocat G în baza împuternicirii avocațiale nr. 121 emisă de Baroul București - Cabinet Individual și intimata parte responsabilă civilmente, lipsind apelanta parte civilă - pentru care a răspuns avocat G în baza aceleiași împuternicirii avocațiale, intimata parte civilă SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ, intimata parte responsabilă civilmente și intimatul SERVICIUL DE PROBAȚIUNE DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care;
Apărătorul apelantelor părți civiledepune la dosar motivele de apel.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, susține oral motivele de apel astfel cum au fost de apel astfel cum au fost dezvoltate în scris și depuse la dosar și arată că apelul vizează atât greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului - sub aspectul cuantumului -,cât și a modalității de executare a pedepselor aplicate inculpaților, precum și greșita deducere a prevenției în ceea ce îl privește pe inculpatul.
Cu privire la inculpatul solicită înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute de instanța de fond în favoarea inculpatului și - în consecință - aplicarea unei pedepse sporite.Apreciază că motivarea instanței de fond - prin simpla reținere a lipsei antecedentelor penale - ca circumstanță atenuantă nu poate constitui un unic criteriu, atâta timp cât nu se coroborează cu alte elemente circumstanțiale, acestea trebuind raportate atât la gradul de pericol social concret al faptei, cât și la urmările în ansamblu ale faptelor comise.Având în vedere multitudinea de leziuni traumatice suferite de către victimă, împrejurarea că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală mai mult de o săptămână și s-a predat numai datorită mediatizării excesive a cazului,precum și faptul că pe lângă infracțiunea de omor calificat acesta a mai săvârșit și alte infracțiuni - prin exercitarea de lovituri cu același cuțit asupra altor trei părți vătămate, provocându-le leziuni traumatice ce au necesitat între 7 - 9 zile de îngrijiri medicale, apreciază că tot acest ansamblu infracțional trebuie privit ca un tot unitar la stabilirea fiecărei pedepse in cauză. De asemenea, trebuie avută în vedere atitudinea inculpatului - care nu a efectuat nici o stăruință pentru a acoperi măcar o parte din prejudiciul cauzat atât victimei, cât și părților vătămate, precum și vârsta victimei - de numai 19 ani -. Față de cele arătate mai sus consideră că atât pericolul social concret pentru ordinea publică, cât și urmările faptelor comise - impun aplicarea unei pedepse într-un cuantum sporit.
În ceea ce-i privește pe ceilalți inculpați pentru care s-au formulat în cauză motive de apel - apreciază că în mod corect s-au stabilit pedepsele, dar se impune efectuarea acestora în regim de detenție.
De asemenea, solicită deducerea corectă a prevenției în ceea ce îl privește pe inculpatul, fiind vorba de reținerea datei de 27??? - și nu de 28, ca dată ultimă a stării sale de arest.
Conchizând, solicită admiterea apelului parchetului astfel cum a fost susținut.
Apărătorul apelantelor părți civileconsideră întemeiat apelul parchetului, solicitând admiterea acestuia.
Apărătorul apelantului inculpatavând cuvântul, arată că apelul vizează numai latura penală a cauzei și critică sentința instanței de fond pentru netemeinicie, sub aspectul pedepsei aplicate. Astfel, susține că încă de la data emiterii mandatului de arestare preventivă clientul său a avut o poziție procesuală corectă, fapta este deosebit de gravă,dar a fost comisă în legitimă apărare. Inculpații și au fugit la foarte puțin timp de la izbucnirea conflictului, inculpatul a fost doborât la pământ de către părțile civile, astfel că ceilalți cinci (părți civile și martori) nu se mai puteau decât cu inculpatul, pe care l-au lovit cu pumnii și picioraele și cu un telescopic.Așa fiind, solicită a se reține că acesta a acționat în legitimă apărare, fiind supus unui atac direct,material și injust din partea părților civile. În continuare susține că apelantul nu s-a sustras de la urmărirea penală,nu a putut recupera prejudiciul pentru că a fost arestat și a avut o atitudine procesuală corectă, i-a denunțat pe ceilalți participanți la comiterea faptei, a regretat permanent infracțiunea, pe care comis-o numai pentru a se apăra, neavând nici o clipă intenția de a ucide.
Față de motivele expuse mai sus solicită admiterea apelului și în principal - achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit.c Cod procedură penală și art. 44 alin. 2 și 3 Cod penal întrucât acesta a acționat în legitimă apărare.
În subsidiar, dacă nu va fi primită această apărare,solicită a se reține circumstanța atenuantă legală a depășirii legitimei apărări și a provocării prev. de art. 73 lit.a și b Cod penal alături de celelalte circumstanțe judiciare și a se reduce pedeapsa sub cuantumul de 6 ani aplicat de prima instanță.
De asemenea, solicită respingerea apelurilor declarate de părțile civile și de parchet ca fiind nefondate.
Apărătorul apelantelor părți civilearată că atât în timpul urmăririi penale, cât și în fața instanței e fond, din toate probele administrate nu a rezultat existența unui telescopic, astfel cum a precizat apărătorul apelantului inculpat. Pe acest considerent solicită a fi înlăturate concluziile colegului său.
Apărătorul apelantului inculpatavând cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și pe fond, achitarea acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală - faptei îi lipsește unul dintre elementele constitutive, respectiv vinovăția. Din probele administrate în cauză rezultă că apelantul nu a avut cunoștință de comiterea infracțiunii, în sensul că în momentul declanșării conflictului a fost lovit și a fugit.Când a revenit la locul faptei organele de poliție se aflau acolo, astfel că nu avea cum să aducă la cunoștință cele întâmplate. Ulterior a colaborat în vederea descoperirii și tragerii la răspundere penală a autorului faptei, având o atitudine sinceră.
Cu privire la apelul parchetului, solicită respingerea acestuia ca fiind nefondat.
Apărătorul apelantelor părți civilesolicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat în scris și respingerea apelurilor inculpaților.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, solicită respingerea apelului declarat de inculpatul, considerând că în mod corect instanța de fond a înlăturat apărările sub aspectul existenței legitimei apărări, a depășirii legitimei apărări sau a reținerii scuzei provocări. Apreciază că în mod corect s-a stabilit că nu s-a făcut dovada existenței unor vătămări suferite de inculpat urmare unui atac direct exercitat de către victimă, nefiind depus la dosar vreun certificat medical care să ateste existența unor asemenea leziuni.
În ceea ce privește apelul inculpatului solicită de asemenea a fi respins ca nefondat pentru argumentele expuse de instanța de fond.
În ceea ce privește apelul părților civile solicită admiterea acestuia sub aspectul sporirii cuantumului daunelor morale solicitate, cât si pe latură penală-pe acest aspect coincide cu apelul parchetului.
Apărătorul intimaților inculpați șisolicită respingerea apelului parchetului, avându-se în vedere că instanța de fond a individualizat corect pedepsele aplicate, dat fiind faptul că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale. Împrejurarea că ulterior a fost condamnat pentru o altă faptă, nu îi poate agrava situația în prezenta cauză.În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepselor, consideră că instanța de fond - apreciind corect probele din dosar, nu a făcut decât să aplice o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării, dând o șansă inculpaților, cu atât mai mult cu cât nu erau condamnați decât pentru nedenunțarea unei infracțiuni.
În ceea ce privește apelurile declarate de părțile civile și de inculpații și lasă la aprecierea Curții soluția ce o va pronunța.
Curtea, din oficiu, pune în discuție starea de arest a inculpatului.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, solicită - în temeiul art. 300/2 raportat la art. 160/b Cod procedură penală - menținerea stării de arest, dat fiind faptul că pericolul social concret pentru ordinea publică subzistă în cauză, iar modalitatea concretă de comitere a faptei și celelalte elemente circumstanțiale agravante au fost deja expuse în susținerea motivelor de apel ale parchetului.
Apărătorul apelantului inculpatavând cuvântul cu privire la starea de arest arată că menține concluziile formulate în fața Curții, respectiv că apelantul a acționat în legitimă apărare și fiind o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, solicită punerea în libertate a acestuia.
Apelantul inculpatavând ultimul cuvânt, arată că nu a avut intenția de a ucide, a vrut doar să scape de cei ce l-au atacat și este de acord cu concluziile apărătorului său ales.
Apelantul inculpatavând ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
Intimații inculpați șiavând ultimul cuvânt pe rând, arată că sunt de acord cu concluziile apărătorului.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față.
Prin sentința penală nr.524 din 12.05.2009, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - secția I penală, s-au hotărât următoarele:
1. În baza art.174 Cod penal rap la art.175 lit.i Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a,c rap.art.76 lit.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 04.09.1985 în B, CNP. -, la 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.
În baza art.65 Cod penal, i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei, principale, ca pedeapsă complementară.
În baza art.71 Cod penal, i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64,b, Cod penal pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 180 alin.2 Cod penal cu aplic, art.74 lit. a,c rap. la art.76 lit.1Cod penal, a fost condamnat același inculpat la 3 pedepse de cîte 2 luni închisoare (părți vătămate, -), pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe.
În baza art.71 Cod penal i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a,b, Cod penal pe durata executării pedepselor.
În baza art.33 lit.a rap. la art.34 lit.b Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 6 (șase) ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.a, b Cod penal.
In baza art.71 Cod penal i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a,b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus durata prevenției de la 18.02.2008 la zi.
În baza art. 350 al.l Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului.
2. În baza art.264 alin. 1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul -, fiul lui O și, născut la data de 09.05.1989 în B, domiciliat în B, CNP. -, la 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului.
În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art.262 alin.l Cod penal, a fost condamnat inculpatul la 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de nedenunțare.
În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art.33-34 Cod penal, inculpatul - va executa pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În baza art.71 Cod penal, i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare, in condițiile art.82 Cod penal, pe o perioada de 3 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus perioada reținerii si arestării preventive de la 18.02.2008 la 28.02.2008.
3. În baza art.262 alin.l Cod penal, a fost condamnat inculpatul
, fiul lui și, născut la data de 15.08.1985 în B,
CNP -, la 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de nedenunțare.
În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilindu-se un termen de încercare, in condițiile art.82 Cod penal, pe o perioadă de 3 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.
In baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului perioada reținerii din data de 18.02.2008.
4. În baza art.262 alin.l Cod penal, cu aplic. art.99 și 109 Cod
penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 09.03.1990 în B, CNP. -, la 6 luni
închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de nedenunțare.
In baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 1 an. in condițiile art.110 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
În baza art.71 alin. 5 Cod penal, pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.
In baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicata față de inculpat perioada reținerii din data de 18.02.2008.
S-a luat act că Spitalul Clinic de Urgenta nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.118 lit.b Cod penal, s-a confiscat de la inculpatul un briceag cu lama cu vârf ascuțit, rabatabila, având lungimea de 10 cm.
În baza art.14 și 346 Cod procedură penală și art.998-999.civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată părțile civile și și a fost obligat inculpatul la plata, către fiecare parte civila, a sumei de 20.000 euro, echivalent în lei la data plații efective, reprezentând daune morale.
În baza art.14 și 346.C.P.P. rap. la art.998-999.civ. a fost admisă, în parte, acțiunea civila formulată de părțile civile, și - și a fost obligat inculpatul la plata către fiecare dintre aceste părți civile a sumei de 1500 lei reprezentând daune morale.
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea părții civile privind acordarea de daune materiale.
În baza art.193 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata către părțile civile: a sumei de 1000 lei, - a sumei de 2700 lei și către a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
În baza art.191 al.l Cod procedură penală, au fost obligați inculpații, și in solidar cu partea responsabila civilmente la plata fiecare a sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: în după amiaza zilei de 11.02.2008, inculpații, - și - au mers la un restaurant de pe Șoseaua, apoi s-au deplasat la restaurantul în cartierul, pe B-dul - -, unde însoțiți de alți patru prieteni, au consumat o cantitate importantă de alcool. La plecarea din restaurant s-au despărțit și s-au îndreptat către Cinema Cultural, - și - mergând mai în față, iar - rămânând ceva mai în spatele lor. La aproximativ 100 de cinema Cultural, cei trei care erau în față s-au intersectat cu - și, la adresa cărora au făcut un comentariu malițios legat de aspectul celor doi. Acest lucru a fost auzit de către -, care, s-a grăbit să ceară ajutorul prietenilor din zonă. Astfel, - s-a despărțit de, care a rămas la un chioșc să ia un suc, și l-a sunat imediat pe, băiat cunoscut în zonă, cu o statură atletică. . era chiar în apropiere, pe cealaltă parte a bulevardului, însoțit de zis "" și -, iar aceștia au traversat repede și i-au prins pe cei trei la mijloc. în același timp, dintr-un bloc din apropiere, fără o înțelegere prealabilă, au apărut și, aceasta din urmă și neintervenind în conflict. Fiind impulsionat de sosirea rapidă a prietenilor, - l-a lovit pe cu pumnul în față, și fără nici un cuvânt sau explicație și ceilalți i-au lovit pe și.
În contextul în care inculpații și erau loviți, aceștiade altfel reușind să fugă după foarte puțin timp de la declanșarea conflictului, iar era, de asemenea, lovit și culcat la pământ, fără să fi fost implicat până atunci în niciun fel în conflict, inculpatul - a scos cuțitul din buzunar și a început să lovească victimele.
Cei din grup nu au văzut imediat cuțitul, astfel că nu s-au împrăștiat imediat, iar a țipat avertizându-si cunoscuții că inculpatul "are un cuțit", însă după ce fusese deja lezat. Acțiunea inculpatului a durat cel mult 10-15 secunde, acesta lovind practic la întâmplare, stimulat de consumul de alcool și de faptul că prietenul său era agresat, fără nici un motiv aparent. Acțiunile sale nu pot fi înscrise în logica premeditării în nici un fel, consideră prima instanță, totuși, din felul în care s-au desfășurat evenimentele putându-se trage concluzia clară că lovirea expresă, de mai multe ori a victimei relevă intenția de a ucide, starea de beție voluntară, pe care inculpatul nici nu a invocat-o în mod expres nefiind de natură a diminua în nici un fel întinderea răspunderii sale penale.
Fără îndoială, însă este aceea că fapta săvârșită de acesta este de omor, iar inculpatul nu a fost atacat în nici un fel ci pur și simplu a scos cuțitul din buzunar și a început să lovească cu el, ținta clară fiind victima, pe care a încercat să o lovească de două ori.
Prima dată acesta s-a apărat cu mâna, îndepărtând cuțitul, care l-a tăiat pe flancul abdominal drept, provocându-i o plagă tăiată superficială de 9,5 cm, urmele fiind relevate la necropsie, a doua oară lovitura sa fiind ceva mai jos, victima nemaiputându-se apăra eficient și fiind înjunghiat în coapsă dreaptă, secționându-i-se complet artera femurală dreaptă, ceea ce a dus la o hemoragie masivă și la deces în câteva minute.
Faptul că acțiunea inculpatului a fost îndreptată direct asupra victimei este explicabilă datorită faptului că acesta era "de facto" liderul grupului său, fiind probabil cel mai activ în bătaia iscată. Tocmai acesta este motivul mai apreciază prima instanță pentru care nu se poate invoca legitima apărare și nici măcar circumstanța atenuantă a depășirii legitimei apărări, prevăzut de art. 73 lit. d din Cod penal.
S-a arătat că este considerat a fi în legitimă apărare cel care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa sau a altuia. Este, de asemenea, în legitimă apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul.
În declarația sa, inculpatul a arătat că în momentul în care a văzut că cei trei prieteni ai lui sunt bătuți s-a apropiat și a început și el să fie lovit cu pumnii de către mai multe persoane, moment în care s-a lipit de o mașină parcată, a băgat mâna în buzunarul drept de unde a scos briceagul cu care a lovit fără să vizeze o anume persoană sau zonă anatomică.
Instanța a constatat că leziunile victimei sunt ambele pe partea dreaptă, atât plaga tăiată de pe flancul abdominal drept cât și lovitura fatală care i-a secționat artera femurală, însă, analizând dinamica loviturilor, a constatat că acestea nu s-ar fi putut produce dacă victima și agresorul ar fi stat față în față, pentru că lovitura fatală este pe interiorul piciorului, astfel că cel care l-a lovit cu cuțitul ar fi trebuit să facă o fandare largă pentru a lovi în zona respectivă și, de asemenea, plaga din flancul abdominal drept nu se poate realiza printr-o lovire cu mâna dreaptă ci cu mâna.
De aceea, poziția victimei față de agresor a fost lateral dreapta, prima lovitură cu cuțitul a lui l-a lovit superficial în abdomen pe, care s-a ferit răsucindu-se spre dreapta, a doua lovitură fiind directă către zona expusă ca urmare a răsucirii acestuia, și de la foarte mică distanță. Este extrem de importantă explicarea acestui mecanism de producere a plăgilor, deoarece poziția victimei arată că acesta fiind în lateral, nu îl agresa în acel moment pe inculpat, nu îl lovea pentru că nu avea cum, nefiind față în față, și nu era nici o altă persoană care să-l agreseze, deoarece atunci inculpatul si-ar fi îndreptat loviturile către aceasta.
Potrivit fișei de deces A-, moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei externe, consecința unei plăgii înjunghiate coapsă dreaptă cu secțiune completă arteră femurală dreaptă, secțiune incompletă venă femurală dreaptă.
Leziunea traumatică tanatogeneratoare s-a putut produce prin lovire cu obiect tăietor - înțepător cu un singur tăiș (posibil cuțit sau similar) - în legătură directă necondiționată de cauzalitate cu decesul, iar moartea poate data din data de 11.02.2008. Datorită faptului că rana a fost penetrantă și a lezat un important de sânge, moartea victimei a fost foarte rapidă.
După săvârșirea faptei, inculpatul - nu și-a mai continuat drumul către cinema Cultural, ci s-a întors în direcția din care venise și s-a întâlnit cu ceilalți inculpați, care, așa cum aceștia au declarat prezentau urme de lovituri, cel mai rău lovit dintre aceștia fiind -. Nici unul dintre aceștia însă nu s-a prezentat la vreun spital sau la. pentru a-și obține certificat medico-legal.
Cei patru s-au deplasat apoi printre blocuri, ieșind în strada - unde a avut loc o discuție între ei, iar - văzând cuțitul plin de sânge pe care îl avea asupra sa inculpatul și dându-și seama că se întâmplase ceva grav, că cel puțin o persoană a fost înjunghiată cu acel cuțit, s-a gândit pe moment să încerce să șteargă urmele infracțiunii. I-a cerut cuțitul, a încercat să-1 șteargă cât mai bine cu ce avea la îndemână, după care l-a aruncat pe spațiul din fața blocului M 59, situat în-, sector 4.
Declarațiile celor patru sunt concordante, și în toate se arată că nu a existat între ei nici o înțelegere pentru a se ascunde, mai ales că nici unul dintre ei nu a realizat pe moment ceea ce se întâmplase de fapt, și anume faptul că intervenise decesul victimei.
Inculpatul - a arătat că a aflat faptul că victima murise, abia a doua zi din mass-media, lucru valabil și pentru ceilalți inculpați însă nici unul din cei trei nu a anunțat organele de poliție, sperând că nu vor fi identificați.
Nu se poate dovedi însă, în nici un fel, o înțelegere ulterioară între cei patru pentru ascunderea urmelor infracțiunii, a mai reținut prima instanță.
În cauză au fost efectuate mai multe constatări tehnico-științifice, din care a rezultat că orificiile tăiat-înțepate de pe obiectele de vestimentație prezentate ar fi putut fi produse cu lama cuțitului prezentat examinării.
Astfel, ca urmare a presiunii exercitate de mijloacele mass-media, datorită faptului că portretul robot era difuzat aproape la fiecare emisiune informativă și apăruse practic în toate ziarele, autorul a luat hotărârea să se predea. Ulterior s-a constatat că numele lui și adresa exactă fuseseră indicate de o persoană care sunase la dispeceratul Poliției, verificarea fiind programată chiar în ziua în care acesta s-a predat. Astfel, la sfatul părinților, autorul, -, s-a prezentat însoțit de avocat la poliția în dimineața zilei de 18.02.2008.
Declarațiile pe care acesta le-a dat au fost sincere, indicând și pe ceilalți membrii ai grupului, despre care nu existau nici un fel de informații la acel moment.
Referitor la vătămările corporale suferite de către ceilalți participanți, se poate aprecia că aceștia sunt victimele colaterale, neexistând indicii că inculpatul a intenționat și uciderea lor.
În cauză, și - au formulat plângere penală împotriva inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, iar aceștia au depus certificate medico-legale din care rezultă că au suferit vătămări corporale care au necesitat 7-9 zile de îngrijiri medicale.
Potrivit certificatelor medico-legale depuse în cauză de către părțile vătămate instanța reține ca acestea au fost lovite cu corpuri tăietor-înțepătoare având diagnosticul de. " plagă tăiată regiunea occipitală", a fost diagnosticat cu "plagă tăiată - cuțit - față posterioară braț stânga" iar - cu diagnosticul " plagă tăiată - plagă cuțit - punctiformă regiunea posterioară braț stâng". Având în vedere cele expuse, s-a concluzionat că față de aceștia nu a existat intenția de a le suprima viața, astfel că referitor la vătămările produse acestora - a fost trimis in judecata doar de săvârșirea infracțiunilor de lovire, prevăzute de art. 180 alin. 2 din Codul penal.
Faptele inculpatului constând în aceea că le-a lovit pe părțile vătămate, cauzându-le leziuni traumatice care au necesitat câteva zile de îngrijiri medicale întrunesc elementele constitutive a trei infracțiuni de lovire prevăzute de art.l80 al.2 Cod penal.
În drept, fapta comisă de către inculpatul - care pe fondul unui conflict spontan, cu un cuțit tip briceag i-a aplicat lovituri victimei, provocându-i grave leziuni traumatice ce au determinat decesul acestuia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 174 -175 1it. i Cod penal.
Sub aspectul laturii subiective prima instanță a apreciat că, pe fondul conflictului spontan, inculpatul a acționat cu intenție directă de a lovi victima precum si pe părțile vătămate, rezultatul socialmente periculos, respectiv moartea victimei si lovirea părților vătămate producându-se din culpa inculpatului care nu a prevăzut acest rezultat deși putea și trebuia să îl prevadă.
Fapta inculpatului - care a luat de la autor obiectul infracțiunii, briceagul, și l-a aruncat, în scopul de a îngreuna urmărirea penală, acordându-i în acest fel un ajutor nemijlocit acestuia, și deși a avut cunoștință despre săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174-175 lit.i Cod penal, comisă la data de 11.02.2008, de către inculpatul, nu a denunțat de îndată săvârșirea acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizarea infractorului și de nedenunțarea unor infracțiunii, prevăzute de art. 264 alin. 1 Cod penal, și art. 262 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.
Faptele inculpaților și - care au avut cunoștință despre săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174-175 lit.i Cod penal, comisă la data de 11.02.2008, de către învinuitul, victimă fiind, și nu au denunțat de îndată săvârșirea acesteia, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de nedenunțare, prevăzute de art. 262 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal pentru cel din urmă.
În ceea ce privește individualizarea judiciara a pedepselor aplicate inculpaților pentru infracțiunile reținute în sarcina lor și modalitatea de executare a acestora, Tribunalul a aplicat pedepse, la individualizarea cărora a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a codului penal, pericolul social concret al faptei, dedus din împrejurările și modalitatea în care au acționat inculpații ca și din urmările produse, cauzele de atenuare sau agravare ale pedepselor, datele care circumstanțiată persoana inculpaților (necunoscuți cu antecedente penale, vârsta tânăra a acestora).
Astfel, in ceea ce-l privește pe inculpatul, Tribunalul a apreciat că nu poate fi reținută circumstanța atenuantă legală a depășirii limitelor legitimei apărări, așa cum susține apărarea deoarece riposta inculpatului nu a fost rezultatul unui atac material direct și injust și care să fi pus în pericol grav drepturile vreunei persoane ci, mai degrabă, se poate vorbi despre o "îmbrânceală" și de insulte reciproce dintre grupul victimei și inculpații, și, astfel că nu se poate vorbi despre o faptă săvârșită în condițiile depășirii limitelor legitimei apărări.
Cât privește circumstanțele atenuante judiciare prima instanță a reținut prevederile art.74 lit. a și c Cod penal, pentru toate infracțiunile reținute in sarcina inculpatului, deoarece inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, își câștiga mijloacele de existenta prin munca, s-a predat singur in fata autorităților, a manifestat puternice sentimente de regret, și, ca urmare, a coborât pedeapsa aplicata pentru fiecare dintre infracțiuni sub minimul special prevăzut de lege.
În ceea ce-i privește pe inculpații, și, prima instanță nu a reținut față de aceștia aplicarea circumstanțelor atenuante judiciare prev. de art.74 Cod penal, având în vedere că deși nu sunt cunoscuți cu antecedente penale totuși aceștia nu sunt la primul conflict cu legea penala, nu au avut o atitudine sincera pe parcursul procesului penal insa circumstanțele personale au fost avute in vedere la stabilirea cuantumului pedepselor orientate către minimul special.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepselor aplicate față de inculpații, și instanța de fond a apreciat că scopul preventiv si educativ al sancțiunii va putea fi atins si fără executarea pedepselor și, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pe perioada unui termen de încercare calculat in condițiile art.82 Cod penal, iar pentru inculpatul minor in condițiile art.110 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a luat act că Spitalul Clinic de Urgenta nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de către părinții victimei care au solicitat obligarea inculpatului la plata daunelor morale, știut fiind ca suferințele psihice persistente pe care le încearcă părinții prin moartea prematura a fiului lor dau dreptul la despăgubiri ca o compensare a acestor suferințelor, instanța de fond a admis acțiunea civilă.
În ceea ce privește acțiunile civile formulate de către părțile vătămate, și -, instanța a constatat că cererea părții vătămate de acordare a daunelor materiale nu a fost susținută de vreun mijloc de proba, iar cererile părților vătămate de obligare a inculpatului la plata daunelor morale nu sunt întemeiate întrucât la originea declanșării și desfășurării incidentului a stat comportamentul părților vătămate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, pe motivul greșitei individualizări a pedepselor aplicate, fie sub aspectul cuantumului pe inculpatul, fie sub aspectul modalității de executare, pentru inculpații, și și pentru greșita deducere a prevenției pentru inculpatul, acesta executând măsura preventivă în perioada 18.02.2008 - 27.02.2008, iar nu 28.02.2008 cum a reținut prima instanță (motivele au fost depuse la dosar filele 4 și urm.); inculpatul, pe motiv că fapta a fost săvârșită în legitimă apărare, acesta ripostând unui atac material direct, imediat și injust, de natură a crea un pericol grav asupra sa și asupra inculpatului și, în subsidiar, pentru motivele depășirii limitelor apărări legitime, a lipsei formei de vinovăție necesare pentru reținerea în sarcina sa a infracțiunii de omor calificat, subliniindu-se că acesta a acționat cu intenția directă de a lovi, însă rezultatul mai grav moartea victimei s-a produs din culpă, rezultat ce nu a fost urmărit de către inculpat și pe motivul săvârșirii faptei în stare de provocare, întrucât reacția inculpatului a fost determinată de tulburarea și temerea generată de conflictul existent (motivele au fost depuse la dosar filele 42 și urm.); părțile civile și, pe motiv că față de modul în care a operat inculpatul, cu intenția evidentă de a ucide, în condițiile în care personal nu fusese atacat în nici un fel, însă a folosit în contextul altercației preexistente un cuțit ce se afla sa, lovind cu mare violență, soluția pe latura penală este prea blândă. Acest mod de operare arată că nu pot fi reținute circumstanțe atenuante în favoarea sa.
Pe latură civilă, părțile civile au apreciat că nu a fost riguros determinat cuantumul daunelor morale, având în vedere suferințele psihice ce le-au fost cauzate de moartea fiului acestora.
Inculpatul a precizat oral că solicită achitarea sa întrucât faptei reținute în sarcină îi lipsește unul dintre elementele constitutive, respectiv vinovăția, apreciind că nu putea aduce la cunoștință organelor de urmărire penală săvârșirea infracțiunii de omor, întrucât în contextul în care s-a întors la locul incidentului, organele de poliție se aflau deja la fața locului, ceea ce presupune că luaseră cunoștință de infracțiunea comisă.
Curtea, analizând hotărârea din perspectiva motivelor de apel invocate și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază căile de atac declarate de MINISTERUL PUBLIC și părțile civile ca fiind fondate, pentru următoarele considerente:
Prima instanță în urma unei riguroase analize a ansamblului probator, a reținut corect situația de fapt și întrunirea condițiilor tragerii la răspundere penală a inculpaților.
Fără a relua pe larg analiza probatoriului realizat de instanța de fond, Curtea reține că acțiunea inculpatului, față de părțile vătămate, s-a realizat în contextul unei altercații generate între două grupuri relativ echilibrate din punct de vedere numeric, context în care acesta a intervenit, fără a fi necesară o reechilibrare a forțelor, folosind un instrument vulnerant, să provoace leziuni letale, de altfel fiind singurul participant care a folosit o armă în sensul art.151 Cod penal.
În plus, astfel cum arată părțile vătămate, - (filele 39 și urm.), inculpatul a venit din spatele părților vătămate lovind cu cuțitul, în contextul în care ceilalți nu posedau nici un fel de armă și se loveau reciproc cu pumnii și cu picioarele.
Această situație este subliniată și de martorii audiați, respectiv de, martor ocular (fila 132), - (fila 134) și (fila 136).
Martorul C, de asemenea martor ocular, care a observat evenimentele datorită faptului că se afla pe stradă la momentul altercației, fără a fi în legătură de rudenie sau de prietenie cu niciunul din cei implicați, a arătat că cei care părăsiseră locul incidentului s-au îndreptat spre el, context în care l-a observat pe inculpatul purtând în mână un cuțit. Martorul a evidențiat atitudinea agresivă a inculpatului care era "pornit pe acei băieți să-i taie", arătând însă și faptul că acesta a proferat amenințări similare și la adresa sa. Martorul a arătat că acel cuțit din mâna inculpatului prezenta urme de sânge, iar în contextul dat, el însuși s-a simțit amenințat. De asemenea, a subliniat că nu a observat nicio altă persoană care să fi avut asupra sa vreo armă, respectiv vreun telescopic, astfel cum susțin inculpații.
Ca urmare, la momentul la care inculpatul a intervenit lovind cu cuțitul, împotriva sa nu se exercita un atac material direct imediat și injust, intervenția sa fiind gratuită și justificată doar de faptul că în incident erau implicați cunoscuți de-ai săi. De altfel, chiar inculpatul precizează în declarația dată la instanță că nu cunoștea motivul altercației și nici pe cei pe care îi aprecia ca fiind agresori (fila 103).
Este de subliniat că inculpatul a lovit victimele venind din spatele acestora, aspecte subliniate de acestea, dar și de martorii menționați, precum și de probele științifice administrate, context în care este evident că nu se poate justifica un atac îndreptat împotriva sa care, în plus, să întrunească existențele art.44 Cod penal. De asemenea, atacul îndreptat împotriva coinculpaților de către victime, în condițiile unei echivalențe numerice a celor implicați de ambele părți și a creării cadrului lovirilor reciproce, însă fără obiecte contondente sau arme, nu a justificat riposta inculpatului prin folosirea unei arme ca o condiție sine qua non pentru a proteja integritatea corporală a coinculpaților.
Ca urmare, fapta comisă de către inculpatul care, pe fondul unui conflict spontan, folosind un cuțit tip briceag, i-a aplicat o lovitură victimei provocându-i secționarea arterei femurale și la scurt timp decesul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, astfel cum a reținut corect prima instanță.
Din perspectiva laturii subiective, apare evident că acționând cu un instrument vulnerant să producă o astfel de consecință, inculpatul a acționat cu intenție, acesta având reprezentarea clară a faptei și urmărind sau cel puțin acceptând producerea rezultatului socialmente periculos, respectiv decesul victimei.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate față de inculpatul, de către prima instanță, Curtea o apreciază prea blândă. Ca urmare, având în vedere criteriile enumerate de art.72 Cod penal, reținând modul de operare ce este caracterizat printr-o violență excesivă în contextul unei altercații spontane, urmarea produsă, respectiv decesul victimei, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, caracterizat printr-o lipsă de căință activă, curtea apreciază că o pedeapsă orientată spre minimul special cu executarea în regim de detenție este aptă să atingă scopul preventiv și educativ al sancțiunii.
La determinarea cuantumului pedepsei se are în vedere și vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale, dar și conduita sa în societate, astfel cum rezultă din actele în circumstanțiere depuse la dosar (fila 144,145 fond).
În ceea ce îi privește pe coinculpați, faptele reținute în sarcina acestora sunt corect caracterizate juridic și săvârșite cu forma de vinovăție solicitată de textele de lege, fiind întrunite exigențele tragerii la răspundere penală a acestora.
În ce privește individualizarea judiciară a pedepselor pentru coinculpații, și, Curtea apreciază că prima instanță a avut în vedere criteriile enumerate de art.72 Cod penal, realizând o justă și amănunțită analiză a acestora, în urma căreia a determinat corect cuantumul pedepselor și modalitățile de executare, acestea fiind apte să atingă scopul preventiv și educativ al sancțiunii.
În ceea ce privește apelul declarat de inculpatul, la cele arătate anterior se adaugă faptul că acesta a avut cunoștință despre săvârșirea infracțiunii de omor calificat al cărui autor era, cel puțin din mass-media, fără însă a aduce la cunoștința organelor de urmărire penală acest fapt. Astfel, acesta în declarația dată în fața instanței, a arătat că în cadrul incidentului a fost lovit însă s-a îndepărtat de grupul respectiv, reîntâlnindu-se ulterior cu inculpații la circa 1 km de zona incidentului, context în care a văzut asupra inculpatului un cuțit și a observat când coinculpatul l-a aruncat în spațiul dar, nu a înțeles să denunțe infracțiunea de teamă. De altfel și inculpatul a evidențiat în cuprinsul declarațiilor sale că același a fost motivul pentru care nu a denunțat fapta, respectiv existența unei stări de teamă, subliniind, de asemenea, că inculpatul a fost acela care a aruncat cuțitul în spațiul.
Inculpatul a avut la rândul său o atitudine sinceră, arătând că a preluat de la inculpatul, cuțitul pe care l-a aruncat (fila 105). De altfel, acest inculpat a mai subliniat că nu a înțeles să denunțe săvârșirea infracțiunii nici când din mass-media și de la inculpatul a aflat despre urmările produse.
În ceea ce privește poziția inculpatului, acesta, de asemenea, arată că a aflat despre urmările faptelor sale din mass-media, însă nu a înțeles să se prezinte imediat la organele de poliție datorită consecințelor evidente de ordin juridic.
Declarațiile acestor inculpați evidențiază faptul că toți au avut posibilitatea să cunoască urmarea infracțiunii coinculpatului, luând hotărârea de a se abține de la denunțarea infracțiunii de omor calificat.
În acest context probator, apărarea inculpatului în sensul că a săvârșit fapta fără vinovăție nu se susținere. Astfel cum s-a arătat anterior, toți coinculpații au cunoscut urmarea infracțiunii săvârșite de inculpatul însă au înțeles să nu se prezinte în fața organului judiciar, fie din teama față de eventualele consecințe juridice, fie dintr-o loialitate neconformă normelor socio-morale, aspecte ce conturează pe latura subiectiva condițiile prevăzute de art 19 pct.1 lit a Chiar Cod Penal dacă o înțelegerepost factumîntre inculpați nu poate fi susținută probator, aceasta nu presupune și negarea întrunirii condițiilor tragerii la răspundere penală pentru fiecare inculpat în parte.
Deși se poate pune problema unei greșite caracterizări în drept a faptelor inculpaților, și constând în neaducerea la cunoștința organului judiciar a identității autorului infracțiunii de omor calificat (art 264 iar nu art 262 ), acesta nu ar putea fi valorificată prima dată în calea de atac întrucât s-ar ajunge la încălcarea dreptului la apărare concluzie ce se impune având în vedere obiectul judecății determinat în funcție de dispozitivul rechizitoriului, motivele de apel și limitele de pedeapsă prevăzute de art 264 superioare celor prevăzute la art.262
Cod PenalSub aspectul laturii civile, se constată că este indubitabil faptul că decesul victimei a produs suferințe imense, permanente și ireversibile familiei sale, respectiv părinților, context în care se apreciază că prima instanță a dozat corespunzător cuantumul daunelor morale, recunoscându-se astfel existența și intensitatea suferințelor îndurate de acestea.
Ca urmare, în temeiul art.379 pct.2 lit. Cod procedură penală, Curtea va admite apelurile declarate de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI și părțile civile și, pe latură penală și în temeiul art.379 pct.2 lit.b Cod procedură penală, va respinge apelurile declarate de inculpați, ca nefondate.
Constatând că subzistă condițiile ce au generat luarea măsurii arestării preventive, în temeiul art.3002și art.160 Cod procedură penală, Curtea va menține în continuare starea de arest a inculpatului.
În baza art.381 Cod procedură penală va deduce din pedepsele aplicate prevențiile executate, astfel: pentru inculpatul de la 18.02.2008 la zi și va constata că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 18.02.2008 - 27.02.2008, dată la care a fost pus în libertate, conform mențiunilor din fișa de cazier (fila 150 verso dosar ).
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 și 3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI și părțile civile și.
Desființează în parte sentința penală nr.524/12.05.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI Secția I Penală și, rejudecând în fond:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art.174 - 175 lit.i Cod penal condamnă pe inculpatul la o pedeapsă de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a,b cod penal.
Contopește pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a,b cod penal.
Face aplicarea art.71-64 lit.a, b cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge apelurile declarate de inculpații și, ca nefondate.
Deduce prevenția inculpatului de la 18.02.2008 la zi și menține starea de arest a acestuia.
Constată că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la 18.02.2008 până la 27.02.2008.
Obligă pe inculpații apelanți și la plata a câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile apărătorilor din oficiu pentru inculpații și - în cuantum de câte 300 lei - se vor suporta din fondurile Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
red.
dact. 2 ex./14.09.; 24.09.009
- - jud.:
Președinte:Francisca VasileJudecători:Francisca Vasile, Niculina Alexandru
