Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 277/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
( 2051/2009 )
ÎNCHEIERE NR.277/R
Ședința publică de 28 august 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Francisca Vasile
JUDECĂTOR 2: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 3: Lucia Rog
GREFIER - - -
* * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din 22 august 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta inculpată în stare de arest și asistată de apărător din oficiu, avocat în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Întrebată fiind, după ce i s-a pus in vedere dreptul la tăcere și conținutul acestui drept, recurenta inculpată arată că dorește să facă declarații în cauză.
Potrivit art. 140/3 alin.3 Cod procedură penală Curtea procedează la audierea recurentei inculpate,declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recurenta inculpată fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurentei inculpateavând cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 22 august 2009 Tribunalului București - Secția I Penală și pe fond, respingerea propunerii parchetului, cu punerea în libertate a inculpatei întrucât în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 143 Cod procedură penală și față de probele administrate în cauză - ce nu sunt concludente - nu se impune menținerea recurentei în stare de arest. De asemenea, mai susține că lăsarea în libertate a celei pe care o apără nu prezintă pericol pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât nu este cunoscută cu antecedente penale și are copii în întreținere.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, consideră încheierea pronunțată de Tribunalului București - Secția I Penală ca fiind legală și temeinică. Consideră că în cauză sunt suficiente indicii temeinice care să ateste presupunerea rezonabilă că fapta reținută în sarcina inculpatei este comisă de aceasta. Având în vedere localizarea leziunii victimei este imposibil ca aceasta să-și fi provocat decesul prin înfigerea cuțitului în acea zonă.
Pe cale de consecință solicită menținerea încheierii instanței de fond și respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurenta inculpatăavând ultimul cuvânt, arată că nu a comis fapta pentru care este cercetată, victima aplicându-și singură lovitura cu cuțitul pe care ea l-a extras din corpul victimei și l-a pus în geantă.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 22.08.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a II-a Penală a dispus arestarea preventivă a inculpatei - fiica lui și, născută la 09.03.1969 în Municipiul C, județul C, CNP - - pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 23.08.2009 și până la 20.09.2009 inclusiv.
Pentru a dispune luarea acestei măsuri preventive, judecătorul a reținut, în esență, că inculpata este cercetată sub aspectul comiterii infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit.i cod penal, constând în aceea că noaptea de 21/22.08.2009 a înjunghiat cu un cuțit pe concubinul său, provocându-i acestuia leziuni traumatice care au dus la deces.
Judecătorul învestit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă a apreciat că sunt îndeplinite cerințele art.143 pr. pen. în sensul că există indicii temeinice că inculpata a comis fapta pentru care este cercetată, având în vedere sub acest aspect procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarația martorei, nota medicală, declarațiile inculpatei.
De asemenea, s-a apreciat că inculpata se află în cazul prevăzut de art. 148 lit.f pr. pen. întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta pentru care este cercetată aceasta fiind mai mare de 4 ani închisoare iar lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura și gravitatea faptei,din reacția publică la comiterea unei astfel de fapte.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata care a susținut că probele administrate până la acest moment nu sunt concludente în dovedirea vinovăției sale, că nu a comis fapta pentru care este cercetată, victima fiind cea care și-a aplicat lovitura cu cuțitul, ea nefăcând altceva decât să extragă cuțitul din corpul victimei și să-l pună în geanta pe care o avea asupra sa.
Examinând încheierea recurată prin raportare la motivele invocate de către inculpată dar și din oficiu, în condițiile art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente
Potrivit art. 149/1 pr. pen. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată în cursul urmăririi penale la propunerea motivată a procurorului dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art.143 p Cod Penal - există probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală - și există vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 148. pr. pen. atunci când se consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului.
Inculpata a susținut ca probele administrate sunt neconcludente sub aspectul reținerii vinovăției sale dar la acest moment procesual instanța nu este chemata sa analizeze vinovăția inculpatei, acesta fiind un aspect ce vizeaza rezolvarea fondului cauzei. In aceasta fază, luarea măsurii arestării preventive este condiționată de existența indiciilor temeinice în sensul art. 68/1 pr. pen. care, așa cum a reținut si tribunalul, rezultă din probatoriul cauzei.
De altfel, si potrivit jurisprudenței CEDO (cauzele și alții Regatului Unit - 1988, Kurt Turciei - 1998, Lukanov Bulgariei - 1997) temeiul arestării preventive constă în existența unor "date" care să obiectiveze "motivele" pentru care se bănuiește că persoana față de care s-a dispus arestarea preventivă a săvârșit o infracțiune, în acest sens organele judiciare având obligația să dețină și să învedereze "o explicație credibilă și întemeiată" pentru dispunerea măsurii. Aceste date trebuie să conducă la bănuiala sau presupunerea că învinuitul sau inculpatul a săvârșit o infracțiune. Dacă organele judiciare ar deține probe certe de vinovăție, s-ar impune pronunțarea unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii iar nu la luarea unei măsuri privative de libertate cu caracter provizoriu.
Curtea europeană a statuat cu valoare de principiu că nivelul de certitudine al probelor pe care se întemeiază decizia referitoare la măsura preventivă nu poate și nu se impune a fi tot atat de ridicat precum in cazul soluționării definitive a cauzei (cauza Murray Anglia)
Analizând actele și lucrările dosarului, în acord cu judecătorul care a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatei și Curtea reține că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 coroborat cu art.681Cod procedură penală referitoare la existența unor indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit fapta penală pentru care se solicită arestarea sa nefiind necesar, așa cum s-a arătat mai sus, ca în momentul arestării să fie adunate probe suficiente pentru a formula o acuzare completă.
Deosebit de relevantă sub aspectul existenței unor indicii temeinice este găsirea în bagajele inculpatei a cuțitul corp delict, prezentând urme de substanță brun-roșcată, asemănătoare celor produse de sânge (aspect care rezultă din procesul verbal întocmit de organul de poliție cu ocazia sesizării și primelor cercetări) precum și împrejurarea că inculpata și victima se certau și se loveau reciproc în timp ce se aflau pe trotuar în zona străzii (locul în care, la un interval foarte scurt de timp, a fost găsit cadavrul), conform declarațiilor constante ale martorei.
Declarațiile acestei martore se coroborează cu declarațiile inculpatei date în fața organelor de urmărire penală în care aceasta a arătat că în noaptea de 21/22.08.2009 a existat o altercație între concubinul său, victima, și doi cunoscuți ai acestuia, întâlniți întâmplător pe stradă, pe fondul consumului de alcool și pe motiv de gelozie, că cele două persoane au plecat, conflictul continuând între inculpată și victimă. Inculpata a susținut că în aceste împrejurări concubinul său a luat cuțitul și și-a provocat mai multe leziuni traumatice dar, având în vedere mențiunile actelor cu caracter medical și cele consemnate în procesul-verbal din 22.08.2009 care atestă existența mai multor leziuni de violență pe corpul victimei printre care și o plagă înjunghiată în hemitoracele drept, spațiul III intercostal, apărarea inculpatei este puțin credibilă, cel puțin la acest moment, în absența unor alte date sau împrejurări cu care să se coroboreze susținerile acesteia.
Potrivit art.200 pr. pen. urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată iar potrivit art.202 pr. pen. organul de urmărire penală are obligația de a aduna probe atât în defavoarea cât și în favoarea învinuitului sau inculpatului.
Prin urmare, pornind de la indiciile existente în cauză și care, în opinia majoritară a Curții, justifică presupunerea rezonabilă că inculpata a fost implicată în provocarea morții violente a victimei, urmează ca organele de urmărire penală să continue strângerea probelor necesare aflării adevărului și lămuririi cauzei sub toate aspectele, să verifice și apărările inculpatei și să constate în final dacă acuzația adusă acesteia se confirmă sau nu.
Așa cum a statuat și Curtea europeană (în hotărârile Marii Britanii și Murray c Marii Britanii) rolul măsurii arestării preventive trebuie să fie acela de a permite clarificarea sau dimpotrivă înlăturarea suspiciunilor. Faptele care suscită bănuieli nu au același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și, cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea.
Curtea constată că inculpata se află în cazul prevăzut de art. 148 lit.f C.P.P. pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta pentru care este cercetată aceasta fiind mai mare de 4 ani și existând probe că lăsarea ei în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În aprecierea acestei ultime condiții, deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul ca trăsătură esențială a infracțiunii, nu se poate face abstracție de natura și gravitatea faptei pentru care este cercetată inculpata, de împrejurările și modalitatea în care se presupune că a acționat - pe fondul consumului voluntar de alcool, prin folosirea unui corp tăietor-înțepător, să provoace moartea, într-un loc public - aspecte ce pun în evidență potențialul criminogen al inculpatei și lipsa respectului față de valorile sociale apărate de lege.
Fapte de natura celei de care este acuzată inculpata - atentarea cu mare ușurință la integritatea corporală și chiar la viața unei persoane - prezintă, în concret, o gravitate sporită și au puternică rezonanță negativă în rândul opiniei publice, reclamând o reacție fermă din partea organelor judiciare.
La aceste elemente de apreciere referitoare la gravitatea faptei se adaugă și datele negative care circumstanțiază persoana inculpatei: fără ocupație, fără un domiciliu stabil, locuind pe stradă (potrivit propriei declarații).
Pentru aceste considerente, apreciind că încheierea atacată este legală și temeinică, luarea măsurii arestării preventive fiind în concordanță cu criteriile prevăzute de art. 136 alin. 8 și fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, în scopul administrării tuturor probelor necesare aflării adevărului și lămuririi cauzei sub toate aspectele spre justa ei soluționare, în baza art. 385/15 pct.1 lit.b pr. pen. Curtea va respinge recursul inculpatei ca nefondat.
Conform art. 192 alin.2 pr. pen. inculpata recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în care se va include și plata onorariului apărătorului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În majoritate:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din 22 august 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-
Obligă recurenta la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi, 28.08. 2009.
JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
2 ex/30.09.2009
Opinie separată
Probele administrate nu apar a fi suficiente pentru a concluziona că inculpata a săvârșit fapta cercetată.
Astfel apărarea constantă a acesteia a fost în sensul că victima și-a autoprovocat rana ce a condus la deces. Organul de urmărire penală nu a verificat această susținere și nu a îndepărtat această apărare prin efectuarea sau cel puțin dispunerea unei expertize traseologice care să stabilească dacă victima putea să-și producă leziunea sau dacă inculpata avea poziția adecvată și forța necesară pentru a genera această leziune. În plus, inculpata a mai susținut că tendințe de autolezare au existat pentru victimă și anterior acestui moment, fapt pentru care expertiza medico-legală se impune să stabilească pertinenta acestor susțineri.
Circumstanțele reale legate de prezența inculpatei la locul săvârșirii faptei și existența unui conflict cu victima nu sunt indicii suficiente care să conducă la reținerea bănuieli legitime că aceasta este autoarea unei infracțiuni de omor calificat.
Apreciez că se poate pune problema luării unei măsuri preventive restrictive de libertate față de inculpată numai după efectuare acestor demersuri, respectiv după verificarea apărării sale prin administrarea probatoriului științific menționat sau, cel puțin prin depunerea la dosar a unor concluzii prealabile ale celor două expertize, în caz contrar putându-se ridica problema încălcării prezumției de nevinovăție.
Ca urmare, se impunea admiterea recursului declarat de inculpată.
Judecător
Președinte:Francisca VasileJudecători:Francisca Vasile, Niculina Alexandru, Lucia Rog
