Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 197/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR.1197.2/87/2008
1519/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.197/
Ședința publică din data de 05 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 2: Niculae Stan
GREFIER: - -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află rejudecarea, pe latură civilă, a cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul împotriva Sentinței penale nr.49/F din data de 10 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit apelantul inculpat, a cărui asistență juridică a fost asigurată de apărătorul desemnat din oficiu, avocat, cu delegație depusă la dosar, precum și intimații părți civile, SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ A și SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ SF..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului.
Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat susține oral motivele de apel indicate în scris de acesta, pe latură civilă, cu ocazia primei judecări a cauzei în calea de atac și solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței atacate și, pe fond, înlăturarea sau reducerea cuantumului despăgubirilor civile stabilite prin hotărârea respectivă.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că sentința instanței de fond, sub aspectul dispozițiilor privitoare la latura civilă a cauzei, este legală și temeinică. În acest sens, arată că despăgubirile civile către Spitalul Județean de Urgență A și Spitalul Clinic de Urgență Sf. au fost acordate conform cererilor acestora de constituire ca părți civile, cereri însoțite de deconturi justificative ale cheltuielilor de spitalizare a părții vătămate, care sunt atașate la filele 20 și respectiv 23-26 din dosarul de fond. De asemenea, arată că, în mod just, au fost acordate daune morale părții vătămate, având în vedere suferințele fizice și psihice cauzate acesteia prin infracțiunea săvârșită de inculpat.
În consecință, solicită respingerea, ca nefondat, a apelului declarat, pe latură civilă, de inculpatul.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
PrinSentința penală nr.49/F din data de 10 iunie 2008, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Penală a hotărât astfel:
În baza art.20 rap. la art.174 - 175 lit.i cu aplic. art.74-76 din Codul penal, a condamnat pe inculpatul (fiul lui G și, născut la data de 05 mai 1932 în comuna, județul T) la pedeapsa de 3 ani închisoare.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal, în condițiile art.71 din Codul penal.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal, în condițiile art.65 din Codul penal.
A admis acțiunea civilă formulată de partea civilă SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ A și l-a obligat pe inculpat la plata către aceasta a sumei de 2.798,49 lei, cu titlu de despăgubiri, reprezentând cheltuieli de spitalizare, plus penalități de întârziere aferente debitului, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală.
A admis acțiunea civilă formulată de partea civilă SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ SF. și l-a obligat pe inculpat la plata către aceasta a sumei de 4.838,55 lei, cu titlu de despăgubiri, reprezentând cheltuieli de spitalizare, plus penalitățile de întârziere aferente debitului, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală.
A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată și l-a obligat pe inculpat la plata către aceasta a sumei de 2.500 lei, cu titlu de daune morale.
A obligat pe inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, a fost avansată din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut în fapt că, la data de 23 septembrie 2007, între părți a avut loc o altercație, generată de faptul că partea vătămată, din neatenție, l-a lovit pe inculpat, care era așezat la o masă, în incinta unui local. Pe fondul acestui incident, partea vătămată l-a prins pe inculpat cu mâinile de obraji și, apoi, a început să-l lovească cu capul de faianță. Inculpatul a părăsit localul și s-a deplasat către locuința sa. Cunoscând faptul că partea vătămată, pentru a ajunge la domiciliu, trebuie să treacă prin fața imobilului său, inculpatul s-a înarmat cu o secure și a ieșit din curte. În momentul în care partea vătămată s-a apropiat de el, inculpatul a lovit-o cu securea în mână, aceasta căzând de pe bicicleta pe care se afla. Profitând de faptul că partea vătămată era căzută la pământ, inculpatul a continuat să o lovească cu securea, cu preponderență în zona capului, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie.
În drept, Tribunalul a constatat că fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.20 rap. la art.174 - 175 lit.i din Codul penal.
La individualizarea pedepsei, Tribunalul a avut în vedere, pe de o parte, împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta (pe fondul consumului de alcool al ambelor părți), iar, pe de altă parte, datele personale ale inculpatului (care este o persoană în vârstă și nu are antecedente penale), apreciind în aceste condiții că scopul legii penale poate fi atins prin condamnarea lui la o pedeapsă cu închisoarea coborâtă sub minimul special, ca efect al reținerii în favoarea sa de circumstanțe atenuante judiciare, conform art.74-76 din Codul penal.
Cu privire la latura civilă a cauzei, Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 și art.346 din Codul d e procedură penală și respectiv de art.998-999 din Codul civil, astfel că a admis în întregime acțiunile civile formulate de părțile civile SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ A și SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ SF., obligându-l pe inculpat să plătească acestora sumele reprezentând cheltuielile de spitalizare a victimei (2.798,49 lei și respectiv 4.838,55 lei), plus penalitățile de întârziere aferente acelor debite și, de asemenea, a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată, obligându-l pe inculpat să plătească acesteia suma de 2.500 lei, reprezentând daune morale, cu motivarea că fapta comisă, prin însăși natura ei, este generatoare de suferință, cauzându-i astfel un prejudiciu moral victimei, iar suma acordată este în măsură să acopere acest prejudiciu, în integralitatea sa.
În privința despăgubirilor materiale solicitate de partea vătămată, Tribunalul a constatat că acestea nu au fost dovedite, astfel încât inculpatul nu poate fi obligat la plata lor.
Împotriva sentinței Tribunalului,a declarat apelîn termenul legal (la data de 11 iunie 2008)inculpatul, care a criticat hotărârea atacată atât pe latură penală, cât și pe latură civilă.
PrinDeciziapenală nr.255/A din data de 22 octombrie 2008, pronunțată în Dosarul nr- (1483/2008), Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I Penală a hotărât astfel:
A admis apelul declarat de inculpatul.
A desființat, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând cauza în fond, a decis următoarele:
În baza art.81 din Codul penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit potrivit art.82 din Codul penal.
În baza art.71 din Codul penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.
În baza art.65 din Codul penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal, pe o perioadă de 2 ani.
În baza art.71 alin.5 din Codul penal, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a constatat că situația de fapt și încadrarea juridică au fost corect stabilite de către instanța de fond, însă pedeapsa aplicată inculpatului este netemeinică, sub aspectul modalității de executare a acesteia.
Astfel, Curtea a reținut că, deși fapta săvârșită de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, la stabilirea modalității de executare a pedepsei trebuie avute în vedere și circumstanțele personale ale acestuia (care este o persoană în vârstă de 76 de ani, se confruntă cu o stare precară de sănătate - se deplasează cu greutate, are auzul slăbit - și nu este cunoscut cu antecedente penale), dar și împrejurările concrete de comitere a faptei, reținând că însăși partea vătămată a avut o atitudine violentă față de inculpat, aspecte în raport cu care s-a apreciat că scopul coercitiv și educativ al pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, în condițiile art.81 din Codul penal.
Curtea a apreciat că, în cauză, nu sunt incidente totuși dispozițiile art.73 lit.b din Codul penal, privitoare la circumstanța atenuantă legală a provocării, întrucât inculpatul nu a acționat imediat pentru a înlătura atacul părții vătămate și, de asemenea, a existat o disproporționalitate vădită între atac și apărare, agresivitatea de care a dat dovadă acesta nefiind justificată.
Împotriva acestei decizii,a declarat recursîn termenul legal (la data de 03 noiembrie 2008)Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, care, invocând cazurile de casare prevăzute de art.3859alin.1 pct.10 și pct.14 din Codul d e procedură penală, a criticat hotărârea atacată pe motiv că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra criticilor formulate de inculpat pe latura civilă a cauzei și respectiv că pedeapsa aplicată acestuia a fost în mod greșit individualizată, sub aspectul modalității de executare.
PrinDecizianr.1209/R din data de 01 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală a hotărât astfel:
A admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
A casat decizia penală recurată, numai cu privire la latura civilă a cauzei și a dispus trimiterea ei spre rejudecare, în această limită, la Curtea de APEL BUCUREȘTI.
A menținut dispozițiile din decizia penală recurată privitoare la latura penală a cauzei.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, a fost achitat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curtea constatat incidența în speță numai a cazului de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.10 din Codul d e procedură penală, reținând că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra criticilor formulate în scris de inculpat cu privire la latura civilă a cauzei (fila 2 din dosarul de apel), susținute de acesta, prin intermediul avocatului din oficiu, și cu ocazia dezbaterilor (conform celor consemnate în practicaua hotărârii recurate), ceea ce echivalează cu o nepronunțare asupra unei cereri esențiale, de natură să garanteze drepturile inculpatului și să influențeze soluția procesului sub acest aspect.
În schimb, Înalta Curtea constatat nefondată critica Parchetului întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.14 din Codul d e procedură penală, reținând că lipsa antecedentelor penale, vârsta și starea precară de sănătate ale inculpatului, precum și atitudinea violentă a părții vătămate impuneau stabilirea unei modalități neprivative de libertate, în ceea ce privește executarea pedepsei, astfel cum în mod corect a stabilit instanța de apel.
Înrejudecarea apelului pe latură civilă, judecătorii care au compus completul ce a pronunțat decizia parțial casată au formulat cereri de abținere, admise prin încheierea definitivă din data de 24 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr-.
Apelantul inculpat, deși legal citat, nu s-a mai prezentat în fața Curții, însă, cu ocazia dezbaterilor, avocatul desemnat din oficiu pentru a asigura asistența juridică a acestuia - obligatorie, potrivit art.171 alin.3 din Codul d e procedură penală - a susținut motivele sale scrise de apel, pe latură civilă, solicitând desființarea în parte a sentinței atacate, sub acest aspect, iar, pe fond, înlăturarea sau reducerea cuantumului despăgubirilor civile stabilite în sarcina sa prin hotărârea respectivă.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate de inculpat, precum și din oficiu, conform art.371 alin.2 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, însă în limitele învestirii sale prin decizia de casare, potrivit art.38518alin.2 din Codul d e procedură penală, Curtea constată că, pe latură civilă,apelulcu care a fost sesizatăeste nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Inculpatul, în motivele scrise de apel (fila 2, verso din Dosarul nr- (1483/2008) al Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I Penală), a formulat, cu privire la modul de soluționare a acțiunilor civile exercitate în procesul penal, următoarele critici:
1. pretențiile părții civile SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ A trebuie respinse, întrucât, pe de o parte, potrivit mențiunilor inserate la fila 19 din dosarul de urmărire penală, cheltuielile de spitalizare a părții vătămate au fost achitate la data de 05 octombrie 2007, iar, pe de altă parte, conform foii de observație, atașată la fila 12 din dosarul de fond, partea vătămată este pensionar și are CAS-ul achitat;
2. pretențiile părții civile SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ SF. trebuie respinse, întrucât partea vătămată s-a internat în acest spital după 10 zile de la externarea sa din Spitalul Județean de Urgență A, cu un diagnostic diferit de cel stabilit la prima internare (în ceea ce privește fracturile costale constatate) și, de asemenea, a primit tratament medical și pentru afecțiuni fără nicio legătură cu fapta (hipertensiune arterială, TBC și bronșită pulmonară obstructivă cronică);
3. daunele morale acordate părții vătămate nu se justifică.
Examinând aceste critici, în raport cu actele dosarului, Curtea constată că niciuna dintre ele nu este întemeiată.
1. SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ A s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 2.798,49 lei, plus penalități de întârziere calculate până la data stingerii obligației, pentru recuperarea prejudiciului efectiv, constând în cheltuielile ocazionate de spitalizarea și tratamentul medical acordat părții vătămate în perioada 23 septembrie - 05 octombrie 2007 (filele 14-15 din dosarul de urmărire penală și respectiv filele 10-11 din dosarul de fond).
În dovedirea acestor pretenții, spitalul respectiv a depus, în copie, foaia de observație clinică generală a pacientului, înregistrată sub nr.19908, precum și decontul de cheltuieli întocmit de Secția Ortopedie, pentru suma mai sus arătată (filele 16-24 din dosarul de urmărire penală și respectiv filele 12-20 din dosarul de fond).
Este adevărat că, în foaia de observație anterior menționată, se consemnează că pacientul parte vătămată este pensionar și asigurat obligatoriu CAS (prima filă) și, de asemenea, este aplicată o ștampilă cu mențiunea"achitat", sub data externării lui - 05.10.2007 (ultima filă, verso), însă aceste împrejurări nu îl exonerează pe inculpat de obligația de a repara prejudiciul material cauzat unității sanitare prin fapta sa ilicită, care i-a provocat vătămări corporale persoanei de el agresată fizic (fapt deja în mod definitiv stabilit pe latură penală) și a determinat spitalizarea acesteia pentru tratamentul medical adecvat.
În acest sens, Curtea reține că inculpatul nu a prezentat nicio dovadă și, de altfel, nici nu a invocat vreodată că el ar fi achitat cheltuielile de spitalizare și tratament medical ale pacientului parte vătămată, mențiunea din foaia de observație referindu-se la plata acestor cheltuieli în cadrul sistemului de asigurări de sănătate.
Astfel, potrivit art.313 alin.2 din Legea nr.95/2006 (modificată prin OUG nr.72/2006), furnizorii de servicii (în speță, spitalul) care acordă asistență medicală persoanelor vătămate prin fapte ale altor persoane comunică lunar Casei de Asigurări de Sănătate cu care se află în relație contractuală evidența unor asemenea cazuri, în vederea decontării de către această casă a cheltuielilor efectuate, urmând ca, în situația recuperării ulterioare a cheltuielile respective, sumele anterior decontate să fie restituite casei de către acei furnizori de servicii, aceeași fiind situația și în speță, cu observația că spitalul nu a recuperat până în prezent de la inculpat cheltuielile aferente serviciilor medicale prestate pentru partea vătămată, neexistând la dosar nicio probă în acest sens.
De asemenea, împrejurarea că partea vătămată beneficiază de asigurare obligatorie de sănătate nu împiedică spitalul de a solicita, de la cel vinovat de producerea leziunilor corporale ce au determinat internarea acesteia, plata serviciilor medicale prestate.
Astfel, art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006 (modificată prin OUG nr.72/2006) prevede în mod expres că persoanele care, prin faptele lor, aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii (în speță art.998-999 din Codul civil) și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, aceste cheltuieli fiind recuperate de către furnizorul respectiv, care, în litigiile aferente, se în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândește calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Prin urmare, săvârșind o faptă culpabilă, prin care a cauzat un prejudiciu material cert spitalului furnizor de servicii medicale pentru partea vătămată, inculpatul este obligat personal la repararea acestuia, independent de existența sau nu a unei asigurări medicale a persoanei care a beneficiat de acele servicii.
Această concluzie este nu doar legală, în raport cu dispozițiile anterior citate, dar, în același timp, este și logică, având în vedere că, în lipsa faptei culpabile a inculpatului, partea vătămată nu ar fi necesitat îngrijiri medicale și, în mod corelativ, spitalul nu ar fi fost pus în situația de a efectua cheltuieli materiale legate de internarea și tratamentul acesteia.
2. SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ SF. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 4.838,55 lei, plus penalități de întârziere (dobânda legală) calculate până la data stingerii obligației, pentru recuperarea prejudiciului constând în cheltuielile ocazionate de spitalizarea și tratamentul medical acordat părții vătămate în perioada 14 - 26 octombrie 2007, menționând în mod explicit că aceste cheltuieli nu au fost achitate (fila 22 din dosarul de fond).
În dovedirea pretențiilor formulate, spitalul respectiv a depus, în original, decontul de plată pentru suma anterior menționată, înregistrat sub nr.- (filele 23-27 din dosarul de fond).
Afirmațiile inculpatului - în sensul că diagnosticul de internare al părții vătămate în spitalul în discuție a fost diferit de cel stabilit la prima internare a acesteia în Spitalul Județean de Urgență A și respectiv că partea vătămată a primit în cel de-al doilea spital îngrijiri medicale și pentru alte afecțiuni decât cele inițial constatate, fără nicio legătură cu fapta comisă - nu pot fi luate în considerare, cu efect asupra înlăturării sau stabilirii unei alte întinderi (mai mici) a despăgubirilor materiale datorate acestui din urmă spital, întrucât, pe latură penală, s-a stabilit în mod definitiv, cu autoritate de lucru judecat asupra laturii civile, conform art.22 alin.1 din Codul d e procedură penală, că inculpatul a săvârșit fapta prin care părții vătămate i-au fost cauzate toate leziunile corporale ce au determinat internarea și îngrijirea medicală a acesteia în ambele spitale, aspect consemnat în mod explicit în raportul de constatare medico-legală nr.2.294/B/2007 din data de 26 noiembrie 2007 întocmit de T (filele 41-42 din dosarul de urmărire penală), avut în vedere, ca mijloc de probă, la pronunțarea hotărârii de condamnare.
3. În condițiile în care, drept urmare a faptei inculpatului, partea vătămată a suferit leziuni corporale grave, ce au necesitat 45-50 de zile de îngrijiri medicale și, de asemenea, i-au pus în primejdie viața (astfel cum rezultă din același raport de constatare medico-legală anterior menționat), Curtea constată că este întru-totul justificată acordarea de daune morale în ceea ce o privește, pentru a compensa astfel evidentele suferințe fizice și psihice ale acesteia, dar și privarea sa de o viața normală o lungă perioadă de timp.
În același timp, Curtea constată că valoarea daunelor morale stabilită în primă instanță este rezonabilă (2.500 lei) și constituie o reparație echitabilă pentru partea vătămată.
De asemenea, în condițiile în care, pe latură penală, s-a statuat în mod definitiv că inculpatul nu a acționat sub scuza provocării, potrivit art.73 lit.b din Codul penal, nu există un motiv întemeiat pentru înlăturarea sau diminuarea daunelor morale stabilite prin hotărârea instanței de fond.
Față de toate aceste considerente, în rejudecarea cauzei pe latură civilă, Curtea, în temeiul art.379 pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, apelantul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul, conform art.189 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În rejudecare, pe latură civilă:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul împotriva Sentinței penale nr.49/F din data de 10 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală în Dosarul nr-.
Obligă pe apelantul inculpat la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru inculpat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 13.10.2009
-
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină, Niculae Stan
