Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 2/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art.174, 175 cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.2
Ședința publică din 13 februarie 2008
PREȘEDINTE: Samoilă Viorica
JUDECĂTOR 2: Andronic Tatiana Luisa
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de inculpații, și partea civilă, împotriva sentinței penale nr.346 din 20 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția penală (dosar nr-).
La apelul nominal au răspuns inculpatul apelant, în stare de arest preventiv, asistat de avocat, care substituie pe avocat, inculpatul apelant, în stare de arest preventiv, asistat de avocat, partea civilă apelantă, asistată de avocat, lipsă fiind partea responsabilă civilmente intimată, partea civilă Spitalul de Neurochirurgie I și Serviciul de probațiune din cadrul Tribunalului Suceava.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, avocat, pentru inculpatul apelant, a solicitat efectuarea unui supliment de expertiză la raportul de autopsie medico-legală, cu un singur obiectiv: dacă leziunile la nivelul capului puteau fi produse prin cădere, având în vedere planșele foto existente la dosar - topografia locului, planul râpei care este abrupt și poziția în care a fost găsită victima.
Avocat, pentru inculpatul apelant, a achiesat la cererea formulată de apărătorului celuilalt inculpat, având în vedere și declarațiile martorilor audiați, care au arătat că râpa are 5- 6 metri adâncime și este abruptă, că victima a fost găsită în viață și se plângea de dureri de cap, dar nu a afirmat că ar fi fost lovită în cap.
Avocat, pentru partea civilă apelantă, s-a opus cererii formulate, considerând că concluziile raportului de necropsie sunt foarte clare, precizând că leziunile s-au produs prin lovire directă, nu prin cădere.
Reprezentantul Ministerului Publics -a opus admiterii cererii întrucât raportul de expertiză este foarte clar: moartea victimei a fost violentă, ea s-a datorat comei cerebrale consecutiv contuziei dilacerare gravă cerebrală, leziunea s-a produs prin lovire cu un obiect contondent greu.
Avocat, pentru inculpatul, a mai precizat că expertul nu a luat în considerare două aspecte, respectiv că lângă victimă se aflau multe pietre și că există o confuzie în ceea ce privește aprecierea situației de fapt, care se reflectă în concluzie (contuzie produsă de un obiect contondent lat, scândură, par - ori, la fața locului nu a existat nici o scândură, iar parul nu este un obiect lat).
Instanța, față de actele și lucrările dosarului a respins cererea ca fiind neutilă cauzei, după care a făcut cunoscut inculpaților că au posibilitatea de a da sau nu declarație în fața instanței de apel, aducându-le totodată la cunoștință că tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva lor
Inculpații au precizat că nu doresc să dea alte declarații și nu mai au alte probe de solicitat.
Din oficiu, instanța a pus în discuție, în aplicarea dispozițiilor art.483 alin.1 Cod procedură penală, care reglementează compunerea completelor de judecată în cauzele în care există inculpați minori, ca urmare a verificărilor efectuate cu privire la componența completelor specializate care soluționează cauze cu minori aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Tribunalului Suceava (sens în care la dosar a fost depus un înscris cuprinzând lista celor astfel desemnați) faptul că judecătorul care a soluționat fondul cauzei nu este inclus în lista judecătorilor desemnați să soluționeze cauze cu minori.
Totodată a pus în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, având în vedere că aceștia au fost cercetați atât în faza de urmărire penală cât și în faza judecății în primă instanță și în apel în stare de arest preventiv și, nemaifiind alte cereri, constatând apelurile în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru partea civilă apelantă, a precizat că apelul său vizează atât latura civilă cât și latura penală, motiv pentru care a depus la dosar o rezoluție datată 23 martie 2005 care-l privește pe inculpatul pentru a face dovada că acesta nu se află la primul contact cu legea penală, el săvârșind și anterior infracțiuni de violență.
În legătură cu problema pusă în discuție, a apreciat că hotărârea pronunțată în aceste condiții este nulă impunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare de un complet specializat în cauze cu minori.
A solicitat admiterea apelului părții civile, casarea sentinței și în rejudecare majorarea pedepselor aplicate inculpaților - având în vedere situația de fapt și natura infracțiunilor comise (omor).
În ce privește latura civilă, a solicitat majorarea despăgubirilor la suma solicitată la fond.
Avocat, pentru inculpatul apelant, a solicitat admiterea apelului, schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina acestuia în infracțiunea prev. de art.183 cod penal, având în vedere că inculpații nu au intenționat să omoare victima ci doar să-i aplice o corecție (au lovit la întâmplare, nu au vizat o anumită parte a corpului), între părți având loc altercații anterior.
În ce privește despăgubirile acordate, acestea sunt exagerate și mai mult, partea responsabilă civilmente care a fost obligat în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor este în vârstă și are o situație precară.
Cu privire la problema de drept pusă în discuție a lăsat la aprecierea instanței soluționarea acesteia.
Cu privire la măsura arestării preventive a solicitat revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului și judecarea acestuia în stare de libertate.
În ce privește apelul părții civile, a solicitat respingerea lui ca nefondat.
Avocat, pentru inculpatul apelant, cu privire la problema de drept pusă în discuție, a apreciat că încălcarea normelor privind componența instanței atrag nulitatea hotărârii, motiv pentru care în temeiul art.379 pct.2 lit.b Cod procedură penală a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, în compunerea prevăzută de lege.
Pe fond, a solicitat admiterea apelului, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art.183 cod penal, având în vedere că din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă că cei doi inculpați au urmărit să producă o vătămare corporală (să aplice o corecție) victimei, lovind-o în zone neletale, iar dacă ar fi lovit victima în cap cu o ar fi trebuit să fie spartă craniană. La reindividualizarea pedepsei a solicitat a se ține cont că o pedeapsă mai redusă ar fi suficientă pentru reeducarea inculpatului.
Cu privire la măsura arestării preventive, a lăsat la aprecierea instanței soluționarea acesteia.
Cu privire la apelul părții civile, a solicitat respingerea lui sub aspectul laturii penale. În ce privește latura civilă, hotărârea primei instanțe este justă, inculpatul manifestând intenția de a plăti despăgubirile materiale și morale.
A achiesat la apelul declarat de inculpatul.
Avocat, pentru partea civilă, a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate, modul de săvârșire a faptei ducând la concluzia că inculpații au săvârșit infracțiunea de omor calificat.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere problema pusă în discuție, apreciind că este vorba de excepția nulității hotărârii pronunțate în fond, a pus concluzii de admitere a apelurilor, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în complet legal constituit. Având în vedere motivele invocate, a arătat că nu poate pune concluzii pe fond atâta timp cât în situația dată se impune admiterea apelurilor după cum a precizat anterior.
Inculpații, în ultimul cuvânt, și-au însușit concluziile apărătorilor și au lăsat la aprecierea instanței menținerea măsurii arestării preventive.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri înregistrate pe sistem audio conform art.304 cod procedură penală,
Deliberând,
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.390 din 12 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, s-a respins, ca nefondată, cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, din infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174 al. 1, 175 al. 1 lit. i Cod penal în infracțiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 Cod penal.
S-a respins, ca nefondată, cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, din infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174 al. 1, 175 al. 1 lit. i Cod penal cu aplic. art. 99 al. 3 Cod penal în infracțiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 Cod penal.
A fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 al. 1, 175 al. 1 lit. i Cod penal cu aplic. art. 74 al. 1 lit. a, c și art. 76 al. 2 Cod penal.
În temeiul art. 65 Cod penal coroborat cu art. 175 Cod penal s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, drepturile prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. Cod penal, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 al.2 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive a acestuia, de la data de 11.06.2007 la zi.
În temeiul art. 350 al.1 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
A fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 al. 1, 175 al. 1 lit. i Cod penal cu aplic. art. art. 99 al. 3 Cod penal, art. 109 Cod penal, art. 74 al. 1 lit. a, c și art. 76 al. 2 Cod penal.
În baza art. 71 al.2 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive a acestuia, de la data de 11.06.2007 la zi.
În temeiul art. 350 al.1 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
S-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă și în consecință, în baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală rap. la art. 998 și urm. Cod civil, inculpații fiind obligați, în solidar, iar pe inculpatul în solidar și cu partea responsabilă civilmente să plătească părții civile suma de 10.000 lei, reprezentând daune materiale și suma de 10.000 lei reprezentând daune morale.
S-a luat act că Spitalul de Neurochirurgie I nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a hotărî astfel, a reținut în fapt prima instanță că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr.173/P/2007 din 17.08.2007, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul major și inculpatul minor, ambii pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. 1, art. 175 alin.1 lit. i Cod penal, cu aplic. art. 99 alin. 3 Cod penal pentru inculpatul minor.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în seara zilei de 03.06.2007, inculpații l-au agresat fizic pe numitul, producându-i leziuni ce au condus la decesul acestuia în dimineața zilei de 07.06.2007 la Spitalul de Neurochirurgie
În ziua de 03.06.2007, aproximativ orele 18:00, inculpatul a mers la barul gestionat de martora, situat în centrul satului de, pentru a-și cumpăra țigări. La ieșirea din bar, pe terasă, s-a întâlnit cu inculpatul și alți tineri din localitate, împreună cu care a stat la masă, consumând bere. În timp ce stăteau pe terasă, cei doi coinculpați au observat că în incinta localului, la una din mese, se afla victima, împreună cu vărul său și martorii și, care consumau băuturi alcoolice. După ce au terminat de băut berea, inculpații împreună cu martorii și s-au retras de pe terasă, mergând împreună, la domiciliul inculpatului. La un moment dat, cei doi martori au plecat, iar și, rămași singuri, s-au hotărât să meargă să-i aplice o corecție victimei și martorilor și, drept răzbunare pentru faptul că și ei, la rândul lor, au fost agresați de către cei trei, cu aproximativ 1 an în urmă. Astfel, hotărârea fiind luată, în jurul orelor 20:00, cei doi inculpați s-au reîntors la barul pe care l-au părăsit cu aproximativ 500 de metri de ultima casă din satul de, spre localitatea, în apropierea drumului pe care urmau să vină aceștia spre domiciliile lor. Mergând prin pădure, cei doi inculpați s-au înarmat cu câte un par de aproximativ 0,50 metri lungime și o grosime de 3- 4 cm.
În jurul orelor 22:30, la apariția celor trei, inculpații și au ieșit din pădure, tăindu-le calea și au început să-i lovească cu parii, la nimereală. Martorii și au reușit să fugă de la locul faptei, iar victima a fost, în continuare, lovită cu parii, până ce a fost doborâtă la pământ, iar ulterior cei doi au lovit-o cu picioarele în diferite zone ale corpului.
În momentul în care, inculpații au văzut că victima nu mai reacționează în nici un fel, aceștia au încetat să i mai agreseze, abandonând-o pe marginea drumului.
A doua zi, în jurul orelor 15:00, victima a fost descoperită într-o râpă de la marginea drumului, în apropierea locului incidentului, de către niște elevi care se întorceau de la școală și care au anunțat rudele acesteia respectiv pe martorul și - - sora victimei.
Aceștia din urmă, sosiți la locul cu pricina și văzând starea gravă în care se afla victima, au sunat după salvare, la Serviciul de Urgență 112.
Victima a fost transportată inițial la Spitalul municipal S, iar ulterior la Spitalul de neurochirurgie I unde, în dimineața zilei de 07.06.2007, a decedat.
Din raportul de autopsie medico-legală nr. 2814/892/C/18.07.2007 ( 54-56) reiese că moartea victimei a fost violentă, ea s-a datorat comei cerebrale consecutiv contuziei dilacerare gravă cerebrală. Leziunea s-a produs prin lovire cu un obiect contondent greu (scândură, par). Între agresiune și deces există legătură directă de cauzalitate.
În cursul urmăririi penale, inculpații au adoptat o atitudine procesuală corectă, de recunoaștere și regret a faptelor comise, ei declarând că nu au avut intenția de a ucide victima, ci doar de a-i aplica o corecție.
În cursul cercetării judecătorești inculpații au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, din infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174 alin. 1, 175 alin. 1 lit. i Cod penal, în infracțiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 Cod penal.
Prima instanță a respins, ca nefondată, această cerere, motivat de faptul că inculpații i-au aplicat victimei mai multe lovituri de mare intensitate, în diferite zone ale corpului, după care, fără a încerca să-i dea un prim ajutor, au abandonat-o pe marginea drumului, astfel încât ei au acceptat survenirea decesului victimei, fiind dată, deci, intenția indirectă cu care au acționat cei doi inculpați.
În drept, fapta inculpatului, săvârșită în împrejurările reținute, a concluzionat prima instanță, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. 1 rap. la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal.
Nu a reținut la încadrarea juridică a faptei comise de către inculpatul circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. c Cod penal (săvârșirea infracțiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor), întrucât din declarațiile acestui inculpat rezultă că nu cunoștea faptul că la data comiterii infracțiunii inculpatul nu împlinise vârsta de 18 ani.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce va fi aplicată, au fost avute în vedere gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, precum și persoana inculpatului, care nu are antecedente penale și a adoptat o atitudine procesuală corectă, de recunoaștere și regret a faptei comise, motiv pentru care îi va reține circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a, c Cod penal și va face aplicarea disp. art. 76 alin. 2 Cod penal, referitoare la efectele circumstanțelor atenuante.
În considerarea acestor criterii prima instanță a apreciat că scopul pedepsei penale, prev. de art. 52 Cod penal, de reeducare a inculpatului și de prevenire a săvârșirii altor infracțiuni poate fi atins prin aplicarea unei pedepse privative de libertate de 9 ani închisoare.
În temeiul art. 65 Cod penal coroborat cu art. 175 Cod penal s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, drepturile prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. Cod penal pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 al.2 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive a acestuia, de la data de 11.06.2007 la zi.
Constatând că temeiul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, în baza căruia a fost arestat inculpatul subzistă, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa este mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din modul și mijloacele în care a fost comisă fapta dedusă judecății, precum și din urmarea produsă, respectiv suprimarea vieții unei persoane, măsura preventivă luată față de acesta fiind legală și temeinică, în conformitate cu art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
În drept, fapta inculpatului, săvârșită în împrejurările reținute, a constatat prima instanță, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. 1 rap. la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplic. art. 99 alin. 3 și art. 109 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce va fi aplicată, a avut în vedere gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, precum și persoana inculpatului, care nu are antecedente penale și a adoptat o atitudine procesuală corectă, de recunoaștere și regret a faptei comise, motiv pentru care îi va reține circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a, c Cod penal și va face aplicarea disp. art. 76 alin. 2 Cod penal, referitoare la efectele circumstanțelor atenuante.
În considerarea acestor criterii, prima instanță a apreciat că scopul pedepsei penale, prev. de art. 52 Cod penal, de reeducare a inculpatului și de prevenire a săvârșirii altor infracțiuni poate fi atins prin aplicarea unei pedepse privative de libertate de 4 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 al.2 Cod penal, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive a acestuia, de la data de 11.06.2007 la zi.
Constatând că temeiul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, în baza căruia a fost arestat inculpatul subzistă, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa este mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din modul și mijloacele în care a fost comisă fapta dedusă judecății, precum și din urmarea produsă, respectiv suprimarea vieții unei persoane, măsura preventivă luată față de acesta fiind legală și temeinică, instanța, în conformitate cu art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Soluționând latura civilă a cauzei, cum prin faptele culpabile ale ambilor inculpați s-a cauzat părții civile un prejudiciu material și moral, prima instanță a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prev. de art. 998 și următoarele Cod civil.
În ceea ce privește cuantumul daunelor materiale, prima instanță a constatat că suma de 20.000 lei, reprezentând cheltuielile pentru înmormântarea victimei și pentru praznicele organizate după tradiția creștină, solicitată de către partea civilă, este exagerat de mare.
Astfel, deși din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că la înmormântarea victimei au participat aproximativ 250 - 300 de persoane, iar cheltuielile s-au ridicat la 20.000 - 25.000 lei, instanța constată că acest cuantum a fost stabilit prin apreciere și din ceea ce a relatat partea civilă și copiii ei, la dosar nefiind depuse înscrisuri pentru dovedirea pretențiilor civile solicitate.
Față de această împrejurare și având în vedere declarația martorului, care arătat că în satul în care locuiesc părțile, cheltuielile pentru o înmormântare la care participă în jur de 50 - 60 de persoane se ridică la suma de 4.000 lei, iar pentru un praznic la care participă același număr de persoane, cheltuielile se ridică la suma de 1.000 lei, a apreciat că prejudiciul material încercat de către partea civilă, reprezentând cheltuielile pentru înmormântarea victimei și pentru praznicele organizate după tradiția creștină, poate fi reparat prin acordarea sumei de 10.000 lei cu titlu de daune materiale.
De asemenea, prin decesul propriului copil la vârsta de doar 17 ani, i s-a cauzat părții civile o puternică tulburare și suferință psihică, care însă nu pot fi cuantificate în bani.
Condamnarea celor doi inculpați însă, alături de suma de 10.000 lei, cu titlu de daune morale, la care aceștia urmează a fi obligați aoa chita părții civile, a fost apreciată de către prima instanță ca o reparare, în măsura în care este posibil, a prejudiciului moral încercat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații și partea civilă.
În motivarea apelurilor, inculpații au arătat că greșit prima instanță a reținut în sarcina lor săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art.174 alin.1, 175 alin.1 lit.i cod penal, în condițiile în care nu au avut intenția de a ucide victima, ci au dorit doar să-i aplice o corecție. Se impunea astfel schimbarea încadrării juridice a faptei, în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art.183 cod penal, cu aplicarea unor pedepse corespunzătoare acestei infracțiuni.
Inculpatul a criticat sentința și sub aspectul laturii civile, arătând că atât daunele materiale, cât și cele morale au fost acordate într-un cuantum exagerat. La stabilirea sumei reprezentând daune materiale se impunea a fi avute în vedere costurile medii impuse de o înmormântare, care sunt de cca 4000 lei.
Partea civilă a criticat sentința atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile a cauzei. Astfel, pedepsele aplicate sunt mult prea mici, față de natura infracțiunii, iar sumele de bani acordate cu titlu de despăgubiri (materiale și morale), neîndestulătoare pentru acoperirea prejudiciului încercat.
Din oficiu, instanța a pus în discuția contradictorie a părților aspectul că, urmare a verificării efectuate cu privire la componența completelor specializate care soluționează, pe fond, cauze cu minori, judecătorul care a pronunțat hotărârea apelată nu este inclus în lista celor anume desemnați în acest sens.
Sub acest aspect, atât apărătorii inculpaților, cât și apărătorul părții civile au solicitat desființarea sentinței și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate, precum și cauza în conformitate cu dispozițiile art.371,378 cod procedură penală, Curtea constată că acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.483 alin.1 cod procedură penală " cauzele în care inculpatul este minor se judecă - de către judecători anume de desemnați potrivit legii".
Potrivit adresei nr.35S din 15 ianuarie 2008 Tribunalului Suceava, rezultă că judecătorul, ce a pronunțat sentința apelată, nu făcea parte din judecătorii anume desemnați, prin Hotărârea nr.18 din 12 aprilie 2007 Colegiului de conducere al Tribunalului Suceava, să soluționeze, pe fond, cauze cu minori (infracțiuni săvârșite de minori sau asupra minorului).
Or, din interpretarea dispozițiilor art.483 alin.1 cod procedură penală, se desprinde concluzia că judecarea cauzelor cu minori desemnați potrivit legii ține de compunerea instanței, motiv pentru care neîndeplinirea acestei obligații atrage sancțiunea prevăzută de lege pentru compunerea instanței, respectiv art.197 alin.2 cod procedură penală.
Prin urmare, hotărârea pronunțată cu încălcarea acestor dispoziții legale este lovită de nulitate absolută, sancțiune ce nu poate fi înlăturată în niciun mod și care poate fi invocată în orice stare a procesului, de către părți sau instanță din oficiu.
Așa fiind, Curtea, constatând întemeiate apelurile declarate de inculpați și partea civilă, în conformitate cu dispozițiile art.379 alin.2 lit.b cod procedură penală, le va admite.
Va casa în totalitate sentința penală atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cum temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea și ulterior menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților subzistă, urmarea produsă creând un puternic impact negativ în rândul colectivității, care nu s-a modificat sau dispărut până în prezent, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art.383 alin.1/1 cod procedură penală, va menține starea de arest preventiv a acestora.
În rejudecare, vor fi avute în vedere și motivele de apel invocate de către inculpați și partea civilă, pentru a se pronunța în cauză o hotărâre legală și temeinică.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 cod procedură penală și având în vedere că inculpații au fost asistați de apărători din oficiu la termenul de judecată din data de 16 ianuarie 2008,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite apelurile declarate de partea civilă, fiica lui și, născută la data de 31 august 1952 în comuna, județul S, domiciliată în comuna, sat, județul și inculpații, fiul lui și, născut la data de 05.10.1987 în mun. Câmpulung M, jud. S, cu domiciliul în sat, comuna, jud. S, posesor al CI seria - nr. -, CNP - și, fiul lui și, născut la data de 02.07.1989 în comuna, jud. S, cu domiciliul în sat, nr.114, comuna, jud. S, posesor al CI seria - nr. -, CNP -, ambii deținuți în Penitenciarul Botoșani împotriva sentinței penale nr.390 din data de 12.12.2007 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Desființează în totalitate sentința penală mai -menționată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Menține arestarea preventivă a inculpaților și.
Cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului, din care suma de 80 lei reprezentând onorarii avocați oficiu inculpați se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru partea civilă și de la comunicare pentru celelalte părți.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.02.2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Dact.
Jud.fond.
2 ex. 21.02.2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
NR- din 25.02.2008
Către,
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
Vă înaintăm alăturat, spre rejudecare, dosarul acestei instanțe nr- privind pe inculpații și .
Dosarul conține ____ file.
Președinte, Grefier,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
NR- din 25.02.2008
Către,
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
Vă înaintăm alăturat, spre rejudecare, dosarul acestei instanțe nr- privind pe inculpații și .
Dosarul conține ____ file.
Președinte, Grefier,
Președinte:Samoilă VioricaJudecători:Samoilă Viorica, Andronic Tatiana Luisa
