Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 234/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A - A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

(1202/2009)

DECIZIA PENALĂ NR.234/

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 11.11.2009

CURTEA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: Luciana Mera

JUDECĂTOR 2: Viorica Costiniu

GREFIER - - -

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - a fost reprezentat prin procuror.

Pe rol judecarea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, inculpații și și părțile civile, și împotriva sentinței penale nr. 340 din 26 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a --a Penală în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică răspund: apelantul inculpat în stare de arest și asistat de avocat ales, apelantul inculpat în stare de arest și asistat de avocat din oficiu în baza delegației emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică, apelanta parte civilă personal și asistată de avocat ales, lipsind apelanții părți civile și, pentru care răspunde avocat ales.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Apelantul inculpat invocă dreptul la tăcere, instanța luând act de poziția procedurală a acestuia.

Apărătorul ales al apelanților părți civile depune "Motive de apel".

Inculpații apelanți, prin apărători și apărătorul ales al intimaților părți civile declară că nu au chestiuni prealabile de invocat.

Constatând că nu sunt excepții de invocat, cereri de formulat sau probe noi de administrat, Curtea constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Reprezentantul Parchetului precizează că, față de practica judiciară diferită a instanțelor, nu mai susține cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor din omor deosebit de grav în concurs cu infracțiunea de tâlhărie, prevăzute de art.174-175 lit.a, art.176 lit.a, d pen. cu aplic. art.37 lit.a și art.211 alin.2 lit.b și al.21lit.a, c pen. în infracțiunea de omor deosebit de grav cu reținerea formei simple a infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1 pen. și depune la dosar o Decizie de speță a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prezintă pe scurt situația de fapt reținută de instanța de fond și consideră netemeinice pedepsele aplicate inculpaților, având în vedere situația de fapt reținută în actul de inculpare, dezvoltată pe larg în sentință, față de circumstanțele reale de săvârșire a faptelor, chinurile la care a fost supusă victima, multitudinea loviturilor aplicate, gravitatea deosebită a acestora, urmările produse, atitudinea inculpaților care după ce au suprimat viața victimei au mers în bucătărie pentru a-și pregăti cafea.

Activitatea infracțională a fost declanșată de un conflict minor, respectiv faptul că victima câștiga la jocul pe calculator, inculpații fiind enervați de cinismul victimei.

Consideră că agresiunea inculpaților nu a fost just apreciată de instanță, care a aplicat acestora pedepse rezultante de 30 ani închisoare, fără să fi apreciat corect perseverența lor infracțională.

Pune concluzii de admitere a apelului declarat în temeiul art.379 pct.2 lit.a pr. pen. desființarea în parte a sentinței și rejudecând pe fond, aplicarea detenției pe viață pentru cei doi inculpați.

Apărătorul ales al apelanților părți civile, și susține că este de acord întru-totul cu apelul declarat de parchet, apelul părților civile întemeindu-se pe același motiv, respectiv reindividualizarea pedepselor în sensul aplicării detențiunii de viață inculpaților. Apreciază că aplicarea detențiunii pe viată ar determina un alt regim în penitenciar pentru inculpați, chiar ar produce reeducarea acestora, sancțiune care, pentru comportamentul inculpaților, care nu au înțeles nici acum gravitatea faptei este pe deplin justificată. Părțile civile au deschis un site și până în prezent au primit 9000 de semnături pentru aplicarea pedepsei detenției pe viață pentru inculpați.

Precizează că victima era un copil serios, cuminte, puțin marcat de divorțul părinților și a invitat inculpații la el acasă pentru a se pe calculator.

Inculpații au săvârșit fapta cu bună știință, au dat dovadă de sânge, chiar inculpatul a declarat că împreună au luat hotărârea să-i suprime viața, acționând cu cruzime, chinuind victima timp de trei ore și nu au regretat fapta și nu au cerut măcar scuze familiei acestuia.

În concluzie, în temeiul art.379 pct.2 lit.a pr. pen. solicită admiterea apelurilor părților civile, desființarea în parte a sentinței și aplicarea detențiunii pe viata pentru cei doi inculpați, părțile civile nedorind despăgubiri ci pedepse juste pentru aceștia.

Apărătorul ales al apelantului inculpat arată că instanța de fond a analizat greșit situația de fapt, nu prin prisma declarațiilor inculpaților, precizând că aceștia nu puteau lovi victima simultan, în același loc. Inculpatul a declanșat conflictul, a lovit victima cu o vază de lemn, apoi l-a mai lovit odată, și atât. Într-adevăr, au existat discuții cu nuanță cinică, însă după ce victima a căzut, inculpatul l-a lovit de mai multe lori, nu.

Solicită aplicarea unei pedepse proporțional cu contribuția sa la săvârșirea faptei, urmând a se reține că nu acesta a suprimat viața victimei, ci doar l-a lovit de două ori, i-a dat cablul de calculator lui și s-a dus în bucătărie.

Precizează că se impunea reținerea infracțiunii prevăzute de art.183 pen. respectiv lovituri cauzatoare de moarte și complicitate la omor deosebit de grav, față de concluziile raportului de necropsie, în care se indică faptul că loviturile aplicatear fi pututconduce la deces.

Drept urmare, formulează cerere de schimbare a încadrării juridice în acest sens.

Instanța de fond trebuia să dea forță juridică disp. art.76 pen. având în vedere că acest inculpat a favorizat aflarea adevărului, fiind singurul care a dat declarații la parchet și la instanță, coinculpatul preferând să beneficieze de dreptul la tăcere.

Ca și cuantum al pedepsei, pentru aceste fapte, solicită înlăturarea sporului de 5 ani și aplicarea unei pedepse îndreptată spre jumătatea maximului special.

Cu privire la apelul parchetului și al părților civile, solicită respingerea acestora în temeiul art.379 pct.1 lit.b pr. pen. având în vedere motivul de apel formulat de inculpat.

Apărătorul din oficiu numit pentru apelantul inculpat solicită respingerea apelurilor declarate de parchet și de părțile civile, în temeiul disp. art.379 pct.1 lit.b pr. pen.

Solicită admiterea apelului în temeiul disp. art.379 pct.2 lit.a pr. pen. desființarea în parte a sentinței și pe fond, schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracțiunea prevăzută de art.183 pen.

Precizează ca inculpații nu au acționat cu premeditare, aceștia s-au întâlnit cu victima, au consumat cu acesta băuturi alcoolice și l-au lovit pe fondul neînțelegerilor cu privire la jocul pe calculator, neavând intenția de a-i suprima viața.

În subsidiar, solicită reindividualizarea pedepsei, scopul acesteia putând fi îndeplinit și prin reducerea cuantumului pedepsei.

Apărătorul ales al apelanților părți civile, și solicită respingerea apelurilor declarate de inculpați, ca nefondate, considerând că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracțiunea prevăzută de art.183 pen. și respectiv art.183 pen. și complicitate la infracțiunea de omor, inculpatul ieșise din închisoare în urmă cu aproximativ 50 zile înainte de săvârșirea omorului iar inculpatului i-a fost aplicată o sancțiune administrativă în temeiul art.181pen. de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 5

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelurilor declarate de inculpați și a cererilor de schimbare a încadrării juridice a faptelor, ca neîntemeiate, faptele fiind corect reținute și încadrate juridic în actul de inculpare. A fost vorba de o acțiune conjugată a celor doi inculpați în vederea suprimării vieții victimei, care a suferit o multitudine de agresiuni fizice, inculpatul punând perna pe fața victimei, iar când a constat că nu moare, a imobilizat-o de mâini și de picioare cu cordonul șortului de bucătărie, lovind-o cu pumnii și picioarele, iar i-a pus cablul în jurul gâtului.

Cu privire la apelul declarat de părțile civile, pune concluzii de admitere, vizând aceleași aspecte ca și apelul parchetului.

În ultimul cuvânt, apelantul inculpat declară că regretă fapta și dorește o pedeapsă de 16-17 ani închisoare iar declară că nu are nimic de spus.

CURTEA:

Asupra apelurilor penale de față:

Prin sentința penală nr.340 din 26.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a --a Penală în dosarul nr-, s-a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.174-175 lit.a pen. și art.176 lit.a, d pen.îninfracțiunea prev. de art.183 pen.

În baza art. 334. pr. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infracțiunea prev. de art. 174-175 lit.a și art.176 lit.a, d pen.îninfracțiunea prev. de art.174 rap. la art.176 lit.a, d pen.

În baza art. 334. pen.p. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infracțiunea prev. de art. 174-175 lit.a și art.176 lit.a, d cu aplicarea art.37 lit a pen.îninfracțiunea prev. de art.174 rap. la art.176 lit.a, d pen. și din infracțiunea prev. de art. 211 alin.2 lit.b și alin.21lit. a, c cu aplicarea art.37 lit.a pen.îninfracțiunea prev. de art. 211 alin.2 lit.b și alin.21lit. a, c pen.

În baza art.174 rap la art.176 lit.a, d pen. a fost condamnat inculpatul la 25 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.

În baza art.65 pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b pen. pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei.

În baza art.71 pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art.211 alin.2 lit.b și alin.21lit.a, c pen. a fost condamnat inculpatul la 20 de ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie.

În baza art.71 pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64, b pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art.33 lit.a rap. la art.34 lit.b pen. s-a dat spre executare pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare și s-a aplicat un spor de 5 ani închisoare, inculpatul având de executat 30 de ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art.71-64 lit.a, b pen.

În baza art.71 pen. i s-au interzis drepturile prev. de art.64 lit.a, b pen.

În baza art.88 pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata prevenției de la 03.10.2007 la zi.

În baza art. 350 al.1 pr. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.

-. În baza art.174 rap. la art.176 lit.a, d pen. a fost condamnat inculpatul la 25 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.

În baza art.61 alin.2 pen. s-a revocat liberarea condiționată din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 3599/02.12.2004 a Judecătoriei Sectorului 5 B și s-a contopit restul de pedeapsă rămas de executat de 858 zile cu pedeapsa aplicată de 25 de ani închisoare, inculpatul executând pedeapsa de 25 de ani închisoare.

În baza art.65 pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b pen. pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei.

În baza art.71 pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64, b pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art.211 alin.2 lit.b și alin.21lit.a, c pen. a fost condamnat inculpatul la 20 de ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie.

În baza art.61 alin.1 pen. s-a revocat liberarea condiționată din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 3599/02.12.2004 a Judecătoriei Sectorului 5 B și s-a contopit restul de pedeapsă rămas de executat de 858 zile cu pedeapsa aplicată de 20 de ani închisoare, inculpatul executând pedeapsa de 20 de ani închisoare.

În baza art.71 pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64, b pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art.33 lit.a pen. rap. la art.34 lit.b pen. inculpatul s-a dat spre executare pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare la care s-a aplicat un spor de 5 ani închisoare, inculpatul având de executat 30 de ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art.71-64 lit.a, b pen.

În baza art.71 pen. i s-au interzis drepturile prev. de art.64 lit.a,b pen.

În baza art.88 pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata prevenției de la 03.10.2007 la zi.

În baza art. 350 alin.1 pr. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art.118 lit.e pen. s-au confiscat de la inculpați bunurile aparținând victimei și ridicate de organele de cercetare penală prin procesul verbal din data de 3.10.2007.

În baza art.14 și 346. pr. pen. a fost admisă acțiunea civilă formulată de părțile civile și fiecare dintre inculpați a fost obligat la plata a câte 1(un) leu cu titlu de daune morale.

În baza art.191 al.1 pr. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 6.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul avocatului din oficiu pentru inculpatul a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în data de 1.10.2007 în cursul zilei, la solicitarea telefonică a inculpatului, s-a întâlnit cu inculpatul căruia i-a propus să se plimbe prin cartier. În cursul serii, respectiv în jurul orelor 2200, au ajuns în părculețul situat pe 13, unde mai mulți băieți jucau fotbal și pe o din parc l-au observat pe A, moment în care inculpatul și-a amintit că A are o datorie mai veche în valoare de 5 lei, pe care nu i-o achitase.

i-a propus lui să meargă în scara blocului unde locuia A, să-l aștepte și să-l sperie. L-au așteptat în scara blocului până în jurul orelor 2330și când Aai eșit din lift, au reușit să-l sperie, după care inculpatul l-a întrebat când îi dă datoria. A i-a răspuns că în acel moment nu are nici un și i-a întrebat ce căutau în scara blocului. Inculpatul i-a spus că vrea să bea împreună o sticlă de vin, iar victima A le-a propus să bea împreună vinul în locuința sa, pentru că este singur, dar să facă inculpații rost de bani.

Inculpații și au plecat la domiciliul inculpatului de unde au luat 20 lei, după care s-au deplasat la un magazin non-stop de unde au cumpărat 2 sticle de vin alb "" de 3/4, o sticlă de -cola și un pachet de țigări.

Plecând de la magazin, inculpatul l-a sunat pe telefonul mobil pe A, deoarece stabiliseră să se întâlnească în fața blocului în care acesta domicilia, întrucât nu aveau cum să pătrundă în incinta blocului, ușa de acces fiind asigurată cu yală, iar solicitarea victimei prin interfon ar fi fost imposibilă întrucât locuința acestuia nu este prevăzută cu acest sistem.

În fața blocului l-au văzut pe A purtând o discuție cu martorul A, după care toți patru au urcat în imobil, martorul a coborât din lift la etajul 6 unde se afla apartamentul în care locuiește, iar victima împreună cu cei doi inculpați au urcat la etajul 10, unde domicilia victima.

în apartament, cei trei s-au oprit în bucătărie unde victima a adus o pereche de cărți de joc, iar în timp ce inculpații desfăceau o sticlă de vin, victima a deschis calculatorul dând drumul la muzică. În bucătărie au stat aproximativ 20 min. și au jucat poker și pentru că muzica răsuna în liniștea nopții, inculpatul le-a propus să se mute în sufragerie.

Când au ajuns aici, inculpatul a văzut pe desktop-ul calculatorului un folder cu sigla "" reprezentând sigla unui joc video " for ". Pentru că inculpatului îi plăcea acest joc l-a rugat pe A să-l lase să se joace la calculator. La un moment dat, a intrat în joc și A care de fiecare dată câștiga jocul, după care inculpatul a renunțat să mai joace.

După acest moment, victima Aai ntrat pe "messenger" și a jucat biliard cu martora a până în jurul orelor 200-230, timp în care inculpații ascultau muzică și consumau băuturi alcoolice.

Când victima A și-a întrerupt jocul pe calculator și discuțiile pe "messenger", i-a propus inculpatului să joace "kounter- strike" și de fiecare dată a reușit să-l învingă pe inculpat, victima folosind un ton ironic la adresa acestuia, ceea ce l-a enervat pe inculpat.

La finalul unei partide de joc, inculpatul s-a deplasat la baie, timp în care victima împreună cu inculpatul au schimbat jocul întorcându-se la "".

În momentul în care inculpatul s-a întors de la baie, victima era așezată pe scaun cu spatele la inculpat, iar inculpatul se afla în dreapta victimei, la masa pe care se afla tastatura de calculator. Pentru că victima îl ironizase în timpul jocului, inculpatul a luat o vază din lemn din spatele acesteia și din lateral dreapta a lovit-o puternic în cap, de două ori, astfel că a doborât-o de pe scaunul pe care se afla, iar o bucată din vaza de lemn s-a desprins.

În cădere, victima Aal ovit cu capul carcasa de metal a calculatorului, îndoind-o, moment în care inculpatul a tras victima dintre scaun și un fotoliu, pentru a-și crea spațiu și a început să o lovească puternic cu piciorul în coaste. Inculpatul s-a ridicat de la masă și a început și el să lovească victima cu pumnul în piept, cerându-i să tacă pentru că aceasta începuse să țipe.

În timp ce victima a fost imobilizată de inculpatul, inculpatul a luat dintr-o altă cameră un halat de baie, l-a aruncat inculpatului, care la rândul său l-a pus victimei pe față, iar inculpatul a legat victima la mâini cu ajutorul cordonului de la halatul de baie.

Întrucât victima încerca să opună rezistență, inculpatul a continuat să îi aplice mai multe lovituri în zona toracelui, după care a tras-o sub tocul ușii dintre sufragerie și holul de intrare în apartament, cu fața în jos.

Inculpatul a găsit în sufragerie un șorț de bucătărie din pânză, de culoare portocalie, a tăiat cu un cuțit un șnur și în timp ce victima era imobilizată de inculpatul, celălalt inculpat a legat-o de picioare.

În aceste condiții, în care victima era imobilizată, cei doi inculpați îi aplicau în continuare multiple lovituri cu intensitate în zona toracică și cranio-facială.

Văzând pe canapeaua din sufragerie o pernă, inculpatul i-a pus-o victimei pe față încercând să o sufoce, timp în care inculpatul o imobiliza.

În timp ce opunea rezistență, victima a ajuns cu fața în jos și inculpatul i-a fixat fața în pernă, în încercarea de aos ufoca, iar inculpatul a luat un cablu de alimentare de la calculator, l-a înfășurat în jurul gâtului și pe la spate a încercat să sugrume victima, sprijinindu-se cu genunchiul pe spatele acesteia. La un moment dat, cablul de alimentare s-a rupt, victima intrând în stare de inconștiență.

Pentru că victima devenise inconștientă, inculpatului i-a venit ideea de a căuta prin casă lucruri de valoare ce puteau fi sustrase, idee ce a fost susținută și de celălalt inculpat. -și aminte că în timpul vizitelor anterioare observase în B de serviciu mânuși chirurgicale, pentru a-și ascunde urmele, fiecare inculpat a luat câte o pereche de mânuși, le-au pus pe mâini și au început să caute în camere, în fiecare sertar și dulap bunuri de valoare sau sume de bani.

În timp ce aceștia răscoleau casa, de teamă că sunetele, gemetele agonice ale victimei să nu fie percepute de eventualii martori, cei doi inculpați au lovit-o din nou, cu intensitate în zona toracică și cranio-facială, iar loviturile aplicate la nivelul cranian au determinat victima să vomite, sindrom specific traumatismului cranio-cerebral și abdominal.

După ce inculpații au scotocit toată locuința, au desfăcut componentele calculatorului cu ajutorul unor șurubelnițe, lăsând doar carcasa unității centrale.

La un moment dat, inculpatul s-a dus la bucătărie și a preparat două cafele, a revenit în sufragerie și împreună cu inculpatul au convenit în mod expres să nu lase victima în viață.

După ce au terminat de băut cafeaua, au introdus într-un rucsac de culoare portocalie piesele de calculator care erau înfășurate în cârpe, un joc CD, un parfum bărbătesc și un pachet de cafea, iar inculpatul a luat din sufragerie telefonul mobil al victimei marca Motorola V 360, încărcătorul și o memorie. Într-o de plastic au pus tastatura calculatorului, vaza ce fusese folosită la lovirea victimei, un castron din care consumaseră floricele de porumb, cărțile de joc, cele două sticle de vin, sticla de -cola, toate chiștoacele de țigări și șorțul de culoare portocalie din care inculpatul tăiase șnurul cu care legase la picioare victima. Toate obiectele au fost strânse cu scopul de a nu lăsa urme. În același scop, inculpatul a strâns din sufragerie toate obiectele din sticlă și porțelan, pe care le-a spălat în bucătărie, așezându-le în uscătorul de vase.

Înainte de a părăsi locuința, inculpatul a luat un alt cablu de alimentare, l-a înfășurat în jurul gâtului victimei, sprijinindu-se cu genunchiul de spatele acesteia și a sugrumat-o până când a avut certitudinea decesului.

Pentru că se făcuse dimineață, după ce s-au asigurat că victima nu este în viață, cei doi inculpați au luat rucsacul în care se aflau bunurile sustrase și punga de plastic și au părăsit locuința, închizând ușa fără să o asigure.

Cei doi inculpați s-au deplasat în spatele unor blocuri din zona Drumul Sării și, cu scopul de a nu fi identificați, au aruncat în mai multe tomberoane obiectele luate din locuință. De aici s-au deplasat pe Bd. - unde inculpatul a scos cartela din telefon, a rupt-o și a aruncat- Au continuat să se plimbe prin cartier deoarece nu știau ce să facă cu rucsacul în care se aflau bunurile sustrase, iar la un moment dat inculpatul și-a amintit că în apropiere se afla o fabrică de pâine dezafectată, au pătruns în incinta acesteia și au ascuns rucsacul în interiorul fabricii, lângă gard, acoperindu-1 cu un carton. De aici, cei doi inculpați au hotărât să se despartă, fiecare îndreptându-se spre domiciliul său.

A doua zi, în jurul orelor 1130, victima a fost descoperită de partea vătămată, care dorind să intre în apartament a constatat că ușa de acces în imobil nu era încuiată, iar pe culoarul care conduce spre sufragerie victima era cu fața în jos, cu o pernă sub față, legată la mâini și picioare, iar la cap prezenta urme de sânge. Imediat, a apelat serviciul de urgență 112, iar medicul de la ambulanță a constatat decesul.

În locuință, în toate cele 3 camere se observau urme de răvășire, toate lucrurile fiind deranjate și aruncate la întâmplare, în sufragerie observându-se urme de luptă între victimă și agresor. Din primele cercetări a reieșit că din locuință s-au sustras componentele unității centrale de calculator și telefonul mobil marca Motorola V 360, aparținând părții vătămate.

În data de 02.10.2007, în jurul orelor 1800, cei doi inculpați s-au întâlnit și au stabilit de comun acord că în cazul în care vor fi audiați de organele de poliție să declare că au fost în locuința victimei, unde au băut împreună cu aceasta până în jurul orelor 230, după care au plecat spre casă, victima rămânând singură. În timp ce stabileau aceste detalii, cei doi au ajuns în părculețul din zona 13, lângă benzinăria "" și inculpatul a hotărât să renunțe la telefonul victimei și la încărcător, ascunzându-le în dreptul unui copac, sub niște frunze.

În data de 2.10.2007, în jurul orelor 1430, inculpatul s-a întâlnit cu martora iar în jurul orelor 1630inculpatul a fost sunat de un prieten care i-a comunicat că A este mort și că el se află în fața blocului unde locuia Inculpatul a urmărit știrile de la televizor împreună cu martora și când au constatat că cele relatate de prietenul lui sunt reale, au hotărât să se deplaseze la locuința victimei pentru a afla ce s-a întâmplat.

În timp ce se deplasau spre locuința victimei, inculpatul l-a sunat pe telefonul mobil pe inculpatul, stabilind să se întâlnească în părculețul de la intersecția str. 13.

Martora s-a întâlnit cu mai mulți prieteni în părculețul din apropierea blocului victimei și în timp ce discutau despre eveniment, inculpatul i-a trimis un mesaj prin care o întreba ce se întâmplă, iar martora l-a sunat și i-a comunicat că nu a aflat nimic despre caz. Atunci, inculpatul i-a spus martorei că împreună cu s-a hotărât să plece o săptămână la G deoarece ei sunt ultimii care l-au văzut pe A și vor fi acuzați de moartea lui. Martora nu a fost de acord cu hotărârea luată, i-a spus inculpatului că cel mai bine ar fi să vină în părculeț unde s-au strâns toți prietenii lui A și să povestească poliției ceea ce știe, deoarece cel puțin inculpatul va fi considerat suspect.

Inculpatul nu a vrut să plece din locul în care se afla, respectiv părculețul din zona 13 iar martora însoțită de un amic, s-a deplasat în locul unde se aflau cei doi inculpați, moment în care inculpații s-au îndepărtat de cei doi într-un loc întunecat al parcului motivând că vor să-și facă nevoile, iar când au revenit, i-au spus martorei că sunt de acord să meargă la poliție.

Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. A- din 29.02.2008: "Moartea numitului A, de 20 ani, a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, consecutive unei asfixii mecanice prin mecanism mixt: comprimarea regiunii cervicale cu un laț (ștrangulare) și obstruarea orificiilor oro-nazale cu mâna sau cu un alt corp/obiect sau semidur (sufocare), în legătură de cauzalitate directă necondiționată cu decesul. La autopsie s-au mai constatat leziuni traumatice cranio-meningo-cerebrale, care s-au putut produce atât prin lovire repetată cu corpuri dure, cât și prin lovire cu și de corpuri dure (lovire activă urmată de căderea victimei în impact cranian). Leziunile cranio-meningo-cerebrale, prin gravitatea lor, aveau potențial tanato-generator, putând duce la decesul victimei prin ele însele, chiar în lipsa sindromului asfixie. recoltat de la cadavru aparține grupei 0 și nu conține alcool etilic sau substanțe toxice curente. Moartea victimei datează din 02.10.2007".

Referitor la încadrarea juridică, instanța de fond a reținut că inculpații au insistat pe parcursul întregii cercetări judecătorești asupra inexistențeisituației prev. de art.176 lit.d pen., insistând asupra faptului că nu au comis omorul în scopul săvârșirii sau ascunderii tâlhăriei, ci datorită unei stări de tulburare puternică cauzată de atitudinea victimei care i-a insultat.

Cu toate dificultățile de ordin probator și care marchează acest tip de infracțiune, mai cu seamă atunci când nici o persoană nu este martor la incident, în opinia instanței probele administrate în cauză susțin infracțiunea reținută de procuror, aceea prev. de art.174, 176 lit.d pen.

Câteva aspecte sunt semnificative pentru a contura infracțiunea de omor deosebit de grav, instanța reținând cu deosebire, că: modalitatea în care au suprimat viața victimei conduce spre ideea că inculpați au acționat cu intenție directă și nu ca efect al unei stări provocate de victimă urmare agresiunii fizice și insultelor adresate, intenția lor fiind legată de scopul deposedării acesteia de bunuri. Raportul medico-legal de necropsie a stabilit multiple leziuni în diverse regiuni ale corpului, cu precădere în regiunea capului, moartea datorându-se insuficienței cardio-respiratorii acute, consecutive unei asfixii mecanice prin mecanism mixt: comprimarea regiunii cervicale cu un laț (ștrangulare) și obstruarea orificiilor oro-nazale cu mâna sau cu un alt corp/obiect sau semidur (sufocare), în legătură de cauzalitate directă necondiționată cu decesul.

Or, în varianta inculpaților nu sunt justificate asemenea "manevre" violente, decât dacă au avut drept scop suprimarea vieții victimei, iar faptul că din locuință au sustras bunuri, nu poate avea altă semnificație decât aceea că infracțiunea a fost comisă în condițiile art.176 lit.d pen.

Este adevărat că inculpații nu a sustras bunuri de o valoare economică deosebită, însă acest aspect prezintă o importanță redusă în contextul stabilirii încadrării juridice.

În ceea ce priveștereținereadispozițiilor art.175 lit.a pen.prima instanță a constatat că nu a fost motivată prin rechizitoriu, iar potrivit materialului probator, în cauză nu se poate reține aplicabilitatea acestei dispoziții legale. Astfel, chiar dacă inculpații s-au deplasat in data de 1.10.2007 în jurul orelor 2330în imobilul în care locuia victima și au deșurubat becul de pe palier speriind-o pe victimă când a ieșit din lift, în această împrejurare nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art.175 lit.a pen. Prin mijloacele de probă administrate în cauză nu s-a făcut dovada că între victima și inculpați au existat, anterior momentului săvârșirii faptei, relații conflictuale în urma cărora inculpații să fi avut timp suficient pentru a reflecta asupra acțiunii pe care urmau să o comită, iar pregătirea săvârșirii infracțiunii prin stingerea becului de pe palier nu se justifică, având în vedere că inculpații au părăsit locuința victimei către dimineață, când puteau fi observați de alte persoane.

De asemenea, instanța a mai constatat că în cauză nu s-a făcut dovada că inculpații au avut asupra lor la momentul săvârșirii faptei un cuțit sau box, pe care în mod normal puteau să le folosească la săvârșirea faptei.

Cu privire la solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptelor sale în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art.183 pen.instanța a constatat că cererea este neîntemeiată, față de concluziile raportului medico-legal potrivit cărora moartea victimei s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, consecutive unei asfixii mecanice prin mecanism mixt: comprimarea regiunii cervicale cu un laț (ștrangulare) și obstruarea orificiilor oro-nazale cu mâna sau cu un alt corp/obiect sau semidur (sufocare), în legătură de cauzalitate directă necondiționată cu decesul, constatându-se leziuni traumatice cranio-meningo-cerebrale, care s-au putut produce atât prin lovire repetată cu corpuri dure, cât și prin lovire cu și de corpuri dure (lovire activă urmată de căderea victimei în impact cranian), leziunile cranio-meningo-cerebrale, prin gravitatea lor, aveau potențial tanato-generator, putând duce la decesul victimei prin ele însele, chiar în lipsa sindromului asfixie.

Astfel, în acest caz, când prin aplicarea de lovituri repetate cu pumnii și picioarele asupra unor zone vitale ale corpului și, mai mult, strangularea victimei având drept consecință numeroasele leziuni care au cauzat moartea victimei, se impune concluzia că inculpații au prevăzut posibilitatea morții acesteia, rezultat pe care l-au acceptat. În atare situație, fapta constituie infracțiunea de omor, iar nu aceea de lovituri cauzatoare de moarte, care este caracterizată sub aspectul laturii subiective prin intenția depășită, ceea ce în situația de față nu se poate reține.

Referitor la dispozițiile art.176 lit. a pen.instanța a constatat că reținerea acestora este pe deplin justificată, având în vedere că inculpații au comis acte de violență de o deosebită intensitate, pe o durată mai mare de timp, cauzându-i victimei leziuni multiple foarte grave, care i-au provocat și decesul, constituie împrejurări din care rezultă că aceasta a suportat suferințe chinuitoare, ceea ce pune în evidență cruzimea agresorilor.

În ceea ce-l privește pe inculpatul, instanța a reținut că toate condamnările anterioare au fost aplicate pentru fapte săvârșite în perioada cât acesta era minor astfel că, potrivit dispozițiilor art.38 lit.a pen. nu se poate reține starea de recidivă impunându-seînlăturareadispozițiilor art.37 lit.a pen.

Drept urmare, instanța a constatat că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie, prev. de art. 174 - art. 176 lit. a, d pen. și art. 211 alin. 2 lit. b și alin. 21lit. a, c pen.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei,Tribunalul a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72. pen. respectiv limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a codului penal, pericolul social foarte ridicat al faptei, dedus din împrejurările și modalitatea în care au acționat inculpații ca și din urmările produse, cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei, datele care circumstanțiază persoana inculpaților (care nu sunt la primul conflict cu legea penală, dar au recunoscut faptele).

S-a reținut că, potrivit concluziilor rapoartelor de expertiză medico-legală psihiatrică, inculpații și prezintă diagnosticul "tulburare de personalitate de tip antisocial", păstrează capacitățile psihice de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor lor și au discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care sunt cercetați.

În ceea ce-1 privește pe inculpatul, faptele din prezenta cauză au fost săvârșite în perioada liberării condiționate din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 3599/02.12.2004 a Judecătoriei Sectorului 5 B, instanța a făcut aplicarea art.61 pen. a revocat liberarea condiționată și a contopit restul de pedeapsă cu pedeapsa aplicată pentru fiecare din infracțiuni.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, părțile civile și inculpații.

Parchetula criticat hotărârea pentru netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor, față de condițiile concrete în care s-au săvârșit infracțiunile și care le conferă un pericol social deosebit de ridicat.

În dezvoltarea motivelor de apel se arată că instanța de fond nu a respectat criteriile de individualizare prevăzute de art.72 pen.

La aprecierea gradului de pericol social al faptei instanța ar fi trebuit să țină cont de împrejurările și modalitatea în care au acționat inculpații, care au conceput și au executat fapta în așa fel încât au produs victimei suferințe și chinuri foarte mari, pe un interval mare de timp. Inițial, inculpații au aplicat mai multe lovituri simultan victimei, cerându-i să tacă pentru că țipetele sale puteau fi auzite de către vecini, fiind noapte. Victima a fost imobilizată atât prin legarea mâinilor cât și a picioarelor, timp în care inculpații îi aplicau în continuare multiple lovituri cu intensitate în zona toracică și cranio - facială.

Inculpații au demonstrat o totală indiferență față de viața unei persoane, aspect ce rezultă și din modul în care cei doi inculpați au discutat liniștiți, în timp ce își savurau cafeaua, după ce victima a fost adusă în stare de inconștiență "dacă lasă victima în viață sau o omoară?", așa cum arată inculpatul în declarația dată în fața procurorului ( fila 17 vol. - ). Astfel, luând hotărârea de a omorî victima, inculpatul i-a aplicat pe față o pernă, în încercarea de aos ufoca, iar inculpatul o sugrumat victima cu un cablu de alimentare, care la un moment dat s-a rupt.

Victima a conștientizat în cea mai mare parte a agresiunii suferințele deosebit de mari pe care a trebuit să le îndure. În tot timpul în care a avut loc agresiunea, victima s-a luptat pentru viața sa. Acest aspect rezultă din declarațiile inculpaților și este, totodată, evident din studiul fotografiilor judiciare efectuate cu ocazia cercetării la fața locului, existând printre acestea fotografii care arată mâna victimei ce a rămas încleștată pe perna care i-a fost ținută pe față, în încercarea, până în ultima clipă, de aoî ndepărta ( fila 25 vol.I ).

Pericolul social deosebit de ridicat al faptei rezultă din modul concret în care s-a exercitat agresiunea, din atitudinea total indiferentă a inculpaților față de suferințele victimei, de totala lipsă de milă, cât și din atitudinea manifestată ulterior săvârșirii faptei.

inculpaților rezultă și din perseverența lor infracțională, având în vedere că aceștia nu se află la primul conflict cu legea penală, conform fișelor de cazier judiciar.

Nu poate fi ignorată perseverența deosebită a inculpaților în atingerea scopului infracțional pe care și l-au propus și ușurința cu care au înțeles să omoare victima.

Toate elementele de circumstanțiere ale faptei și gradul de pericol social deosebit al acesteia erau de natură a forma convingerea instanței de fond că realizarea scopului pedepsei prev. de art.52 pen. nu poate fi atins decât prin aplicarea pedepsei maxime prevăzută de lege, cea a detențiunii pe viață.

Părțile civileau criticat sentința pentru netemeinicie, referitor la individualizarea pedepselor.

Se arată că inculpații nu au avut o atitudine sinceră, inculpatul a recunoscut doar pus în fața probelor, a încercat să reducă durata în care victima s-a chinuit până să fie omorâtă, aruncând mai toată vina asupra coinculpatului, dorind să înlăture premeditarea și are experiență în domeniul infracționalității deoarece a fost condamnat pentru infracțiunea de furt. Inculpatul, a avut o atitudine parțial sinceră n timpul urmăririi penale, dorind să arunce răspunderea penală asupra celuilalt coinculpat, el fiind persoana care a generat comiterea infracțiunii de omor deoarece a fost cel care 1-a lovit cu vaza de lemn în cap pe A, fără a avea vreun motiv întemeiat creat de către victimă.

În faza cercetării judecătorești, inculpatul nu a dorit să dea declarație iar inculpatul a încercat să diminueze implicarea lui în infracțiunea de omor, aruncând vina asupra inculpatului, încercând să inventeze un motiv, cum că acesta din urmă s-ar fi certat cu A pentru martora și că a lovit victima în cap pentru a înceta cearta.

Referatele de evaluare arată că factorii negativi prevalează prin importanță, origine și complexitate față de factorii pozitivi, că inculpatul identifică numai consecințele asupra propriei persoane, se evidențiază conștientizarea deficitară a gravitații și cruzimii faptei și o capacitate redusă de a înțelege scopul pentru care se impune aplicarea unei pedepse. nculpatul dă un răspuns cinic la întrebarea consilierului cu privire la ce-ar fi putut face pentru a evita asemenea tragedie, spunând că ar fi fost mai bine să nu meargă la victimă și că nu ei s-au autoinvitat, iar victima putea să-i refuze, inculpatul prezintă o incapacitate de conștientizare a gravitații și cruzimii faptei sale, ceea ce îi tulbură pe inculpat nu este fapta comisă, ci modul în care sunt văzuți de către opinia publică, fapt ce i se pare exagerat, aceiași atitudine manifestându-se și față de familia victimei, la a cărei suferințe refuză să se gândească.

Părțile civile solicită aplicarea unei pedepse cu detențiune pe viață, considerând că nu există argumente pentru aplicarea unei sancțiuni constând în privarea de libertate a celor doi inculpați pentru o perioadă determinată, ci se impune izolarea definitivă a acestora.

De asemenea, susțin că detențiunea pe viață poate avea impact asupra conștiinței celor 2 inculpați, căci printr-o asemenea pedeapsă s-ar realiza stimularea inculpaților la receptivitate în respectarea regimului de executare a pedepsei și la îndreptarea lor, motivată de că din pedeapsa detențiunii pe viață se poate obține liberarea condiționată după executarea efectivă a 20 de ani de închisoare dacă sunt stăruitori în muncă și disciplinați, dând dovezi temeinice de îndreptare.

Se mai arată că pentru a observa care este opinia publică din România, familia victimei a constituit unsitepentru A, în care a fost semnată o petiție prin care se solicită condamnarea pe viață a inculpaților, până în acest moment petiția fiind semnată de impresionantul număr de 9799 de persoane.

Inculpațiiau criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitândîn principal, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor deosebit de grav în lovituri cauzatoare de moarte, iar inculpatul, după caz, și în infracțiunea de complicitate la omor deosebit de grav iar în subsidiar, redozarea pedepselor prin reducerea cuantumului la jumătatea maximului special având în vedere atitudinea de recunoaștere a faptelor, iar în ceea ce îl privește pe inculpatul și lipsa antecedentelor penale.

Referitor la încadrarea juridică, apărătorii inculpaților au arătat că aceștia nu au acționat cu intenția de a ucide, nu au premeditat fapta și au urmărit aplicarea unei corecții față de atitudinea sfidătoare a victimei, iar inculpatul nu a acționat ca autor ci în calitate de complice, deoarece acțiunile sale nu evidențiază dorința de a provoca moartea victimei.

Examinând cauza în temeiul art. 371 alin. 1 și 2. pr. pen. Curtea apreciază că apelurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Situația de fapt stabilită de instanța de fond corespunde probelor administrate în cauză, nefiind contestată de Parchet, de părțile civile sau de inculpați.

Prima instanță a stabilit în mod corect și încadrarea juridică a faptelor, iar prin reevaluarea materialului probator, Curtea constată că nu se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor deosebit de grav, în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, sau după caz, pentru inculpatul, în infracțiunea de complicitate la omor deosebit de grav. S-a dovedit la adăpost de orice îndoială că inculpații au acționat cu intenția de a ucide, în calitate de coautori.

Intenția de a ucide a fost, de altfel, recunoscută de către cei doi inculpați, a fost pusă în practică și este dovedită și prin alte mijloace de probă, în afara declarațiilor inculpaților.

Astfel, inculpatul a susținut că după ce a lovit victima puternic în regiunea capului cu o vază din lemn, aplicându-i mai multe lovituri, lovind-o cu piciorul în zona coastelor, după ce inculpatul a lovit-o și el, după ce au legat-o de mâini și de picioare, continuând să o lovească la anumite intervale de timp pentru aoî mpiedica să țipe sau să vorbească "împreună cu inculpatul ne-am pus problema ce facem cu A, îl lăsăm în viață sau îl omorâm. Ne-am tot întrebat și la un moment dat eu am propus să-l omorâm, deoarece avem mai multe șanse să scăpăm de poliție, lucru cu care a fost de acord. a luat de pe canapea o pernă, nu-mi amintesc culoarea, pe care i-a pus-o pe față lui alin. A s-a zbătut și a ajuns cu fața în jos, eu i-am ținut perna fixată pe față, iar a luat un cablu de calculator, pe care i l-a înfășurat în jurul gâtului, sugrumându-l, însă cablul s-a rupt. După ruperea cablului a luat un alt cablu de la calculator cu care l-a ștrangulat pe A, stând cu piciorul pe spatele acestuia, în timp ce eu țineam perna fixată pe fața lui A, până când acesta nu a mai mișcat" (fila 11-12 vol. -. dosar urmărire penală).

Inculpatul și-a menținut declarațiile și în fața instanței de judecată, declarând: "Ne-am speriat foarte tare și împreună ne-am hotărât pentru a scăpa să-l omorâm pe A, după care eu am plecat în bucătărie, iar a rămas în sufragerie, urmând să-l omoare axfisiindu-l cu o pernă, însă nu a reușit - eu m-am apropiat de victimă și am început să-l țin de mâini, s-a îndreptat spre calculator și a luat un cablu cu ajutorul căruia a încercat să sugrume pe victimă, însă nu a reușit, după care a luat un alt cablu tot de la calculator, cu care l-a sugrumat" (fila 54 vol. I).

Inculpatul după ce în cursul urmăririi penale a încercat să arunce întreaga vină asupra inculpatului (fila 92 și urm. vol. -), cu ocazia audierii în fața judecătorului investit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă, a declarat: "Întrucât victima stătea într-o parte, am luat-o și am întors-o cu fața în sus, și văzând că respira greu am lăsat-o în. Ulterior, am întors-o pe și am ștrangulat-o cu un cablu" (fila 116 vol. -).

Deși în cursul cercetării judecătorești inculpatul a invocat dreptul la tăcere, menținându-și această poziție și în fața instanței de apel, totuși, a depus la dosar un memoriu în care relatează că l-a lovit pe A cu vaza de lemn în cap și apoi cu piciorul în regiunea corpului, el însuși lovind victima de mai multe ori pentru aod etermina să nu țipe, după care împreună cu au legat victima de mâini și de picioare și, constatând că are o hemoragie puternică, împreună cu și-au dat seama de gravitatea celor petrecută.

Inculpatul recunoaște uciderea victimei, relatând: "Victima era deja în stare de inconștiență și l-am întors cu fața în jos pentru a nu se sufoca. În acel moment ne-am dat seama că starea fizică a victimei era deteriorată grav și am intrat în dându-mi seama de gravitatea celor petrecute. Am mers împreună în bucătărie pentru a discuta, conștienți fiind de faptul că ceea ce se întâmplase nu putea rămâne fără urmări pentru noi. După un anumit timp, constatând că starea victimei nu se îmbunătățește ci din contră se agravează, mi-a venit ideea de a-i suprima viața, gândind că în felul acesta dacă nu avea cine să depună mărturie împotriva noastră vom scăpa nepedepsiți. M-am așezat peste victimă și i-am cerut lui să-mi aducă un cablu de la calculator cu care am încercat să-l strâng de gât. În acest moment inc. a plecat pe hol spre bucătărie, și nu a asistat la ceea ce făceam eu. Acest cablu s-a rupt, l-am strigat pe să-mi de-a un alt cablu, acesta a venit din bucătărie, mi-a dat un cablu de la calculator mai gros, după care a plecat pe holul de la intrare. De această dată victima a murit, după care încercând să simulăm un jaf, noi am luat câteva obiecte din casă și am plecat" (fila 88-89 din dosarul instanței de apel).

Asemenea afirmații au făcut inculpații și cu ocazia discuțiilor purtate cu consilierii de probațiune în vederea evaluării psiho-sociale, când, așa cum rezultă din referatele de evaluare, inculpatul a relatat că decizia de a nu-l lăsa pe A în viață a fost unica variantă identificată în acel moment pentru a ieși din situația în care se aflau, convinși fiind de faptul că "dacă scapă de el, scapă și ei", fără a putea preciza cu exactitate cui a aparținut această idee, ci doar că ambii au văzut-o ca singură alternativă de rezolvare a situație (fila 149 vol. I din dosarul instanței de fond).

Inculpatul a susținut că, la un moment dat, existând diferențe de opinie între el și inculpatul față de ce urmau să facă, au luat o pauză în care inc. a făcut o cafea, pe care au băut-o în sufragerie, lângă victimă, ajungând în final la ideea de a nu-l lăsa în viață pe Au încercat să-l sufoce cu perna de două ori și pentru că în ciuda faptului că victima era imobilizată și ținută de ei doi, încă se opunea acțiunii lor, au încercat să o ștranguleze, reușind abia a doua oară, cu un cablu mai gros, luat de la calculator (fila 155 - 156 vol. I din dosarul instanței de fond).

Cât privește contribuția fiecărui inculpat la săvârșirea faptelor, așa cum reiese chiar din declarațiile mai sus menționate, se constată că acțiunile celor doi inculpați au fost conjugate, cei doi s-au completat și sprijinit reciproc, acțiunile fiecăruia dintre aceștia fiind apte să producă moartea victimei.

Astfel, din probele administrate a rezultat că inculpatul a lovit primul, a continuat să lovească victima cu piciorul în coaste, a adus cordonul halatului de baie și șorțul cu care au legat victima de mâini și de picioare, a ținut-o de mâini în timp ce inculpatul a încercat să o ștranguleze, apoi i-a ținut perna pe față în timp ce a ștrangulat-

Inculpatul a lovit victima puternic, a imobilizat-o, a legat-o de mâini și de picioare împreună cu inculpatul, a încercat să o ștranguleze cu un cablu de la calculator care s-a rupt și în final, folosind un cablu mai gros, a ștrangulat-

Ambii inculpați au aplicat victimei mai multe lovituri cu piciorul pe întreg corpul, într-o perioadă lungă de timp, pentru aoî mpiedica să țipe sau să vorbească.

Intenția de a ucide și punerea s-a în aplicare, ca și contribuția celor doi inculpați la uciderea victimei rezultă nu doar din declarațiile inculpaților, ci și din concluziile raportului medico-legal de necropsie, potrivit căruia victima a prezentat leziuni traumatice atât în regiunea capului, cât și pe brațe, coapse și în regiunea toracelui. În plus, examinarea medico legală a constatat că moartea s-a produs atât prin ștrangulare (acțiunea inculpatului ) cât și prin sufocare (acțiunea inculpatului ). Mai mult, în raportul medico-legal se constată că și în lipsa acestor acțiuni, datorită gravității lor, leziunile cranio-meningo-cerebrale aveau potențial tanato-generator, putând duce la decesul victimei, prin ele însele (fila 101-104, vol. I dosar de urm. penală).

Rezultă așadar, că inculpații au ucis victima cu intenție directă, urmărind producerea rezultatului letal, acțiunile fiecărui inculpat fiind apte să producă moartea victimei.

Drept urmare, faptele acestora nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 183. pen. sau după caz, art. 26 raportat la art. 174-176 lit. a și d pen.

Curtea apreciază ca nefondate și criticile referritoare la individualizarea pedepsei.

Incontestabil, gravitatea faptelor comise de inculpați este deosebită. Fiind invitați în casa victimei, aceștia au lovit-o în mod spontan, hotărând apoi să suprime viața tânărului de numai 20 de ani, pe care îl cunoșteau dinainte, luând de asemenea hotărârea de a sustrage bunuri din locuință, exercitând într-o durată îndelungată de timp (circa 3-4 ore) violențe intense asupra victimei, pe care au ucis-o prin ștrangulare și axfisiere.

Din perspectiva unei concepții retributive, inculpaților ar trebui să li se aplice același tratament, cu consecința și în ceea ce-i privește a afectării dreptului fundamental la viață. O asemenea sancțiune ar putea fi considerată ca cea mai eficientă și din perspectiva prevenției generale, ca una din funcțiile sancțiunii penale.

Principiul "moarte pentru moarte" nu mai este însă actual, căci în societățile civilizate pedeapsa cu moartea a fost abolită, nu doar din considerente de ordin juridic, ci și de ordin etic, filozofic și religios, iar sancțiunile penale au dobândit alături de componenta represivă și valențe corective.

Această concepție a fost adoptată și în dreptul penal român, căci art. 52. pen. care reglementează pedeapsa și scopul ei, prevede: "(1) Pedeapsa este omăsură de constrângere și un mijloc de reeducareal condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. (2) Prin executarea pedepsei se urmăreșteformarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească persoana condamnatului".

Din această perspectivă, în opinia instanței de apel, în cazul de față, cea mai adecvată pedeapsă este cea a închisorii - în cuantumul prevăzut de lege - și nu pedeapsa detențiunii pe viață, principalele argumente fiind vârsta inculpaților și posibilitatea de reeducare a acestora.

Desigur, pentru a fi eficientă, pedeapsa trebuie adaptată gravității faptei și personalității făptuitorului.

S-a stabilit că faptele inculpaților sunt de o gravitate extremă, necesitând o reacție pe măsură.

Cât privește persoana inculpaților, este adevărat că aceștia au avut o atitudine oscilantă în cursul procesului penal: inițial inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor, iar declarațiile ulterioare de recunoaștere conțin elemente contradictorii sau care au fost infirmate prin celelalte probe administrate (cum este motivația săvârșirii faptelor prin existența unui sentiment de gelozie manifestat de inculpatul față de prietena sa, care anterior fusese prietena victimei A). De asemenea, se constată că în prima declarație, inc. a încercat să acrediteze ideea că inculpatul a avut o contribuție covârșitoare la săvârșirea faptelor, încercând astfel să atenueze propria răspundere penală.

Trebuie însă precizat că, deși oscilantă, atitudinea inculpaților prezintă o evoluție pozitivă în cursul procesului penal, căci în cele din urmă, inculpații au descris modalitatea în care au acționat și au recunoscut inclusiv faptul că, împreună, au luat hotărârea de a ucide victima.

În condițiile în care faptele au fost comise în lipsa unor martori oculari, declarațiile inculpaților, dar și memoriul depus de inculpatul în fața instanței de apel (deși a invocat dreptul la tăcere), au contribuit la aflarea adevărului în cauză și evidențiază o îmbunătățire a atitudinii pe care inculpații au manifestat-o față de faptele comise, de situația victimei și a familiei acesteia.

Este, de asemenea, adevărat că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, însă condamnările anterioare au fost aplicate pentru infracțiuni comise în timpul minorității, de o gravitate mult mai redusă decât cele din prezenta cauză (furt calificat, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar - fila 295 vol. I din dosarul instanței de fond).

Cât privește sancțiunea administrativă aplicată inculpatului, aceasta nu este un antecedent penal, însă constituie un element de caracterizare a inculpatului, reținându-se sub acest aspect că fapta pentru care a fost cercetat a fost de o gravitate redusă, motiv pentru care, deși corespundea elementelor constitutive ale infracțiunii de furt calificat, s-a considerat că nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni (fila 163 vol. I din dosarul instanței de fond).

De asemenea, referitor la persoana inculpaților trebuie reținut că potrivit rapoartelor de expertiză medico-legală psihiatrică, ambii inculpați prezintă o tulburare de personalitate de tip antisocial (fila 87 și 173 vol. - dos. urmărire penală).

Referatele de evaluare nu au concluzii pozitive în ceea ce-i privește pe inculpați, evidențiind pentru inculpatul faptul că în pofida aspectelor ce pot influența pozitiv conduita acestuia (lipsa antecedentelor penale personale și la nivelul familiei, susținerea de care se bucură din partea familiei, existența unui model pro-social sub aspectul valorizării pozitive a mijloacelor legale de obținere a veniturilor), factorii negativi, deși numeric inferiori, prevalează prin importanță origine și complexitatea impusă de demersurile necesare pentru modificarea lor. Se apreciază că se impune dezvoltarea resurselor personale, în prezent limitate, printr-o intervenție de specialitate pentru formarea și dezvoltarea capacității de empatie în raport cu situația victimei și a familiei acesteia, conștientizarea propriilor acțiunii și gravității infracțiunilor pentru care este judecat și exersarea asumării responsabilității pentru propriile fapte. Formarea, exersarea și consolidarea acestor resurse personale, trebuie să vizeze în egală măsură și formarea unor percepții corecte a rolului pedepsei, pentru a preîntâmpina accentuarea sentimentelor și manifestărilor de frustrare generată de menținerea sa în mediul carceral, astfel că, alături de resursele familiare de care inculpatul beneficiază, să se poată constitui ulterior în agenți facilitatori ai reintegrării sociale (fila 153 vol. I din dosarul instanței de fond).

În ceea ce-l privește pe inculpatul, în referatul de evaluare se menționează că acesta a experimentat mai multe modalități de a intra în conflict cu legea penală, însă cel mai puternic conflict ca intensitate a fost acela cu regulile stricte impuse de părinții săi, care au încercat de-a lungul timpului să-l controleze în tot ceea ce face. firească la controlul excesiv a fost încălcarea regulilor și evadarea.Pentru a putea vorbi în termen reali de perspective de reintegrare, trebuie să se producă o conștientizare a faptei, depășirea blocajului emoțional, și dezvoltarea capacității de empatie față de victimă. Toate aceste aspecte necesită o intervenție de lungă durată și necesitate, centrată pe conștientizarea motivelor care au determinat infracțiunea, conștientizarea legăturii de cauzalitate dintre comportamentul părinților și cel însușit de inculpat, controlul furiei și identificarea unor noi modalități de abordare a situațiilor conflictuale. corespunzător, acestea ar putea constitui resurse interne pe care inculpatul s-ar putea baza după liberare, pe lângă resursele externe reprezentate de sprijinul acordat de familia sa (fila 158 vol. I din dosarul instanței de fond).

Reiese, așadar, că deși stabilesc o prevalență a factorilor negativi, referatele de evaluare nu posibilitățile de reeducare ale celor doi inculpați, perspectiva reintegrării sociale fiind susținută de vârsta tânără a acestora, dar și de suportul familiei, existent în ambele cazuri.

Referitor la perioada îndelungată de timp necesară pentru dezvoltarea personală a inculpaților, se constată cu privire la durata perioadei de încarcerare (așa cum a observat și apărătorul părților civile) că, în mod paradoxal, perioada pe care inculpații trebuie să o execute efectiv pentru a putea fi liberați condiționați este, în cazul închisorii de 30 de ani, cel puțin egală sau chiar mai mare decât cea pe care trebuie să o execute efectiv în cazul aplicării detențiunii pe viață. Astfel conform art. 59 alin. 1 și 2. pen. în cazul pedepsei închisorii ar trebui să execute efectiv 22 de ani și 6 luni, nu mai puțin de 20 de ani - în situația în care ar câștiga prin muncă o anumită perioadă, pe când conform art. 551alin. 1. pen. în cazul detențiunii pe viață, inculpații ar putea fi liberați condiționat după executarea a 20 de ani de detențiune.

Desigur, gravitatea deosebită a infracțiunilor, contribuția fiecărui inculpat la comiterea faptelor, existența antecedentelor penale în ceea ce-l privește pe inculpatul, ca și trăsăturile de personalitate ale inculpaților, astfel cum au fost relatate de martorii, și A (fila 76, 80 și 98 vol. I din dosarul instanței de fond) și evidențiate de rapoartele de evaluare psihosocială, de rapoartele de expertiză medico-legală psihiatrică și de înscrisurile depuse la dosar (fila 73 vol. I din dosarul instanței de fond), justifică stabilirea pedepselor în cuantum egal cu maximul prevăzut de lege, precum și aplicarea sporului de pedeapsă, cu consecința stabilirii unei pedepse rezultante egală cu maximul general al pedepsei închisorii, neexistând temeiuri de reducere a pedepselor, în cazul ambilor inculpați.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 379 alin. 1. pr. pen. va respinge apelurile ca nefondate.

Conform art. 383 alin. 11. pr. pen. constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f raportat la art. 143. pr. pen. va menține starea de arest preventiv a celor doi inculpați. Este adevărat că aceștia sunt privați de libertate de circa 2 ani, însă raportat la gravitatea faptelor, la complexitatea cauzei și modul de desfășurare al procesului penal, instanța de apel consideră că măsura arestării nu a depășit o durată rezonabilă, iar privarea de libertate în continuare a inculpaților se impune și din perspectiva art. 136. pr. pen. pentru a asigura executarea pedepsei aplicată de instanța de fond, menținută în apel.

Conform art. 383 alin. 2. pr. pen. va deduce prevenția de la 3.10.2007 la zi.

Conform art. 192 alin. 2 și 3. pr. pen. va obliga inculpații și părțile civile la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, urmând ca cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Parchet să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, părțile civile, și și de către inculpații și împotriva sentinței penale nr. 340/F/26.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.

Menține starea de arest preventiv a apelanților inculpați.

Deduce prevenția de la 3.10.2007 la zi pentru fiecare apelant inculpat.

Obligă apelanții inculpați și apelantele părți civile la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică azi 11.11.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

a

GREFIER,

a

Red.

Dact./4 ex./21.12.2009

Președinte:Luciana Mera
Judecători:Luciana Mera, Viorica Costiniu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 234/2009. Curtea de Apel Bucuresti