Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 379/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2552/2009)
ÎNCHEIEREA NR. 379/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 11.11.2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Cristina Rotaru
JUDECĂTOR 2: Luciana Mera
JUDECĂTOR 3: Viorica Costiniu
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE -DNA- a fost reprezentat prin procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu de la 30.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, răspunde recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat din oficiu, cu delegația nr.- emisă de Baroul București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședință care învederează faptul că avocatul ales a depus la dosar o cerere prin care învederează imposibilitatea de prezentare fiind la altă instanță, în provincie și precizează că în cazul în care nu se prezintă avocatul ales, cauza să fie soluționată prin asigurarea unui apărător din oficiu.
Recurentul inculpat declară că la termenul anterior nu i s-a asigurat termenul de grefă, nefiind prezentat la arhiva secției și dorește să ia cunoștință de încheierea tribunalului.
Curtea dispune efectuarea unei adrese la arestul DGPMB pentru a se lua măsuri de sancționare a persoanelor care au compus garda care nu a prezentat inculpatul la arhiva instanței.
Dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea recurentului inculpat să ia cunoștință de încheierea recurată și față de lipsa avocatului ales.
La a doua strigare a cauzei răspunde recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat din oficiu.
Recurentul inculpat declară că dorește să dea declarații în fața instanței de recurs.
În temeiul art.1403alin.3 pr. pen. Curtea procedează la audierea recurentului inculpat, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Constatând că nu sunt excepții de invocat, cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu numit pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii de ședință din data de 30.10.2009 și pe fond, rejudecând, revocarea acesteia, cu consecința punerii în stare de libertate, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea. Susține că recurentul inculpat nu a avut intenția să-și înșele clienții ci a încercat să-i protejeze prin declanșarea procedurii insolvenței. Având în vedere modalitatea în care s-a judecat propunerea de arestare preventivă, se constată că inculpatul nu a beneficiat de o apărare corectă și că nu există riscul săvârșirii de alte infracțiuni ori de zădărnicire a aflării adevărului, cercetarea inculpatului în stare de libertate neprezentând pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului, ca neîntemeiat, încheierea de ședință fiind legală și temeinică, în mod corect fiind admisă propunerea de prelungire a duratei măsurii arestării preventive, subzistând temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii.
S-a reținut față de acest inculpat faptul că în perioada 31.05.2005 - 15.12.2007, împreună cu coinculpatul și învinuitul a încheiat, în numele RL, 48 de contracte de lucrări în antrepriză și promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare, încasând de la părțile vătămate avansuri în sumă totală de 1.359.149,47 euro. În realitate, inculpații și, folosindu-se de numele firmei și de publicitatea prin care se promova ideea că sunt dezvoltatori imobiliari, au indus și menținut în eroare părțile vătămate cu prilejul încheierii și, respectiv, executării contractelor de vânzare-cumpărare de apartamente întrucât primul contract a fost încheiat la 31.05.2005, deși societatea nu avea la această dată în obiectul de activitate domeniul care reprezenta construcția de apartamente, adăugarea acestui domeniu fiind menționată în evidențele abia la 20.09.2005; au fost vândute părților vătămate locuri de parcare supraterane, în condițiile în care autorizația de construire nr. 1587/04.07.2006 nu le conferea dreptul de a le construi, iar ulterior nu au solicitat o nouă autorizație în acest sens; au fost vândute apartamente cu o cameră, cu toate că în proiectul de execuție existau doar apartamente cu două camere, motivația inculpaților fiind aceea că se va realiza o recompartimentare.
Mai mult, din casieria inculpații și au ridicat, în perioada 2006-2007, sume de bani care și le-au însușit.
Terenul din- este compus din două loturi de teren, iar la data de 11.05.2005 a fost menționată în cele două cărți funciare promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare încheiată între martorii, și, în calitate de promitenți vânzători și RL. în calitate de promitent cumpărător, cu privire la ambele loturi de teren. C RL. a devenit proprietară asupra terenului în suprafață de 110 mp la data de 2.08.2005, iar asupra terenului în suprafață de 2041 mp, la 09.02.2006.
Această societate comercială a obținut autorizația de construire nr. 1587/04.07.2006. Până la sfârșitul anului 2007, construcția a fost ridicată până la nivelul etajului 2, stadiul realizării acesteia fiind "la roșu", urmând a fi realizat acoperișul, instalațiile de alimentare cu apă, sanitare, electrice și finisajele menționate în contractele de antrepriză lucrări. La data de 11.04.2008, terenul din- și construcția aflată în curs de edificare au fost adjudecate de RL. ca urmare a executării silite desfășurată față de RL. de către creditorul, pentru creanța rezultată din neîndeplinirea de către această societate a obligației de restituire a sumei totale de 688.000 euro contractată cu titlu de împrumut, la 22.05.2007 și 03.07.2007.
Contrar justificărilor aduse de inculpat, contractarea împrumutului nu era necesară, în raport cu situația încasărilor realizate din avansurile achitate de persoanele care au încheiat contracte de vânzare-cumpărare de apartamente în- și față de cheltuielile efectuate pentru edificarea până în acel moment a blocului de locuințe. Pe de altă parte, împreună cu și -au însușit din împrumut suma de 328.000 euro. și ulterior, au contractat un nou împrumut, în sumă de 110.000 euro, de la același om de afaceri.
Prin utilizarea acelorași manopere de inducere în eroare ca și în cazul și, în perioada 13.06.2006 - 22.01.2008, împreună cu și, inculpatul a încheiat, în numele MENT RL. 56 de contracte lucrări în antrepriză și promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare, cu părți vătămate de la care a încasat avansuri în sumă totală de 1.471.885,56 euro, folosind o intensă campanie publicitară de promovare a ofertei MENT cu privire la construirea unui bloc de locuințe în-.
De asemenea, unele apartamente au fost vândute de mai multe ori, locurile de parcare supraterane, pentru care s-au încasat avansuri nu figurau în autorizația de construire, deși MENT a obținut autorizația de construire nr. 2247/21.08.2007 pentru edificarea unui bloc de locuințe cu regim de înălțime, cu opt apartamente dispuse câte patru apartamente pe două scări, au fost vândut părților vătămate un număr mai mare, de 56 de apartamente.
Ca și în cazul achiziționării terenului din-, pentru achitarea ultimei tranșe din prețul de cumpărare a terenului în cauză, a fost contractat un împrumut (în baza unor acte autentificate, prin care s-a instituit și dreptul de ipotecă asupra imobilului în favoarea împrumutătorului) de 706.800 euro, inculpatul împreună cu însușindu-și o parte din sumă.
Săvârșirea de către inculpații și, precum și de învinuitul a infracțiunilor reținute ca învinuire în sarcina acestora, rezultă din probele administrate: declarații părți vătămate, declarații martori, raport de constatare întocmit în cauză de specialistul desemnat din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, înscrisuri puse la dispoziție de Oficiul Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș privind societățile C, MENT, și, declarații depuse la Oficiul Registrul Comerțului T și autentificate la notar, de către învinuitul, înscrisuri puse la dispoziție de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară T (extrase de carte funciară, caiete de sarcini, încheieri, cereri de înscriere), înscrisuri emise de Primăria T - Direcția Urbanism (adeverințe, autorizații de construire, autorizații de desființare, certificate de urbanism, memorii justificative în arhitectură etc.), înscrisuri emise de Primăria comunei, județul T, serviciul de impozite și taxe locale, înscrisuri reprezentând contracte de vânzare-cumpărare și de garanții imobiliare privind achiziționarea terenurilor din -,- și- din municipiul T, contract de împrumut cu garanție imobiliară dintre și, contract de garanție imobiliară dintre și MENT, documente financiar-contabile ridicate de către T și Garda Financiară T de la și MENT (balanțe de verificare, bilanțuri contabile, registru de casă, jurnal pentru vânzări și cumpărări, facturi, chitanțe, etc.), note de constatare și alte verificări efectuate de organele financiare și fiscale locale ale județului T, promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare și contracte pentru execuția lucrărilor în antrepriză încheiate de, și MENT cu părțile vătămate în cauză, împreună cu facturile și chitanțele aferente care atestă achiziționarea unor apartamente în T și plata acestor imobile precum și actele adiționale la aceste contracte, documente ridicate de la lichidatorul judiciar T al, documente ridicate de la societate civilă profesională de executori judecătorești, documente ridicate de la lichidatorii judiciari MANAGEMENT și EXPERT A, documente ridicate de la diverse bănci ( BANK, BANCA ROMÂNEASCĂ, ROMÂNIA, BANK ROMÂNIA, BANK, BANCA TRANSILVANIA etc.) privind rulajul conturilor ale, MENT, înscrisuri (contracte de prestări servicii, schițe, proiecte de arhitectură, planuri de situație și de amplasament, planul urbanistic general, planul urbanistic zonal, planul urbanistic de detaliu etc.) puse la dispoziție de STUDIO 3 D și STATIC 5 T, documente puse la dispoziție de Inspectoratul de Stat în Construcții (cereri, autorizații de desființare, autorizații de construire, procese-verbale de control, procese-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, procese-verbale de control al calității lucrărilor în faze determinante, procese-verbale de recepție la terminarea lucrărilor) declarațiile învinuitului.
Consideră că judecarea inculpatului în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura infracțiunii, urmările produse, prejudiciul cauzat și atitudinea inculpatului, care nu recunoaște faptele.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat susține că arestarea sa nu este legală întrucât minuta din dosarul privind propunerea de arestare și dispozitivul încheierii nu coincid. Consideră că nu sunt probe împotriva sa, iar prin efectuarea raportului de constatare, care este un act bilateral, i s-a încălcat dreptul la apărare. Consideră că numitul nu a fost arestat întrucât a colaborat cu organele de anchetă și solicită a se efectua o expertiză contabilă în cauză pentru a se stabili cuantumul prejudiciului. Solicită să fie judecat în stare de libertate întrucât beneficiază de prezumția de nevinovăție, s-a prezentat singur la parchet, nu s-a sustras cercetărilor, a încercat să apere interesele clienților prin declanșarea procedurii insolenței, iar starea de recidivă nu are legătură cu condițiile de înființare a societății comerciale întrucât nu el a completat formularul. Cu privire la autorizația de construire, arată că pentru cei care construiesc imobile, la obiectul de activitate se menționează "promovare și dezvoltare imobiliară" nicidecum construcție imobile.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din Camera de consiliu de la 30.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, iar în baza art.155 și urm. pr. pen. s-a prelungit măsura arestării preventive a inculpaților (fost ) și, pe o durată de 30 zile.
În motivarea încheierii se arată că osarul nr. 29/P/2009 al Secției de combatere a corupției are ca obiect plângerile formulate în perioada 2006 - 2008, de către peste 100 părți vătămate care au sesizat, în esență, că au fost induse în eroare cu prilejul încheierii și derulării unor contracte încheiate cu reprezentanții firmelor, și MENT, pentru construirea unor apartamente în ansambluri rezidențiale situate în municipiul T, zona Parcul,- și în-.
Cauza a fost înregistrată inițial sub numărul 5987/P/2005 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara.
În data de 20.03.2007, cauza a fost preluată spre instrumentare de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș unde dosarul a primit nr. 156/P/2007, iar la data de 27.08.2008, cauza a fost declinată la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, unde a fost înregistrată sub nr. 69/P/2008.
Prin ordonanța din 12.01.2009, această unitate de parchet a dispus, în temeiul art. 249 rap. la art. 10 lit. b pr. pen. și art. 228 rap. la art. 10 lit. b și d pr. pen. scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5. pen. cu aplic. art. 41 alin. 2. pen. șineînceperea urmăririi penalefață de, și, pentru aceeași infracțiune, precum și față de, și pentru infracțiunea prev. de art. 254 alin. 2. pen. rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 și, respectiv, pentru infracțiunea prev. de art. 255. pen. rap. la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000.
Prin aceeași ordonanță s-a mai dispusdisjungerea cauzei și declinareacompetențeide soluționare a acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, pentru efectuarea cercetărilor față de, și sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 4, art. 5, art. 6 și art. 9 lit. a, b, c, f din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2. pen. art. 215 alin. 1, 2, 3, 5. pen. cu aplic. art. 41 alin. 2. pen. art. 215 alin. 4. pen. art. 292. pen. art. 8 din Legea nr. 241/2005 și art. 272 din Legea nr. 31/1990.
Ulterior, prin ordonanța nr. 69/II-2/2009 din 10.02.2009, procurorul șef al Secției de combatere a corupției a dispus, în temeiul art. 278. pr. pen. admiterea plângerii formulate de, infirmarea ordonanței emise la 12.01.2009 de către Serviciul Teritorial Timișoara și reluarea urmăririi penale în cauză de către Secția de combatere a corupției unde, la aceeași dată, s-a înregistrat dosarul nr. 29/P/2009.
După reluarea urmăririi penale, în legătură cu activitatea infracțională desfășurată de asociații și administratorii C, C și MENT, au fost formulate alte 81 plângeri penale, care au fost conexate la prezentul dosar.
Pe întreg parcursul desfășurării urmăririi penale în acest dosar, reprezentanții și MENT au refuzat, în mod constant, să pună la dispoziția organelor de control fiscal, organelor de poliție și procurorilor evidențele contabile ale celor două societăți, astfel că nici până în prezent situațiile financiar contabile nu au putut fi obținute.
Drept urmare, după reluarea urmăririi penale în dosarul nr. 29/P/2009, în vederea clarificării modului de utilizare de către cele trei societăți anterior menționate a sumelor de bani încasate în temeiul contractelor având ca obiect construirea unor blocuri de locuințe în T, zona Parcul,- și-, au fost solicitate relații și înscrisuri de la instituții bancare la care inculpații, și învinuitul au avut deschise conturi bancare, de la societățile comerciale cu care, și MENT au derulat relații comerciale în perioada de referință, de la organele fiscale locale și centrale, de la lichidatorii judiciari desemnați în cadrul procedurilor de insolvență declanșate față de aceleași trei societăți comerciale, de la Primăria T, de la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară T, precum și de la birourile notariale la care au fost autentificate înscrisuri referitoare la obiectul acestei cauze.
De asemenea, au fost audiate părțile vătămate care au formulat plângeri în acest dosar și au fost ridicate de la acestea înscrisuri doveditoare (facturi, contracte, chitanțe etc.) sub aspectul raporturilor contractuale la care se refereau în sesizări, fiind totodată audiați martori, pentru clarificarea împrejurărilor în care societățile comerciale vizate și-au desfășurat activitatea privitoare la construirea apartamentelor ce au făcut obiectul unor contracte de vânzare-cumpărare.
În baza materialului rezultat în urma efectuării acestor demersuri judiciare, specialistul desemnat din cadrul Direcției Naționale Anticorupție a întocmit, la data de 22.09.2009, raportul de constatare prin care a formulat răspunsuri la următoarele obiective:
- stabilirea sumelor totale de bani încasate în scopul construirii unor apartamente situate în ansambluri rezidențiale ce urmau să fie edificate în T, Parcul - -,- și-, de către reprezentanții, și MENT, cu evidențierea distinctă a sumelor pe fiecare dintre aceste societăți;
- stabilirea pe baza documentelor financiar contabile aflate la dosarul cauzei, a modului de înregistrare a sumelor de bani la care s-a făcut referire mai sus, în evidențele contabile ale fiecăreia dintre cele trei societăți;
- stabilirea, în temeiul înscrisurilor financiar contabile aflate la dosar, a modului de utilizare a respectivelor sume de bani și dacă acesta a corespuns obiectului contractelor încheiate cu părțile vătămate.
Ca urmare a concluziilor formulate în raportul de constatare și a probatoriului administrat în cauză, prin ordonanța din 30.09.2009, ora 1400, s-a dispus în temeiul art. 228 alin. 1. pr. pen. începerea urmăririi penale față de, sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave și a unei infracțiuni de fals în declarații, în formă continuată prev. de art. 215 alin. 2, 3 și 5 cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. b pen. (48 acte materiale), art. 215 alin. 2, 3 și 5 cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. b pen. (56 acte materiale) și art. 292 cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. b pen. (4 acte materiale), toate cu aplic. art. 33 lit. a pen.
S-a reținut că, în perioada 31.05.2005 - 15.12.2007, învinuiții și, în calitate de asociați la (fostă ), cel din urmă fiind și administrator al aceleiași societăți comerciale, au indus și menținut în eroare 48 de părți vătămate cu prilejul încheierii și, respectiv, executării a 48 contracte având ca obiect construcția și vânzarea unor apartamente în T,-. Ca urmare a actelor materiale exercitate, învinuiții și au cauzat părților vătămate un prejudiciu de 4.634.709,44 lei (RON) - echivalentul a 1.359.149,47 euro - reprezentând sumele de bani încasate de susnumiți cu titlu de plată integrală sau avans din prețul de vânzare-cumpărare a locuințelor contractate, pentru opt dintre contractele încheiate în perioada 11.04.2007-15.12.2007, fiind reținută și participația penală, în forma coautoratului, a numitului la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 2, 3 și 5 cu aplic. art. 41 alin. 2. pen.
Totodată, s-a avut în vedere că, în perioada 13.06.2006-22.01.2008, învinuiții și, în calitate de asociați la MENT, cel din urmă fiind și administrator al aceleiași societăți comerciale, au indus și menținut în eroare 56 de părți vătămate cu prilejul încheierii și, respectiv, executării a 56 contracte având ca obiect construirea și vânzarea unor apartamente în T,- (în prezent G-ral ). Ca urmare a actelor materiale exercitate, învinuiții și au cauzat părților vătămate un prejudiciu de 4.870.958,03 lei (RON) - echivalentul a 1.471.885,56 euro - reprezentând sumele de bani încasate de susnumiți cu titlu de plată integrală sau avans din prețul de vânzare-cumpărare a locuințelor contractate, pentru 39 dintre contractele încheiate în perioada 02.11.2006-22.01.2008, fiind reținută și participația penală, în forma coautoratului, a numitului la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 2, 3 și 5 cu aplic. art. 41 alin. 2. pen.
De asemenea, s-a reținut că, în datele de 07.03.2005, 23.06.3005 și 20.10.2005, învinuitul, în vederea dobândirii calității de asociat la, MENT și C, a declarat necorespunzător adevărului, în cuprinsul înscrisurilor autentificate sub nr. 562/07.03.2005, nr. 565/07.03.2005, nr. 1527/23.06.2005 și nr. 2585/20.10.2005, că nu are antecedente penale și că nu a fost condamnat pentru săvârșirea vreunei infracțiuni, aceste înscrisuri fiind folosite ulterior de către susnumit la.C, în scopul anterior menționat, deși susnumitul a fost condamnat definitiv prin sentințele penale nr. 58 din 01.02.2000 a Tribunalului Cluj și nr. 61 din 17.01.2002 a Judecătoriei Cluj -
Deliberând asupra propunerii parchetului, tribunalul reține următoarele:
Criticile aduse de inculpatul cu privire la legalitatea mandatului de arestare preventivă (respectiv încălcarea dreptului la apărare la momentul soluționării propunerii parchetului de arestare preventivă a inculpatului) nu fac obiectul prezentei cereri, ele fiind discutate și soluționate cu autoritate de lucru judecat cu ocazia judecării recursului declarat împotriva încheierii de ședință prin care s-a admis propunerea parchetului de arestare preventivă a inculpatului.
În cauză persistă motivele plauzibile de a crede că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, fiind îndeplinită această condițiesine qua nona conformității lipsirii de libertate cu dispozițiile art.5 din CEDO. Mai mult, perioada de timp trecută de la emiterea mandatului de arestare preventivă (23 de zile) nu justifică înlăturarea acestui criteriu ca insuficient în analiza necesității prelungirii duratei acestei măsuri dispusă față de ambii inculpați.
temeinice completate cu probe - instanța enumerând declarații ale părților vătămate, declarații martori, raport de constatare întocmit în cauză de specialistul desemnat din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, înscrisuri puse la dispoziție de Oficiul Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș privind societățile, MENT, și - volumele nr. 2 și nr. 3, declarații autentificate la notar și depuse la Oficiul Registrul Comerțului T de către, înscrisuri puse la dispoziție de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară T, înscrisuri emise de Primăria T - Direcția Urbanism (adeverințe, autorizații de construire, autorizații de desființare, certificate de urbanism, memorii justificative în arhitectură etc.), înscrisuri emise de Primăria comunei, județul T, serviciul de impozite și taxe locale, înscrisuri reprezentând contracte de vânzare-cumpărare și de garanții imobiliare privind achiziționarea terenurilor din -,- și- din municipiul T, contract de împrumut cu garanție imobiliară dintre și, contract de garanție imobiliară dintre și MENT, documente financiar-contabile ridicate de către T și Garda Financiară T de la și MENT (balanțe de verificare, bilanțuri contabile, registru de casă, jurnal pentru vânzări și cumpărări, facturi, chitanțe, etc.), note de constatare și alte verificări efectuate de organele financiare și fiscale locale ale județului T - volumul nr.3, promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare și contracte pentru execuția lucrărilor în antrepriză încheiate de, și MENT cu părțile vătămate în cauză, împreună cu facturile și chitanțele aferente care atestă achiziționarea unor apartamente în T și plata acestor imobile, precum și actele adiționale la aceste contracte, documente ridicate de la lichidatorul judiciar T al, documente ridicate de la societatea civilă profesională de executori judecătorești, documente ridicate de la lichidatorii judiciari MANAGEMENT și EXPERT A, documente ridicate de la diverse bănci ( BANK, BANCA ROMÂNEASCĂ, ROMÂNIA, BANK ROMÂNIA, BANK, BANCA TRANSILVANIA etc.) privind rulajul conturilor ale, MENT, precum și ale inculpaților și și ale învinuitului și a altor persoane fizice care și-au desfășurat activitatea în cadrul acestor societăți comerciale, documente (facturi, chitanțe etc.) ridicate de la T, documente (facturi, chitanțe, bilete de avion, contracte de comercializare a pachetelor de servicii turistice, adrese de prelungiri rezervări etc.) ridicate de la INTERNAȚIONAL, înscrisuri (contracte de prestări servicii, schițe, proiecte de arhitectură, planuri de situație și de amplasament, planul urbanistic general, planul urbanistic zonal, planul urbanistic de detaliu etc.) puse la dispoziție de STUDIO 3 D și STATIC 5 T, documente puse la dispoziție de Inspectoratul de Stat în Construcții (cereri, autorizații de desființare, autorizații de construire, procese-verbale de control, procese-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, procese-verbale de control al calității lucrărilor în faze determinante, procese-verbale de recepție la terminarea lucrărilor etc.), înscrisuri ridicate de la GENERAL BETON ROMÂNIA (facturi fiscale, avize de însoțire a mărfurilor, fișe analitice partener), înscrisuri aparținând mai multor societăți de leasing ( LEASING, LEASING, LEASING, C LEASING ) cu care inculpații și aveau încheiate contracte pentru achiziționarea unor autovehicule, declarațiile învinuitului - au fost considerate suficiente pentru a justifica o prelungire a duratei măsurii arestării preventive, neexistând impunerea ca autoritatea care dispune sau prelungește arestarea să aibă ansamblul de probe pentru a formula o acuzare completă pe timpul executării măsurii.
Instanța a constatat că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile de care este acuzat inculpatul sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar în ceea ce privește condiția cumulativă cerută de art.148 lit.f pr. pen (referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică) și aceasta există, apărarea ordinii publice - determinată de săvârșirea unor fapte deosebit de grave - impunându-se în continuare; faptele au provocat la momentul comiterii o tulburare a ordinii de drept, care nu s-a risipit ca urmare a trecerii timpului scurs de la data arestării (07.10.2009) până la data formulării de către parchet a prezentei sesizări.
De asemenea, a reținut că riscul de influențare a martorilor nu s-a atenuat încă, susținerile inculpatului în sensul că ar fi putut influența martorii până la acest moment neputând fi reținute, în condițiile în care pentru inculpat s-a dispus la începutul acestui an neînceperea urmăririi penale, soluție infirmată ulterior.
Dacă pericolul pe care l-ar prezenta pentru societate lăsarea în libertate a inculpatului nu se presupune generic, ci trebuie dovedit, tot atât de evident este că nu se poate susține că nu există acest pericol pentru ordinea publică atunci când inculpatul este recidivist postexecutoriu și a produs prin faptele sale o încălcare a regulilor de conviețuire socială ocrotite prin art. 1. pr. pen. printre care figurează persoana, drepturile și libertățile ei ca urmare a reacției declanșate de faptele comise.
Noțiunea de pericol pentru ordinea publică nu trebuie înțeleasă doar ca o primejdie concretă și imediată, constând în posibilitatea comiterii unor fapte penale grave, ci ea semnifică și o stare de neliniște, un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, generată de rezonanța socială negativă a faptului că inculpatul, asupra căruia planează acuzația comiterii unor infracțiuni cauzatoare de prejudicii mari, este cercetat în stare de libertate.
Numărul mare al părților vătămate, perioada mare de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, în mod repetat, sumele mari de bani vehiculate și presupus obținute din comiterea faptelor, atingerea adusă și cea care poate fi adusă în continuare ordinii comerciale și circuitului civil, spațiul larg de desfășurare a activităților ilicite, necesitatea prevenirii riscului ca inculpatul să se sustragă cercetării penale - îngreunând astfel desfășurarea procesului penal - sunt tot atâtea criterii de apreciere în concret a gradului de pericol social pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților.
Pe de altă parte, tribunalul a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, atitudinea sa față de faptele comise și de urmări, reținând că din conduita acestuia nu rezultă că ar manifesta, măcar în acest moment procesual, o atitudine de acceptare a faptului că a încălcat prevederile legale.
Cum pericolul pentru ordinea publică reprezintă o apreciere asupra comportamentului viitor al inculpatului și față de toate cele expuse, pronosticul judecătorului asupra comportamentului viitor al inculpatului este că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Având în vedere complexitatea cauzei, actele ce urmează a fi efectuate pentru completarea și definitivarea în bune condiții a urmăririi penale, astfel cum au fost evidențiate în referatul parchetului, și anume:completarea probatoriului necesar în raport cu noile învinuiri reținute în sarcina inculpaților și a învinuitului, prin ordonanța de extindere din 21.10.2009; verificarea realității faptice a relațiilor comerciale evidențiate în raportul de constatare ca fiind derulate de către firmele cu alți agenți economici; audierea și a altor părți vătămate care au depus plângeri și nu au putut fi audiate până în prezent, deoarece nu s-au prezentat în urma procedurilor de citare derulate anterior; administrarea actelor de urmărire penală necesare clarificării circumstanțelor de fapt referitoare la săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, fals intelectual în contabilitate și emiterea unei file cec fără drept și fără a exista provizia sau acoperirea necesară;obținerea relațiilor solicitate de la, referitoare la SRL; confruntări între unii dintre martorii audiați și părțile vătămate; prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului,tribunalul a constatat că este necesară în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că arestarea sa nu a fost dispusă în concordanță cu dispozițiile legale, deoarece cu ocazia luării măsurii preventive nu a putut studia dosarul și nu a beneficiat de apărare și că minuta din dosarul privind propunerea de arestare și dispozitivul încheierii nu coincid.
Sub aspectul netemeiniciei, inculpatul susține că este nevinovat, că prezenta cauză se datorează imposibilității executării obligațiilor contractuale datorată unor împrejurări exterioare voinței sale, respectiv suspendarea autorizației de construcție, devalorizarea sumelor de bani primite de la părțile vătămate, insuficiența fondurilor pentru continuarea construcțiilor, ceea ce i-a determinat pe el și pe asociatul său să declanșeze procedura insolvenței, tocmai pentru a proteja clienții și face posibilă restituirea sumelor plătite de aceștia. Inculpatul mai arată că aceleași fapte au fost cercetate pe o perioadă lungă de timp, finalizându-se printr-o ordonanță de neîncepere a urmăririi penale pentru ca ulterior, în urma efectuării unui raport de constatare tehnico-științifică de către specialiști din cadrul, să se dispună începerea urmăririi în ceea ce-l privește și apoi arestarea.
Cu ocazia soluționării recursului, la primul termen de judecată, recurentul a solicitat amânarea cauzei pentru lipsa celui de-al doilea apărător ales și pentru a studia dosarul. Curtea a încuviințat cererea și a dispus amânarea, încuviințând termen de grefă la arhiva instanței însă, din motive ce urmează a fi stabilite de Administrația Națională a Penitenciarelor, inculpatul nu a fost prezentat pentru studiul dosarului.
La următorul termen de judecată, apărătorul ales (ce a fost prezent la termenul anterior) a depus la dosar o cerere prin care învederează imposibilitatea sa de prezentare, susținând că asistența juridică urmează să fie asigurată de avocatul sau, în cazul în care acesta nu se poate prezenta, de un apărător din oficiu.
Față de lipsa nejustificată a apărătorului ales, recurentul a fost asistat de apărătorul din oficiu, iar instanța a dat posibilitatea recurentului să ia cunoștință de actele relevante ale dosarului. De altfel, cu ocazia audierii, dar și cu ocazia dezbaterilor, s-a constatat că recurentul inculpat cunoaște actele și lucrările dosarului de urmărire penală.
Examinând cauza în temeiul art.1403cu referire la art.3856alin.3 pr. pen. Curtea apreciază că recursul este nefundat, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.155 pr. pen. pentru prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea din 7.10.2009 emisă de Tribunalul București - Secția I penală, în temeiul art.148 lit.f pr. pen. fiind cercetat pentru săvârșirea a două infracțiuni de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave și a unei infracțiuni de fals în declarații, prev. de art.215 alin.2, 3 și 5 cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.b Cod penal, art.215 alin.2, 3 și 5 cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.b Cod penal și art.292 cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.b Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Se reține în sarcina acestuia că în perioada 31 mai 2005 - 15 decembrie 2007, împreună cu, în calitate de asociați la SRL, au indus și menținut în eroare mai multe părți vătămate, cu prilejul încheierii și, respectiv, executării a 48 contracte având ca obiect construcția și vânzarea unor apartamente din T,-, pe terenurile intabulate în cărțile funciare nr.- și 10708, cauzând părților vătămate un prejudiciu în valoare de 4.634.709,44 lei - echivalentul a 1.359.149,47 euro reprezentând sume de bani încasate cu titlu de plată integrală sau avans din prețul de vânzare-cumpărare a locuințelor contractate.
De asemenea, se reține că împreună cu și, în calitate de asociați la ment SRL, în perioada 13.06.2006-22.01.2008, a mai indus în eroare alte părți vătămate, cu prilejul încheierii și, respectiv, executării a 56 contracte având ca obiect construirea și vânzarea unor apartamente în T,-, pe terenul intabulat în cartea funciară nr.4989, cauzând părților vătămate un prejudiciu de 4.870.958,03 lei - echivalentul a 1.471.885,56 euro.
Se mai reține că, în datele de 07.03.2005, 23.06.3005 și 20.10.2005, învinuitul, în vederea dobândirii calității de asociat la, MENT și C, a declarat necorespunzător adevărului, în cuprinsul înscrisurilor autentificate sub nr. 562/07.03.2005, nr. 565/07.03.2005, nr. 1527/23.06.2005 și nr. 2585/20.10.2005, că nu are antecedente penale și că nu a fost condamnat pentru săvârșirea vreunei infracțiuni, aceste înscrisuri fiind folosite ulterior de către susnumit la.C, în scopul anterior menționat, deși susnumitul a fost condamnat definitiv prin sentințele penale nr. 58 din 01.02.2000 a Tribunalului Cluj și nr. 61 din 17.01.2002 a Judecătoriei Cluj -
În acord cu judecătorul care a soluționat propunerea de prelungire a arestării preventive, instanța de recurs constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 raportat la art.681pr. pen.
Chiar făcând abstracție de raportul de constatare tehnico-științifică contestat de inculpat, se constată că în cauză există indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat a faptelor pentru care este cercetat, indicii ce rezultă din declarațiile părților vătămate coroborate cu declarațiile inculpatului, cu înscrisurile emise de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, de Oficiul Registrului Comerțului, de Primăria T - Direcția de Urbanism, cu copiile contractelor întocmite de părțile vătămate cu firmele la care inculpatul era asociat, cu actele de vânzare-cumpărare a terenurilor pe care trebuiau edificate construcțiile, cu contractul de împrumut cu garanție imobiliară, cu actele de control financiar, cu documentele bancare, cu documentele puse la dispoziție de societățile de leasing, de Agenția de turism și de societatea furnizoare de materiale de construcții.
Aceste mijloace de probă conturează presupunerea rezonabilă că inculpatul a acționat chiar de la început cu intenția de inducere în eroare a părților vătămate, intenție evidențiată în special de următoarele aspecte:
Până în data de 20.09.2005, SC SRL și SC SRL nu aveau în obiectul de activitate construcția de apartamente, însă inculpatul a încheiat contracte de antrepriză începând cu data de 31.05.2005.
contracte de antrepriză și promisiuni de vânzare-cumpărare au fost întocmite înainte ca societățile comerciale să fie proprietarele terenurilor pe care urmau să se ridice construcțiile (la acea dată existând pentru unul din terenuri numai o promisiune de vânzare-cumpărare).
Terenul din- și construcția în curs de edificare au ieșit din patrimoniul SC SRL ca urmare a încheierii unui contract de împrumut cu garanție imobiliară, nejustificat în raport de situația financiară a firmei și fără ca banii împrumutați să fie utilizați, în totalitate, pentru interesele firmei.
Unele contracte de antrepriză și promisiuni de vânzare a locuințelor au fost încheiate fără ca firma să posede autorizație de construcție.
După ce inculpatul împreună cu asociatul său au încheiat contractele de antrepriză pentru construcția din str. D în numele SC SRL, în ciuda neîndeplinirii obligațiilor contractuale pentru acest obiectiv, a continuat să încheie asemenea contracte pentru o altă locație, respectiv cea din-, după schimbarea denumii firmei în SC ment SRL.
Unele locuințe au fost vândute de mai multe ori, unele spații locative vândute nici nu figurau în proiect, pentru locurile de parcare vândute unora din părțile vătămate nu exista autorizație de construcție.
Multe din materialele de construcție achiziționate din banii încasați de la părțile vătămate nu au fost utilizate pentru edificarea construcțiilor, în vederea executării contractelor de antrepriză.
Inculpatul a ridicat din conturile societăților comerciale sume importante de bani provenite din sumele achitate de părțile vătămate, pe care le-a folosit în interes personal sau în alte scopuri, fără legătură cu obiectul contractelor de antrepriză.
Este adevărat că în cauză s-au efectuat cercetări pe o perioadă de circa 4 ani pentru cea mai mare parte din faptele pentru care inculpatul este în prezent învinuit, iar prin Ordonanța din 12.01.2009 dată de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, raportat la actele inculpatului în legătură cu activitatea SRL, precum și pentru infracțiunea prev. de art.255 raportat la art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000, însă prin aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii mai multor infracțiuni prevăzute de Legea nr.241/2005 privind evaziunea fiscală, dar și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune cu privire la faptele comise în legătură cu activitatea SRL și ment Grup SRL și sub aspectul infracțiunii de fals în declarații, referitor la fapta inculpatului de a declara în mod neadevărat în fața notarului că nu are antecedente penale și de a folosi înscrisurile autentificate la Oficiul Registrului Comerțului în scopul de a dobândi calitatea de asociat al celor trei societăți comerciale, considerându-se că există indicii privind comiterea tuturor acestor infracțiuni.
Urmare a contestării soluției de neîncepere a urmăririi penale de către una din părțile vătămate, procurorul ierarhic superior a infirmat soluția și a dispus continuarea cercetărilor, așa încât, pe lângă materialul probator existent la momentul la care s-a emis ordonanța mai sus menționată, au fost administrate alte probe, constând în audierea învinuitului, atașarea a numeroase înscrisuri referitor la activitatea celor trei societăți comerciale și rulajul fondurilor, fiind efectuat și un raport de constatare tehnico-științifică, probe suplimentare care, așa cum s-a reținut, au conturat intenția infracțională a inculpatului, determinând inculparea sa și formularea propunerii de arestare preventivă de către parchet.
Pe cale de consecință, arestarea inculpatului nu s-a dispus pe baza aceluiași material probator ca cel avut în vedere la momentul neînceperii urmăririi penale, situația fiind diferită, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 raportat la art.681pr. pen.
În ceea ce privește raportul de constatare tehnico-științifică, trebuie precizat că efectuarea acestuia a fost necesară și datorită faptului că inculpatul, în calitate de asociat al societăților comerciale, nu a pus la dispoziția organelor de anchetă toate actele contabile, pentru justa soluționare a cauzei fiind necesară clarificarea mai multor aspecte referitoare la sumele de bani încasate de la părțile vătămate, modalitatea în care au fost folosite, precum și verificarea modalității în care au fost consemnate în evidențele contabile.
Pe baza actelor existente la dosar și, așa cum s-a arătat, în lipsa actelor contabile ale societăților comerciale, prin respectivul raport de constatare s-a stabilit că deși au fost încasate sume considerabile de la părțile vătămate, suficiente pentru edificarea construcțiilor, respectivele sume nu au fost utilizate în scopul pentru care au fost plătite, rezultând că inculpatul împreună cu ceilalți asociați nu au acționat cu intenția de a respecta contractele de antrepriză.
Concluziile raportului de constatare sunt susținute și completate de celelalte probe administrate în cauză, respectiv înscrisuri, declarațiile părților vătămate și declarații de martori, motiv pentru care poate fi avut în vedere la evaluarea existenței indiciilor referitoare la comiterea faptelor, existând posibilitatea - încă din cursul urmăririi penale - ca apărările inculpatului să fie verificate prin efectuarea unei expertize contabile.
În cauză sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 lit.f pr. pen.
Pericolul pentru ordinea publică este pus în evidență nu numai de amploarea infracțiunilor - determinată de numărul foarte mare al părților vătămate, cuantumul deosebit de ridicat al presupusului prejudiciu, caracterul repetat al acțiunilor ilicite, de diversitatea acestora, de durata îndelungată de timp în care au fost comise - ci și de datele ce-l caracterizează pe inculpatul: acesta este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat anterior prin două hotărâri rămase definitive pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență și de înșelăciune; pentru a dobândi calitatea de asociat a declarat în mod fals de patru ori în fața notarului public că nu are antecedente penale și a folosit declarațiile false autentificate la Oficiul Registrului Comerțului; în calitate de asociat al societăților comerciale, a refuzat să pună la dispoziție toate documentele contabile, atât la solicitarea organelor de anchetă, cât și anterior, la cererea organelor de control financiar. În plus, chiar și după ce firmele au intrat în procedura de insolvență, deși numeroase părți vătămate formulaseră plângere și ancheta penală era în curs de desfășurare, inculpatul a înființat o nouă societate comercială, continuând încheierea contractelor de antrepriză în aceleași condiții, dar pentru o altă locație, situată în
Toate aceste aspecte conturează o periculozitate sporită a inculpatului și evidențiază necesitatea menținerii stării de arest pentru buna desfășurare a procesului penal.
Nu se poate susține că perioada de timp ce a trecut de la comiterea faptelor a atenuat acest pericol, întrucât consecințele faptelor de natură penală se produc și în prezent, prin prejudicierea părților vătămate, iar atitudinea inculpatului în ce privește refuzul punerii la dispoziție a actelor contabile și oferirea unei explicații neplauzibile, este actuală.
Tot în ceea ce privește condiția prevăzută de art.148 lit.f teza a II-a pr. pen. trebuie precizat că faptele inculpatului au și în prezent un impact social negativ în cadrul comunității locale unde au fost comise faptele, așa încât menținerea arestării este justificată și pe considerente ce țin de reacția societății față de lăsarea în libertate a unei persoane cu privire la care există o presupunere rezonabilă că a comis fapte de o gravitate deosebită, constând în principal în înșelarea unui număr mare de persoane cu privire la construirea de locuințe, prin crearea unui prejudiciu considerabil.
Mai trebuie precizat că urmărirea penală se desfășoară într-un ritm corespunzător în raport de complexitatea cauzei, iar actele expuse în propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive apar ca necesare pentru justa soluționare a cauzei.
Se constată așadar, că temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului subzistă și impun în continuarea privarea sa de libertate, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art.139 alin.1 și 2. pr. pen. pentru a se putea dispune revocarea sau înlocuirea acestei măsuri.
În ceea ce privește criticile referitoare la legalitatea luării măsurii arestării preventive, Curtea constată că acestea vizează aspecte procedurale ce puteau fi invocate numai pe calea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii de luare a măsurii preventive, nemaiputând fi analizate în acest moment, când instanța de recurs este investită numai cu verificarea legalității și temeiniciei încheierii de prelungire a măsurii arestării preventive. În conformitate cu dispozițiile legale ce reglementează luarea și menținerea unei asemenea măsuri, legalitatea sa poate fi analizată oricând, însă numai în ceea ce privește temeiurile ce au stat la baza luării măsurii, astfel cum sunt prevăzute de art. 148 cu referire la art. 143. pr. pen (temeinicia acuzației și incidența cazurilor ce justifică arestarea), nu și cu privire la aspectele de procedură.
Față de cele reținute, constatând că încheierea recurată este legală și temeinică, conform art.38515pct.1 lit.b pr. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În temeiul art.192 alin.3 pr. pen. va obliga recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu în sumă de 100 lei va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 30.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. /2 ex.
Președinte:Cristina RotaruJudecători:Cristina Rotaru, Luciana Mera, Viorica Costiniu
