Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 25/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 25
Ședința publică de la 17 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Ene
JUDECĂTOR 2: Ioana Vorniceasa președinte secție
GREFIER - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU - a fost lefal reprezentat de - procuror
La ordine a venit spre soluționare apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 213 din 4 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul, în stare de arest, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind partea vătămată, pentru care a răspuns cu delegați av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Avocat, pentru partea vătămată, arată că în cauză nu au fost introduși toți moștenitorii. Depune la dosar o copie de pe sesizarea privind deschiderea procedurii succesorale și precizează că nu îi reprezintă și pe moștenitori.
Avocat, pentru inculpat, arată că nu este de acord cu înscrisul depus la dosar față de faptul că d-na avocat nu-i reprezintă și pe moștenitori.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru inculpat, solicită admiterea apelului, casarea sentinței penale nr. 213/4.12.2008, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond să se rețină circumstanța atenuantă a provocării prev.de art. 73 lit.b Cod penal, apreciind că rațiunea pentru care instanța de fond nu a reținut această circumstanță este total greșită, considerând că acuzațiile de furt ale victimei erau cunoscute de mult timp de către inculpat, astfel încât acesta nu se afla sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții cauzate de afirmațiile victimei. Ori din declarația martorului reiese că în seara de 21 mai 2008, atât inculpatul cât și victima, ambii aflați în stare de ebrietate, au intrat și au ieșit în repetate rânduri din bar; că victima îl amenința cu un briceag pe inculpat acuzându-l că i-a furat diverse bunuri. Aceste acuzații, făcute pe nedrept de victimă și într-un loc public au fost de natură a crea o puternică stare de tulburare și emoție.
Mai mult, instanța de fond motivează că declarația martorului referitoare la faptul că l-ar fi observat pe ieșind din local cu un briceag în mână și amenințând că merge să-l caute pe inculpat să-l omoare nu poate fi reținută întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, însă aceasta este o probă de sine stătătoare și nu este combătută de nicio altă probă.
În ceea ce privește latura civilă, având în vedere că partea vătămată a declarat în instanță că nu se constituie parte civilă, arată că se opune pretențiilor formulate de aceasta în apel. De asemenea solicită a se respinge și cererea de intervenție în nume propriu, în primul rând ca inadmisibilă și în al doilea rând ca tardivă.
Avocat arată că partea vătămată este o persoană în vârstă și la termenul când a fost prezentă în instanță, datorită stării profunde de emoție și temere pe care i-a creat-o prezența în sala de judecată a inculpatului, a declarat că nu mai are nevoie de nimic, iar instanța a apreciat că nu se mai constituie parte civilă. Însă, în faza de urmărire penală a depus o cerere de constituire de parte civilă și instanța trebuia să ia în calcul, din oficiu, acest lucru. Mai mult nu este singurul moștenitor și așa cum, rezultă din actul depus astăzi în instanță victima avea șapte copii.
Solicită a se respinge apelul formulat de inculpat, considerând că instanța de fond i-a aplicat o pedeapsă mult prea mică în raport de gravitatea faptei și urmările produse și în nici un caz nu se poate reține scuza provocării.
Pe latură civilă, dacă instanța va admite cererea de intervenție, solicită casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea apelului, ca nefondat, în temeiul art. 379 pct.1 lit.b Cod pr.penală, apreciind că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, în cauză neputându-se reține dispozițiile art. 73 lit.b Cod penal întrucât victima nu l-a provocat pe inculpat printr-un act de violență. Mai mult, instanța de fond a dat dovadă de clemență și a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege.
Cu privire la pretențiile civile arată că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă și nici nu a formulat apel împotriva hotărârii și în atare condiții instanța nu se poate pronunța cu privire la acest aspect întrucât s-ar încălca dispozițiile prev. de art. 372 Cod pr.penală.
În temeiul art. 192 pct.2 Cod pr.penală solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul arată că își însușește concluziile puse de apărător și solicită a se avea în vedere că victima l-a lovit un cu un briceag.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.213/P din 04 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nrt-, s-a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la 07.05.1982 în mun. R, jud. N, domiciliat în sat, com., jud. N, cetățenie română, studii- l0 clase, fără ocupație, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, CNP- -, fără antecedente penale, arestat preventiv în Penitenciarul Bacău la pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare și la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe o durată de 6(șase) ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174-175 lit.i Cod penal cu aplicarea art. 74, 76 alin. 2 Cod penal.
S-a Interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin. 2 Cod penal.
În temeiul art. 350 alin. 1.C.P.P. s- menținut starea de arest a inculpatului și, în baza art. 88.Cod Penal s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 23.05.2008 până la data de 04.12.2008.
S-a luat act că partea vătămată, domiciliată în sat, com., jud. N nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 189 și art. 191.C.P.P. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1300 lei cheltuieli judiciare.
În baza art. 193 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul locuit în comuna, sat, județul N împreună cu tatăl său,. Acesta nu era căsătorit și muncea ocazional pe la diferiți cetățeni din comună. Deși făcea parte dintr-o familie numeroasă, având șapte frați, inculpatul a rămas la domiciliu numai cu un frate mai mic, de 13 ani, mama sa și ceilalți frați fiind plecați în străinătate, la muncă.
Inculpatul a absolvit 10 clase și o perioadă scurtă de timp a lucrat pe un șantier, după care a renunțat. Deși cunoștea faptul că atunci când consumă băuturi alcoolice devine violent și are un comportament agresiv, la data de 21 mai 2008, fiind și, a consumat în exces băuturi alcoolice.
După lăsarea întunericului, inculpatul s-a reîntors la domiciliu de mai multe ori și tatăl său l-a sfătuit să rămână acasă deoarece este băut, dar acesta a plecat din nou la bar și a mai consumat băuturi alcoolice.
În jurul orei 24:00, inculpatul s-a întors de la bar, a intrat în casă,dar și-a adus aminte că vecinul său, l-a acuzat mai demult că i-a furat o butelie și un motor. Știind că victima se va întoarce la domiciliu, inculpatul a așteptat circa o oră în stradă și când victima s-a apropiat de el, i-a spus să se oprească. Când victima s-a oprit, inculpatul i-a reproșat de ce îl învinuiește că i-a furat acele bunuri și l-a lovit puternic cu pumnul în zona capului. Victima, fiind mai în vârstă, a căzut la pământ.
După ce a lovit victima și a lăsat-o în stare de inconștiență, a plecat la domiciliul său și a povestit tatălui său că a avut un conflict minor cu. Tatăl inculpatului l-a sfătuit să meargă înapoi și dacă l-a lovit grav, să-l ajute să ajungă acasă. Inculpatul a ieșit în stradă, a luat victima, a dus-o până la poarta sa, s-a întors acasă și i-a spus tatălui său că victima nu mai vorbește, geme și crede că a murit. Inculpatul a sunat la "112", spunând că vecinul său a căzut. Deși ambulanța a sosit, a constatat că victima a decedat.
Inculpatul a rămas o perioadă la fața locului, după care a plecat la domiciliu, unde s-a schimbat și a părăsit domiciliul, ascunzându-se o perioadă scurtă de timp la o din comuna, județul N, unde a fost găsit de organele de poliție.
Din raportul medico-legal de necropsie nr. 154/22 mai 2008, întocmit de P N, a rezultat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio respiratorie acută, consecința unui politraumatism cu: traumatism cranio cerebral și facial ( obiectivat prin echimoze faciale, infiltrat hemoragic epicranian, hemoragie subarahnoidiană), contuzie toraco abdominală forte (obiectivată prin multiple echimoze pe fețele anterioare și laterale ale toracelului și abdomenului, fracturi costale bilaterale pe două linii, hemotorax bilateral, ruptură hepatică, hemoperitoneu, contuzie renală) contuzii ale membrelor superioare și inferioare(obiectivate prin echimoze și excoriații)iar între politraumatism și deces, s-a constatat că există legătură de cauzalitate directă și necondiționată.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea nr.15/U/24.05.2008 a Tribunalului Neamț, fiind reținut de la data de 23.05.2008. Măsura arestării preventive a fost prelungită ulterior prin încheierea nr.23//18 iunie 2008 și menținută în cursul judecății.
Audiat în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut fapta comisă, susținând că a comis-o deoarece vecinul său l-a acuzat că i-ar fi sustras mai multe bunuri și că era sub influența alcoolului.
În cursul judecății inculpatul s-a prelevat de dreptul la tăcere. În ultimul cuvânt,însă, a solicitat instanței a avea în vedere că nu a lovit victima cu un corp dur - așa cum se reține în rechizitoriu - ci cu pumnii și picioarele, fiind însă provocat de aceasta.
S-a motivat că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa prin actul de sesizare rezultat cu certitudine din probele administrate în cauză,întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art.174-175 litera "i" Cod penal.
Deoarece pe parcursul anchetei inculpatul a susținut că suferă de afecțiuni psihice, s-a dispus în cursul urmăririi penale, efectuarea unei expertize medico legale psihiatrice. Din raportul medico legal psihiatric nr. A- întocmit de Institutul Național de Medicină Legală " Minovici" B, a rezultat că "numitul prezintă diagnosticul de tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv (6030); intelect limitat. capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale; Are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat".
La individualizarea judiciară a pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului instanța de fond avut în vedere: gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptei, modalitatea și împrejurările în care a fost comisă, rezultatul produs, constând atât în moartea victimei, cât și în sentimentul de oroare indus persoanelor care au aflat de săvârșirea faptei, dar și circumstanțele personale ale inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel inculpatul,pe care nu l-a motivat în scris, fiind susținut oral în fața instanței de către apărătorul desemnat din oficiu. Acesta a criticat hotărârea pronunțată de prima instanță, pe motiv că în mod nejustificat nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art.73 litera b Cod penal. Cu privire la acest aspect, a susținut că greșit prima instanță a înlăturat declarația martorului, audiat în apărare în faza cercetării judecătorești,pe motiv că nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, deși acesta relatat clar că în seara zilei de 21 mai 2008, atât inculpatul cât și victima, ambii în stare de ebrietate, au intrat și ieșit în repetate rânduri din bar,iar victima îl amenința pe inculpat cu un briceag, în timp ce îi reproșa că i-a sustras mai multe bunuri din gospodărie.
Apărătorul a arătat că în raport de acuzațiile făcute de către victimă, într-un loc public,ocazie cu care l-a și amenințat pe inculpat,se impune ca în urma admiterii apelului, să se rețină în favoarea acestuia din urmă,starea de provocare, în raport cu care să se diminueze și pedeapsa aplicată.
Instanța de control judiciar, analizând hotărârea apelată, atât prin prisma motivelor invocate de către inculpat, cât și din oficiu, constată că aceasta este temeinică și legală.
Astfel, instanța de fond, pe baza probelor administrate în cauză,respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, cu planșă fotografică, raportul medico-legal de necropsie, cu planșă fotografică, declarațiile martorilor, și ale inculpatului, raportul medico legal de expertiză psihiatrică, reținut o situație de fapt corectă și pe baza căreia s-a stabilit vinovăția acestuia din urmă. Referitor la martorii susmenționați,aceștia, au fost audiați în cursul urmăririi penale și au relatat aspecte din care rezultă vinovăția inculpatului.
În cursul judecății, au fost reaudiați martorii ( fila 54) - martor asistent, ( fila 55 ) ( fila 87) (fila 88), ( fila 96), martori care și-au menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale.
Cât privește martorul, tatăl inculpatului, acesta,audiat în ședința publică din data de 05.11.2008, a declarat că în seara de 21 mai 2008, fiul său a venit acasă la miezul nopții și i-a spus că l-a bătut pe, pe care l- lăsat căzut în drum,ocazie cu care a observat că fiul său avea hainele murdare de sânge.
La aceeași dată, la propunerea inculpatului, a fost audiat și martorul, în apărare, care a precizat că, în seara de 21 mai 2008, atât inculpatul cât și victima, ambii aflați în stare de ebrietate, au intrat și au ieșit în repetate rânduri din bar; că victima îl amenința cu un briceag pe inculpat acuzându-l că i-a furat diverse bunuri și că acest lucru nu era recunoscut de către inculpat.
Cât privește această declarație,dată pentru prima dată în faza cercetării judecătorești, nu este confirmată nu numai de declarațiile celorlalți martori, ci chiar de declarația inculpatului aflată la fila 48 dosar urmărire, prin care a arătat că victima, l-a amenințat atât verbal cât și cu un briceag numai în bar, iar el pentru a nu reacționa față de acesta și pentru a scăpa de amenințări, a ieșit în afara barului, consumându-și băutura cumpărată, singur. Din tot cuprinsul declarației inculpatului nu rezultă împrejurarea că victima ar fi ieșit după el din bar, continuând să-l amenințe. Dacă lucrurile s-ar fi întâmplat așa cum au fost descrise de către martorul,ar fi fost văzute și de către tatăl inculpatului, care așa cum rezultă din declarația inculpatului, s-a aflat și el în fața barului până la ora 23,oo.
Cele arătat mai sus demonstrează faptul că declarația martorului, este izolată și întrucât nu se coroborează cu nici o altă probă, inclusiv cu declarația inculpatului, în mod corect a fost înlăturată de către prima instanță.
Potrivit articolului 73 litera b din Codul penal, circumstanța atenuantă a provocării există atunci când infracțiunea a fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate produsă printr-o violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune gravă. Ori analizând aceste dispoziții legale prin prisma probelor administrate în cauza dedusă judecății, rezultă că nu s-a făcut dovada că victima ar fi lovit inculpatul cu acel briceag, la fața locului, cu ocazia cercetării, negăsindu-se acest obiect despre care a făcut vorbire inculpatul în apărare, iar acuzațiile de furt la adresa acestuia, erau cunoscute de mult timp, nefiind făcute pentru prima dată în seara conflictului; ca atare, nu poate fi reținută în favoarea inculpatului starea de provocare, în raport de care să i se reducă și pedeapsa.
Din cele de mai sus rezultă că inculpatul a apelat hotărârea primei instanței, doar pe latură penală și numai cu privire la nereținerea circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art.73 litera b Cod penal. De altfel,din sentință rezultă că pe latură civilă, instanța de fond a luat act că partea vătămată, domiciliată în sat, com., jud. N nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, a avut în vedere următoarele:
În cursul urmăririi penale, partea vătămată, soția victimei, a relatat că în ziua la care s-a comis fapta, era plecată în străinătate. A apreciat partea vătămată că inculpatul a comis fapta cu premeditare, deoarece a cunoscut că soțul său era singur, situație în care a hotărât că este momentul prielnic să acționeze, întrucât, de mai multe ori îl urmărise și amenințase cu moartea. Partea vătămată s-a constituit parte civilă, tot la urmărirea penală, cu suma de 5.000 euro reprezentând daune materiale ( constând în cheltuieli de înmormântare, praznice ulterioare) și cu suma de 200.000 euro reprezentând daune morale pentru suferința adusă familiei sale compusă din 7 copii și 22 nepoți.
Ulterior, în faza judecății, în ședința publică din data de 03.09.2008, după ce instanța de judecată a adus la cunoștința părții vătămate faptul că se poate constitui parte civilă, aceasta a declarat că nu înțelege să facă acest lucru, sens în care a dat și o declarație, prin care a solicitat doar condamnarea inculpatului semnată personal,iar referitor la fapta acestuia, a arătat că întrucât la data respectivă nu s-a aflat la domiciliu,nu poate spune nimic.
În apelul inculpatului, partea vătămată, a formulat o cerere de constituire de parte civilă,cu motivarea că la data susmenționată, datorită stării profunde de emoție și temere pe care i-a creat-o prezența inculpatului în sală de judecată, a declarat că nu mai are nevoie de nimic,iar instanța de fond în mod eronat a considerat că nu înțelege să se constituie parte civilă în cauză. În atare situație, a apreciat că instanța de fond trebuia să ia în considerare constituirea sa de parte civilă, făcută în faza de urmărire penală. Apărătorul părții vătămate, a solicitat respingerea apelului inculpatului pe latură penală, iar cu privire la latura civilă, admiterea acestuia, desființarea hotărârii primei instanțe sub acest aspect și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Curtea de Apel consideră că nu se poate pronunța cu privire la cererea formulată de partea vătămată, prin apărător, întrucât ar încălca principiul " non reformatio in pejus",consacrat prin art.372 alin.1 Cod procedură penală,în care se arată că "instanța de apel,soluționând cauza,nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel".
Astfel, în cauza de față a declarat apel numai inculpatul, doar pe latură penală, întrucât pe latură civilă nu avea nici un interes să se modifice hotărârea primei instanțe, atâta timp cât s-a soluționat în favoarea sa, prin constatarea că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Dacă partea vătămată era nemulțumită de modul de soluționare a laturii civile, avea posibilitatea legală, ca în momentul primirii dispozitivului sentinței, pentru care a semnat personal, să se consulte cu persoane abilitate asupra posibilităților legale pe care le poate utiliza,pentru valorificarea dreptului său de constituire de parte civilă.
Față de cele arătate, considerând temeinică și legală hotărârea atacată, în conformitate cu dispozițiile art.379 pct.1 litera b Cod pr.penală, urmează a respinge ca nefondat apelul inculpatului.
Întrucât judecarea cauzei s-a făcut cu inculpatul în stare de arest preventiv și întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, se va menține starea de arest, urmând a se deduce la zi perioada executată prin detenție.
Văzând și dispozițiile art.189 și 192 lin.2 Cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 379 pct.1 lit.b Cod pr.penală respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 213/P din 4 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosar nr-.
În baza art. 383 alin.11raportat la art. 350 Cod pr.penală, menține starea de arest a inculpatului.
În baza art. 383 alin.2 Cod pr.penală, deduce în continuare detenția de la data de 4 decembrie 2008, la zi.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei onorariu avocat oficiu în apel.
În temeiul art. 192 pct.2 Cod pr.penală obligă apelantul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, incluzând și onorariu avocat oficiu.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru apelantul inculpat și de la comunicare pentru intimata parte vătămată.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2009, în prezența apelantului arestat.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.
Red. dec.
Tehnored.
Ex.3
3.03.2009
Președinte:Ecaterina EneJudecători:Ecaterina Ene, Ioana Vorniceasa
