Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 263/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2151/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 263/
Ședința publică de la 17 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Adriana Elena Băjan
JUDECĂTOR 2: Iuliana Ciolcă
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 694 din data 04 august 20089 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit apelantul-inculpat, pentru care se prezintă avocat din oficiu, în baza delegației nr.-/28.09.2009 emisă de Baroul București, intimat-parte responsabilă civilmente, intimat-parte civilă Spitalul Universitar de Urgență și Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că au fost depuse la dosar procesele verbale întocmite de către organele de poliție privind neîndeplinirea mandatelor de aducere pentru apelantul-inculpat, în care se menționează faptul că acesta nu mai locuiește la adresele indicate.
Apărătorul apelantului-inculpat solicită amânarea cauzei față de împrejurarea că inculpatul era minor la data săvârșirii infracțiunii, iar la termenul anterior s-a prezentat un domn avocat care a învederat că inculpatul este plecat din țară și se va întoarce în luna ianuarie.
Reprezentantul Ministerului Public se opune amânării cauzei întrucât domnul avocat care s-a prezentat la termenul anterior nu a depus nici o delegație la dosar, nu a precizat care ar fi data întoarcerii inculpatului în țară.
Curtea respinge cererea de amânare a cauzei ca neîntemeiată, apreciind că instanța a depus toate diligențele pentru ca acesta să fie prezent în fața instanței de judecată, iar o altă modalitate procesuală instanța nu mai are, astfel că apreciază cauza in stare de judecată.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea apelului.
Apărătorul apelantului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat împotriva sentinței penale nr. 694 din data de 4.08.2009 pronunțată în prezentul dosar. Înțelege să critice hotărârea instanței de fond privind încadrarea juridică a faptei. Consideră că fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 Cod penal și nu cel al infracțiunii prevăzute de art. 174 - 175 alin.1 lit.c Cod penal, față de modalitatea efectivă de săvârșire a faptei, zona vizată și lipsa intenției de a ucide.
Solicită să se aibă in vedere și faptul că prin expertiza medico-legală de necropsie efectuată, se arată că moartea victimei s-a produs ca urmare a loviturilor primite, insă pe fondul preexistenței unor afecțiuni grave de care aceasta suferea.
Arată că un alt motiv de apel este greșita condamnare a inculpatului. Consideră că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a fost in măsură să aprecieze asupra vinovăției certe a inculpatului, ci a trimis spre rejudecare cauza pentru a fi reaudiați martorii. Solicită să se aibă în vedere că instanța de fond a audiat acești martori, însă a înlăturat declarațiile lor ca fiind nesincere și a judecat cauza având in vedere declarațiile date in faza de urmărire penală și cercetarea judecătorească desfășurată ulterior. Față de aceste aspecte, față de faptul că primele două instanțe au decis că inculpatul este nevinovat față de fapta reținută în sarcina sa, iar Înalta Curte de Casației și Justiție a decis că nu poate să se pronunțe cu privire la vinovăția certă a inculpatului, consideră că in mod greșit prima instanță a considerat suficient probatoriul administrat și a înlăturat declarațiile acelor martori ca fiind nesincere.
Mai învederează o lipsă de rol activ și față de faptul că, deși s-a stabilit de către Înalta Curte de Casație și Justiție necesitatea obținerii unor date suplimentare față de raportul medico-legal, instanța de fond a apreciat că acest raport este suficient și că loviturile au fost cele care au condus către decesul victimei.
Pentru aceste motive, consideră netemeinică sentința pronunțată de instanța de fond, că nu există un probatoriu cert care să conducă la faptul că inculpatul a lovit de maniera să producă traumatismele care au condus la decesul victimei. Din declarații rezultă că loviturile au fost aplicate cu palmele, nu cu pumnii sau picioarele, aspect care nu conduce la producerea acelui traumatism.
Mai arată că, tot din declarațiile martorilor, reiese că victima a fost implicată și a participat activ la conflictul care a urmat intre familia sa și familia fraților, aceștia s-au bătut cu toții.
Solicită să se facă aplicarea principiului prezumției de nevinovăție față de apelantul-inculpat.
Arată că un alt motiv de apel este redozarea pedepsei și al modalității de executare. Solicită să se aibă in vedere că inculpatul a fost minor la data săvârșirii infracțiunii și a stat in arest preventiv aproximativ un an.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a apelului și de menținere a hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
In ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice, consideră că nu sunt incidente elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 183 Cod penal in condițiile in care pe baza probatoriului administrat, instanța de fond in mod corect a apreciat că inculpatul, știind că tatăl său este bolnav de ciroză hepatică și TBC, totuși l-a lovit in abdomen cu pumnii și picioarele și trebuia să-și dea seama că aplicarea unor astfel de lovituri pot genera lovituri grave chiar și asupra unui om sănătos.
De asemenea apreciază corectă hotărârea instanței de fond cu privire la suplimentarea raportului de expertiză medico-legală, care a putut să țină cont de faptul că starea de boală a victimei pe fondul căreia a intervenit decesul, ținând cont și de raportul medico-legal in care s-a constatat că acesta stare de boală nu a avut un rol determinant in decesul victimei, ci un caracter de element circumstanțial.
In ceea ce privește solicitarea de achitare a inculpatului, consideră că probele administrate in faza de urmărire penală și in faza cercetării judecătorești infirmă aceasta, vinovăția a fost clar stabilită pe baza declarațiilor martorilor care nu sunt rude cu inculpatul, precum și agresiunile constatate pe corpul victimei cu ocazia efectuării necropsiei.
Cu privire la individualizarea pedepsei, consideră că aceasta a fost corect făcută de către instanța de fond ținându-se cont de firea violentă a inculpatului, de faptul că acesta a generat starea de conflict cu tatăl său și ulterior cu frații.
Pentru aceste motive solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond.
Apărătorul apelantului-inculpat învederează că din declarațiile celor trei martori din faza de urmărire penală, reiese că inculpatul a lovit victima doar cu palmele.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 694 din 4.08.2009 a Tribunalul București - Secția a II-a Penală s-a dispus, în baza art.174 alin.1-175 alin.1 lit.c cu aplicarea art.99 și urm. Cod penal, condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus durata arestării preventive de la 29.03.2006 la 23.03.2008.
În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală s-a dispus arestarea inculpatului.
A fost obligat apelantul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele
Prin sentința penală nr.435/23.03.2007, pronunțată de Tribunalul București -Sectia a II-a Penala, s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat C.P.P. la art. 10 lit. c C.P.P. achitarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174- 175 lit. c p cu aplic. art. 99 și urm.
Cod PenalA respins, ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei dată prin rechizitoriu, în art. 183.
Cod PenalIn baza art. 350.p Cod Penal, a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
A constatând că inculpatul fost arestat în cauză de la data de 29.03.2006 până la punerea efectivă în libertate.
In baza art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
S-a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 790/P/ 2006, din 05. 2006, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. Cod Penal, cu aplicarea art. 99 și următ. Cod Penal
Ca stare de fapt, în esență, s-a avut în vedere că în seara zilei de 01.02.2006 in locuința improvizata, situata la intersecția str. - cu str.- sector 5, inculpatul (devenit major la 18.02.2006), l-a trântit la pământ pe tatăl sau si apoi i-a aplicat lovituri cu pumnii si piciorul, provocându-i astfel leziuni traumatice interne, care au determinat decesul in ziua de 03.02.2006.
Potrivit foii de observație 6998/02.02.2006 a Spitalului Universitar de rgenta B, a fost internat cu diagnosticul ".Ruptura traumatica de splina. hemoragic. hepatica.".
De asemenea, in actul medical se menționează "ruptura de splinaconstatându-se hemoperitoneu, la cca 2 ore de la intervenție se constata pe tubul de dren cca 1 litru de sânge incoagulabil" și "la deschidere hemoperitoneuimportant".
Raportul medico-legal de necropsie A- la examenul extern al cadavrului a constatat o singura leziune traumatica externa și anume "frontal stânga superior excoriatie de 1,3/0,2 pergamentata",iar la examenul intern s-au constatat "infiltrate sanguine toracic stânga bazal pe linia axilara posterioara de 8/7/0,5 cm, fracturi costale infiltrate sanguine C9 si pe linia axilara posterioara cu medie cu infiltrate sanguine si in mușchii intercostali adiacenti-splina piesa operatorie cu ruptura la nivelul nilului de la care pornesc doua rupturi de capsula si parenchim una transversala de 3/0, 1/0,5 cm si a doua in axul al splinei de 5/0.2/0,5 cm, cu infiltrate sanguine."
Potrivit raportului medico-legal "Moartea numitului a fost violenta. Ea s-a datorat hemoragiei interne, consecința unui traumatism toraco-abdominal cu fracturi costale C9 si stâng și ruptura de splina inhil.Leziunile care au dus la moartea victimei s-au putut produce prin lovirerepetata cu corp dur, cu legătura de cauzalitate în tanatogeneza directa,condiționată de existenta unei ciroze hepatice micronodulare si nefroza care au determinat accentuarea hemoragiei prin coagulare diseminataintravasculara. Leziunile traumatice tanatogeneratoare s-au putut produce cu 24- 30 ore anterior internării.Moartea victimei datează din 03.02.2006."
Prin decizia nr.3465/30.10.2008, pronunțată de ICCJ-Sectia penala, s-a dispus admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI împotriva deciziei penale nr.361/A/13.11.2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori si Familie.
A casat decizia penala atacata si nr.435/23.03.2007 a Tribunalului B-Sectia a II-a Penala și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București pentru fi audiați martorii, si, precum și pentru administrarea oricăror alte probe pe care instanța le va considera necesare și utile în vederea aflării adevărului.
Tot în considerentele deciziei ICCJ s-a arătat că este greșită reținerea instanței legata de audierea in prezenta martorilor asistenți a unor martori care au fost audiați in cauza, pe motiv ca aceștia din urma sunt neșcolarizați.
De asemenea, față de raportul medico-legal de necropsie, Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat necesar obținerea unor date suplimentare în sensul stabilirii proporției în rezultatul decesului victimei, a stării de boala a acesteia, respectiv ciroza hepatica decompensata, TBC pulmonar, față de loviturile repetate mai mici sau mai mari primite cu un corp dur.
Totodată, s-a subliniat ideea că latura subiectivă a infracțiunii de omor prev. de art. 174 -175.Cod Penal se săvârșește și cu intenție indirectă, în sensul ca se prevede moartea victimei si se accepta producerea acesteia, spre deosebire de latura subiectiva a infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, care este o infracțiune praeterintentionată, în care lovirea sau fapta de vătămare se săvârșesc cu intenție, iar urmarea mai gravă, respectiv moartea victimei, are loc din culpa.
Procedând la rejudecarea cauzei în dosarul nr- instanța de fond a procedat la administrarea următoarelor mijloace de proba:
In data de 12.05.2009 a fost audiat inculpatul, care susține în continuare ca este nevinovat și arată că incidentul a pornit de la sa, ulterior intervenind tatăl său, respectiv victima, care a fost lovita de martorii și.
In ședința publică din data de 09.06.2009 fost audiata martora (fosta ), care a declarat ca incidentul în urma căruia victima a decedat a pornit de la o cearta între familia sa și, datorat faptului că soția acestuia i-a adresat cuvinte urâte, iar tatăl său, adică victima, i-a sărit în ajutor.
Despre declarația dată la politie martora susține că nu corespunde adevărului, întrucât ea nu știe carte, iar polițistul a consemnat respectiva declarație așa cum a dorit el, fără a ști conținutul ei.
In ședința publica din 4.08.2009 au fost audiați și martorii si, primul dintre ei relatând că nu știe nimic, deoarece era beat, iar martora spunând ca nu-si menține declarația dată la politie,ca inculpatul nu l-a bătut niciodată pe tatăl sau, iar în noaptea respectiva, când a avut loc incidentul soldat cu moartea victimei, frații și au sărit la bătaie, lovindu-l pe cu pumnii și picioarele.
De asemenea, martora a susținut că a doua zi, în jurul orelor 11-12, concubinele celor doi frați au ieșit înaintea lui si l-au lovit cu o cărămida și o de mătura.
Martora a susținut că a fost obligata de polițiști să dea declarația de la urmărirea penala, fiind amenințată că se vor pune cătușele și se vor lua copiii.
Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauza, instanța a constatat următoarele:
In ceea ce privește mijloacele de proba administrate cu ocazia rejudecării în fond a cauzei, respectiv declarațiile martorilor (fosta ), si, instanța le-a înlăturat ca nesincere, deoarece în mod vădit, sunt declarații mincinoase, apte să inducă în eroare organele judiciare, în ideea că inculpatul, care este ruda apropiata cu ei, ar reuși să scape de rigorile legii penale.
Explicațiile acestor martori cu privire la revenirea asupra declarațiilor date la urmărirea penală nu au fost acceptate de către instanță din cauza caracterului lor neverosimil. Chiar si la nivelul unor oameni cu pregătire extrem de sumară, cum sunt cei implicați în prezenta cauza,nu poate fi acceptata ideea ca toți ar fi dat declarații la cererea organelor de politie, in sensul incriminării inculpatului doar pentru ca așa a dorit polițistul, după cum susține martora (fosta ), care i- amenințat cu bătaia sau cu cătușele, ca le ia copiii, etc.
In concluzie, instanța de fond a considerat ca declarațiile luate la urmărirea penală, intr-un moment apropiat de cel al săvârșirii faptei, când amintirile in memoria martorilor audiați sunt proaspete, sunt cele care corespund adevărului, cu atât mai mult cu cat se coroborează unele cu altele,precum si cu actele medicale existente la dosar.
Soluția instanței de fond s-a fundamentat pe următoarele mijloace de probă: declarația inculpatului data în ziua de 14.02.2007 în fața procurorului, declarația martorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul București din data de 10.02.2007, precum și cea din data de 21.02.2006.
Același martor, fiind audiat în data de 29.03.2006, declara ca își menține în totalitate declarațiile date anterior la care s-a făcut referire mai sus, precizând încă o data contextul în care a izbucnit scandalul, instanța reținând următorul pasaj strict referitor la altercație: "Eu cu fratele meu ne-am dus spre baraca lui pentru a o calma pe, care înjura. In timp ce mergea spre baraca lui, spre noi venea cu o in mana. Eu i-am prins bâta cu mana lui,apoi am fost prins din spate de un individ. Am vazut apoi când, avand un obiect in mana, nu mi-am putut da seama ce este, l- lovit in cap pe fratele meu,. Urmare a loviturii, a cazut. era pe acolo, i-am auzit vocea, dar nu l-am vazut. L-am luat pe fratele meu de jos si am început sa il duc spre baraca noastră. arunca cu caramizi spre noi. Am ajuns cu fratele meu la baraca si după scurt timp au venit organele de politie de la Sectia 24 Politie, care au aplicat o amenda lui. După ce am revenit de la politie fratele meu, împreună cu concubina lui si cu de la, au mers la Spitalul nr.9. După ce aceștia s-au întors, in seara zilei de 1.02.2006 nu s-a mai întâmplat nimic".
Instanța a mai retinut si depoziția martorului, concubinul martorei,care, fiind audiat in ziua de 20.02.2007,cu privire la incidentul petrecut in seara zilei de 01.02.2006, declara următoarele: "Era în jurul orelor 20-21,00. se cu telefonul mobil, care melodii, respectiv manele. l-a chemat pe sa vina cu telefonul in baraca sa asculte și el manele la telefonul mobil. a refuzat. Atunci si tatal lui au început sa se injure reciproc. Tatal lui, adica, a venit spre acesta, l-a impins pe, care a cazut. După ce a cazut, era foarte aproape de acesta. In acele momente eu nu am văzut dacă l-a lovit cu palmele pe când era căzut, atunci eu am intervenit si l-am dat la o parte pe,care era aplecat asupra lui. ca s-a ridicat singur de la pământ. Eu si concubina mea am mai stat puțin si ne-am indrepatât apoi la baraca noastră, care e in apropiere. In acest interval de timp la baraca lui au venit frații și . avea o în mână. Nu am văzut ca sa fi lovit pe cineva cu bâta. De fapt eu am intervenit foarte repede si l-am împins pe. Din momentul in care eu am început sa-l împing pe, acesta a început sa se retragă spre baraca lor. nu avea nimic in mana. a tras-o de păr pe. a luat o si l-a lovit cu ea in cap pe. Nu am vazut ca sa mai fi lovit pe altcineva in afara de. Când s-au întâmplat toate acestea se afla in interiorul baracii si nu a ieșit afara. nu s- apropiat si nu a intervenit in nici un fel.Apoi frații s-au retras spre baraca lor. La scurt timp au venit organele de politie. doua ziua,pe 02.02.2006, la baraca lui era acesta cu fiul sau.L-am vazut pe, care iesise din baraca, iar, concubina lui, a aruncat cu o spre el., concubina lui, avea o mătura in mana. Era in jurul orelor 10,00-11,00. Nu i-am vazut pe frații si în dimineața zilei de 2.02.2006. La puțin timp după ce s-au întâmplat acestea, adică la câteva zile, fiul lui, mi-a spus ca daca voi fi chemat sa dau vreo declarație sa spun ca au venit frații si l-au batut pe. De asemenea, înainte sa dau prezenta declarație, mi-a cerut sa declar ca nu l- lovit in nici un fel pe si sa spun ca frații l-au bătut pe acesta. Totodată, mi-a spus ca ea își va schimba ultima declarație pe care a dat-o".
Instanța a reținut ca probă concludentă, pertinentă și utilă cauzei și depoziția martorei din ziua de 20.02.2006, care confirmă, de asemenea, cele reținute mai sus.
Aspecte relevante cu privire la stabilirea lanțului cauzal prezintă și martora, în declarația sa din data de 10.02.2006,pe care instanța o retine ca probă: "După Revelionul 2005-2006,intre concubinul meu si o vecina,care sta intr-o baraca lângă noi, au fost mai multe intalniri.Eu m-am certat cu si el mi-a promis ca termina cu ea. Din acest motiv a venit la noi la baraca cu o săptămână in urma si s-a certat cu, concubina lui. Acest lucru s-a petrecut miercuri 1.02.2006 pe la orele 10-11. I-am zis lui sa plece, ca sa nu iașa cearta intre barbati. Pe la orele 16,00 a venit din nou si a facut scândal. Pe la orele 18,00 a revenit si s-a certat cu si cu. Cei doi s-au dus spre ea, iar s-a retras la baraca ei. Am ieșit din baraca cu, fratele lui si,zis . a fost taiat cu cutitul, dar nu a vazut cine a facut asta, pentru ca era întuneric. La acest scandal au participat si pe de o parte, si pe de alta parte.A venit si un echipaj de politie. le-a spus polițiștilor ca nu depune plângere. Nu s-a mai întâmplat nimic. A doua zi dimineața nu a mai fost vreun scândal, iar pe la ora 14,00 l-am văzut pe când a plecat de la baraca. Pe 3 sau 4 februarie am aflat de la vecini ca, zis a murit la spital".
Martora, audiata fiind la parchet a declarat in ziua de 10.02.2006 urmatoarele: "In dimineața zilei de 01.02.2006 a venit la noi la baraca, o prietena de a mea, facând scaldal ca eu si cumnata mea am scos vorbe ca ea traieste cu, Eu m-am ca nu este adevarat, dar ea nu ne-a crezut. In cele din urma ea a chemat politia, după ce a stat de vorba cu noi, a plecat. In seara zilei de 01.02.2006, eu eram in fata baracii si faceam ceva de mancare, când a venit la baraca unde sta fratele ei, zis ,care s-a luat la cearta cu tatal sau, zis. La un moment dat am auzit-o pe strigand la ca de ce il pe tatal lor, ca la el este instare, dar sa vina peste noi nu. Atunci a venit la baraca noastră, avand bata mare in mana si m-a lovit pe mine. Auzind ca eu tip, bărbatul meu si fratele lui, au ieșit afara să vadă ce se întâmpla. venea in fuga după fiul sau. l- lovit cu bata pe bărbatul meu si pe cumnatul meu. meu a cazut la pământ si văzând acest lucru, am sarit in ajutorul lui. La catva timp venit politia, fiind chemata tot de ei si i-au dus la Sectia 24 pe,pe si. si nu au vrut sa faca plangere pentru bataia primita, dar după ce au plecat de la Sectia 24 Politie, au vazut ca este taiat la umar si la mana si la cap. Din acest motiv s-au dus la Spitalul,unde a fost cusut la cap si pansat in celelalte locuri. A doua zi, tot de dimineața, a venit iar la noi si ne- amenintat ca ne baga in puscarie. Apoi a plecat sa faca bani si a revenit mai tarziu si luat copilul si a plecat. Tatal ei si (inc ) au plecat la un tigan, pe care stiu ca il cheama, sa se planga la el ca noi i-am batut. a venit la noi sa ne intrebe de ce i-am batut, dar când l-a vazut pe, a spus ca ei nu au nimic si uite in ce hal arata. De atunci nu i-am mai vazut pe, si. Precizez caa doua zi nu ne-am batut cu nimeni".
Depozitia martorului,din data de 13.02.2006,este de asemenea o proba concludenta, necesara si utila solutionarii cauzei, pe care instanța a retinut-o in ansamblul materialului probator. Acesta a declarat urmatoarele: "In ziua de 1.02.2006, dimineața, am venit la B si am mers la Spitalul, pentru ca fiul meu, de 1,6 ani, s-a oparit in zilele precedente.Împreună cu mine a fost si concubina mea,. Am terminat la spital pe la ora 18,00. Pentru ca nu aveam bani si a doua zi trebuia sa mergem iar la spital, am mers sa ramanem peste noapte la mea, care locuieste in intr-o baraca situata in str - cu str.-, zona in care se aflau mai multe baraci. Am ajuns aici pe la ora 20,00. mea nu are absolut nici legatura cu, fiind doar o potrivire le nume. De asemenena, eu nu am nici o legatura cu frații si, ei locuind intr-o baraca langa cea a sorei mele. Când am ajuns in zona nu era nici un scândal, doar in baraca lui, pe care il stiu, se auzeau discutii mai aprinse,am auzit si injuraturi intre,fiica lui, si fiii lui, si. Acestia vorbeau când tiganeste, când romaneste. La un moment dat am auzit-o pe spunandu-i lui: ". p. -aia doi nu esti in stare sa-i bati,dar pe acum il bati! ". La cca 30 de minute după sosirea mea aici am vazut pe frații si mergand de la baraca lor spre cea a lui, intre cele doua baraci fiind cca 30 - 40 metri. pe la jumatâtea distantei frații s-au intalnit cu, care era insotit de alte persoane, respectiv si fratele ei poreclit "" (inc ). Pe nu l-am vazut in acea seara la momentul mai sus amintit. La cca 10-15 de baraca sorei mele cele doua grupuri s-au incaierat.Nu am vazut alte persoane care sa se implice in scândal,dar din celelalte baraci au ieșit mai multi si se uitau. Scândalul a durat mai puțin de 5 minute.I-am vazut pe frații ducându-se spre baraca lor, il tinea de pe, acesta avand capul spart.Precizez ca la cei doi nu am vazut sa aiba in mana, sau cutite, nici când au trecut spre baraca lui si nici au revenit spre baraca lor. Vazandu-l pe cu sange pe cap i-am sugerat sa mergem la spital. Am luat un taxi si toti trei (eu, si concubina lui) am mers la Spitalul, unde a primit ingrijiri,după care a fost indrumat catre cașa, ranile nefiind prea grave.A doua zi, pe 02.02.2006 am plecat de la mea pe la ora 12,00-13,00.In acea dimineața nu a mai fost nici un scandal in zona baracilor".
Și din conținutul proceselor verbale de confruntare intocmite pe data de 10.02.2006 intre ,fratele inculpatului si ,intre si, intre si, intre si, rezulta unele aspecte din declarațiile facute de, care nu corespund adevărului si pe care acesta le explica in felul urmator: " Când am fost audiat mai devreme ca martor nu stiu ce a fost cu mine. Este singura explicatie pe care o pot da (vezi fila 145 dup)".
Din coroborarea tuturor acestor probe,care au fost prezentate mai sus, prin inlaturarea,ca nesincere, a rezulta ca in seara de 01.02.2006 a avut loc cearta in familie provocata de împrejurarea ca inculpatul asculta la telefonul sau mobil unele melodii,manele, iar tatal sau,respectiv victima, i- cerut telefonul ca sa asculte si el acele cantece. De aici cei doi au început sa se înjure reciproc,iar la un moment dat inculpatul s- enervat și l-a lovit pe tatăl sau cu palmele si piciorul,acesta fiind cazut la pământ.
In urma acestor lovituri,pe fundalul unei sănătăți precare a victimei, aceasta a suferit leziuni interne, constatate prin raportul medico-legal, cu legatura directa de cauzalitate in producerea rezultatului socialmente periculos.
Astfel, prin raportul medico-legal de necropsie nr.A- întocmit de INML Minovici s-au constatat următoarele: "Moartea numitului a fost violenta. Ea s-a datorat hemoragiei interne, consecința unui traumatism toraco- abdominal cu fracturi costale C9 si, stâng si ruptura de splina in hil. Leziunile care au dus la moartea victimei s-au putut produce prin lovire repetata cu corp dur, cu legătura de cauzalitate in tanatogeneza directa, condiționată de existenta unei ciroze hepatice micronodulare si nefroza care au determinat accentuarea hemoragiei prin coagulare diseminata intravasculara. Leziunile traumatice tanatogeneratoare s-au putut produce cu 12-30 ore anterior internării. Moartea victimei datează din 3.02.2006".
Alături de aceste probe menționate anterior, instanța a mai avut în vedere si raportul de constatare tehnico-științifică nr.-/23.02.2006 privind detecția psihologica a comportamentului simulat, prin care au fost examinați si ca suspecți cu privire la omorul comis asupra lui . Prin acest raport s-a stabilit ca subiectul la data examinării este inapt pentru testare, fiind minor, iar in ceea ce o privește pe la întrebările relevante aceasta mințit, dovada fiind traseele diagramelor obtinute, unde se constata modificări semnificative,caracteristice indiciilor de comportament simulat.
Coroborând ansamblul materialului probator administrat in cauză, instanța de fond a retinut ca situatie de fapt intocmai pe aceea descrisa in rechizitoriu și l-a condamnat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 alin. 1- 175 alin. 1 lit. c Cod penal.
Împotriva hotărârii, a declarat apel inculpatul, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei în art. 183 Cod penal, dar și achitarea sa și, respectiv reindividualizarea judiciară a pedepsei care i s-a aplicat.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va respinge ca nefondat apelul pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a analizat în mod judicios materialul probator administrat în cauză, stabilind în mod corect atât situația de fapt și încadrarea juridică cât și vinovăția inculpatului.
Astfel, instanța de control judiciar apreciază că în mod corect ituația de fapt reținută, care a stat la baza stabilirii vinovăției inculpatului este dovedita cu următoarele mijloace de proba: procese verbale încheiate de organele de politie; copie proces-verbal de aplicare a sancțiunii contraventionale seria - nr. -; procese verbale de încunoștiintare și proces-verbal de cercetare la fata locului cu planșa foto anexa.; acte medicale și copia de nr.6998/02.02.2006; concluzii provizorii si raportul medico-legal de necropsie nr.A- cu planșa foto anexa; procese verbale de confruntare; declarații martor; declarații martor; declarații martor; declarații martor; declarații martor; declarații martor; declarații martor; declarație martor; declarații martor; declarații martor; declarații martor; declarație parte responsabila civilmente; declarații inculpat.
În mod corect au fost înlăturate de către instanța de fond declarațiile date de rudele inculpatului, respectiv, victimei si matusa inculpatului, fratele inculpatului, fiica victimei si inculpatului si, soția victimei si respectiv mama inculpatului inițiale prin care se încerca protejarea inculpatulului, prin ascunderea agresiunii comisa de acesta si prin acuzarea fie a martorilor si fie pe concubinele acestora si.
Așadar, instanța a reținut situația de fapt pe baza declarațiilor martorilor care nu sunt rude cu inculpatul, înlăturând ipoteza prezentata de inculpat și familia sa, conform căreia victima a decedat in urma loviturilor primite în altercația cu frații.
Relevante în susținerea acestei idei sunt mențiunile făcute la internarea victimei în spital în foaia de observație potrivit cu care "din relatările familiei se infirma inițial un traumatism cranian sau agresiune. anamneză cu aparținătorii, aceștia își schimba declarația afirmând ca pacientul a fost agresionat in cursul dimineții." aspecte reținute si de organele de politie in procesele-verbale încheiate cu prilejul deplasării la spital, unde martora ( lui ) inițial afirma ca de circa 4 zile victima scuipa sânge, iar apoi ca in cursul dimineții de 02.02.2006. a fost agresat de persoane necunoscute.
De asemenea, raportul medico-legal de necropsie consemnează o singura leziune traumatica externa, situata frontal stânga superior si anume "excoriatie de 1,3/0,2 cm pergamentata",aspect ce infirma o acțiune de violenta exercitata prin lovituri aplicate in mod succesiv si repetat cu obiecte de genul bâtelor, ori de matura. Exercitarea unor acțiuni de violenta in mod repetat (pe tot corpul, la picioare ori la cap, cum se afirma in conținutul unora din declarații) cu atare obiecte presupune in mod evident constatarea mai multor leziuni traumatice externe, vizibile sub forma unor mărci rezultate in urma impactului, ceea ce in cauza nu exista (raportul menționează: "fără mărcitraumatice pe torace, abdomen, membre"). situată frontal stânga este evident o leziune traumatica superficiala, ce putea fi produsa prin cădere (trântire la pământ).De asemenea, nu exista leziuni traumatice externe ori interne în zonele in care se afirma ca victima a fost lovita cu atare obiecte (la cap ori picioare).
Victima a prezentat leziuni traumatice grave interne (fracturi costale si ruptura de splina) produse printr-un alt mecanism, ce exclude in cauza utilizarea obiectelor, si anume, cădere si lovituri aplicate la nivelul toracelui in chiar modalitatea descrisa de martori: trantire, aplecare peste victima, eventual cu genunchiul presând toracele si lovitura aplicata in acea zona cu pumnul.
Se retine de asemenea ca leziunile traumatice interne produse au permis supraviețuirea victimei în condițiile unui hemoperitoneu si prin acumularea unei cantități de sânge - la cca 2 ore de la intervenție se constata pe tubul de dren cca 1litru de sânge incoagulabil, iar la deschidere se constata un hemoperitoneu important. Se menționează totodată ca la deschiderea cavității prezintă sânge in cantitate apreciabila.
Raportul medico-legal a concluzionat că leziunile traumatice tanatogeneratoare s-au putut produce cu 24-30 ore anterior internării (data internării fiind 02.02.2006, ora 18,08),stabilind ca moment de producere ziua de 01.02.2006, înainte de incidentul petrecut seara intre frații si inculpatul și lui,. De asemenea, se exclude o eventuala agresiune petrecuta in dimineața zilei de 02.02.2006.
Mai mult decât atât, urmare a verificărilor efectuate la Spitalul de Urgenta Dr. potrivit procesului-verbal încheiat la data de 15.02.2006 si declarației martorei,rezulta ca martorul in data de 02.02.2006 în intervalul orar 10,00-11,00 s-a deplasat la aceasta unitate spitaliceasca pentru schimbarea pansamentelor aplicate cu o seara înainte, urmare a leziunilor traumatice suferite (afirmațiile martorului fiind infirmate si sub acest aspect).
S-a reținut totodată ca leziunile traumatice interne au provocat decesul in condițiile existentei unei ciroze hepatice micronodulare și nefroze, afecțiuni ale victimei ce erau cunoscute de membrii familiei, inclusiv de inculpatul.
Prin prisma probelor administrate a rezultat că leziunile traumatice interne au fost produse in ziua de 01.02.2006 (anterior incidentului de la ora 19,45 când a fost aplicata amenda administrativă), printr-un mecanism ce exclude utilizarea obiectelor descrise si cu lovituri aplicate succesiv în zone ale corpului unde nu au fost constatate leziuni, ci in condițiile arătate de martorii, cat si de in declarația din data de 14.02.2006, respectiv în urma agresiunii inculpatului.
Cât privește calificarea juridică a faptei inculpatului, nu se poate reține opinia apărării conform căruia fapta sa s-ar circumscrie dispozițiilor art. 183 Cod penal, respectiv infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, pentru următoarea argumentare:
Astfel, se impune a observa că pentru conturarea intenției de a ucide este suficient ca făptuitorul - din modul cum a acționat - să fi avut reprezentarea morții victimei, nefiind relevant faptul că independent de voința acestuia rezultatul nu s-a produs imediat. Este ceea ce și instanța supremă a subliniat în mod constant ( se. De.. 1215/1977, dosar nr. 2204 din 2 dec. 1977 în 5/1978 p. 62, 8/1994, C, p. 144).
În surprinderea poziției psihice pe care făptuitorul a avut-o în momentul comiterii infracțiunii trebuie pornit de la premisa că tocmai faptul că s-au aplicat loviturile repetat, cu o anumită intensitate și la întâmplare este de natură să conducă la ideea că făptuitorul a prevăzut și acceptat posibilitatea lezării unor regiuni cu potențial tanatogenerator crescut (cap, torace, abdomen). Este adevărat că orientarea expresă a loviturilor către aceste regiuni reliefează mai puternic intenția de a ucide (care este directă), însă chiar în lipsa acestei orientări, concretizată în loviri întâmplătoare a unor atare regiuni, nu poate constitui o prezumție de înlăturare a intenției (indirecte).
În ipoteza plicării loviturilor repetate și la întâmplare, deci riscurile de a leza anumite regiuni fiind foarte mare, apare întrebarea legitimă: pe ce elemente concret - obiective se bazează făptuitorul când afirmă că nu a acceptat producerea rezultatului letal? Simpla aparență că moartea nu se va produce, nesprijinită pe nicio circumstanță reală, nu este de natură prin ea însăși a atrage culpa subiectului activ și, pe cale de consecință nici încadrarea faptei în dispozițiile art.183 Cod penal, ci în cele ale art.174-175 Cod penal.
În ce privește raportul de cauzalitate, în speță, este esențială constatare că fără existența acțiunii ilicite a inculpatului de a lovi victima, nu s-ar fi produs rezultatul letal; sub acest aspect, deci starea patologică preexistentă a victimei nu are relevanța cauzei unice și determinante a rezultatului letal, deoarece moartea victimei nu a survenit pe cale naturală ca urmare a acestei stări, ci în mod violent, fiind consecința agresiunii inculpatului.
Cât privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, se constată că instanța de fond a valorizat în acest proces toate elementele specifice cauzei și făptuitorului ( gravitatea faptei și urmarea produsă, modalitatea de săvârșire, periculozitatea deosebită a inculpatului manifestată chiar cu privire la viața propriului părinte atitudinea nesinceră a inculpatului și de desconsiderare a normelor de conviețuire socială etc).
Față de dispozițiile art.72 Cod penal, dar și de cele prevăzute de art.52 Cod penal, referitoare la scopul pedepsei, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată de prima instanță este temeinică și de natură să conducă la reeducarea inculpatului și la realizarea scopului de prevenție generală pe care îl are sancțiunea penală, cu atât instanța de fond a manifestat clemență, stabilind-o la minimul special prevăzut de lege.
Având în vedere aceste aspecte, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat apelul.
Va constata că a fost arestat preventiv de la 29 martie 2006 la 23 martie 2007
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală, 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat împotriva sentinței penale nr.694 din 4.08.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală.
Obligă apelantul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 3 ex./23.12.09
- II. - jud.:
Președinte:Adriana Elena BăjanJudecători:Adriana Elena Băjan, Iuliana Ciolcă
