Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 265/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2799/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 265/
Ședința publică de la 17 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Adriana Elena Băjan
JUDECĂTOR 2: Elena Ursulescu
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 433 din data 29 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat apelantul-inculpat, în stare de arest, a sistat de avocat din oficiu în baza delegației de substituire.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelantul-inculpat învederează că nu are nimic de declarat in fața instanței de apel.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea apelului.
Apărătorul apelantului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței penale 433/29.10.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu și rejudecând pe fond, reindividualizarea pedepsei sub cuantumul de patru ani închisoare. Solicită să se aibă în vedere circumstanțele atenuante prevăzute la 73 lit.a și b Cod penal, respectiv faptul că inculpatul s-a aflat în legitimă apărare, dar există depășirea legitimei apărări folosind cuțitul, însă s-a aflat și sub influența unei temeri determinată de provocarea produsă în grupul din penitenciar. Arată că inculpatul a fost provocat atât cu o zi înainte cât și în ziua conflictului, iar deținutul era cunoscut in penitenciar ca fiind o persoană violentă, cu încă doi frați care se află în detenție și au instalat teroarea in rândul deținuților. Mai arată că deținutul a împărțit în penitenciar niște cozi de lingură, urmând să-și confecționeze cuțite în eventualitatea unui conflict, iar în grupul deținutului era un prieten al acestuia care avea un briceag.
Înțelege să critice sentința penală și sub aspectul că instanța de fond nu a avut in vedere solicitarea parchetului care făcea referire la provocarea inculpatului și că această acțiune nu a fost premeditată de către inculpat. Arată că acțiunea inculpatului nu a fost premeditată (nu a fost generată de către acesta) deoarece a intrat in posesia briceagului în momentul în care a început conflictul, căzând de la un alt deținut.
Pentru aceste motive solicită admiterea apelului și rejudecând, aplicarea unei pedepse sub patru ani închisoare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond. Arată că parchetul nu a solicitat a se reține ca circumstanță atenuantă provocarea in această cauză. Mai arată că nu poate fi vorba de spre depășirea legitimei apărări în condițiile în care în ziua precedentă conflictului s-a petrecut un conflict verbal intre partea vătămată și inculpatul din această cauză, astfel încât numai în baza unui conflict verbal nu se justifica folosirea un briceag de către inculpat.
În ceea ce privește reindividualizarea pedepsei, consideră că instanța de fond a avut in vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, comportamentul violent al inculpatului care a folosit cuțitul găsit pe jos, comportament violent care a încetat doar la intervenția cadrelor din penitenciar. De asemenea solicită să se aibă in vedere debutul infracțional al inculpatului încă de la vârsta de 14 ani, repetarea ulterior conduitei infracționale, consumul de droguri, lipsa de control și supraveghere, nivelul educativ scăzut. Consideră că toate aceste aspecte au îndreptățit instanța de fond să aplice o pedeapsă apropiată de limita minimă a tentativei la omor calificat.
Pentru aceste motive, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond.
Apelantul-inculpat, în ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului și redozarea pedepsei. Arată că nu este singurul care s-a bătut cu partea vătămată, iar cu o zi înainte mai avusese un conflict cu acesta.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 433/29.10.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală în dosarul nr- s-au dispus următoarele:
A respins ca nefondată cererea formulată de inculpatul de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 20 Cod penal, rap. la art 174 alin. 1 Cod penal combinat cu art. 175 lit. i Cod penal în infracțiunea prev. și ped. de art. 322 alin. 2 Cod penal
În baza art. 20 Cod penal rap. la art. 174 alin. 1 Cod penal combinat cu art. 175 lit. i Cod penal, a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 15.08.1987, la o pedeapsă de 10 ( zece) ani închisoare și 8 (opt ) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificativ.
În baza art. 40 alin. 1 Cod penal a contopit pedeapsa de 10 ( zece) ani închisoare aplicată inculpatului prin prezenta sentință cu pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 39/19.01.2006 a Tribunalului București secția a II-a penală.
Inculpatul execută pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare și 8 (opt) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, arestarea de la data 22.05.2005 la 13.01.2009 și de la 03.03.2009 la zi.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 118 lit. b Cod penal, a confiscat de la inculpat un (1)cuțit cu buton având 20 cm l, lipsă prăsea, mini busolă pe partea fără prăsea, partea dreaptă din lemn, culoare maro roșcat având inscripționat " " pe partea a lamei, folosit, cuțit aflat la Camera de Corpuri Delicte a IPJ G conform dovezii seria B nr. -.
A respins ca nefondată cererea de despăgubiri civile formulată de partea vătămată.
În baza art. 191 alin. 1.pr.pen. a obligat inculpatul să plătească statului suma de 1600 lei cheltuieli judiciare din care 800 lei onorariu apărător oficiu (600 lei în cursul urmăririi penale și 200 lei în faza de judecată).
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Pe data de 02.07.2008 inculpatul aflându-se în executarea unei pedepsei de 34 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, în timp ce se afla în curtea de plimbare a secției D-2 Penitenciarului Giurgiu, împreună cu alte 15 persoane private de libertate a intrat în posesia unui briceag cu buton (cuțit), cu lungimea lamei de 10 cm. ce aparținea deținutului și pe fondul unui conflict anterior avut cu persoana privată de libertate, i-a aplicat acestuia trei lovituri cu cuțitul(în zona lobului drept hepatic, hemitorace stâng posterior și în regiunea lombară stânga), provocându-i leziuni grave (hemiperitoneu, hemopneumotorax), leziuni ce au necesitat intervenție operatorie de urgență, pentru vindecarea leziunilor traumatice fiind necesare 55-59 zile de îngrijiri medicale, acestea punându-i numitului viața în primejdie.
Pentru a reține astfel, tribunalul a avut în vedere declarațiile inculpatului care a recunoscut că pe data de 02.07.2008, în timp ce se afla împreună cu alți deținuți la plimbare în curtea de aer la Penitenciarului Giurgiu, inculpatul a lovit cu cuțitul de 3 ori partea vătămată, declarații ce se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, așa cum cer prevederile art. 69 Cod procedură penală, respectiv declarațiile părții vătămate care a relatat în mod constant că cel care l-a lovit pe data de 02.07.2008, în timp ce se afla la plimbare în curtea de aer a Penitenciarului Giurgiu, a fost inculpatul, dar și declarațiile martorilor, G, -, -, martori ce au confirmat susținerile părții vătămate și anume că agresorul acestuia a fost inculpatul, toate aceste probe coroborându-se și cu raportul medico - legal nr. 317/E/II/2008 întocmit de SML G, raport ce confirmă faptul că partea vătămată prezenta la data examinării leziuni traumatice corporale produse prin lovire cu corp dur tăietor - înțepător și care i-au pus acestuia viața în primejdie.
Este adevărat că în faza cercetării judecătorești martorii - și - au revenit asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale, primul martor precizând că declarația de la fila 85 nu i-a fost citită în condițiile în care el nu știe să scrie și să citească, în timp ce al doilea martor a precizat că declarațiile de la urmărirea penală le-a dat deoarece a fost obligat de cadrele Penitenciarului Giurgiu ce l-au bătut, iar reprezentantul parchetului a țipat la el, însă aceste reveniri nu pot fi luate în considerare de instanță deoarece pe de o parte nu sunt dovedite iar pe de altă parte noile declarațiile ale celor doi martori vin în contradicție cu declarațiile inculpatului care a recunoscut că a înțepat cu cuțitul partea vătămată de câteva ori.
De altfel, în cuprinsul declarațiilor date de cei doi martori în cursul urmăririi penale, la finalul declarațiilor se precizează că acestea le-au fost citite, fiind de acord cu cele consemnate în cuprinsul lor după care le-au semnat.
În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 20 Cod penal, rap. la art 174 alin. 1 Cod penal combinat cu art. 175 lit. i Cod penal în infracțiunea prev. și ped. de art. 322 alin. 2 Cod penal, cerere formulată de inculpatul, tribunalul reține că este nefondată.
Infracțiunea de încăierare așa cum este ea definită de art. 322 Cod penal, presupune existența a două grupuri sau tabere adverse, alcătuite din cel puțin câte două persoane fiecare, între care au loc acte reciproce de violență, îmbrânceli și loviri reciproce aplicate la întâmplare.
Din cuprinsul art. 322.pen. rezultă că se poate vorbi de existența infracțiunii de încăierare doar atunci când există două tabere adverse, alcătuite din cel puțin două persoane, ceea ce în speță nu se poate reține întrucât probatoriul administrat în cauză nu conduce la existența a două tabere adverse angrenate într-un conflict, ci, doar de inculpat pe de o parte și partea vătămată pe de altă parte, ulterior celor doi alăturându-se și alți deținuți ce se aflau la plimbare în curtea de aer a Penitenciarului Giurgiu.
Astfel, martorii G, -, - prin declarațiile date în cursul procesului penal nu fac vorbire nici un moment despre existența a două tabere sau grupuri adverse, ci, doar despre inculpat care a fugit prin curtea de aer a Penitenciarului Giurgiu unde fuseseră scoși la plimbare, după partea vătămată căreia i-a aplicat trei lovituri de cuțit în spate, după agresarea acestuia inculpatul lovind cu cuțitul și pe deținutul în picior, ulterior acestor evenimente unii deținuți sărind în ajutorul părții vătămate, în timp ce alții s-au alăturat inculpatului.
Așa fiind, tribunalul a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. și ped. de art. 20.pen. raportat la art. 174, 175 lit. i pen. în infracțiunea prev. și ped. de art. 322 alin. 2.pen.
Potrivit art. 72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Or, în speță, având în vedere pericolul social sporit al faptei comise de inculpat, faptă prin care se aduce atingere vieții, integrității corporale și sănătății persoanei, atribute esențiale ale ființei umane, periculozitatea inculpatului, periculozitate ce rezultă din modul și mijloacele de comitere a infracțiunii, inculpatul în timp ce se afla deținut în cadrul Penitenciarului Giurgiu, folosindu-se de un cuțit pe care l-a luat de la un alt deținut și anume, l-a înțepat de mai multe ori pe, deținut la rândul său în Penitenciarul Giurgiu, precum și pe, căruia i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în picior, profitând de faptul că acesta era căzut și se afla în imposibilitate de a se apăra, comportamentul violent al inculpatului încetând doar la intervenția cadrelor Penitenciarului Giurgiu, care au transportat de urgență partea vătămată la spital, numai intervenția chirurgicală de urgență salvându-i acesteia viața, dar și faptul că inculpatul figurează cu antecedente penale, acesta specializându-se în comiterea de infracțiuni de violență, sfidând astfel organele judiciare care anterior au manifestat clemență față de el, tribunalul apreciază că un cuantum al pedepsei de 10 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal este în măsură să contribuie la atingerea scopului pedepsei enunțat de art. 52 Cod penal, respectiv reintegrarea inculpatului în societate și prevenirea comiterii de noi infracțiuni pe viitor.
În baza art. 40 alin. 1 Cod penal va contopi pedeapsa de 10 ( zece) ani închisoare aplicată inculpatului prin prezenta sentință cu pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 39/19.01.2006 a Tribunalului București secția a II-a penală.
Inculpatul va executa pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare și 8 (opt) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, arestarea de la data 22.05.2005 la 13.01.2009, sentința penală nr.39/19.01.2006 a Tribunalului București, și de la 03.03.2009 la zi.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, va menține starea de arest a inculpatului.
În baza art. 118 lit. b Cod penal, va confisca de la inculpat un (1)cuțit cu buton având 20 cm l, lipsă prăsea, mini busolă pe partea fără prăsea, partea dreaptă din lemn, culoare maro roșcat având inscripționat " " pe partea a lamei, folosit, cuțit aflat la Camera de Corpuri Delicte a IPJ G conform dovezii seria B nr. -.
Potrivit art. 14 alin. 1.pr.pen. acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și părții responsabile civilmente.
Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, acțiunea civilă poate fi alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă.
În speță, partea vătămată, prin declarațiile date în cursul urmăririi penale, în fața instanței de judecată neprezentându-se deși a fost legal citat la toate termenele de judecată, a învederat că se constituie parte civilă cu suma cheltuită de familia sa, sumă al cărei cuantum urma să-l precizeze în cursul judecății ( file 50-51 dosar urmărire penală).
Cum, în cauză, partea vătămată nu și-a precizat cuantumul sumei solicitate cu titlu de despăgubiri civile și nici nu a precizat prin declarațiile date în cursul urmăririi penale în ce constă despăgubirile pe care le solicita, iar la dosar nu se află depus nici un înscris care să facă dovada cuantumului despăgubirilor civile, sarcina probei incumbându- părții vătămate potrivit art. 1169 Cod procedură civilă, tribunalul a apreciat ca nefondată cererea formulată.
A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul și condițiile legii, inculpatul solicitând reindividualizarea pedepsei și reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. a și b Cod penal respectiv, starea de legitimă apărare în care a acționat împotriva unui atac injust cât și temerea provocată de grupul din penitenciar, anterior dar și în ziua conflictului, în special de deținutul, persoană cunoscută ca foarte violentă și influentă, în acest mediu, reușind să capaciteze și alți inculpați pentru cazul în care s-ar fi ajuns la un conflict acut.
Examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor invocate cât și din oficiu, prin prisma dispozițiilor art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul de față este fondat și va fi admis.
Situația de fapt, analizată judicios și în mod complet de prima instanță, dovedește, fără echivoc, existența unui conflict mocnit între inculpatul și condamnatul, ambii deținuți în Penitenciarul Giurgiu în executarea unor pedepse privative de libertate, urmare căruia, în data de 2.07.2008, în timp ce se afla în Curtea interioară a locului de detenție împreună cu alte 15 persoane, cel dintâi a lovit cu un cuțit ce aparținea numitului, pe partea vătămată.
Despre existența cuțitului, corp delict ce era categoric interzis deținuților în mediu penitenciar, inculpatul a aflat cu o zi înainte de la un alt condamnat care l-a atenționat că, "tovarăș" al părții vătămate, ar putea să-l folosească a doua zi când urmau să fie scoși la plimbare.
În data de 02.07.2008, orele 14,00, conform programului stabilit, 15 persoane private de libertate de la secția D-2, au fost scoase la plimbare în curtea interioară a secției.
În jurul orelor 14,10, inculpatul se afla în același loc împreună cu martorii - și G. De aceștia s-a apropiat, care a scos din buzunar un briceag cu buton, cu lungimea totală de 20 cm, lungimea lamei de 10 cm. Fără ca acesta să schițeze vreun gest că ar vrea să folosească cuțitul, - l-a lovit cu piciorul în piept pe, care a fost lovit cu pumnul și de G. Datorită loviturilor primite și a unei borduri asfaltice, s-a dezechilibrat, a căzut jos și a scăpat cuțitul din mână, cuțit ce a fost luat de jos de către inculpatul. Pentru a-l împiedica pe inculpat să-l agreseze cu cuțitul pe, persoana vătămată s-a apropiat de inculpat și l-a lovit cu piciorul în piept pe acesta. Inculpatul s- dezechilibrat, a căzut jos și pentru scurt timp a scăpat cuțitul din mână, însă a reușit să reintre în posesia acestuia. că va folosi cuțitul împotriva sa, partea vătămată s-a îndepărtat în fugă de lângă inculpatul, care, cu cuțitul în mână, l-a urmărit pe, l-a ajuns la poarta de intrare/ieșire în curtea interioară și aici, cu cuțitul, i-a aplicat trei lovituri, respectiv în zona hemitoracelui stâng posterior, regiunea lombară și zona hepatică.
Loviturile au fost aplicate cu intensitate, fiind afectate organe vitale (leziune lob drept hepatic și hemoperitoneu, precum și hemopneumotorax), fiind necesară intervenție operatorie de urgență.
Urmare a loviturilor primite, partea vătămată a căzut, cu pierderi mari de sânge din zonele corpului în care a fost tăiat. Cu același cuțit, inculpatul s-a deplasat în fugă spre locul unde era căzut, căruia i-a aplicat două lovituri în zona membrelor inferioare, provocându-i leziuni superficiale.
Din cuprinsul raportului medico-legal nr. 317/E/II/2008 de examinare a părții vătămate, a rezultat că acesta a prezentat la data examinării leziuni traumatice corporale produse prin lovire repetată cu corpuri dure tăietor-înțepătoare, care au necesitat 55-59 zile de îngrijiri medicale, leziunile constatate punându-i acestuia în primejdie viața.
Deși numitul negat că a avut inițial cuțitul asupra sa (nu s-a putut stabili în ce modalitate s-a introdus în penitenciar cuțitul și de la cine l-a procurat ), din declarațiile părții vătămate, ale martorilor G, -, -, -, a rezultat, fără dubiu, că briceagul (cuțitul) în posesia căruia a intrat ulterior inculpatul, a fost introdus în camera de plimbare de numitul.
Pentru leziunile superficiale ce i s-au provocat, numitul nu a dorit să fie examinat medico-legal și nici nu a depus plângere.
Rezultă fără putință de tăgadă că inculpatul a acționat spontan lovind cu cuțitul găsit pe jos, împotriva părții vătămate dar și a lui, în condiții de mediu penitenciar în care supravegherea deținuților de către cadrele angajate în acest scop a lăsat de dorit, ajungându-se la deținerea de arme albe și agresiuni între persoanele lipsite de libertate.
În această conjunctură, este imposibil de stabilit că inculpatul s-ar fi aflat în legitimă apărare în cadrul unui atac material imediat, direct și injust îndreptat împotriva sa sau că ar fi acționat sub imperiul unei puternice temeri, atâta timp cât prezența mai multor deținuți în curtea interioară a penitenciarului în programul de plimbare în mod organizat și supravegheat era de natură a împiedica sau descuraja asemenea atacuri armate, cu atât mai mult cu cât de unul singur inculpatul, cu un obiect ce nu-i aparținea - cuțitul găsit întâmplător, a putut face față "atacului" lovind cele două persoane.
Dacă însă instanța de fond nu a putut reține circumstanțele atenuante ale provocării sau legitimei apărări, Curtea subscrie motivării pertinente a judecătorului constatând la rândul ei că sunt insuficiente date din care să rezulte că viața și integritatea inculpatului au fost puse în primejdie nemijlocit prin vreun atac material, direct, iminent și injust al părții vătămate sau că el ar fi acționat, cu violență, urmare temerii pe care acesta i-a insuflat-
Nu e mai puțin adevărat că fapta s-a produs în condițiile în care mai mulți deținuți au asistat ca martori, au perceput conflictul iscat între cele două persoane, că la rândul lui și inculpatul a fost lovit cu piciorul de partea vătămată, însă urmare a lipsei de cooperare cu organele de anchetă, mai ales cu instanța de judecată în fața căreia partea vătămată nu s-a prezentat, nu se va putea reține și o poziție clară a acesteia pentru determinarea împrejurărilor concrete ale debutului și derulării evenimentelor astfel că apărarea inculpatului în prezentul apel apare plauzibilă.
El a acționat pe fondul conflictului preexistent cu partea vătămată, a fost atenționat că se va folosi o armă albă împotriva sa însă a intrat printr-un concurs de împrejurări în posesia ei și a lovit punând în primejdie viața părții vătămate care a necesitat pentru vindecare 55-59 zile de îngrijiri medicale.
Numai sub aspectul pedepsei pe care i-a aplicat-o judecătorul fondului, apelul de față se privește fondat și va fi admis.
Prin prisma dispozițiilor art. 72 Cod penal, Curtea va avea în vedere criteriile generale de individualizare instituite de cod, limitele de pedeapsă în care se încadrează infracțiunea ce i se reține în sarcină, tentativă la omor calificat, pedepsită cu închisoare de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni, natura și împrejurările comiterii faptei, circumstanțele personale ale inculpatului, aflat ca și partea vătămată în executarea unor pedepse privative de libertate în Penitenciarul Giurgiu, unde, scăpați de sub supravegherea cadrelor de control, s-au dedat reciproc la violențe, atitudinea sinceră și cooperantă pe parcursul procesului penal, astfel că o pedeapsă orientată spre limita ei minimă va fi în măsură să asigure scopul preventiv-educativ și de coerciție pe care ea trebuie să-l îndeplinească.
În limitele acestor considerente, apelul declarat de inculpat va fi admis și în baza art. 373 pct. 2 lit. a Cod procedură penală va fi desființată hotărârea primei instanțe.
Va fi descontopită pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și repuse în individualitatea lor pedepsele componente de câte 10 ani și respectiv 4 ani închisoare, ultima aplicată prin sentința penală nr. 39/19.01.2006 de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
În baza art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i Cod penal, Curtea va condamna pe inculpatul la o pedeapsă de 8 ani închisoare.
În baza art. 40 alin. 1 Cod penal va fi contopită această pedeapsă cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 39/19.01.2006 de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în final, inculpatul având de executat 8 ani închisoare cu aplicarea art. 71-64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
Va fi menținută pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal pe
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 383 Cod procedură penală, Curtea va deduce prevenția inculpatului de la 22.05.2005 la 13.01.2009 și de la 30.03.2009 la zi iar conform art. 350 Cod procedură penală va menține starea de arest.
Onorariul avocatului din oficiu va fi suportat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul.
Desființează, în parte, sentința penală nr.433 din 29.10.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu și rejudecând, în fond:
Descontopește pedeapsa rezultantă 10 ani închisoare și repune în individualitatea lor pedeapsa de 10 ani închisoare și cea de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.39 din 19.01.2006 a Tribunalului București Secția a II-a penală.
În baza art.20 - 174 - 175 lit.i Cod penal condamnă pe inculpatul la 8 ani închisoare.
În baza art.40 alin.1 Cod penal contopește pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.39 din 19.01.2006 a Tribunalului București Secția a II-a penală, în final inculpatul va executa 8 ani închisoare cu aplicarea art.71 - 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
Menține pedeapsa complimentară prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe durata de 8 ani.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Deduce prevenția inculpatului de la 22.05.2005 la 13.01.2009 și de la 03.03.2009 la zi.
Menține starea de arest a inculpatului.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 300 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiție și Libertăților.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi,l 17.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-25.01.2009
Președinte:Adriana Elena BăjanJudecători:Adriana Elena Băjan, Elena Ursulescu
