Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 3/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- art. 175 Cod penal
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR. 3
Ședința publică din 07 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 2: Samoilă Viorica
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea apelului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 29 decembrie 1965 în comuna, jud. S, în prezent deținut în Penitenciarul Botoșani, împotriva sentinței penale nr. 316 din 19 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția penală - dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns inculpatul apelant, în stare de deținere, asistat de avocat desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care, instanța aduce la cunoștința inculpatului apelant faptul că în această fază procesuală are dreptul să dea o nouă declarație, iar în cazul în care va consimți în acest sens tot ce va declara poate fi folosit atât în favoarea, cât și împotriva sa, dându-i posibilitatea acestuia să se consulte cu apărătorul său în această privință.
Prezent în instanță, inculpatul a precizat că nu înțelege să dea o nouă declarație în cauză și că își menține celelalte declarații date.
Apărătorul inculpatului arată că nu mai are alte probe de solicitat.
Instanța, având în vedere că nu mai sunt alte probe de solicitat și excepții de invocat, acordă cuvântul la dezbateri, urmând a fi puse concluzii și cu privire la legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpat.
Procurorul a pus concluzii de menținere a stării de arest a inculpatului, apreciind că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Avocat, pentru inculpatul - apelant, a arătat că lasă la aprecierea instanței menținerea măsurii arestării preventive.
În ceea ce privește apelul, solicită admiterea acestuia și cere să se observe că motivele de apel vizează în special individualizarea pedepsei. Apreciază că cele invocate de inculpat sunt întemeiate, întrucât deși formal instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 72 și urm. Cod penal, în realitatea faptică nu a făcut această aplicare. Susține aceasta deoarece art. 72 Cod penal prevede că "la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile, de limitele de pedeapsă fixate, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală". Raportat la gradul de pericol social al faptei săvârșite, instanța de fond reține că acesta este deosebit de mare. Într-adevăr este vorba de un pericol social deosebit de mare dar se confundă două noțiuni și anume, pericolul social abstract al unei infracțiuni care este mare și este determinat de limitele de pedeapsă pentru că însăși legiuitorul consideră că o asemenea infracțiune are un grad de pericol mare și pericolul social concret al acestei infracțiuni este unul normal deoarece nu este o modalitate de săvârșire ieșită din comun.
De asemenea, nu s-a ținut cont de alte împrejurări, respectiv persoana infractorului. Instanța de fond nu a reținut că inculpatul are un discernământ diminuat, aspect stabilit pe baza unei expertize medico-legale întocmită de către Institutul de Medicină Medico-Legală Minovici. Este știut că acest aspect nu este o cauză care înlătură răspunderea penală, dar este un element care trebuie luat în evidență la individualizarea pedepsei. Totodată, instanța nu a ținut cont de împrejurările care atenuează răspunderea penală, respectiv art. 74 lit. Cod penal. Aceasta a reținut într-adevăr că inculpatul a avut o atitudine sinceră și corectă atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de judecată, dar a înlăturat aceste dispoziții motivat de faptul că este vorba de o stare de recidivă.
În primul rând, din cuprinsul dispozițiilor din codul d e procedură penală reiese foarte clar că starea de recidivă nu înlătură aplicarea dispozițiilor privind împrejurările care ar atenua răspunderea penală. Deci, inculpatul este pedepsit de două ori pentru că în primul rând se aplică un spor pentru starea de recidivă și nu se acordă beneficiul unei circumstanțe atenuante, pedepsind astfel de două ori faptul că este recidivist. Faptul că instanța a reținut aceste motive pentru a nu aplica o circumstanță atenuantă nu este motivat.
Arată că instanța de fond s-a speriat de efectele circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 76 al. 1 lit. a Cod penal, dar instanța nu a observat că art. 76 al. 2 prevede că în cazul infracțiunilor de omor se poate reduce pedeapsa până la o treime. Pe de altă parte, apreciază că într-adevăr chiar dacă instanța de fond nu ar fi reținut această circumstanță atenuantă trebuia să aibă aceste lucruri în vedere la aplicarea pedepsei, măcar la individualizare între aceste limite.
Consideră că raportat la toate aceste prevederi și la situația de fapt se impunea reținerea circumstanțelor atenuante, iar în subsidiar aplicarea unei pedepse cât mai apropiate de minimul special de pedeapsă având în vedere că nici infracțiunea prin latura sa obiectivă nu denota anumite chestiuni care să recurgă la o pedeapsă orientată spre mijlocul special de pedeapsă sau maximul special de pedeapsă.
În concluzie, solicită admiterea apelului și reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul aplicării unei pedepse orientate spre minimul special de pedeapsă.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului și menținerea măsurii arestării preventive arătând că soluția instanței de fond este legală și temeinică, având în vedere faptul că inculpatul a mai suferit o condamnare tot pentru infracțiuni contra vieții și integrității corporale, iar față de împrejurările comiterii faptei, apreciază că nu se impune reducerea pedepsei aplicate.
În ceea ce privește menținerea arestării preventive, pune concluzii de menținere a acestei măsuri.
În replică, apărătorul inculpatului arată că problema nu se pune de la modul de a reduce o pedeapsă, ci de la modul de a aplica corect o pedeapsă în anumite limite normale și raportate efectiv la fapta săvârșită și la modul în care a fost săvârșită această faptă. Deosebit de aceasta, învederează instanței că prin raportul de expertiză întocmit de către Institutul Național de Expertize Minovici se recomandă aplicarea dispozițiilor art. 113 Cod penal, respectiv obligarea la un tratament medical, aspect de care instanța de fond trebuia să țină cont.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, a arătat că își însușește concluziile apărătorului său și cere reducerea pedepsei. Deosebit de aceasta, precizează că regretă cele întâmplate și lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a măsurii privind menținerea arestării preventive.
Dezbaterile au fost înregistrate în sistem audio conform dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr.150/P/2008 din 08.04.2008, inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art 174 al. 1, art.175 al.l lit. c Cod penal, cu aplic. art. 37 alin.1 lit a pen.
În actul de sesizare a instanței, s-a reținut că nculpatul este nepotul victimei, acesta din urmă fiind fratele mamei sale.
Victima fiind suferindă de afecțiuni locomotorii, se deplasa foarte greu, motiv pentru care a fost internată, de mai mulți ani, la Spitalul de boli cronice. Cu aproximativ trei săptămâni înainte de incident, a fost externat din spital de către inculpat, cu scopul de a avea el grijă de acesta, fiind transportat la domiciliul său.
Din probele administrate a rezultat că scopul real pentru care și-a adus unchiul la domiciliul său, nu a fost acela de a se îngriji de victimă, ci faptul că aceasta era beneficiara unei pensii de aproximativ 200 lei lunar și avea economii depuse la CEC de aproximativ 1000 lei.
După epuizarea economiilor de bani ale victimei, inculpatul a făcut deseori afirmații că nu mai poate întreține pe unchiul său și se gândește să-1 interneze, din nou, la spitalul din sau la un azil de bătrâni.
Inculpatul presta munci ocazionale la diverse persoane din localitatea de domiciliu, respectiv sat, com. jud.S, iar sumele de bani astfel obținute, în cea mai mare parte erau cheltuite pe băuturi alcoolice. Inculpatul este cunoscut în localitatea de domiciliu ca un mpătimit consumator de băuturi alcoolice, iar pe fondul consumului acestora, se manifestă violent. Inculpatul a suferit mai multe condamnări pentru încălcarea legii penale, iar cu aproximativ doi ani în urmă, a suferit o condamnare cu suspendarea executării pedepsei pentru vătămarea corporală a fratelui său, cu o coasă.
In ziua de 14 martie 2008, aproximativ orele 07:30, inculpatul a plecat la Agenția CEC din comuna Dumbrăveni, unde a scos ultimii 100 lei din economiile victimei. Din suma ridicată a cumpărat și consumat băuturi alcoolice la diverse baruri din localitatea Dumbrăveni, cât și din. Ajuns la domiciliu, a mai consumat băutură împreună cu victima, după care a plecat din nou prin sat, continuând să consume alcool la mai multe baruri.
Revenind, noaptea târziu, la domiciliu, pe fondul consumului de alcool și a unui conflict spontan, l-a târât pe afară din casă, aplicându-i totodată, mai multe lovituri, cu o coasă, în diferite zone ale corpului, după care a abandonat-o în curte, în apropierea ușii de intrare în imobil, unde acesta a decedat.
Potrivit raportului de necropsie nr. 98/C/15.03.2008 ( 52-54) al SML S, moartea numitului a fost violentă, ea s-a datorat șocului hemoragie acut instalat ca urmare a hemoragiei externe masive produse prin secțiunea pachetului vasculo-nervos radial și cubital bilateral. După morfologia lor, leziunile s-au putut produce prin lovire activă cu un corp tăietor-înțepător (posibil coasă).
Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv procesul verbal de sesizare din oficiu, procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de examinare criminalistică, raportul medico legale de necropsie, planșele fotografice, declarațiile martorilor, coroborate cu cele ale inculpatului, de recunoaștere și regret a infracțiunii săvârșite, Tribunalul a constatat aceeași situație de fapt și de drept, ca cea descrisă în actul de sesizare.
A apreciat că în drept, fapta inculpatului, care, în noaptea de 14/15.03.2008, în timp ce se afla la domiciliul său din com. sat, jud.S, pe fondul consumului de alcool și al unui conflict spontan, i-a aplicat unchiului său, mai multe lovituri cu o coasă, în diferite zone ale corpului, producându-i leziuni care au condus la decesul acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art 174 al. 1, art.175 al.l lit. c Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
Conform raportului de expertiză medico legală psihiatrică A1/11288/2008 din 03.11.2008, întocmit de Institutul Național de Medicină Legală " Minovici" B, inculpatul prezintă diagnosticul de tulburare organică de personalitate, pe fond toxietilic, cu deteriorare cognitivă și decompensări psihotice. Cu toate acestea, are discernământ diminuat în raport cu fapta pentru care este cercetat. Comisia de specialitate a recomandat a se lua față de inculpat măsura de siguranță prev.de art.113 Cod penal.
La individualizarea pedepsei pe care instanța a aplicat-o inculpatului, au avut în vedere: gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracțiunii, modalitatea în care a săvârșit-o și efectiv al scopului urmărit și produs (suprimarea vieții unchiului său ca urmare a epuizării economiilor sale financiare), poziția sa procesuală corectă, dar și faptul că este în stare de recidivă postcondamnatorie, prev.de art.37 lit.a Cod penal.
Chiar dacă inculpatul a avut o poziție procesuală corectă atât în timpul urmăririi penale, cât și pe parcursul cercetării judecătorești și, cu toate că prezintă tulburare organică de personalitate pe fond toxietilic cu deteriorare cognitivă și decompensări psihice, Tribunalul nu a dat eficiență circumstanțelor atenuante prev.de art.74 Cod penal, motivat de faptul că acesta a săvârșit fapta din prezenta cauză în perioada suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev.de art.182 al.2 Cod penal, asupra fratelui său, folosindu-se tot de o coasă.
În raport de aceste elemente, prima instanță a apreciat că pedeapsa de 20 de ani închisoare va fi de natură să asigure reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii unor noi infracțiuni, scop prev.de art.52 Cod penal.
Din aceleași considerente, Tribunalul a constatat că se impune, în temeiul art.65 Cod penal și aplicarea pedepsei complementare privind interzicerea drepturilor civile prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pe o durată de 5 (cinci) ani, după executarea pedepsei principale.
Având în vedere faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea din prezenta cauză în perioada suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare la care a fost condamnat pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev.de art.182 al.2 Cod penal, prin sentința penală nr.324/8.05.2007 a Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă prin neapelare, Tribunalul, n baza art.83 Cod penal, a revocat acest beneficiu și a dispus executarea ei alături de cea aplicată prin prezenta și s-a făcut aplicarea art.71 Cod penal, privind interzicerea drepturilor civile prev. de art.64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
Ținând cont de recomandarea comisiei de primă expertiză medico legală psihiatrică din cadrul INML Minovici B, tribunalul, în baza art.113 al.1 Cod penal, a obligat pe inculpat la tratament medical de specialitate până la însănătoșire.
În temeiul art.88 Cod penal, rap.la art.350 Cod procedură penală, a dedus din pedeapsa de executat, perioada reținerii și arestării preventive de la 15.03.2008 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Sub aspectul laturii civile, s-a reținut că numita, a precizat în ședința publică din 29.10.2008 că nu se constituie parte civilă, chiar dacă s-a îngrijit de înmormântarea victimei și de organizarea praznicelor specifice locului pentru aceasta, întrucât a fost ajutată de comunitatea locală și a primit sprijin financiar de la Primăria (98). În raport de această situație, instanța de fond a luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă.
În temeiul art.118 lit.b Cod penal, Tribunalul a confiscat de la inculpat corpul delict ce a servit acestuia la săvârșirea infracțiunii, respectiv o coasă, care a fost înaintată Camerei de Corpuri Delicte din cadrul Tribunalului Suceava cu adresa nr- din 09.04.2008.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, solicitând reducerea pedepsei.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, precum și în conformitate cu dispozițiile art. 371, 378 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea în drept a faptei, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
La individualizarea judiciară a pedepsei, prima instanță a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, apreciind că reeducarea inculpatului s-ar putea realiza prin aplicarea unei pedepse de 20 ani închisoare.
Nu s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, chiar dacă acesta a avut o poziție procesuală corectă și are discernământ diminuat, având în vedere că noua infracțiune a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, iar condamnarea anterioară privește tot o infracțiune contra vieții și integrității corporale.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală psihiatrice întocmit de " Minovici" B inculpatul prezintă o tulburare organică de personalitate pe fond toxietilic cu deteriorare cognitivă și decompensări psihotice și arediscernământul diminuat în raport cu faptapentru care a fost condamnat de prima instanță, recomandându-se măsuri conform art. 113 Cod penal.
Faptul că un inculpat a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, iar condamnarea anterioară privește tot o infracțiune de violență nu constituie un impediment legal pentru reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestuia.
Este adevărat că împrejurările concrete de săvârșire a faptei îi conferă acesteia un pericol social ridicat, însă față de poziția procesuală corectă a inculpatului, care a recunoscut și regretat fapta, precum și față de concluziile expertizei mai sus reținute, curtea apreciază că în favoarea inculpatului poate fi reținută circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 74 lit. c Cod penal, dându-i efectele prev. de art. 76 al. 2 Cod penal, respectiv reducerea pedepsei principale sub minimul special prevăzut de lege.
Așa fiind, curtea, constatând că apelul declarat în cauză este întemeiat, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală îl va admite, va desființa în parte sentința penală atacată iar în rejudecare va proceda în sensul celor mai sus arătate.
În temeiul art. 83 Cod penal va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa aplicată prin prezenta alături de pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 324/2007 a Judecătoriei Suceava.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
În temeiul art. 381 al. 1 raportat la art. 383 alin. 2 Cod procedură penală va deduce în continuare din pedeapsa de executat durata de la 19.11.2008 la zi.
Constatând că temeiurile care au stat la baza luării și ulterior menținerii arestării preventive, Curtea, în temeiul art. 383 al. 11raportat la art. 350 alin. 1 Cod procedură penală va menține starea de arest preventiv a inculpatului.
Văzând și dispozițiile art. 192 al. 3 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul,fiul lui și, născut la data de 29.12.1965 în comuna, jud. S, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Botoșani, împotriva sentinței penale nr. 316 din data de 19.11.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Desființează în parte sentința penală mai sus-menționată și în rejudecare:
Condamnă pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit. c Cod penal cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal, art.74 lit. c, art.76 alin.2 Cod penal la pedeapsa principală de 13 (treisprezece) ani închisoare (în loc de 20 ani închisoare).
În temeiul art.83 Cod penal dispune ca inculpatul să execute această pedeapsă pe lângă pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.324/2007 a Judecătoriei Suceava, în total 15 ani închisoare(în loc de 22 ani închisoare).
Pedeapsă principală de executat pentru inculpat = 15(cincisprezece) ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
În temeiul art.381 alin.1 rap. la art.383 alin.2 Cod procedură penală deduce în continuare din pedeapsa de executat durata de la data 19.11.2008 la zi.
În temeiul art.383 alin.1 indice 1 rap. la art.350 alin.1 Cod procedură penală menține starea de arest preventiv a inculpatului.
Cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu inculpat se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 07 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Dact.
4 ex./19.01.2009
Jud. fond:
Președinte:Andronic Tatiana LuisaJudecători:Andronic Tatiana Luisa, Samoilă Viorica
