Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 50/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 50/A/2008
Ședința publică de la 1 aprilie 2008
lnstanța constituită din:
PREȘEDINTE: Virgil Viorel Andreieș
Președintele Curții de Apel Cluj
JUDECĂTOR 2: Iuliana Moldovan
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, este reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat în examinare apelul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 42/F din data de 22 februarie 2008 Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosar nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. și ped. de art. 20.pen. rap. la art. 174, art. 175 lit. pen. și de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr. %0, prev. de art. 79 alin. 1 din OUG 195/2002, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind părțile civile, Spitalul Clinic Județean de Urgență M - Clinica de Ortopedie și Spitalul Județean B
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătoarea din oficiu a inculpatului solicită în probațiune audierea a doi martori, respectiv și. Apreciază că se impune reaudierea acestor doi martori, mai ales a martorului, în condițiile în care s-au început cercetări pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă. Se ajunge la concluzia că acest martor nu a declarat tot ce întâmplat și anume că inculpatul a fost provocat de către partea vătămată. Susține că există la dosar o adresă în sensul că s-au început cercetări pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Reprezentanta Ministerului Public precizează că este o simplă afirmație efectuarea de cercetări referitoare la unul dintre martori pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă. Susține că nu există nicio dovadă, însă în cazul în care ar exista un asemenea dosar trebuie să se depună numărul de dosar pentru a se verifica acest aspect. Apreciază că nu se impune amânarea judecării cauzei în vederea audierii celor doi martori, întrucât acești martori au fost deja audiați, iar declarațiile acestora se află la dosarul cauzei, astfel încât nu se impune suplimentarea probatoriului în cauză. Solicită respingerea probei testimoniale în cadrul căreia să fie audiați cei doi martori.
Curtea, deliberând, respinge proba testimonială în cadrul căreia să fie audiați martorii și, ca nefiind concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei, precum și raportat la aspectul că acești martori au fost audiați în fața instanței de fond.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătoarea din oficiu a inculpatului arată că susține apelul declarat de către inculpatul și solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 42/22 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosar nr-, și, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b pr.pen. să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare. În subsidiar, solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței penale atacate și judecând în fond să se dispună reducerea pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i pen. și pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr. %0, prev. de art. 79 alin. 1 din OUG 195/2002, totul cu aplicarea art. 33 lit. a, art. 34 lit. b pen. și art. 35.pen. cu consecința contopirii pedepselor, urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea. Precizează că între inculpat și partea vătămată a existat o stare conflictuală de mai mulți ani. Partea vătămată împreună cu martorul au blocat drumul cu căruța, iar partea vătămată l-a amenințat pe inculpat că-l omoară. Solicită să se rețină în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă legală a provocării prev. de art. 73 lit. b pen. cu consecința reducerii pedepsei. Cu onorar.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat. Arată că hotărârea instanței de fond este criticată în ceea ce privește nereținerea circumstanței atenuante a provocării prev. de art. 73 lit. b pen. astfel încât s-a solicitat reținerea acestei circumstanțe cu consecința coborârii pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege. Apreciază că hotărârea pronunțată în cauză este corectă sub acest aspect, întrucât din probele administrează în cauză nu s-a putut face dovada că inculpatul ar fi fost agresat de către partea vătămată înainte de comiterea infracțiunii. Faptul că între inculpat și partea vătămată existau divergențe nu poate să ducă la concluzia că inculpatul ar fi fost sub influența acelor emoții prevăzute de art. 73 lit. b pen. Apreciază că instanța de fond în mod corect a respins cererea de reținere a acestei circumstanțe atenuante pentru că nu s-a făcut dovada acelei tulburări prevăzute de lege. Instanța de fond a făcut o corectă individualizare a pedepsei, având în vedere modalitatea de comitere a faptei, precum și consecințele acesteia, pedeapsa aplicată fiind foarte mică, orientată spre minim.
În concluzie, apreciază că nu există niciun element de nelegalitate a hotărârii instanței de fond și solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, depune un memoriu însoțit de acte medicale la dosarul cauzei, solicitând a fi avut în vedere la soluționarea cauzei. Arată că a spus adevărul de la început și a cerut să se refacă cercetarea la fața locului. S-au făcut mai multe fotografii, însă arată că nu a văzut nicio fotografie de la fața locului. Susține că nu i s-a acordat șansa de a se disculpa. Susține că se afla la bar, a ieșit doar puțin pentru a lua niște bani din mașină. Partea vătămată a venit la mașină și în timp ce căuta banii l-a prins de piept și i-a aplicat o lovitură peste față. Învederează că martorul se afla la fața locului, însă nu a spus adevărul. Susține că chiar dacă ar fi avut intenția de a-l ucide nu o făcea în fața barului unde erau așa de mulți oameni, ci avea alte ocazii. Arată în continuare că partea vătămată a agresat-o pe mama lui fără niciun motiv. Precizează că îi pare rău de cele întâmplate, însă nu a vrut să omoare pe nimeni. Dacă nu știa ce are de gând partea vătămată să facă, nu intra cu mașina în el.
CURTEA
Prin sentința penală nr.42/F din 22 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, a fost ondamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 26 martie 1954 în loc. de, județul B-N, în prezent aflat în Penitenciarul Bistrița, la 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a,b,c" Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174, art. 175 alin. 1, lit. "i" Cod penal; 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr. %0, prev. de art. 79 alin. 1 din OUG nr.195/2002 (preluat de art. 87 alin. 1 din OUG nr.195/2002 după republicare, cu modificările și completările aduse în baza Legii nr. 49/2006, OUG nr. 63/2006, Legea nr. 6/2007).
S-a constatat că infracțiunile au fost comise în concurs real prev.de art. 33 lit. "a" Cod penal, iar în baza art.34 lit."b" Cod penal, art. 35 alin.1 Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit."a,b,c" Cod penal.
S-a făcut aplic. art. 71 rap.la art. 64 lit."a, b, c Cod penal.
Conform art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea și arestul preventiv începând cu data de 22 octombrie 2006, la zi.
Conform art. 350 alin.1 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Conform art. 118 alin. 3 Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 7.366 lei (reprezentând valoarea autoturismului folosit de inculpat la comiterea in fracțiunii de tentativă de omor).
Inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea părții vătămate, despăgubiri civile în sumă de 35.000 lei, din care 5.000 lei daune materiale și 30.000 lei daune morale.
Inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea părții vătămate, suma de 3.662 lei cu titlul de rentă de întreținere, în sumă globală, pentru perioada 22.10.2006 - 22.02.2008, iar pe viitor, începând cu data pronunțării hotărârii, o rentă lunară în cuantum de 175 lei.
Inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea părții civile, Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu-M suma de 3.862,33 lei, iar în favoarea părții civile Spitalul Județean B, suma de 1375 lei, cu titlul de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare suportate cu partea vătămată.
Inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea părții vătămate suma de 500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată (reprezentând onorariul de avocat).
Inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea statului suma de 730 lei cu titlul de cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu (pentru apărarea asigurată în faza de urmărire penală și primă instanță).
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul nr.412/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița Naf ost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul, pentru comiterea în concurs real, prev.de art.33 lit."a" Cod penal a infracțiunilor de tentativă de omor prev.de art.20 Cod penal rap.la art. 174,175 alin.l lit."i" și conducerea unui autovehicul pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr.%o, prev.de art.79 alin.1 din OUG nr.195/2002, modificată.
Prin actul de acuzare s-a reținut că între familia inculpatului și cea a părții vătămate există o stare conflictuală, care durează de mai mulți ani, fiind generată de faptul că numitul (fratele mamei inculpatului) l-a înfiat cu efecte depline pe partea vătămată. Potrivit obiceiului, la terminarea programului de șofer de taxi, inculpatul s-a deplasat cu autoturismul pe care lucra, la Barul "" din localitatea de, unde a consumat băuturi alcoolice. La plecare spre domiciliu, în timp ce se îndrepta spre mașină, între inculpat și partea vătămată, de asemenea aflat în stare de ebrietate, a avut loc o altercație. Ulterior, partea vătămată s-a îndreptat spre local, iar inculpatul a pornit motorul autoturismului, l-a ambalat puternic și a urmărit-o pe partea vătămată peste podețul de pe marginea drumului prinzând-o cu mașina la peretele barului și strivind-o de perete. Inculpatul a repetat această manevră de 2-3 ori, de fiecare dată trecând cu mașina peste partea vătămată, până când autoturismul s-a blocat într-un șanț. După intervenția unui lucrător de poliție incidentul a luat sfârșit, victima fiind transportată la Spitalul Județean B și de aici la Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș, unde a fost reanimat și apoi salvat de la moarte.
S-a mai arătat în actul de acuzare, că partea vătămată a suferit multiple leziuni corporale traumatice care s-au putut produce prin comprimare între două planuri dure, că leziunile au necesitat pentru vindecare 115-120 zile de îngrijiri medicale și că acestea întrunesc caracteristicile medico-legale ale noțiunii de punere în primejdie a vieții.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 100.000 RON, din care 85.000 lei RON daune morale și 5.000 lei RON daune materiale. De asemenea, partea vătămată a solicitat obligarea inculpatului și la plata unei rente lunare de întreținere care să fie calculată prin raportare la venitul minim pe economia națională, ținând seama de gradul de scădere a capacității de muncă (23 și 41).
Prin declarația dată în fața instanței (9l-98) partea vătămată a arătat că în seara zilei de 21.10.2006, după ce s-a întors de la muncă, s-a oprit la Barul "" pentru a consuma o bere. Întrucât era "puțin băut" și fiindcă era ora închiderii, barmana a refuzat să-l servească, astfel că a ieșit din local, coborând treptele barului, cu intenția de a intra în magazinul care se afla în același corp de clădire. După ce a coborât treptele, partea vătămată a susținut că a fost lovită prin surprindere cu mașina de inculpat, care a venit cu viteză dinspre șosea. In urma loviturii a căzut la pământ și nu s-a mai putut întrucât i-au fost fracturate picioarele. Partea vătămată a mai relatat că deși era căzută la pământ, inculpatul a dat mașina înapoi și a trecut din nou peste ea, repetând această manevră de 4-5 ori, încetând agresivitatea abia când autoturismul a alunecat într-un șanț. A mai relatat că de fiecare dată, inculpatul a trecut cu roțile mașinii peste el și nu a putut să se miște, deși a încercat să se ridice pe coate, din cauză că "picioarele îi erau rupte". Partea vătămată a declarat că în urma agresiunii inculpatului i-au fost "rupte coastele" și "fisurat bazinul". În fine, a recunoscut că între familia sa și cea a inculpatului există o stare conflictuală veche, dar a precizat că în seara de 21.10.2008 nu s-a certat, nu l-a lovit și nu l-a insultat pe inculpat.
Partea vătămată Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu-M s-a constituit parte civilă cu suma de 3.862,33 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare suportate cu ocazia internării părții vătămate în perioada 30.10-18.11.2006 în Clinica Ortopedie 1, depunând un decont al cheltuielilor (32-34).
Partea civilă Spitalul Județean B s-a constituit parte civilă cu suma de 1.375 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate, internată în această unitate spitalicească în perioada 21-30.10.2006 (3l).
Prin declarațiile date în cursul urmăririi penale (23-25 și 64), inculpatul a arătat că între familia sa și a părții vătămate există un conflict mai vechi. A relevat că în seara de 21 octombrie 2006, când și-a terminat activitatea la firma "Total Taxi", unde lucra în calitate de șofer pe un autoturism Solenza, a parcat vis-a-vis de barul din localitatea de, după care a intrat în local, a consumat 200 gr și suc și s-a jucat la jocurile electronice. În jurul orelor 22,30-23 ieșit din bar cu intenția de a pleca acasă, astfel că a urcat în mașină. La un moment dat, prin geamul deschis a fost "luat de rever și tras afară", iar apoi "lovit cu capul în față de numitul. Inculpatul a mai relatat că și-a "pierdut controlul", iar când partea vătămată se îndrepta spre bar, a traversat șoseaua, a pornit motorul, a dat puțin în marșarier și a urmărit-o cu mașina, accelerând, cu intenția de aol ovi. În acest fel, a prins-o pe partea vătămată cu mașina la zidul barului, după care "a reintrat în marșarier" și accelerând s-a îndreptat din nou spre aceasta, prinzând-o lângă zid. Inculpatul a recunoscut că actele de agresiune au încetat în momentul în care dreapta față a mașinii a intrat în șanțul de sub podeț și nu a mai putut ieși.
Prin declarația dată în faza de cercetare judecătorească, inculpatul a recunoscut săvârșirea doar a infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibatie alcoolică de peste 0,80 gr%
În fața instanței inculpatul a negat săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor susținând că starea de fapt reținută în rechizitoriu nu corespunde realității, invocând că "nu a trecut niciodată cu mașina peste partea vătămată" (36).
Pornind de la starea conflictuală existentă între familia sa și cea a părții vătămate și continuând cu afirmația că în ziua de 21.10.2006 partea vătămată l-ar fi așteptat pe drum împreună cu numitul pentru a-i aplica o corecție, inculpatul a relatat că după ce a plecat de la bar, în timp ce se afla în mașină, partea vătămată l-ar fi lovit cu capul în față, la frunte și, după care a luat o bancă rabatabilă și înjurând s-a îndreptat spre el, spunând " că-I omor eu acum". În această împrejurare, pentru a evita să fie lovit cu banca pe care partea vătămată o ținea în mâini, inculpatul a susținut că a pornit mașina, însă din cauză că în spatele mașinii era plin de oameni a intrat cu partea în treptele clădirii. Apoi a dat cu mașina în spate, cam J de metru, "după care din nou în fată, lovindu-l pe care în acel moment a scăpat banca din mâini". În cele din urmă mașina a lunecat în șanț.
Prin versiunea prezentată în fața instanței inculpatul a invocat în esență că nu avea altă posibilitate de a scăpa de agresiunea părții vătămate, care l-ar fi omorât, decât să o lovească cu mașina.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarea starea de fapt:
În urmă cu mai mulți ani, unchiul inculpatului, respectiv (fratele mamei) l-a înfiat cu efecte depline pe partea vătămată. Din acel moment averea lui compusă din casă și dependințe a devenit motiv de neînțelegeri între familia inculpatului și cea a părții vătămate. Conflictul acestora s-a acutizat începând cu anul 2002 când inculpatul și mama sa și-au stabilit reședința în localitatea de, unde au cumpărat o locuință. In acest fel, între cele două părți s-au înmulțit ocaziile în care se insultau reciproc, ajungându-se chiar în situația ca partea vătămată, mai tânăr și mai puternic, să aplice corecții fizice inculpatului și mamei acestuia, ceea ce a generat o serie de procese. La rândul său, inculpatul, știindu-se mai slab fizic, l-a amenințat pe partea vătămată, că o să-I calce cu mașina. Fiind taximetrist, acest prilej s-a ivit în ziua de 21.10.2006, faptele derulându-se în împrejurările descrise în continuare.
Conform obiceiului, în ziua de 21.10.2006, la terminarea programului de șofer pe taxi, în jurul orelor 20-21, inculpatul a parcat autoturismul pe care lucra ( Solenza cu nr. de Înmatriculare -) pe șosea, în fata barului "" din localitatea de, după care a intrat în local. În bar a consumat cca 200 mI, s-a jucat la jocurile electronice, iar în final a ieșit cu intenția de a pleca acasă, urcându-se la volanul autoturismului. În acel moment a trecut pe lângă mașina inculpatului, partea vătămată, aflată în stare de ebrietate, care se îndrepta spre bar, lăsându-și ștraiful în drum. Intre cei doi a avut loc o altercație, după care partea vătămată s-a îndreptat spre bar și a comandat o bere, însă barmana a refuzat să-l servească întrucât era beat și era ora închiderii, astfel că a ieșit din local, coborând câteva trepte cu intenția de a intra în magazinul aflat în același corp de clădire. Între timp inculpatul a chemat-o pe partea vătămată să meargă în stradă, astfel că a coborât de pe scări și a făcut câțiva pași spre șosea, spunându-i lui să meargă acasă. Apoi, partea vătămată s-a întors cu spatele către inculpat și s-a îndreptat spre magazin.
Profitând de situația creată dar și de faptul că partea vătămată era în stare de ebrietate, inculpatul a pornit motorul, l-a ambalat puternic și a pornit în urmărirea acesteia, din șosea, unde era parcată mașina, peste podețul de pe marginea drumului, lovind-o și strivind-o pe partea vătămată de peretele barului. În urma loviturii, partea vătămată a căzut, strigând după ajutor și nu s-a mai putut din cauză că i-au fost fracturate picioarele. Apoi, inculpatul a mers cu mașina înapoi și a repetat manevra încă de 2-3 ori, de fiecare dată trecând cu mașina peste partea vătămată. Inculpatul a încetat agresiunea abia în momentul în care autoturismul s-a blocat în șanțul ce desparte șoseaua de terasa din fața barului. Apoi, a luat un cuțit pe care îl avea în mașină și s-a dat de la volan. Intrucât la fața locului s-au adunat mai multe persoane, între care și (adjunctul șefului de Post al comunei de ) i-a dat polițistului cuțitul. În cele din urmă, partea vătămată a fost transportat la Spitalul Județean B- N, unde a fost reanimată și salvată de la moarte.
În urma agresiunii exercitate de inculpat, partea vătămată a suferit leziuni corporale traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 135-140 zile de îngrijiri medicale, soldate cu pierderea totală a capacității de muncă pe o durată de 6 luni de la producerea lor, iar pentru viitor au cauzat o scădere permanentă a capacității de muncă cu 30-35%, neîncadrabilă într-un grad de invaliditate. Din cuprinsul raportului de expertiză medico-legală nr. 2261/II/B/176 din 12.10.2007, efectuat de Serviciul Județean de Medicină Legală B-N (178-180), rezultă că leziunile corporale traumatice suferite de partea vătămată întrunesc noțiunile medico-legale ale punerii în primejdie a vieții și s-au putut produce prin comprimare repetată între două planuri dure, posibil elemente ale unui autoturism și zidul unei clădiri sau/și sol, și lovire, cădere.
Starea de fapt, astfel cum a fost descrisă mai sus rezultă din următoarele probe: declarația părții vătămate (72 dosar de urmărire penală și 91-92 dosar de fond), procesele-verbale de cercetare la fața locului (6-8 și 33-35 aflate în dosarul de urmărire penală), planșele fotografice (4-15 dosar de urmărire penală), buletinele de analiză toxicologică-alcoolemie, întocmite de Serviciul Medico-Legal Județean B-N (21-22 dosar de urmărire penală), declarația martorilor: (45-46,66- dosar de urmărire penală și 50-51 dosar de fond), (74 dosar de urmărire penală și 52 dosar de fond), (48,65 dosar de urmărire penală), (49-65 dosar de urmărire penală și 75-76 dosar de fond), (73 dosar de urmărire penală și 77 dosar de fond), (l06 dosar de fond), (120 dosar de fond), raportul de expertiză medico-legală nr.2261/II/B/176 din 12.10.2007 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală B-N (178-180 dosar de fond), probe care se coroborează în parte cu declarațiile date de inculpat în faza de urmărire penală (63-64).
S-a reținut că faptele săvârșite de inculpatul, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă de omor prev.de art. 20 Cod penal rap.la art. 174,175 alin.l lit."i" Cod penal și conducerea unui autovehicul pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr %o, prev.de art. 79 alin. 1 din OUG nr.195/2002.
Cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă de omor prev.de art.20 Cod penal rap.la art.174,175 alin.1 lit."i" Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev.de art. 182 alin.2 Cod penal este nejustificată raportat la împrejurările în care a fost comisă fapta, mijloacele prin care a fost săvârșită și stăruința acestuia de a suprima viața părții vătămate, factori relevanți, care caracterizează elementele constitutive ale infracțiunii de omor. Pe de altă parte, s-a menționat că pe fondul neînțelegerilor determinate de înfierea părții vătămate de către unchiul inculpatului, cu mult timp înainte, inculpatul se exprima în sensul că îl va omorî pe (120), afirmații pe care de altfel le-a făcut și după săvârșirea faptei din prezentul dosar. In fine, având în vedere că inculpatul a trecut cu mașina de mai multe ori peste partea vătămată, care încă de la prima lovitură a rămas imobilizată la pământ, instanța a apreciat că acesta a acționat cu intenția directă de a ucide, acțiune întreruptă independent de voința sa, în momentul în care autoturismul a lunecat în șanț.
Instanța a înlăturat și cererea inculpatului de a se reține în favoarea sa circumstanța atenuantă a provocării prev.de art.73 lit."b" Cod penal, întrucât nu s-a dovedit că a săvârșit fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări cauzate de partea vătămată. În acest context s-a subliniat că starea de provocare trebuie dovedită iar inculpatul prin declarația dată în instanță (35) și apărările făcute a încercat să dovedească împrejurarea că "nu a trecut nici o dată cu mașina peste partea vătămată" și că doar l-a "lovit, când a trecut podețul spre bar". În realitate, s-a dovedit cu certitudine că cei doi s-au certat și chiar dacă inculpatul ar fi fost lovit de partea vătămată prin geamul deschis al mașinii, această împrejurare nu i -a cauzat o emoție sau tulburare puternică, cum prevăd dispozițiile art.73 lit."b" Cod penal, ci a constituit doar un pretext pentru inculpat să se răzbune pe victimă, cu care era în relații de dușmănie. Sub acest aspect este relevant că după ce părțile s-au certat, inculpatul a rămas în mașină, așteptându-l pe partea vătămată să iasă din bar (ștraiful acestuia fiind în drum), iar după ce a ieșit i-a cerut să meargă la șosea. Întrucât partea vătămată a refuzat spunându-i inculpatului să plece acasă, după ce aceasta s-a îndreptat spre magazin, prin surprindere, inculpatul a lovit-o în mod repetat cu mașina. În fine, apărarea inculpatului că anterior, partea vătămată l-ar fi lovit cu capul în față, este contrazisă de declarațiile martorilor și, iar afirmația acestuia, în sensul că anterior partea vătămată ar fi încercat să-l lovească cu o bancă rabatabilă, nu a fost confirmată de niciunul din martorii audiați în cauză.
Procedând la individualizarea pedepselor ce i-au fost aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile prev.de art. 72 Cod penal, cu referire la limitele speciale de pedeapsă, pericolul social concret al faptelor comise, urmările cauzate și persoana inculpatului.
Întrucât inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, iar pe parcursul procesului penal nu a manifestat regret față de suferințele părții vătămate și nu a fost de acord cu despăgubirile solicitate de aceasta nu au fost reținute în favoarea acestuia circumstanțe atenuante. Însă, având în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, iar din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița -N rezultă că inculpatul prezintă un risc scăzut de a săvârși noi fapte penale, instanța a aplicat pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege.
Așa fiind, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit."a,b,c" Cod penal pentru infracțiunea de tentativă de omor prev.de artr.20 Cod penal rap.la art. 174,175 alin.1 lit."i" Cod penal și 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr %o, prev.de art.79 alin.1 din OUG nr.195/2002 (preluat de art.87 alin.l din OUG nr.195/2002 după republicare, cu modificările și completările aduse în baza Legii nr.49/2006, OUG nr.63/2006 și Legea nr.6/2007).
tând concursul real între cele două infracțiuni, în baza art.34 lit."b" Cod penal art.35 alin.1 Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit."a,b,c" Cod penal. Sub aspectul pedepselor accesorii ce au fost aplicate inculpatului, s-a făcut aplicarea art.71 rap.1a art.64 lit."a,b,c" Cod penal.
Conform art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea și arestul preventiv începând cu data de 22.10.2006 la zi, iar în baza art.350 alin.1 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a acestuia.
În temeiul art. 118 alin.3 Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 7.366 lei (reprezentând valoarea autoturismului folosit de inculpat la comiterea infracțiunii de tentativă de omor).
În baza art.14,346 Cod procedură penală rap.la art. 998 cod civil s-a dispus obligarea inculpatului la plata în favoarea părții vătămate a sumei de 35.000 lei,cu titlul de despăgubiri civile din care 5.000 lei daune materiale și 30.000 lei daune morale, suma de 3.662 lei cu titlul de rentă de întreținere, în sumă globală,pentru perioada de 22.10.2006-22.02.2008, iar pentru viitor, începând cu data pronunțării hotărârii o rentă lunară în cuantum de 175 lei.
Privitor la modul de soluționare a laturii civile, s-a avut în vedere că partea vătămată a dovedit integral daunele materiale solicitate, relevante fiind îndeosebi, declarațiile martorilor (122), (120) și tin (14). În concret, s-a dovedit că pentru a face față cheltuielilor urmare a internării părții vătămate în unități spitalicești din B și Târgu M, familia acesteia a fost nevoită să vândă animalele din gospodărie (, vaci și porci) dar și să împrumute bani pentru medicamente, diverse tratamente și transport. În ce privește daunele morale, s-a avut în vedere că Ieziunile corporale traumatice suportate de partea vătămată au necesitat aproximativ 140 de zile de îngrijiri medicale, i-au pus în primejdie viața și i-au cauzat o scădere permanentă a capacității de muncă cu 30-35 %. Gravitatea suferințelor fizice și psihice îndurate de partea vătămată pe parcursul celor 140 zile de îngrijiri medicale, intervențiile chirurgicale suportate, efortul suplimentar pe care trebuie să-l depună zi de zi pentru a-și întreține familia dar și conștiința reprezentării de a fi bolnav toată viața se justifică a fi compensate prin obligarea inculpatului la plata de daune morale în cuantumul menționat.
La stabilirea rentei lunare s-a avut în vedere că prin activitatea desfășurată în gospodărie și prin activitatea de fierărie prestate, partea vătămată realiza venituri cel puțin egale cu venitul minim pe economia națională. Ca urmare, solicitarea părții vătămate de a se stabili o rentă prin raportare la venitul minim pe economia națională, a fost apreciată justificată. Suma globală de 3.662 lei acordată cu titlu de rentă în perioada 22.1 0.2006-22.02.2008 a fost calculată ținându-se seama de nivelul venitului minim pe economia națională în perioada menționată (respectiv 330 lei în anul 2006, 390 lei în anul 2007 și 500 lei în anul 2008), de împrejurarea că în primele 6 luni partea vătămată a fost în incapacitate totală de a munci, iar după această perioadă avea redusă capacitatea de muncă cu 35%.
În baza textelor de lege menționate, se va dispune ca inculpatul să plătească în favoarea părții civile, Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu M, suma de 3862, 33 lei, iar în favoarea părții civile, Spitalul Județean B-N, suma de 1375 lei cu titlul de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare suportate cu internarea părții vătămate.
În baza art.193 alin.l Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească părții vătămate suma de 500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Conform art.191 alin.l Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea statului suma de 730 lei cu titlul de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul, solicitând desființarea acesteia ca nelegală și netemeinică, iar în urma rejudecării cauzei să fie reținută în favoarea inculpatului scuza provocării cu consecința reducerii pedepsei aplicate de prima instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate precum și din oficiu, Curtea va respinge ca nefondat apelul inculpatului, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Prima instanță a administrat probatoriul necesar cauzei, pe baza acestuia stabilind o stare de fapt corectă, corespunzătoare adevărului. Din probele dosarului a rezultat vinovăția inculpatului în săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art.20 pen. rap.la art.174,175 lit.i pen. precum și a infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice a unui autovehicul, având o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prev. de art.79 alin.1 din OUG 195/2002.
De asemenea, prima instanță în mod corect a înlăturat apărarea inculpatului în sensul că a comis fapta în stare de provocare, întrucât din declarațiile martorilor audiați nu a rezultat că partea vătămată l-ar fi provocat în vreun fel pe inculpat. Au fost audiați astfel mai mulți martori, respectiv (50), (52), (54), (75), (77), (106), (120), (212), (233), însă nici unul dintre ei nu a confirmat starea de provocare invocată de inculpat în declarația sa (35-36). Este dovedită împrejurarea că între inculpat și partea vătămată exista o stare conflictuală veche de ani de zile, însă pentru existența stării de provocare aceasta trebuie să fie actuală, pentru a putea provoca făptuitorului o reacție psihică.
Astfel, pentru a fi reținută circumstanța atenuantă a scuzei provocării prev. de art.73 lit.b pr.pen. fapta trebuie să fie săvârșită sub imperiul unei puternice tulburări sau emoții determinată de fapta părții vătămate, ori evident că o stare conflictuală veche nu îndeplinește aceste condiții. Inculpatul a invocat o împrejurare în care partea vătămată ar fi înjunghiat-o pe mama sa, însă incidentul a avut loc în anul 2002, deci în urmă cu 4 ani, astfel că nu poate fi considerat o provocare din partea părții vătămate. Apoi a relatat că partea vătămată ar fi blocat drumul pentru a-l aștepta pe el, însă se pare că el nu a ajuns în zona respectivă. De altfel, din declarația martorului (106) rezultă că într-adevăr partea vătămată împreună cu martorul a blocat drumul cu căruța în dreptul casei lui aproximativ 3 minute, însă inculpatul nu se afla acolo, după care a plecat spre casă. Nici împrejurarea că partea vătămată l-ar fi lovit prin geamul mașinii sale, așa cum a declarat inculpatul, nu a fost confirmată de nici unul dintre martorii cauzei. Dimpotrivă, mai mulți martori au arătat că partea vătămată ar fi fost lovită de inculpat anterior lovirii sale cu mașina ( -50, -51).
Din dispozițiile art.73 lit.b pen.rezultă că infracțiunea săvârșită în stare de provocare,constituie o ripostă la actul provocator al persoanei vătămate. Starea de provocare constă în reacția psihică produsă făptuitorului de actul provocator al persoanei vătămate și care determină producerea infracțiunii. Existența sa se verifică în raport cu momentul săvârșirii acesteia, iar intensitatea ei se apreciază ținându-se seama de persoana făptuitorului și de circumstanțele în care s-au produs faptele.
În speță, nu s-a dovedit că inculpatul a acționat sub imperiul vreunei provocări din partea părții vătămate.
În concluzie, în mod corect prima instanță nu a reținut circumstanța atenuantă a scuzei provocării în favoarea inculpatului, iar în ceea ce privește pedeapsa aplicată, aceasta a fost individualizată în mod judicios, instanța având în vedere atât gradul ridicat de pericol social al infracțiunii, rezultat din modalitatea de comitere a faptei, cât și persoana inculpatului, care se află la prima confruntare cu legea penală.
De asemenea, în mod corect a fost soluționată și latura civilă a cauzei.
În consecință, Curtea va respinge ca nefondat apelul inculpatului în baza art.379 pct.1 lit.b pr.pen.
Va menține starea de arest a inculpatului și va deduce din pedeapsă durata arestării preventive începând cu data de 22.10.2006 și până la zi.
În baza art.192 al.2 pr.pen. va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul, născut la 26.03.1954, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 42 din 22 februarie 2008 Tribunalului Bistrița N.
Potrivit art. 88 Cod Penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 22.10.2006 și până în prezent.
Menține starea de arest a inculpatului.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul și comunicare cu restul părților.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 01.04.2008 în prezența inculpatului arestat.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
Red.IM
Dact./5ex./11.04.2008
Judecători:Virgil Viorel Andreieș, Iuliana Moldovan
