Șantajul (art.194 cod penal). Decizia 213/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 213/R/2008
Ședința publică din 1 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Moldovan Judecător
JUDECĂTORI: Iuliana Moldovan, Virgil Viorel Andreieș Maria Președintele
Curții de Apel Cluj
-
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul împotriva deciziei penale nr. 276 din data de 31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr-, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prev. și ped. de art. 194 alin. 1.pen. cu aplicarea art. 37 lit. a pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul asistat de apărători aleși, avocat N - din cadrul Baroului C, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei și avocat din cadrul Baroului M, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind partea civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul ales al inculpatului, avocat solicită amânarea cauzei pentru că la acest termen de judecată nu este îndeplinită procedura de citare cu partea civilă de la adresa din Germania. De asemenea, procedura de citare este viciată cu partea civilă și prin afișare la Consiliul Local, întrucât nu s-a întocmit proces verbal de afișare, conform codului d e procedură penală. Susține că această dovadă se putea face fie prin întocmirea unui proces verbal de afișare, fie prin sublinierea mențiunii referitoare la afișare. Precizează că există doar o subliniere a administratorului, or Consiliul Local nu are administrator, iar numele persoanei care a primit această dovadă nu e indicat. Solicită amânarea cauzei, având în vedere cele de mai sus și repetarea procedurii de citare.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat N - pune aceleași concluzii.
Reprezentanta Ministerului Public arată că e adevărat că la termenul anterior a ridicat aceleași aspecte, dar din actele dosarului rezultă că partea civilă are cunoștință de existența acestui proces. Deși procedura de citare nu s-a putut îndeplini de la domiciliul acestuia din Germania, totuși procedura cu această parte civilă este îndeplinită prin afișare la Consiliul Local, având în vedere că dovada procedurii de citare s-a întors cu ștampila Consiliului Local. În continuare, arată că cererea de constituire de parte civilă a fost respinsă, iar faptul că în acest moment există doar procedura prin afișare, apreciază că nu poate avea nicio influență negativă asupra inculpatului. Procedura de citare fiind îndeplinită prin afișare, solicită respingerea cererii de amânare a cauzei și acordarea cuvântului în fond.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat susține că destinatarul citației nu era Consiliul Local, care este un organ deliberativ, și i se doar recunoaște doar o anumită calitate procesuală. Precizează că afișarea se face la municipiu, acesta având personalitate juridică. Susține că destinatarul citației este, nu Consiliul Local și nici Primăria. Această afișare, așa cum prevede codul d e procedură penală, realizează sau ar putea realiza aducerea la cunoștința unei părți că este citată într-un proces. În cazul de față apreciază că procedura de citare nu este legal îndeplinită, iar dacă persoana de la registratură care a primit-o a pus-o în sertarul primăriei atunci afișarea nu s-a realizat. În condițiile în care hotărârea instanței de fond nu a fost comunicată părții civile, se pune întrebarea de unde există această certitudine că partea civilă are cunoștință de acest proces. La dosarul cauzei nu există dovada că are cunoștință că astăzi se judecă un recurs împotriva unei hotărâri judecătorești. Singura dovadă în acest sens aflată la dosarul cauzei este faptul că a existat o procedură de citare cu partea vătămată la data de 17 iulie 2007, când a existat confirmarea de primire a citației.
Curtea, deliberând, apreciază că la acest termen de judecată procedura de citare este legal îndeplinită cu partea civilă prin afișare la Consiliul Local, sens în care consideră că această cauză este în stare de judecată.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat solicită casarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. Apreciază că instanța de fond nu a dat curs dispozițiilor art. 300.pr.pen. cu privire la verificarea actului de sesizare a instanței. Aceste aspecte rezultă din încheierea pronunțată de instanța de fond. Potrivit dispozițiilor art. 300.pr.pen. instanța este obligată să verifice legalitatea actului de sesizare și să facă mențiune despre acest aspect în încheierea de ședință.
Un al doilea aspect de nelegalitate a hotărârii instanței de fond vizează faptul că rechizitoriul nu a fost confimat de procurorul ierarhic superior. Soluția corectă ar fi fost retrimiterea cauzei la Parchet pentru îndreptarea acestor două vicii.
Un alt motiv de nulitate ar fi acela că s-a trecut la judecarea în fond a cauzei fără a exista procedură de citare cu toate părțile. Arată că partea civilă a fost citată de la reședința din B M, deși a indicat adresa exactă în cursul urmăririi penale. La data de 17 iulie 2007 instanța a sesizat lipsa de procedură cu partea civilă și a dispus citarea acesteia de la adresa din Germania, existând dovezi în acest sens la dosarul cauzei. La filele 6, 7 și 13 din dosarul de urmărire penală, unde se află declarațiile părții civile, a fost indicată și adresa din Germania, unde-și are domiciliul.
Totodată, solicită să se observe că la filele 273 - 274 din dosarul instanței de
apel există două minute. Susține că atât prevederile codului d e procedură penală, cât și regulamentul de ordine interioară prevăd că existența a două minute reprezintă motiv de nulitate absolută. De asemenea, precizează că există o neconcordanță între minută și dispozitivul hotărârii cu privire la respingerea pretențiilor civile.
Învederează că instanța de fond nu a procedat la contopirea pedepselor pronunțate anterior, deși a reținut că fapta săvârșită în acest dosar a fost comisă în concurs cu alte 4 fapte reținute în sarcina inculpatului, pe care le și indică. Susține că nu s-a procedat corect la descontopirea acestor pedepse în vederea aplicării regulilor de la concursul real de infracțiuni. Instanța de apel a îndreptat însă această eroare a instanței de fond.
În concluzie, solicită admiterea recursului declarat de inculpatul casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat N - susține că se pune un accent deosebit pe factorul declarativ. Prezenta cauză ține de esența verificării cauzelor sub toate aspectele. Consideră că instanța de fond, de apel ar fi trebui să parcurgă etapa audierii părții vătămate în scopul aflării adevărului. Apreciază că faza de contradictorialitate, inexistentă în faza de urmărire penală, prezintă importanță deosebită. Consideră că lipsa elementelor de contrazicere între poziția părții vătămate și poziția inculpatului sunt prejudiciate, raportat la existența dreptului la apărare al inculpatului. Există o dimensiune a pedepsei fundamentată pe elementele recidivei și pe o criminalitate organizată, însă apreciază că atât instanța de fond cât și instanța de apel s-au aflat într-o eroare în ceea ce privește infracțiunea dedusă judecății. În acest dosar este vorba de infracțiunea de șantaj, iar instanța de fond a mers pe o idee a prevenției și a sancționării exemplare pentru crima organizată. Apreciază că judecătorul de la fond nu a judecat infracțiunea dedusă judecății, respectiv infracțiunea de șantaj, ci unele elemente de politică penală. Consideră că pedeapsa aplicată inculpatului a fost dusă până la limita extremă. Ne aflăm la limita superioară a pedepsei prevăzute pentru infracțiunea de șantaj. Elementele de particularizare care ar fi putut fi desprinse din declarația părții vătămate nu sunt concrete. Normele de procedură penală sunt garanții pentru evitarea oricărui abuz și pentru garantarea drepturilor procesuale. Susține că esența procedurii de citare ține de fundamentul procesului penal și garantează participarea părților în procesul penal, stabilirea stării de fapt și aplicarea pedepsei. Art. 3859pct. 21.pr. pen. stabilește în mod foarte general ca motiv de casare aspectul când judecata în primă instanță sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți, sau care, fiind legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate. Partea vătămată nu a avut posibilitatea exercitării căilor de atac. Apreciază că există o individualizare a pedepsei fără a se avea în vedere elemente obiective de circumstanțiere a faptei inculpatului. Principiul legii penale este cel al legalității care necesită timp și eforturi. Trebuie să fie respectate principiile fundamentale ale procesului penal, prin raportare la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin garantarea la un proces echitabil, prin respectarea efectivă a drepturilor procesuale. Prin nerespectarea procedurii de citare se încalcă dreptul la un proces în contradictorialitate.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat. Arată că au fost ridicate astăzi de către apărătorul inculpatului anumite excepții, respectiv încălcarea art. 300.pr.pen. instanța de fond nu ar fi verificat legalitatea și temeinicia actului de sesizare, precum și cea referitoare la neconfirmarea rechizitoriului de către prcurorul ierarhic superior.
În ceea ce privește cea de-a doua excepție invocată respectiv neconfirmarea rechizitoriului de către prim procurorul Parchetului din care face parte procurorul de caz, art. 264 alin. 3.pr.pen. prevede că legalitatea rechizitoriului trebuie verificată de către conducătorul unității, respectiv procurorul ierarhic superior. Chiar dacă la data la care a fost sesizată instanța cu rechizitoriu nu s-a trecut exact pe rechizitoriu cuvintele verificat legalitatea și temeinicia, totuși prin simpla semnare a acestuia se considera că a fost verificat. Textul legal nu arată că rechizitoriul trebuie să poarte această înscriere verificat sub aspectul legalității și temeiniciei. Exista o practică la acel moment, și anume atunci când prim procurorul semna rechizitoriul se considera că a fost avizat. Apreciază că prim procurorul prin semnarea rechizitoriului confirmă faptul că acel rechizitoriu a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei. Susține că instanța de fond a verificat legalitatea și temeinicia actului de sesizare, chiar dacă nu s-a făcut mențiune în încheierea de ședință despre acest aspect, însă încălcarea acestor dispoziții se sancționează cu nulitarea relativă, care putea fi invocată în fața instanței de apel. Apreciază că nu s-a încălcat niciun drept prin neconsemnarea acestui aspect, astfel încât instanța a fost legal sesizată.
Referitor la procedura de citare a părții vătămate, susține că dispozițiile art. 177 alin. 8.pr.pen. prevăd că celelalte părți în procesul penal se citează de la locul de domiciliu, iar în cazul în care nu poate fi citat de la locul de domiciliu se citează prin afișare de la Consiliul Local în raza căruia a fost săvârșită infracțiunea. Partea vătămată și-a indicat adresa în cursul urmăririi penale și a fost citată de la acea adresă. La unul, două termene de judecată procedura de citare s-a întors semnată. Ulterior, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au dispus citarea acestei părți vătămate prin afișare la Consiliul Local, fiind îndeplinită în mod legal, astfel încât nici acest motiv de nulitate nu poate fi invocat.
Cu privire la aspectul că la dosarul cauzei există două minute, apreciază că acest lucru ține de organizarea internă a instanței, iar ambele minute au același conținut. Susține că neconcordanța între minută și dispozitiv cu privire la pretențiile civile nu există, fiind greșit invocat acest aspect.
Totodată, în ceea ce privește nedescotopirea pedepselor, această nelegalitate a fost înlăturată de către instanța de apel, care a admis apelul declarat de inculpat, a desființat hotărârea instanței de fond, a descontopit pedepsele și a înlăturat aspectul de nelegalitate.
Apreciază că nu se impune casarea ambelor hotărâri și trimiterea dosarului nici la Parchet, nici la instanța de fond. Este vorba de o nulitate relativă care putea fi invocată cu ocazia judecării cauzei în fond.
Cu privire la fondul cauzei, se pune problema dacă inculpatul se face sau nu vinovat de comiterea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului și dacă la dosarul cauzei există suficiente probe care să ducă la concluzia că hotărârea pronunțată în cauză este temeinică și legală. Din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. Din declarația martorei rezultă că aceasta a fost contactată telefonic de o persoană care a indicat numele inculpatului, iar ca urmare a efectuării unei expertize a vocii a rezultat că vocea aparținea de fapt inculpatului. De asemenea, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, în declarația dată la fila 51 în fața instanței de apel.
Apreciază în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului că instanța de apel a făcut o corectă individualizare a pedepsei aplicate, având în vedere toate elementele de individualizare prevăzute de lege. Inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală, fapta comisă prezentând un grad de pericol social ridicat. Faptul că inculpatul a recunoscut în fața instanței de apel comiterea faptei, nu poate să ducă la concluzia că în favoarea inculpatului ar trebui să se rețină circumstanțele atenuante prev. de art. 74.pen., întrucât aplicarea acestora este facultativă, fiind lăsată la aprecierea instanței de judecată. Din pedeapsă s-a dedus perioada executată de inculpat prin sentințele pronunțate anterior.
În concluzie, consideră hotărârile pronunțate în cauză temeinice și legale și solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat N - depune un memoriu în susținerea motivelor de recurs. Apreciază că instanța de fond nu a fost legal sesizată pentru că legala sesizare a instanței presupune verificarea legalității și înlăturarea eventualelor elemente de împiedicare. Totodată susține că actul de sesizare a instanței nu era datat, iar art. 203 alin. 2.pr.pen. prevede ca un element fundamental data. Art. 263 alin. 1.pr.pen. face referire expresă la faptul că rechizitoriul este supus regulilor de conținut, iar încălcarea acestora atrage nulitatea absolută prev. de art. 197 alin. 2.pr.pen. Singura discuție care poate fi purtată este dacă este vorba de o nulitate relativă sau de o nulitate de ordine publică, însă apreciază că este vorba de o nulitate de ordine publică, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 2.pr.pen.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului apreciază că instanța de apel nu a dat o valoare efectivă aprecierilor cu privire la probele administrate în cauză. Susține că acel referat de evaluare a inculpatului este elocvent, schimbările suferite de inculpat în timp fiind efective. Apreciază că o eventuală soluție de condamnare la pedeapsa minimă prevăzută de lege ar fi suficientă pentru reeducarea inculpatului în prezenta cauză. Susține că familia inculpatului ar suferi un prejudiciu ca urmare a încarcerării inculpatului. Apreciază că nu se aflăm într-o situație clasică, ci într-o situație în care inculpatul s-a reorientat social. Susține că toate aceste elemente pot fi luate în considerare de către instanța de recurs.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, susține că a existat o singură perioadă în care nu se cerea mențiunea verificat legalitatea și temeinicia scrisă pe rechizitoriu, și acea perioadă nu coincidea cu perioada în care a fost cercetat inculpatul. În practica judiară se prevedea că rechizitoriul trebuie verificat și confirmat, semnat apoi de procurorul ierarhic superior și pus ștampila. La momentul actual se prevede că rechizitoriul se înaintează cu adresă, din care rezultă explicit că rechizitoriul a fost verificat și confirmat. Susține că nu a solicitat restituirea cauzei la Parchet, pentru că instanța de fond a fost cea care nu a verificat legalitatea actului de sesizare. Soluția care se impune este casarea cu trimitere, cu dispoziția de a se da eficiență dispozițiilor art. 300.pr.pen.
Apreciază că e relevant aspectul citării corespunzătoare a părții civile, pentru că e posibil ca peste 10 ani de zile partea vătămată să se prezinte și să exercite căile de atac împotriva celor două hotărâri pronunțate în cauză, fiind îndreptățită să acționeze în acest sens. Potrivit noilor reglementări legale partea vătămată poate ataca hotărârea și cu privire la latura penală a cauzei, iar în această situație inculpatul are de suferit.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul în replică, învederează că s-a arătat că s-a referit generic la verificarea legalității și temeiniciei rechizitoriului de prim procuror,deoarece exista obligația de confirmare expresă. Este însă vorba de confirmarea rechizitoriului în care ancheta penală era efectuată de procuror nu și în situația când procurorul a efectuat supravegherea organelor de poliție. Cu privire la legalitatea sesizării instanței arată că aceasta a verificat acest aspect, și abia apoi a trecut la judecarea cauzei. Consideră că în cauză au fost respectate toate dispozițiile legale.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat N -, având cuvântul în replică, susține că normele de procedură penală impun ca această verificare a legalității și temeiniciei actului de sesizare să se găsească în structura dosarului. Dispozițiile codului d e procedură penală, care prevăd ca acest aspect să se regăsească în cuprinsul încheierii de ședință, sunt prevăzute sub aspectul nulității absolute, în caz de nerespectare. Apreciază că acest aspect al verificării legalității și temeiniciei actului de sesizare a instanței nu se poate presupune, ci trebuie să rezulte în mod expres din conținutul dosarului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorilor aleși și lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
CURTEA
Prin sentința penală nr.179 din 02.02.2007 Judecătoria Baia Marea condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la 04.04.1972 în S M, CNP - la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prev. de art. 194 al. 1.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b pen.
Inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-c pen. în temeiul art. 71 al. 1 și 2.pen. în temeiul art. 71 al. 1 și 2.pen.
Instanța de fond a constatat că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului prin hotărârea pronunțată a fost săvârșită în concurs real cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală 158/08.04.2003 a Tribunalului Satu Mare definitivă prin decizia penală 1660/09.03.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sentința penală 1233/16.06.2003 a Judecătoriei Satu Mare definitivă prin Decizia penală 97/R/10.02.2005 a Curții de Apel Oradea și sentința penală 2448/10.12.2004 a Judecătoriei Satu Mare definitivă prin decizia penală nr. 132/A/05.05.2005 a Tribunalului Satu Mare această pedeapsă fiind contopită prin sentința penală nr. 1406/18.07.2005 a Judecătoriei Satu Mare definitivă prin neapelare la 09.08.2005.
Instanța a scăzut din durata pedepsei aplicate perioadele executate 10.07.2002 - 20.12.2002, 01.04.2003 - 23.09.2003, 24.02.2005 -14.02.2006.
Prin hotărârea pronunțată au fost respinse pretențiile civile formulate de partea civilă.
În considerentele hotărârii s-a reținut că inculpatul a fost identificat de organele de poliție ca fiind persoana care l-a contactat telefonic pe partea vătămată comunicându-i că-i va restitui autoturismul proprietatea părții vătămate doar în schimbul sumei de 5000 EUR, autoturismul părții vătămate fiind sustras în noaptea de 4/5 februarie 2005 de către persoane rămase neidentificate.
Raportat la starea de fapt reținută și la starea de recidivă postexecutorie în care se află inculpatul instanța de fond a apreciat pericolul social al faptei și făptuitorului ca fiind deosebit de ridicat aplicând inculpatului o pedeapsă orientată spre maximul special.
Având în vedere condamnările anterioare ale inculpatului și pedepsele
aplicate, din care o parte s-au executat instanța a scăzut din pedeapsa aplicată în urma contopirii, perioadele executate.
Instanța de fond a respins pretențiile civile ale părții vătămate considerând că între furtul mașinii și infracțiunea săvârșită de inculpat nu există raport de cauzalitate.
Împotriva sentinței pronunțate a declarat apel inculpatul care a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii pronunțate și judecând cauza să se dispună aplicarea unei pedepse orientate spre minimul legal constatându-se totodată că aceasta este executată ca urmare a descontopirii pedepsei anterioare și recontopirii cu pedeapsa aplicată prin prezenta.
Asupra apelului declarat tribunalul a constatat că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Din probele administrate în cauză rezultă că în noaptea de 4/5.02.2005 autoturismul părții civile a fost furat, acesta fiind parcat pe bd. - din B Autorii infracțiunii de furt au rămas neidentificați. Furtul autoturismului a fost reclamat de către partea civilă la organele de politie din B
Intre timp martora, fiind contactată telefonic de o persoană ce nu s-a identificat, i-a comunicat acestei persoane numărul de telefon al părții civile. Persoana neidentificată l-a contactat pe partea civilă căreia i-a comunicat că îi va restitui autoturismul furat în schimbul sumei de 5000 EUR.
Acest aspect a fost relatat organelor de poliție, care în urma cercetărilor și a efectuării unei expertize a vocii, au stabilit că persoana care l-a contactat telefonic pe partea civilă solicitându-i suma de bani în schimbul autoturismului, este inculpatul.
Din declarația inculpatului a rezultat că acesta recunoaște fapta comisă pe care o regretă.
Coroborând declarația părții vătămate cu probele administrate în cauză și cu declarația inculpatului se constată că fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj prevăzută de art. 194 al. 1.penal.
Analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului se constată că acesta are multiple antecedente penale, aflându-se în stare de recidivă post condamnatorie.
În cursul judecății cauzei în fond și apel inculpatul a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere și de regret, arătând că de la săvârșirea acestei fapte nu a mai avut alte abateri, reabilitându-se din punct de vedere social, întemeindu-și o familie și desfășurând o activitate comercială privată și legală din care realizează venituri semnificative.
Susținerea inculpatului cu privire la viața sa privată și la conduita lui după săvârșirea faptei rezultă și din referatul de evaluare întocmit la solicitarea instanței de apel,de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare (66 și urm. dosar apel).
Raportat la toate aspectele relatate mai sus, la conduita inculpatului atât anterior cât și după săvârșirea faptei, la gradul de pericol social al infracțiunii și la antecedența penală a inculpatului, tribunalul a constat că pedeapsa aplicată de instanța de fond este prea Pentru motivele arătate mai sus tribunalul a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 4 ani și 6 luni la 3 ani și 6 luni, conform dispozitivului.
Analizând fișa de cazier judiciar tribunalul a constatat că inculpatul a mai fost condamnat anterior la pedepse cu închisoarea pentru fapte care sunt concurente între ele dar sunt concurente și cu fapta pentru care inculpatul este cercetat în prezenta cauză, pedepsele anterioare fiind contopite prin sentința penală nr. 1036/18.05.2006 a Judecătoriei Satu Mare rămasă definitivă prin neapelare.
In consecință tribunalul a procedat la descontopirea pedepselor de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală 2448/2004 a Judecătoriei Satu Mare - definitivă prin decizia penală 132/2005 a Tribunalului Satu Mare, 1 an închisoare aplicată prin sentința penală 2448/2004 a Judecătoriei Satu Mare, restul de 98 zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală 800/1998, pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală 1233/2003 a Judecătoriei Satu Mare rămasă definitivă prin decizia penală 97/R/2005 a Curții de Apel Oradea, pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 158/2003 a Tribunalului Satu Mare definitivă prin decizia penală 1660/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală.
1036/2006 a Judecătoriei Satu Mare rămasă definitivă prin neapelare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul ț criticând soluția pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea motivelor de recurs inculpatul, prin apărătorul său ales a solicitat casarea hotărârilor pronunțate în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. S-a apreciat că instanța de fond nu a dat curs dispozițiilor art. 300.C.P.P. cu privire la verificarea regularității actului de sesizare a instanței iar rechizitoriul întocmit în cauză nu poartă mențiunea "verificat sub aspectul legalității și temeiniciei".
S-a precizat de asemenea că s-a trecut la judecarea pe fond a cauzei fără să existe procedură de citare cu toate părțile iar la dosarul cauzei există două minute, aspect ce atrage nulitatea absolută a hotărârii.
S-a susținut de asemenea că există contradicție între minută și dispozitivul hotărârii iar instanța nu a procedat în mod corect la descontopirea pedepselor pronunțate anterior.
Recursul declarat în cauză de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureșs -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prev. de art. 194 alin. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 37 lit. a Rechizitoriul Cod Penal a fost înregistrat la Judecătoria Baia Mare la data de 13 martie 2006, adresa de înaintare la judecătorie fiind semnată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare. Lipsa mențiunii " verificat sub aspectul legalității și netemeiniciei " nu este de natură să atragă însă sancțiunea nulității absolute cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond care nu a procedat la verificarea regularității actului de sesizare al instanței. Astfel dispozițiile art. 264.C.P.P. instituie doar obligativitateaverificăriiactului de sesizare al instanței sub aspectul legalității și temeiniciei și înaintarea acestuia la instanță în măsura în care nu a fost infirmat nu și obligativitateainserăriiunei astfel de mențiuni în cuprinsul actului. În practică s-a statuat constant că semnarea adresei de înaintare de către prim procurorul parchetului reprezintă implicit o verificare a rechizitoriului sub aspectul legalității și temeiniciei nefiind necesară efectuarea pur formală a unei astfel de mențiuni pe rechizitoriul întocmit. Mai mult, chiar dacă am admite că o astfel de mențiune trebuia efectuată, lipsa acesteia nu poate atrage nulitatea absolută fiind o neregularitate ce poate fi acoperită în orice fază procesuală. Este sensul în care s-a pronunțat de altfel și ÎCCJ în soluționarea recursului în interesul legii - decizia 9/2008 neaplicabilă însă în speță.
În cauză nu subzistă nici critica potrivit căreia procedura de citare cu partea vătămată nu a fost îndeplinită la instanța de fond precum și la instanța de apel. Este de reținut că partea vătămată și-a indicat adresa în cursul urmăririi penale (Germania 85057 20 ) precum și reședința din BMs tr - 8 B/20 fiind citat pe tot parcursul procesului la aceste două adrese. Ca atare procedura de citare a părții vătămate a fost corect îndeplinită, conform dispozițiilor art. 177.C.P.P. aplicabile în cauză.
Nu poate fi primită nici critica ce vizează întocmirea minutei în două exemplare. Potrivit dispozițiilor art. 309.C.P.P. minuta se întocmește în două exemplare originale; împrejurarea că în cauză ambele exemplare au fost depuse la dosarul cauzei nu este de natură să atragă nulitatea absolută a hotărârii. De asemenea, este de reținut că instanța de apel a procedat la efectuarea operațiunii descontopirii pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală 1036/2006 a Judecătoriei Baia Mare și apoi a dispus, în baza art. 36 lin. 1.Cod Penal contopirea tuturor pedepselor aplicate.
Hotărârea pronunțată este legală și temeinică sub toate aspectele. Astfel, în mod corect s-a reținut pe baza probelor administrate în cauză că în data de 7.02.2005, prin amenințarea părții vătămate cu săvârșirea unei fapte păgubitoare pentru ea, inculpatul a constrâns-o pe aceasta să plătească suma de 5.000 euro în scopul dobândirii de către el sau de către altul a acestei sume în mod injust. S-a reținut în mod temeinic că fapta astfel reținută în sarcina inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj prev. de art. 194 alin. 1.
Cod PenalÎn mod corect s-a procedat și la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate apreciindu-se că o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenție este de natură să asigure reeducarea inculpatului.
Pentru toate aceste considerente, în cauză nefiind incident nici unul din cazurile de casare prev. de dispozițiile art. 385 ind. 9.C.P.P. având în vedere și dispozițiile art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b recursul C.P.P. declarat în cauză de inculpat va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. 2.p Cod Penal inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul domiciliat în -, jud. S M, împotriva deciziei penale nr.276 din 31 octombrie 2007 Tribunalului Maramureș.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 1 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - -
Red./MB/CA
09.04.2008 - 3 wx.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Iuliana MoldovanJudecători:Iuliana Moldovan, Virgil Viorel Andreieș Maria
