Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 89/2009. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIE PENALĂ Nr. 89

Ședința publică de la 25 Iunie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu

JUDECĂTOR 2: Ciubotariu

Grefier: - -

Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror

Pe rol fiind judecarea apelului penal, având ca obiect in fracțiunea de " omor calificat", promovat de inculpatul apelant ( fiul lui și, născut la data de 02.10.1953), în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I, împotriva sentinței penale nr.674 din 6 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.

Conform disp.art.297 din Codul d e procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane chemate în proces, constatându-se că se prezintă inculpatul apelant, asistat de avocat ( apărător desemnat din oficiu), lipsă fiind părțile civile, Serviciul de Ambulanță I și Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că au fost soluționate excepțiile de neconstituționalitate invocate de către inculpat prin apărător la termenul de judecată din 11 decembrie 2009 de către Curtea Constituțională prin respingere ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a disp. prev.de art.363 alin.1 și 3 din Codul d e procedură penală, prin decizia penală nr.531 din 9 aprilie 2009, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;

Curtea, din oficiu, invocă excepția de tardivitate a apelului promovat de inculpatul apelant.

Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul pe excepție.

Avocat, având cuvântul, pentru inculpatul apelant, având cuvântul susține că, tardivitatea din punctul său de vedere cât și a inculpatului vizează două aspecte pe care le-a consemnat în motivele de apel și intitulate precizări și solicitări depuse la dosar, prin registratura instanței, la data de 10 decembrie 2008, motive care au fost însoțite și de două înscrisuri care au făcut dovada că apărătorul care a fost desemnat din oficiu să-i acorde asistență juridică inculpatului la data de 01.10.2008 a trecut în magistratură.

calitatea de avocat, aceasta nu mai putea lua legătura cu inculpatul, și prin urmare nici nu mai avea posibilitatea legală de a declara apel.

Al doilea motiv de apel pe care înțelege să-l invoce la acest termen de judecată se referă la faptul că, Tribunalul Iașii -a comunicat inculpatului în Arestul IPJ I, copie după dispozitivul sentinței apelată la data de 23 octombrie 2008 ( fila 130 dosar fond), acesta declarând imediat apel, respectiv 29 octombrie 2009. Neexistând la dosar o altă probă că dispozitivul sentinței penale i-ar fi fost comunicat inculpatului la o altă dată, apreciază apărarea că apelul a fost promovat conform disp.art.363 alin.1 Cod procedură penală.

Având în vedere cele două aspecte invocate, respectiv lipsa de apărare a inculpatului și a posibilității legale a apărătorului de a declara apel și data la care i-a fost comunicat inculpatului dispozitivul sentinței în Arestul IPJ I, respectiv 23 octombrie 2008 și data la care acesta a formulat apel, respectiv 29 octombrie 2008, solicită instanței să constate că apelul a fost formulat în termen de către inculpat.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că asupra ambelor aspecte invocate s-au pus concluzii de către procuror anterior suspendării judecării apelului urmare excepțiilor de neconstituționalitate invocate de către apărătorul inculpatului.

Susține procurorul că, încălcarea dreptului la apărare nu poate fi invocat în exercitarea unei căi de atac întrucât la data judecării cauzei pe fond, respectiv 29 septembrie 2008 inculpatul a fost prezent, a fost amânată pronunțare la 6 octombrie 2009, iar apelul a fost promovat de către inculpat la data de 29 octombrie 2009. Nici împrejurarea comunicării ulterioară a sentinței inculpatului nu este relevantă pentru stabilirea tardivității promovării apelului în condițiile în care inculpatul a fost prezent la data dezbaterilor pe fond a cauzei. Chiar dacă a fost amânată pronunțarea, pentru inculpat termenul de promovare a căii de atac curge de la pronunțare.

Apreciază ca tardiv apelul promovat de inculpat și pune concluzii de respingere ca atare.

În replică, avocat, apreciază concluziile puse de reprezentantul Ministerului Public ca fiind halucinante pentru ea ca apărător. Nu se poate susține că dreptul la apărare nu se extinde și asupra dreptului apărătorului de exercita căile de atac. Susține apărarea că apărătorii desemnați din oficiu au dreptul și obligația ca, în situații pe care le consideră necesare să utilizeze căile legale de declara apel / recurs, după caz. Cu privire la termenul de apel prev. de art.323 Cod procedură penală, dispozițiile sunt clare. Termenul de declarare a apelului este de 10 zile pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare. Inculpatul nu a fost prezent la pronunțare iar apărătorul care ar fi trebuit să declare apel a fost promovat în magistratură la 01.2008. Pentru inculpat termenul de 10 zile este de la data la care acesta a luat la cunoștință de dispozitivul hotărârii.

Inculpatul apelant, având ultimul cuvânt, susține că exercitat calea de atac în termenul prevăzut de lege.

Declarând închise dezbaterile, curtea, a rămas în pronunțare.

După deliberare,

CURTEA DE APEL:

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr.574 din 6 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1, 175 alin.1 lit. "i" Cod penal cu aplicarea art.74 alin.1 lit. "a", art.76 alin.1 lit. "b" Cod penal.

În baza art.65 alin.2 și art.66 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. "a, b" Cod penal pe o durată de 5 ani.

S-a făcut aplicarea art.71, art.64 lit. "a, b" Cod penal.

În baza art.118 lit. "b" Cod penal s-a dispus confiscarea cuțitului folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii.

În baza art.14, 346 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumelor de 2191,86 RON către partea civilă Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie I și 219 RON către Serviciul de Ambulanță

Suma de 100 lei, onorariu de avocat s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției, iar în baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la 5500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În pronunțarea acestei sentințe tribunalul a reținut următoarele:

În seara zilei de 16.07.2007, inculpatul s-a întâlnit cu fratele părții vătămate, numitul, la domiciliul numitei, unde au consumat băuturi alcoolice împreună cu aceasta și soțul acesteia.

La un moment dat, față de reproșurile adresate numitului de către inculpat, referitoare la împrejurarea că acesta ar fi făcut afirmații jignitoare referitoare la concubina inculpatului, între părți s-a generat un conflict între acesta din urmă și fratele părții vătămate, încheiat cu plecarea inculpatului din locuința lui.

La scurt timp după acest incident numitul s-a întâlnit cu fratele său - partea vătămată - căruia i-a povestit faptul că fusese agresat fizic de către inculpat, cei doi luând hotărârea de a merge în zona unde știau că locuiește inculpatul precum și barurile pe care le frecventa acesta pentru a discuta cu acesta.

Ajunși în zona "rond troleu " unde a fost parcată căruța în care se aflau partea vătămată, fratele acesteia și copilul acestuia din urmă, numitul s-a deplasat spre un magazin situat în apropierea acestei zone pentru a face unele cumpărături însă, înainte de a ajunge la acesta, auzind strigătul de ajutor al fratelui său - partea vătămată, s-a întors și l-a văzut pe inculpatul lovind-o pe partea vătămată de mai multe ori cu cuțitul.

Văzând ce se întâmplă, fratele părții vătămate a luat din căruță o de fier - pe care găsise pe drum si pe care intenționa aov inde la un punct de strângere a metalului feros - cu care l-a lovit pe inculpat, această lovitură oprind agresiunea fizică pe care acesta din urmă o exercita asupra părții vătămate.

Deși inculpatul a încercat să acrediteze în apărarea sa teza legitimei apărări, arătând că acțiunea sa a fost rezultatul singular al intenției sale de a se apăra iar că agresiunea exercitată asupra sa a fost săvârșită atât de partea vătămată cât și de fratele acesteia înaintea celei reținute în sarcina sa, această apărare nu poate fi apreciată ca temeinică cât timp ea nu este susținută de argumente probatorii logice, deoarece, pe de o parte, martorul, propus spre audiere în dovedirea acestei apărări, a sesizat doar momentul când fratele părții vătămate îl lovea pe inculpat în timp ce aceasta îl ținea, însă nu a putut preciza ce s-a întâmplat anterior acestui conflict, reținut de altfel în situația de fapt anterior constatată, iar martora, concubina inculpatului, a precizat că a luat cunoștință de la acesta de faptul că fusese lovit de fratele părții vătămate, și, pe de altă parte, lipsa unei argumentări logice a acestei teze probatorii, apreciere care se face din perspectiva unei posibilități aproape inexistente de aplicare a mai multor lovituri cu cuțitul (7 la număr) părții vătămate în prezența și a fratelui acestuia - respectiv a numitului, care, dacă ar fi fost prezent, în mod cert nu ar fi permis exercitarea acestei agresiuni, aspecte care confirmă situația de fapt reținută, respectiv cea a aplicării celor șapte lovituri de cuțit de către inculpatul în zona toracelui părții vătămate înainte ca fratele acestuia să îl lovească pe inculpat, atitudinea fratelui părții vătămate fiind de altfel justificată de agresiunea exercitată asupra părții vătămate, în scopul opririi acesteia.

Această situație de fapt a fost reținută în urma coroborării plângerilor și declarațiilor date de partea vătămată cu declarațiile martorilor, și, declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale precum și cu toate înscrisurile medicale aflate la dosarul cauzei, înscrisuri care au relevat, cu prilejul internării părții vătămate în Spitalul Clinic de Urgențe "Sf. " I, în aceeași zi de 17.07.2007, imediat după terminarea conflictului, că partea vătămată a prezentat plăgi înjunghiate penetrante la nivelul toracelui, stabilindu-se ulterior în concluziile certificatului medico-legal nr. 4804/ 24.07.2007 că leziunile constatate pe corpul părții vătămate au putut fi produse de loviri cu corp înțepător-tăietor (cuțit) iar acestea au fost de natură a-i pune în primejdie viața.

Reținând această situație de fapt instanța constată că, în drept, fapta inculpatului care, în noaptea de 16/17.07.2007, în loc public, l-a lovit pe partea vătămată cu un cuțit, leziunile produse acesteia având nevoie pentru vindecare de un număr de 23-25 zile pentru îngrijiri medicale și fiind de natură a-i pune în primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "tentativă la omor calificat", prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 20 raportat la art. 174 al. 1 - 175 al. 1 lit. i - Cod penal.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce va fi aplicată instanța are în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, lipsa antecedentelor penale ale acestuia urmând a fi reținută ca o circumstanță atenuantă în favoarea inculpatului față de care instanța urmează a da aplicabilitate efectelor acestei împrejurări, materializată în baza dispozițiilor art. 74 al. 1 lit. a raportat la art. 76 al. 1 lit. Cod penal, coborârea pedepsei sub limita minimului special prevăzut de legea penală pentru această infracțiune - pedeapsa prevăzută de lege fiind situată la jumătatea limitelor minimului și maximului special prevăzut de legea penală prevăzut pentru săvârșirea infracțiunii de "omor calificat", aflându-ne în prezența unei tentative la această infracțiune - fiind în măsură a satisface exigențele dispozițiilor art. 52 Cod penal referitoare la scopul pedepsei și necesitatea asigurării prevenției generale și speciale.

Constatând ca obligatorie, față de dispozițiile art. 174-175- lit. Cod penal, raportat la art. 65 al. 2 Cod penal, aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi iar față de împrejurarea condamnării inculpatului la o pedeapsă cu închisoare și a pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi, față de felul și gravitatea infracțiunilor săvârșite de inculpat, văzând și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care opinează asupra unei aprecieri individuale, de la caz la caz, cu privire la oportunitatea interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 Cod penal, instanța în baza dispozițiilor art. 65 al. 2 și art. 64 Cod penal, instanța interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și Cod penal pe o durată de 5 ani, respectiv dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, iar în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal, va interzice inculpatului exercitarea acelorași drepturi prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.

În latura civilă a cauzei constată că au formulat pretenții civile Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie I și Serviciul de Ambulanță I, victima agresiunii săvârșite de inculpatul, respectiv numitul, neconstituindu-se parte civilă în cauză.

Examinând condițiile necesare antrenării răspunderii civile a inculpatului constată instanța că acestea au fost relevate și dovedite, respectiv fapta ilicită cauzatoare de prejudicii (aceasta constând în acțiunea de lovire întreprinsă de inculpat asupra părții vătămate, caracterul ilicit al acesteia, derivând din cel penal reținut în baza considerentelor arătate), prejudiciul cauzat părților civile (constând în cheltuielile avansate părții vătămate pentru transportarea acesteia la spital și îngrijirile acordate acesteia), legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și culpa exclusivă a inculpatului în producerea acestui prejudiciu.

Pentru aceste motive, în baza dispozițiilor art. 998- 999 cod civil raportat la art. 14 și art. 346 Cod penal, instanța urmează a-l obliga pe inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie I suma de 2191,86 RON iar Serviciului de Ambulanță I suma de 219 RON.

În baza dispozițiilor art. 118 lit. b Cod penal, instanța urmează a dispune în sensul confiscării cuțitului folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii.

Văzând și dispozițiile art. 189 și respectiv art. 191 al. 1 Cod procedură penală.

Sentința astfel pronunțată a fost apelată de inculpatul, care prin motivele depuse la dosar a solicitat aplicarea dispozițiilor art.364 Cod procedură penală privind repunerea în termen motivat de faptul că avocatul ce a fost desemnat să-i asigure apărarea din oficiu în fața primei instanțe a trecut în magistratură cu data de 1 octombrie 2008 și nu a mai exercitat calea de atac prevăzută de lege.

În susținerea acestui motiv au fost invocate dispozițiile art.6 pct.4 și art.172 pct.8 din Codul d e procedură penală cât și Constituția României și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Examinând actele și lucrările dosarului Curtea constată:

În conformitate cu dispozițiile art.363 alin.1 Cod procedură penală durata termenului de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel.

Termenul începe să curgă din momente diferite, arătate în cuprinsul art.363 Cod procedură penală în raport cu calitatea și situația procesuală a titularilor dreptului de apel.

Pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare.

În cauză, din conținutul încheierii de dezbateri din 29 septembrie 2008 rezultă că inculpatul a fost prezent iar în ultimul cuvânt a susținut că regretă faptele săvârșite fiind provocat de partea vătămată.

Deliberarea și pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru termenul din 6 octombrie 2008, când inculpatul a lipsit.

Nefiind exercitată în termen legal calea de atac, la 20 octombrie 2008 instanța a emis mandatul de executare a pedepsei nr.656/2008, fiind pus efectiv în executare la 23 octombrie 2008.

A în Penitenciarul Iași inculpatul a declarat apel la 29 octombrie 2008 și a fost înregistrat la instanță la 31 octombrie 2008.

Instituția repunerii în termen prevăzută în art.364 Cod procedură penală constituie un remediu procesual destinat a face posibil controlul judiciar în cazul în care titularul căii de atac, din anumite motive, a pierdut termenul pentru exercitarea lui.

Pentru ca inculpatul care a pierdut termenul de apel să poată beneficia de acest remediu procesual este necesar să facă dovada că întârzierea să fie determinată de "o cauză temeinică de împiedicare".

Faptul că apărătorul desemnat din oficiu la judecata pe fond a cauzei a fost promovat în magistratură începând cu data de 1 octombrie 2008 și nu a exercitat calea de atac, nu constituie un caz fortuit sau de forță majoră în înțelesul dispozițiilor procesuale.

În cauză sunt inaplicabile și dispozițiile art.365 Cod procedură penală privind apelul peste termen întrucât în fața instanței fondului inculpatul a fost prezent la trei dintre termenele de judecată cât și la dezbateri, iar în temeiul textului sus-menționat această instituție se aplică părții care "a lipsit atât la toate termenele de judecată cât și la pronunțare".

Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art.379 pct.1 lit. "a" teza I Cod procedură penală apelul declarat de inculpatul se va respinge ca fiind tardiv introdus.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală apelantul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Respinge ca tardiv apelul formulat de inculpatul, A în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr.574 din 6 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o menține.

Obligă pe apelant să plătească statului suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 200 RON onorariu apărător din oficiu va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 25 iunie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

- - -

Grefier,

- -

Red.

Tehnored.

Tribunalul Iași:

-

01.VII.2009.-

2 ex.-

Președinte:Tatiana Juverdeanu
Judecători:Tatiana Juverdeanu, Ciubotariu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 89/2009. Curtea de Apel Iasi