Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 90/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 90
Ședința publică de la 25 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind judecarea apelurilor penale, având ca obiect infracțiunea de " tentativă de omor", formulate de inculpații apelanți și intimați, - și părțile civile apelante și împotriva sentinței penale nr.51 din data de 23 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
Conform disp.art.297 din Codul d e procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane citate în proces, constatându-se că se prezintă inculpații apelanți și intimați, -, asistați de avocat, partea civilă apelantă G, asistat de avocat și martorii.
Lipsește partea civilă apelantă și reprezentanții părților civile,unități spitalicești Spitalul Clinic "SF.Treime" I, Serviciul Județean de Ambulanță I, Spitalul de Urgențe " Sf." I și Spitalul de Urgențe "Sf."
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că este al patrulea termen de judecată, că apelurile promovate sunt motivate, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Curtea, aduce la cunoștință inculpaților apelanți și intimați și - dispozițiile art.70 alin.2 Cod procedură penală că au dreptul de nu da declarație în cauză, și că, în ipoteza în care vor consimți să dea declarație, ceea ce declară poate fi folosit și împotriva lor.
Pe rând, fiecare dintre inculpați apelanți și intimați și - arată că înțeleg să se prevaleze de dreptul la tăcere și nu doresc să dea declarații în fața instanței de apel.
Sub prestare de jurământ, instanța procedează la ascultarea martorilor și, cele declarate fiind consemnate în procese verbale separate, care după ce au fost citite și semnate se atașează la dosarul cauzei.
Avoct, învederează instanței că dorește audierea în calitate de martor șefului de post, care poate dovedi că nu a fost vorba de o lipsire de libertate.
Avocat, se opune audierii șefului de post întrucât acesta nu a perceput în nici un mod acel conflict. Șeful de post s-a prezentat la locul conflictului odată cu salvarea.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, se opune audierii în calitate de martor a șefului de post, constatările făcute au fost consemnate în actele aflate la dosarul cauzei. Ceea ce dorește apărarea să dovedească cu acest martor ar fi doar să-și exprime opinie profesională ceea ce nu ne interesează în această fază procesuală.
Curtea, consultându-se, respinge proba solicitată privind audierea șefului de post, dl, întrucât din actele și lucrările dosarului rezultă că acesta a întocmit procesul verbal la o zi după presupusa faptă pentru care cei doi inculpați sunt acuzați în cauza de față.
Nemaifiind de formulat alte cereri, curtea, constată apelul în stare de judecată, și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, având cuvântul, în apelul formulat de părțile civile, susține oral motivele de apel expuse detaliat în scris, motive care vizează atât latura penală cât și latura civilă a cauzei.
Sub aspectul laturii penale a cauzei, apărarea consideră că sancțiunea aplicată celor doi inculpați este prea mică față de actele materiale de agresiune, latura subiectivă cu care au acționat inculpații și limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru cele două infracțiuni săvârșite de către cei doi inculpați. Instanța a aplicat reducerea maximă a minimului special al pedepsei în cazul tentativei de omor, deși atitudinea cooperantă și profilul moral sumar evidențiat al inculpaților nu justifică acest fapt, în condițiile în care există un concurs de infracțiuni și un grad mai mare de pericol social datorat modalității de agresare și numărul agresorilor. Susține apărarea că minimul pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea de lipsire de libertate este de 7 ani, astfel încât reducerea sub minimul special în condițiile reținerii circumstanțelor atenuante nu poate fi mai mare de un an, instanța de fond a coborât însă sub minimul special cu 6 ani și nu a aplicat nici un spor în urma contopirii pedepselor individuale, deși ambele infracțiuni săvârșite sunt infracțiuni de gravitate sporită și cu consecințe grave asupra părților vătămate.
În ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a dispus obligarea celor doi inculpați la plata sumelor de 5000 respectiv 4000 lei cu titlu de daune morale. Arată că partea civilă a ajuns în comă la spital unde a suferit o intervenție chirurgicală la cap în urma căreia a rămas cu o lipsă de substanță osoasă ce trebuie protejată iar a suferit mai multe fracturi ce au necesitat imobilizarea corpului în aparat gipsat în proporție semnificativă, totalul zilelor de îngrijiri medicale a fost de 70 - 75 pentru fiecare parte vătămată. Cuantumul acordat este absolut insuficient și nici o persoană, indiferent de starea sa socială, vârstă sau mod de viață nu ar accepta această sumă în schimbul suferințelor date de un traumatism cranian, starea de comă, fracturile multiple, intervențiile chirurgicale sau durerile fizice asociate acestora.
În ceea ce privește daunele materiale, partea vătămată necesită în continuare efectuarea unor investigații și proceduri medicale pentru remedierea consecințelor traumatismului cranian.
Pentru motivele prezentate oral și detaliat expuse în scris, pune concluzii de admitere a apelului.
Avocat, având cuvântul, în apelul promovat de inculpații și -, susține oral motivele de apel expuse detaliat în scris, motive care vizează în principal achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.189 alin.2 Cod penal. Cu probele administrate în cauză nu s-a dovedit în nici un fel lipsirea de libertate a celor două persoane, părțile vătămate în cauză, iar în subsidiar solicită a se reține în favoarea celor doi inculpați circumstanțe atenuante prev.de art.73 lit.a și b Cod penal, reducerea pedepsei stabilită de prima instanță cu aplicare disp.art.81 Cod penal sau art.86 ind.1 Cod penal, reeducarea celor doi inculpați este posibilă și fără a fi privați de libertate.
Cei doi martori audiați astăzi în cauză au scos în evidență varianta prezentată de cei doi inculpați în sensul că, acel scandal care a avut loc la stâna lor nu s-ar fi produs dacă cele două părți vătămate nu l-ar fi inițiat. Cele două părți vătămate fără nici un motiv au generat acel scandal care a provocat pe lângă lovirea inculpatului și mari distrugeri la stâna lor. Inculpatul care a acționat primul, a acționat în legitimă apărare. Cele două părți vătămate au fost deosebit de violenți, au acționat asupra inculpaților într-un anumit mod. Cei doi inculpați nu aveau cum să lipsească de libertate pe cele două părți vătămate atât timp cât au fost nevoiți să fugă din calea lor.
Solicită instanței reaprecierea întregului material administrat în cauză și în raport de motivele de apel prezentate oral și detaliat expuse în scris, instanța să pronunțe o soluție legală și temeinică.
În ce privește apelul declarat de părțile civile apelante, pune concluzii de respingere ca nefondat.
Av. având cuvântul, în apelul promovat de cei doi inculpați pune concluzii de respingere ca nefundat. Cei doi martori audiați astăzi nu au adus nimic în plus la probele deja administrate în cauză. Au susținut niște povești pe care le-au auzit de la alții, nereținând exact toată istoria. Susține apărarea că, în luna aprilie la orele 19,00 nu există vizibilitate nici măcar la 50 de metri, martorilor le-ar fi fost imposibil să observe la acea oră și de la acea distanță ce se petrece la stâna inculpaților.
În replică, avocat susține că ambii martori au scos în evidență că, evenimentul s-a petrecut lângă, au susținut varianta celor doi inculpați care au fost loviți de către frații.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, susține că nici unul din cele două motive de apel invocate de către inculpați prin apărătorul lor ales, nu poate fi primit de in stanța de apel.
Cei doi martori propuși în susținerea acestei versiuni și audiați astăzi în fața instanței nu au adus nici un element de noutate cu privire la situația de fapt așa cum ea rezultat din probele administrate la instanța de fond și în cursul urmăririi penale.
Cei doi martori au luat cunoștință indirect despre un anume conflict petrecut acum 2 ani de la inculpați și faptul că au văzut de la cca 200 metrii un număr de 3- 4 persoane care se injuriau și se loveau reciproc, nu poate conduce la ideea că partea vătămată ar fi fost cea care a inițiat conflictul și i-ar fi provocat pe cei doi inculpați. Susține procurorul că nu s-a dovedit în nici un fel provocarea în prezenta cauză. Apreciază că, pe latură penală în mod corect instanța de fond a reținut vinovăția celor doi inculpați sub aspectul săvârșirii tentativei la infracțiunea de omor și privare de libertate.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei, este de asemenea legală și temeinică sentința pronunțată. Susține procurorul că pare temerară solicitarea celor doi inculpați de a li se aplica disp.art.81 Cod penal în condițiile în care au fost condamnați la două infracțiuni comise cu violență.
În ce privește latura civilă a cauzei susține procurorul că sentința este legală și temeinică, cei doi inculpați au fost obligați la despăgubiri daune morale și materiale în limita probatoriului administrat, așa încât ambele apeluri sunt nefondate și pune concluzii de respingere ca atare.
Inculpatul apelant și intimat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile puse de apărătorul ales.
Inculpatul apelant și intimat -, având ultimul cuvânt, susține că tot conflictul a fost generat de părțile vătămate. Atunci când a lovit se afla în legitimă apărare.
Declarând închise dezbaterile, curtea, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
Curtea,
Asupra apelurilor penale de față;
Prin sentința penală nr.51 din 23 ianuarie 2009 a Tribunalului Iașia fost respinsă cererea formulată de părțile civile și G în sensul schimbării încadrării juridice din infracțiunea de tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. 1 Cod penal în infracțiunea de tentativă de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. 1 și art. 176 alin. 1 lit. b Cod penal.
Inculpații și - au fost condamnați la câte pedeapsă de 5 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, g Cod penal pe o durată de 2 ani pentru săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 alin. 1 - 175 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a, c și art. 75 alin. 1 lit. a și art. 76 alin. 2 cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. 1 Cod penal și la 2 pedepse de câte 1 ani închisoare pentru infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a, c și art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În baza art.33 lit. a, b și art. 34 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate inculpaților, fiecare urmând să execute pedeapsa cea mai severă de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară menționată.
S-au aplicat coinculpaților art. 71 alin. 1.2 și art. 64 lit. a, b Cod penal.
În baza art. 118 lit. b cod penal s-au confiscat corpurile delicte - un băț ciobănesc din cu lungimea de 1,4, 1 băț ciobănesc cu lungimea de 1,5 metri și 2 bucăți lemne de 60 cm.) ridicate de la locul agresiunii, aflate la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.
În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, art. 998 cod civil a fost admise acțiunile civile formulate de părțile civile în consecință inculpatul G a fost obligat să achite părții civile suma de 2853 lei daune materiale și suma de 5000 lei daune morale și inculpatul - a fost obligat să achite părții civile G suma de 2875 lei și 500 euro daune materiale și suma de 4.000 lei daune morale.
Inculpații au fost obligați să achite părților civile, unități sanitare, despăgubiri materiale.
Inculpații au fost obligați să achite cheltuieli judiciare către părțile civile persoane fizice și către stat.
Pentru a pronunța sentința, tribunalul a reținut următoarele:
Inculpații sunt agricultori si lucrează la lor amenajata pe
raza satului Pausesti,com. jud. I, în punctul denumit "Dealul V".In aceeași zonă,dar în punctul denumit "", este amplasată stâna părților vătămate si G.
In ziua de 29.04.2007, părtile vătămate s-au deplasat la cantonul
pădurarului V, din pădurea satului Pausesti, unde si-au petrecut timpul, consumând, între altele, si băuturi alcoolice.
La întoarcere, spre seară, partea vătămată si fiul
sau s-au deplasat spre lor,trecând pe sensul situat in apropierea stânii inculpaților, unde G, împreuna cu martorul pășteau oile.
A în stare de ebrietate, partea vătămată i-a adresat inculpatului cuvinte vulgare, acesta din urma replicându-i in același mod.
In acest context, inculpatul i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri peste cap, cu bățul ciobănesc, pana când aceasta din urma a căzut în stare de inconștiență.
Fiul victimei, asistând la incidentul consumat intre părți, a alergat spre a-i chema pe ceilalți membri ai familiei în ajutorul tatălui său. In drum spre casă, acesta l-a întâlnit pe G cu căruța, care, aflând despre incidentul consumat între inculpatul G si. sa ajungă in acest loc, partea vătămată G si martorii menționați s-au întâlnit si cu martorul care i-a însoțit in continuare.
Găsind-o pe partea vătămată întinsă pe iarba, curgându-i sânge din zona capului, acuzând dureri de cap, au așezat-o in căruță care a fost deplasată pe drumul ce trece pe lângă cimitirul satului.
În acest timp, inculpatul, întâlnindu-se cu fratele său -, care venise la, apreciind ca cei din familia victimei vor veni in acel loc, au hotărât sa meargă in sat pentru a-i anunța pe ceilalți frate despre incidentul consumat.
Inițial, căruța condusă de Gap ornit spre sat, deplasându-se pe drumul "", dar observând că pe drumul ce trece pe lângă cimitirul satului se deplasau persoane din familia, a întors căruța, deplasându-se spre aceștia pentru a se lamuri în legătură cu motivele ce au declanșat atacul inculpatului asupra părții vătămate.
Întâlnindu-se cu aceștia din urmă, partea vătămată G a oprit căruța si, in timp ce le cerea socoteală despre lovirea fratelui sau, inculpatul - i-a aplicat cu un par mai multe lovituri peste cap si corp.
În același context, inculpatul a aplicat părții vătămate mai multe lovituri peste cap si corp cu un bâț ciobănesc.
A ajuns la locul agresiunii si șotia acesteia, care fusese anunțată de martorul.
Ajunsă la locul agresiunii, martora a găsit pe cele doua victime in
căruță, dar în fata acesteia se afla, care împreună cu ceilalți frați, s-au opus deplasării căruței, apreciind ca este necesar ca victimele sa rămână in acel loc pana la sosirea organelor de poliție.
Realizând ca cele doua victime se aflau intr-o stare, învinuitul a apelat de pe telefonul mobil (cu numărul -) Serviciu 112, la orele 19:13 si apoi la orele 19:44.
Din, fisele de solicitare " aflate la dosar rezulta ca apelul telefonic a fost înregistrat la Serviciul Județean de ambulanță I la 19:45 iar la orele 20:20 ambulanta a ajuns in satul Pausesti, comuna, Județul
Din procesul verbal al I - Serviciul Investigații Criminale, rezultă că apelul învinuitului a fost înregistrat la dispeceratul unic 112 la orele 19:13 si 19:44 apelul făcut de învinuitul de pe telefonul mobil cu numărul -.
In timp ce seful postului de politie, se deplasa cu martorul spre locul agresiunii, s-a întâlnit cu învinuitul care i-a relatat că frații i-au distrus stâna si unele bunuri, au aruncat cașul pe jos, acesta fiind motivul agresării părților vătămate.
De asemenea, s-a întâlnit cu căruța condusa de martorul, in care se aflau victimele, alături se deplasa martora, iar la circa 50 de m se aflau frații, având asupra lor obiecte contondente (pari si alte unelte agricole).
Victimele au fost transportate cu căruța până la drumul principal din satul, iar după ce au primit primele îngrijiri medicale de la echipajul ambulanței au fost transportate la Spital.
Victima a fost internată la Spitalul Clinic de Urgență Sf. Treime I, în perioada 29.04. - 7.07.2007 prezentând diagnosticul de ". I-II. cominutivă cu înfundare stg. cu hematom extradural subfracturat. extradural parietal dr. nechirurgical. dilacerare ant. sinusului dr. ().
Raportul de constatare medico-legală emis sub nr. 2614/3.05.2007 de I concluzionează că victima prezintă un traumatism cranio-cerebral acut deschis cu fractură cominutivă cu înfundare parietală sg. și hematom extradural subfracturat pentru care s-a intervenit chirurgical, hematom extradural parietal drept nechirurgical, contuzie - dilacerare cerebrală și a prezentat comă grd. I-II - leziuni ce au fost produse prin lovire activă, cu obiect contondent putând data din 29.04.2007, că acestea necesită 65-70 zile îngrijiri medicale pentru vindecare din momentul procedurii lor.
De asemenea, actul medico-legal concluzionează că leziunile prezentate de victimă au fost de natură să-i pună în primejdie viața.
Victima Gaf ost internată la Spitalul Clinic de Urgențe Sf. I, în perioada 30.04. _ 4.05.2007 cu diagnosticul ", plagă dr. fractură 1/3 medie antebraț dr. cu deplasare, contuzie umăr și radial.
De asemenea, a fost internată la Spitalul Clinic de Urgențe "Sf. " I, în perioada 4.05. - 8.05.2007, cu diagnosticul de " dublă de mandibulă subcandiliana bilat. 1/3 medie antebraț dr. op. ", ambele internări fiind atestate de certificatul medico-legal nr. 4054/9.05.2007 emis de I și de actele medicale depuse la dosar (scrisori medicale, bilete de internare și externare).
Actul medico-legal menționat atestă că la examenul medical din 9.05.2007, victima G prezenta fractură 1/3 medie antebraț dr. fractură dublă de mandibulă subcondiliană bilat contuzie umăr stg. contuzie hemitorace stg. și plagă contuză, leziuni care au putut fi produse prin lovire cu obiecte contondente și pot data din 29.04.2007, necesitând pentru vindecare 70-75 zile îngrijiri medicale pentru vindecare (fractura de antebraț dr. necesită 70-75 zile, fractura de mandibulă necesită 30-35 zile, restul leziunilor necesită 7-9 zile; timpii nu se sumează).
Situația de fapt reținută de instanță este relevată de declarațiile martorilor, de declarațiile părților vătămate și G, de actele medico-legale și medicale aflate la dosar, dar și de declarațiile inculpaților.
Instanța nu va reține însă versiunea prezentată de inculpați în cursul procesului penal, și în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei - respectiv că au acționat asupra părților vătămate în legitimă apărare, din moment ce declarațiile acestora sunt lipsite de suport probator.
În sensul art. 44 alin. 2 Cod penal, este în stare de legitimă apărare acelor care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndrepta împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc, și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc.
De asemenea, este în legitimă apărare și acela care din cauza tulburării ori temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările prin care s-a produs atacul.
În cauză, probele dosarului demonstrează că inculpații nu s-au A în nici una dintre aceste situații prevăzute în textele de lege citate.
Relevantă este în acest sens declarația martorului (audiat în faza urmăririi penale) A la locul faptei, și din care rezultă că, după ce victima și inculpatul și-au adresat reciproc injurii și insulte, acesta din urmă, având un băț ciobănesc asupra sa, s-a îndreptat spre victimă cu care i-a aplicat mai multe lovituri peste cap, până când aceasta a căzut la pământ.
În consecință, se va constata că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 44 Cod penal pentru existența legitimei apărări, apărarea inculpatului G urmând a fi înlăturată.
Nici în privința atacului comis de inculpatul - împotriva părții vătămate G nu se poate reține existența legitimei apărări, din moment ce declarațiile părților vătămate coroborate cu cele ale martorului ocular nu probează împrejurarea că victimele ar fi inițiat un astfel de atac față de inculpați, ci, dimpotrivă, este probat că aceștia din urmă erau în așteptarea victimelor, fiind înarmate cu obiecte contondente pe care le-au și folosit în timpul agresiunii.
Nu va fi reținută nici incidența dispozițiilor art. 73 lit. b Cod penal, din moment ce este demonstrat că, în ambele faze ale conflictului, inculpații nu s-au A într-o astfel de situație.
Astfel, din analiza art. 73 lit. b Cod penal rezultă că pentru a se face aplicarea acestora se cere ca săvârșirea infracțiunii să constituie o ripostă la fapta victimei, suficient să se constate o comportare necorespunzătoare a victimei.
Or, în speță, s-a dovedit că, în prima fază a conflictului, partea vătămată și inculpatul G și-au adresat în mod reciproc cuvinte și expresii indecente, împrejurare ce nu justifică deloc atacul deosebit de violent al acesteia din urmă asupra victimei căreia i-a aplicat lovituri puternice în cap, cauzându-i leziuni ce i-au pus în pericol viața.
Nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 73 lit. b Cod penal nici în privința inculpatului -, deoarece, pentru a fi operante acestea, se cere, între altele ca, săvârșirea infracțiunii să constituie o ripostă la fapta victimei, care însă să nu fi fost - la rândul ei - determinată de manifestări agresive ale inculpatului.
Or, justificarea inculpatului - că a aplicat lovituri puternice victimei G deoarece provocase distrugeri la stâna sa, nu poate fi primită, cât timp conduita ilicită a asteia din urmă și a părții vătămate a fost determinată de agresiunea comisă în prima fază a conflictului (la ) de către fratele său, G împotriva părții vătămate în condițiile deja expuse.
Mai mult, probele cauzei formează instanței convingerea că inculpatul - era deja pregătit să comită agresiunea asupra părților vătămate, ceea ce este ilustrat de faptul că a așteptat, împreună cu celălalt inculpat și alți membri ai familiei, să se producă întrevederea cu părțile vătămate care se deplasau cu căruța spre drumul public din preajma cimitirului, având asupra lui, ca și ceilalți, obiecte contondente (pari, unelte agricole) pe care le-a folosit în timpul agresiunii. Împrejurarea că victimele aflate în deplasare cu căruța, pe o altă cale de acces, au schimbat direcția de mers, îndreptându-se către drumul public pe care se aflau inculpații, este lipsită de relevanță pentru cauză, din moment ce aceștia din urmă aveau posibilitatea fie să evite întrevederea cu victimele, fie să nu răspundă atacurilor verbale ale acestora, cum se pretinde, și să reclame, în cel mai scurt timp, și nu după patru luni zile cum rezultă din rezoluția procurorului (fila 129 din dosarul instanței) organelor de poliție pretinsa faptă de distrugere a bunurilor de la stâna personală, imputată acestora.
În raport de toate elementele de fapt conturate de probatoriul cauzei și reținute mai sus, instanța constată că vinovăția inculpaților este pe deplin dovedită, astfel că va fi antrenată răspunderea penală a acestora.
În drept, instanța constată că, activitatea infracțională desfășurată de inculpatul, constând în aceea că, în seara zilei de 29.04.2007, cu un băț ciobănesc a aplicat victimei, aflată pe un șes, mai multe lovituri în zona capului, cauzându-i un traumatism cranio-cerebral acut deschis cu fractură cominutivă, cu înfundare parietală stg. și hematom extradural subfracturat - leziuni ce au necesitat pentru vindecare 65-70 zile îngrijiri medicale ce au fost de natură să îi pună în primejdie viața, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. și ped. de art. 20 Cod penal cu aplicarea art. 174 alin. 1 - 175 lit. i Cod penal.
Fapta inculpatului -, constând în aceea că în seara zilei de 29.04.2007, cu un par, a aplicat părții vătămate G aflată pe un drum public, mai multe lovituri în zona capului, cu intenția de a ucide, context în care i-a cauzat fractura antebraț drept, fractură dublă subcondiliană bilateral, contuzie umăr stg. contuzie hemitorace stg. și plagă contuză, leziuni care au necesitat pentru vindecare 70-75 zile îngrijiri medicale realizează elementele constitutive ale infracțiunii de "tentativă de omor calificat prev. și ped. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1 - 175 alin. 1 lit. i Cod penal.
Totodată, instanța va reține și că, în drept, faptele inculpaților și -, constând în aceea că în aceeași seară din 29.04.2007, după consumarea agresiunii fizice comisă asupra celor două părți vătămate, le-au lipsit de libertate fizică, respectiv de a se deplasa și acționa în conformitate cu propria lor voință, pe părțile vătămate și G - blocând accesul căruței cu care se deplasau acestea către satul - deși cunoșteau că ambele se aflau într-o stare gravă - punându-le în pericol viața, realizează elementele constitutive a câte două infracțiuni de "lipsire de libertate în mod ilegal", prev. și ped. de art. 189 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.
În cauză se vor aplica și disp. art. 33 lit. a Cod penal, faptele de tentativă de omor calificat fiind comise în concurs real cu cele de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 2 Cod penal.
Sub aspectul laturii subiective, instanța va reține că ambii inculpați au acționat cu intenția de a ucide, dedusă din materialitatea actelor săvârșite de aceștia, în raport cu zona anatomică vizată - capul, cu folosirea de mijloace apte a suprima viața acestora, și cu intensitatea loviturilor aplicate și consecințele grave produse, împrejurări ce justifică și convingerea că ambii au avut reprezentarea producerii rezultatului letal al acțiunilor lor și, chiar dacă nu l-au urmărit, adoptând o poziție de indiferență față de eventualitatea producerii lui, l-au acceptat.
Însă, în raport de împrejurarea că ambele faze ale conflictului în care au fost agresate cele două victime s-au desfășurat într-un loc care prin natura și destinația lui este totdeauna accesibil publicului, respectiv pe un șes și apoi pe un drum public, instanța nu va reține încadrarea juridică din rechizitoriu, astfel că, în baza art. 334 Cod procedură penală va dispune schimbarea acesteia, din infracțiunile de tentativă de omor simplu prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1 Cod penal, în infracțiunea de tentativă de omor calificat prev. și ped. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1 și 175 lit. i Cod penal.
Față de împrejurarea că din analiza coroborată a probelor cauzei rezultă indubitabil că traumatismul cranio-cerebral acut deschis, cu fractură cominutivă cu înfundare parietală stg. a fost cauzat părții vătămate doar de loviturile aplicate în prima fază a conflictului de către inculpatul, iar în cea de-a doua fază (pe drumul public) a fost lovită doar victima G, dar numai de inculpatul -,instanța, constatând că, în speță, nu este aplicabilă agravanta de la lit. b alin. 1 din art. 176 Cod penal, va respinge, ca neîntemeiată, cererea părților vătămate formulată în sensul schimbării încadrării juridice dată faptelor în rechizitoriu în infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav.
În considerarea tuturor aspectelor de fapt și de drept expuse, instanța va dispune condamnarea ambilor inculpați.
Tratamentul sancționator va fi stabilit cu luarea în considerare a criteriilor prescrise de art. 72 Cod penal, respectiv gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina lor, limitele de pedeapsă prevăzute de dispozițiile legale incriminatoare operante în speță, de persoana fiecăruia dintre ei. Cum ambii inculpați sunt infractori primari, cu o bună conduită socială în comunitatea locală atât anterior cât și ulterior săvârșirii faptelor,în raport și de conduita procesuală cooperantă adoptată pe parcursul procesului penal, vârsta tânără dar și experiența de viață relativ redusă acestora ca urmare a unei dezvoltări psiho-cognitive corespunzătoare unui QI de 65 - în cazul inculpatului -, ceea ce pune în evidență o deficiență mintală ușoară, astfel cum ilustrează expertiza medico-legală psihiatrică, dar și a gradului redus de instrucție al acestora, cu preocupări serioase și adecvate pregătirii lor intelectuale, instanța va reține toate aceste împrejurări ca circumstanțe atenuante, astfel că va face aplicarea în cauză a art. 74 lit. a, c și art. 76 alin. 2 Cod penal, în ce privește pedepsele cu închisoare ce se vor aplica pentru infracțiunile îndreptate contra vieții persoanei, dar și a art. 74, c cu aplicarea art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal pentru celelalte infracțiuni reținute în sarcina lor.
Prin urmare, se vor aplica acestora pedepse cu închisoarea pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite, cuantumul lor fiind stabilit sub limita minimului special prevăzut de textul sancționator operant în cauză, precum și pedepse complementare constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, pe durata de 2 ani, ce vor fi executate în condițiile art. 66 Cod penal.
Urmare contopirii pedepselor principale stabilite pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, în baza art. 33 lit. a și b și art. 34 b Cod penal, aceștia vor executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 5 ani închisoare cu privare de libertate, dar și pedepsele complementare menționate.
Se vor aplica inculpaților și pedepse accesorii, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal pe durata arătată de art. 71 alin. 1, 2 Cod penal, avându-se în vedere tipul și gravitatea deosebită a infracțiunilor săvârșite, dar și jurisprudența în această materie.
Potrivit art. 118 lit. b Cod penal, se vor confisca corpurile delicte folosite la săvârșirea infracțiunilor ridicate de la locul agresiunii și depuse la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.
În latura civilă a cauzei, analizând cererile de daune formulate de părțile vătămate prin raportare la probele administrate în acest sens, instanța constată că acestea sunt întemeiate doar în parte.
Astfel, instanța, apreciază că, în raport de natura și gravitatea leziunilor cauzate părților vătămate prin agresiune, de intensitatea și durata suferințelor fizice și psihice încercate în perioada destul de lungă de îngrijiri medicale de 70-75 zile, ambele fiind internate în spital și supuse unor intervenții chirurgicale, cum rezultă din actele medico-legale aflate la dosar că vătămările produse au impus imobilizarea la pat a acestora, iar în cazul victimei G cu imobilizare în aparat gipsat brohianti-brahi-palmar drept timp de 45 zile, - de durata consecințelor vătămătoare, toate aceste împrejurări având drept efect privarea acestora de o viață normală corespunzătoare vârstei și preocupărilor lor - suma de 5000 lei și respectiv 4000 lei ce se vor acorda acestora cu titlu de daune morale constituie o indemnizație justă, rațională și echitabilă încât să asigure efectiv o compensare suficientă a prejudiciului moral cauzat fiecăreia prin infracțiune.
În ce privește cererea de daune materiale a părții civile G, instanța, constatând că, în raport de dovezile produse, acestea sunt întemeiate doar în limita sumei de 2.875 lei o va admite în parte.
Astfel, s-a probat în cauză că în perioada internării victimei la spital, soția acesteia a făcut împrumuturi de 500 Euro și 10.000.000 lei (ROL), sume cu care au fost efectuate cheltuielile ocazionate de deplasarea acesteia la spital, de achiziționarea unor medicamente și alimente necesare victimei, de plata unor persoane ce au prestat muncile din gospodăria victimei, inclusiv la, în perioada de incapacitate temporară de muncă, relevante fiind în acest sens declarațiile martorilor și.
Expertiza medico-legală efectuată în cursul judecății atestă că urmare agresiunii suferite partea civilă prezintă o pseudoartroză hipertrofică 1/3 medie cubitus drept, neîncadrabilă în grad de invaliditate, dar care îi conferă o reducere a capacității de muncă în procent de 10 % conform baremului.
Însă, instanța, în lipsa unor dovezi certe care să releve date exacte privind venitul lunar net realizat de aceasta din muncile prestate anterior agresiunii - date necesare determinării reale a despăgubirii ce s-ar cuveni victimei, ca urmare a reducerii capacității de muncă, va respinge cererea acesteia.
Cererea de daune materiale privind pe partea vătămată va fi admisă, de asemenea, în parte în limita sumei de 2.853,46 lei. Astfel, cu chitanțele și actele medicale depuse la dosar a demonstrat că a făcut cheltuieli pentru achiziționarea unor medicamente necesare refacerii sănătății, investigații medicale (603,46 lei), că în perioada incapacității de muncă (70 zile), muncile din gospodăria personală, inclusiv cele de la pe care le presta în mod obișnuit, au fost efectuate de o persoană ce a fost plătită (1750 lei), că a fost necesar pentru aceste cheltuieli un împrumut de 500 lei - aspect dovedit cu declarația martorului.
Nefiind dovedite celelalte pretenții solicitate, au fost respinse.
Prin urmare, în temeiul art. 14 și art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod civil, instanța a obligat pe inculpați să plătească părților civile despăgubiri materiale și morale în limitele arătate anterior.
Împotriva sentinței au declarat apel inculpații și - și părțile vătămate și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpații critică sentința cu privire la latura penală a cauzei.
În ce privește latura penală se susține că nu au săvârșit infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. 2 Cod penal și solicită achitarea pentru comiterea lor, iar în subsidiar solicită reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. a și Cod penal, reducerea pedepselor și aplicarea suspendării condiționate sau a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prevăzută de art. 81 și art. 86 ind. 1 Cod penal. Probele cauzei nu relevă și nu dovedesc că le-ar fi lipsit de libertate în mod ilegal pe cele două părți vătămate, Părțile vătămate, așa cum rezultă din declarațiile de martori, au fost inițiatorii scandalului produs la și l-au lovit pe inculpatul provocând și distrugeri de bunuri la stâna lor. Cei doi inculpați au fost nevoiți să fugă din calea părților vătămate așa încât nu a fost posibil să le lipsească pe acestea de libertate, fiind atacați de părțile vătămate.
În apelul părților vătămate constituite părți civile se critică sentința sub aspectul soluționării laturii penale și laturii civile a cauzei.
Sub aspectul laturii penale, pedepsele pronunțate sunt mult reduse, deși atitudinea cooperantă și profilul moral sumar evidențiat al inculpatului nu justifica o astfel de reducere a pedepselor, în condițiile în care există un concurs de infracțiuni cu un grad mare de pericol social.
special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea de lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin. 2 Cod penal este de 7 ani închisoare astfel încât reducerea sub minimul special în condițiile reținerii circumstanțelor atenuante nu poate fi mai mare de 1 an, iar instanța de fond a coborât sub minimul special cu 6 ani, hotărârea fiind nelegală sub acest aspect.
Instanța de fond nu a aplicat nici un spor în urma contopirii pedepselor, deși ambele infracțiuni sunt de gravitate sporită, și are consecințe grave asupra părților vătămate. Consideră că stabilirea cuantumului pedepselor a fost netemeinică și nelegală față de actele materiale de agresiune, latura subiectivă cu care au acționat inculpații și limitele de pedeapsă prevăzute de lege.
Cu privire la soluționarea laturii civile, sentința este netemeinică, instanța de fond stabilind un cuantum redus al despăgubirilor morale raportat la traumele suferite care au necesitat 70-75 zile îngrijiri medicale. Cuantumul stabilit este total insuficient și nu poate fi acceptată o astfel de sumă în schimbul suferințelor date de un traumatism cranian, stare de comă, fracturi multiple, intervenții chirurgicale sau durerile fizice asociate acestora.
În ce privește daunele materiale, partea vătămată necesită în continuare efectuarea unor investigații și proceduri medicale pentru remedierea consecințelor traumatismului cranian, sens în care vor depune înscrisuri.
Apelurile sunt nefondate.
În cursul procedurii în apel părțile vătămate nu au depus noi înscrisuri. Au fost audiați martorii și propuși de inculpați cu privire la lămurirea situației de fapt.
Declarațiile celor doi martori atașate la dosarul cauzei nu relevă elemente noi de probatoriu și nu modifică situația de fapt reținută.
Instanța de fond a administrat toate probele necesare aflării adevărului care au fost complet și just apreciate, iar faptele și împrejurările reținute corespund probelor și reprezintă adevărul.
Fapta inculpatului constând în aceea că în seara zilei de 29 aprilie 2007, cu un băț ciobănesc a aplicat părții vătămate, aflată pe un șes, mai multe lovituri în zona capului, cauzându-i un traumatism carnio-cerebral acut deschis cu fractură cominutivă cu înfundare parietală strângă și hematom extradural subfracturat - leziuni ce au necesitat pentru vindecare 65-70 zile îngrijiri medicale și au fost de natură să-i pună în primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 alin. 1 - 275 lit. i Cod penal.
Fapta inculpatului -, constând în aceea că în seara zilei de 29 august 2007, cu un par, a aplicat părții vătămate A pe un drum public, mai multe lovituri în zona capului cu intenția de a ucide, cauzându- în context fractură antebraț drept, fractură dublă subcondiliană bilateral, contuzie umăr stâng, contuzie hemitorace stâng, plagă contuză, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 70 - 75 zile îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 1784 - 175 lit. i Cod penal.
Faptele inculpaților și - constând în aceea că în aceeași seară de 29 aprilie 2007, după consumarea agresiunii fizice comisă asupra celor două persoane le-au lipsit de libertatea fizică de a se deplasa și acționa în conformitate cu propria lor voință, blocând accesul căruței în care se deplasau acestea spre satul, deși cunoșteau că ambele părți vătămate se aflau în stare gravă în urma agresiunii, realizează elementele constitutive a două infracțiuni prevăzute de art. 189 alin. 2 Cod penal.
Anterior declanșării conflictului, probele cauzei relevă faptul că partea vătămată i-a adresat inculpatului cuvinte vulgare, acesta replicându-i în același mod și în acest context începând agresiunea care s- derulat așa cum se reține prin sentința atacată, probele cauzei fundamentând situația de fapt reținută.
Această acțiune a părții vătămate nu are trăsăturile legale nici ale unei provocări și cu atât mai puțin ale unui atac iminent, nelegal, injust și imediat care să reclame legitima apărare în ce îi privește pe inculpați sau reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. lit. b Cod penal neexistând atac din partea părților vătămate și nici act provocator săvârșit de acestea.
Inculpații au săvârșit infracțiunile de tentativă de omor calificat și lipsire de libertate în mod ilegal în împrejurările și circumstanțele reținute în detaliu prin hotărârea atacată și care sunt dovedite dincolo de orice dubiu de probele cauzei relevate și analizate în cauză. Martorii audiați în apel au reușit să declare referindu-se la secvențele de scandal provocate în zona stânei inculpaților, aflându-se la o oarecare distanță de aceasta pe câmp fără să poată releva elementele de detaliu care să circumstanțieze faptele comise într-un sens sau într-altul.
Condamnarea inculpaților pentru infracțiunile comise este legală. Nu se impune achitarea lor pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, ambii inculpați s-au opus deplasării căruței în care se aflau părțile vătămate agresate, apreciind că este necesar ca acestea să rămână în acel loc până la sosirea organelor de poliție, aceștia comițând infracțiunile de lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin. 2 Cod penal așa cum s-a reținut. Motivarea inculpaților pentru achitare constă în agresiunile comise de părțile vătămate asupra lor, agresiuni care nu sunt dovedite în cauză așa încât o astfel de critică se dovedește a fi nefondată.
Pedepsele aplicate inculpaților au fost just individualizate în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal și de scopul pedepsei prevăzute de art. 52 Cod penal și raportat la fapte, grad de pericol social, modalități de săvârșire, consecințe produse, limite de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile comise și circumstanțele personale reținute, cuantumul și modalitatea de executare pedepselor la care au fost condamnați sunt legale și temeinice. Scopul pedepsei nu poate fi atins în cadrul infracțiunilor comise prin suspendarea condiționată a executării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere față de gradul de pericol social concret, consecințe produse, infracțiunile comise fiind unele de violență îndreptate împotriva unor valori sociale importante protejate de lege, viața și libertatea persoanei.
Așa fiind, criticile formulate în apelul inculpaților sunt nefondate și nu vor fi primite pentru considerentele expuse.
Relativ la criticile formulate în apelul părților vătămate, constituite părți civile, nici acestea nu sunt fondate.
Prin reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpaților, potrivit art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal pedeapsa aplicată se coboară sub minimul special al pedepsei prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă, art. 189 alin. 2 Cod penal, dar nu mai jos de 1 an.
Pedepsele aplicate pentru aceste infracțiuni inculpaților, de l an închisoare, nu sunt nelegale așa cum se critică sentința, ci sunt în limitele prevăzute de lege și circumstanțiate conținutului faptic comis de inculpați, urmărilor produse, ce se integrează acestor infracțiuni și circumstanțelor personale reținute în favoarea inculpaților.
În ce privește neaplicarea sporului de pedeapsă în cazul concursului de infracțiuni, potrivit art. 34 lit. b Cod penal, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea se aplică pedeapsa cea mai grea care poate fi sporită până la maximul ei special iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.
În sistemul cumulului juridic cu spor variabil aplicarea sporului variabil are caracter facultativ pe de o parte, iar pe de altă parte se aplică și individualizează în raport cu numărul infracțiunilor săvârșite și cu cuantumul pedepselor stabilite. Raportat la circumstanțele atenuante reținute și cărora li s- dat eficiență prin reducerea pedepselor stabilite pentru fiecare infracțiune în parte, aplicarea sporului nu este necesară, scopul pedepsei în ce îi privește pe inculpați în cuantumul stabilit fiind realizat în sensul reeducării și reinserției lor sociale și prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.
Pedepsele stabilite și aplicate inculpaților sunt în cuantum legal și sunt temeinice, fiind proporționale cu faptele și persoana inculpaților, de natură a realiza scopul pedepsei și au fost individualizate în raport de criteriile de individualizare prevăzute de lege.
Cu privire la soluționarea laturii civile, cuantumul stabilit al daunelor morale acordate reprezintă o compensare justă, rațională, echitabilă și integrală a prejudiciului moral suferit prin infracțiunile săvârșite de inculpați raportat la consecințele produse și reprezintă acoperirea prejudiciului moral concretizat în suferințele fizice și durata lor produse părților vătămate, starea de disconfort datorat imobilizării și imposibilității desfășurării activităților obișnuite, cuantumul daunelor morale fiind just apreciat.
Relativ la despăgubirile materiale acestea au fost acordate în limitele în care au fost dovedite cu acte și martori în cauză, corespunzând probelor administrate.
Sentința penală atacată este legală și temeinică și după verificarea din oficiu în limitele efectului devolutiv al apelului criticile formulate sunt nefondate.
Așa fiind, conform art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondate apelurile formulate de inculpații și - și părțile vătămate, părți civile și împotriva sentinței penale nr. 51 din 23 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosar nr- care va fi menținută.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de inculpații și - și părțile civile și împotriva sentinței penale nr.51 din 23 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe apelanți să plătească statului suma de câte 100 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și de la comunicare pentru.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - -
pt. judecător A în CO
semnează președintele
instanței
Red.
Tehnored.
02 ex.
14.07.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Tatiana JuverdeanuJudecători:Tatiana Juverdeanu, Ciubotariu
