Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 9/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art. 175 Cod Penal-
(Număr în format vechi 8/MF/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANTA DE APEL
DECIZIE Nr. 9
Ședința publică de la 06 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Tomescu JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
- - judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
************************ F
Pe rol, judecarea apelului declarat de inculpatul, în prezent deținut în C, împotriva deciziei penale numărul 108 din data de 13 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul inculpat asistat de avocat ales.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței depunerea la dosar, prin serviciul registratură unei cereri prin care solicită să se aibă în vedere ca prin decizia ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea inculpatului la plata onorariului de avocat.
În raport de dispozițiile art. 378 al.1 ind.1 Cod procedură penală, art. 6 Cod procedură penală, art. 6 paragraf 1,3 din CEDO, în vederea garantării dreptului la apărare, instanța învederează inculpatului dreptul de a fi audiat în această fază procesuală, și întrucât inculpatul a înțeles să-și exercite acest drept, acesta a fost audiat, declarația sa fiind atașată la dosar.
Întrucât nu mai sunt excepții de invocat, probe de administrat și alte cereri de formulat, instanța, declarând terminată cercetarea judecătorească a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat, pentru apelantul inculpat depune motive de apel și solicită instanței ca în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a să se admită apelul, să se desființeze sentința penală nr. 108 din 13 decembrie 2007, instanței de fond, să se rețină cauza spre rejudecare să se pronunțe o hotărâre temeinică și legală, în sensul coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru această infracțiune, în raport de dispozițiile art. 72, 73,74, și 76.
Mai arată că solicită să se aibă în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală, că și- recunoscut și regretat fapta, că s- prezentat singur în fața organelor de cercetare penală.
Mai susține și arată că inculpatul era student la Facultatea de din C, este cunoscut în comunitate ca o persoană liniștită, onestă care-și ajută părinții și care nu avea conflicte, acesta conștientizând consecințele faptei comise, pe care o regretă.
Reprezentantul Ministerului Public solicită instanței respingerea apelului ca nefondat, nu sunt incidentele prevăzute de art. 73, instanța de fond a individualizat corect fapta, nu este vorba de nici o provocare, tulburare, inculpatul a alergat o bună bucată de vreme după victimă.
Inculpatul, având ultimul cuvânt în raport de art. 341 Cod procedură penală, arată că își însușește concluziile apărătorului său.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 108 din 13 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art. 174, 175 lit. i Cod Penal, condamnarea inculpatului - CNP:--, fiul lui și, născut la 09.10.1984 în C, domiciliat în C,-,. 22,. 5,. 4, județul D, cetățean român, student, necăsătorit, fără antecedente penale, deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C, la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod Penal, după executarea pedepsei principale.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b pe Cod Penal durata prev. de art. 71.
Cod PenalÎn baza art. 88.Cod Penal și 350.C.P.P. s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 30.11.2006 la zi și s-a menținut starea de arest a acestuia.
În baza art. 118 lit. b și f Cod Penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a 2 cuțite și un levier, depuse la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Dolj.
În baza art. 346.C.P.P. rap. la art. 998-999.civ. a fost obligat inculpatul, către partea civilă, domiciliată în comuna Cerăt, județul D, la plata sumei de 18.000 RON reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomenire și 50.000 RON reprezentând daune morale.
A fost obligat inculpatul, către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență C, la plata sumei de 875,81 RON reactualizată la data plății efective, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei.
În baza art. 193.C.P.P. a fost obligat inculpatul, către partea civilă, la plata sumei de 900 RON, reprezentând cheltuieli judiciare.
În baza art. 191.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.300 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care 350,80 RON reprezentând contravaloarea raportului de constatare medico-legală de autopsie nr. 3912/A3/18.01.2007 emis de IML C și 35 RON, reprezentând contravaloarea avizului nr. 6/A9/11.01.2007 emis de C, ambele din faza urmăririi penale.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, la data de 25.01.2007, a fost înregistrat rechizitoriul din 23.01.2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj - dosarul nr. 1373/P/2006, prin care a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174,175 lit. i
Cod PenalPrin același rechizitoriu, s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor față de numiții și, sub aspectul art. 26 rap. la art. 174, 175 lit. i
Cod PenalÎn fapt s-a constatat că, în seara zilei de 26.11.2006, când inculpatul - împreună cu cumnatul său, de 26 ani și, de 25 ani - au plecat cu mașina - 1310 cu numărul de înmatriculare - condusă de, de la la
Ajunși la C, cei trei au mers pe B-dul - în direcția Gară - Stația "Consul", spre cart. Nouă și, la mică distanță (circa 40 m), după ce au trecut de intersecția cu str. l - 1918 (stradă ce leagă acel bulevard de str. -), au parcat mașina pe partea dreaptă.
Din mașină au coborât inculpatul și martorul și au mers în spatele mașinii, pe trotuar, la o distanță de circa 20 în direcția Gară.
Stația Consul s-a apropiat de ei un grup de tineri (trei băieți și o fată), cu vârste cuprinse între 17 și 20 de ani.
Unul dintre tineri ( martorul A ) s-a lovit umăr în umăr cu martorul, care staționa pe trotuar.
S-a produs o altercație între victima, A pe de o parte, și inculpatul și pe de altă parte, în urma căreia martorul susține că a fost lovit în zona capului, acesta căzând pe trotuar (celălalt băiat și fata din grupul de patru, nu s-au implicat în conflict).
După acest incident, cei patru tineri din grup au traversat strada ( B-dul -), au intrat pe str. 1 - 1918 și de acolo spre - 7 și F 8.
Ceilalți trei tineri au întors mașina și au parcat-o pe str. l - 1918 la circa 35-40 de B-dul -. Din mașină au coborât inculpatul și martorul (martorul a rămas în autoturism fiind lovit).
Cei doi au văzut pe partea cealaltă a străzii 1 - 1918 pe victima, a avut loc un schimb de replici, după care victima a luat-o la fugă printre blocurile din apropiere, în fața sa fugise deja martorul
După victimă au alergat inculpatul, urmat de martorii și.
Victima a căutat să scape de urmăritori, s-a refugiat într-o parcare flancată de blocurile F 7 și N1-N6.
In această parcare, victima a fost prinsă din urmă de inculpatul și, în altercația ce a avut loc, inculpatul a aplicat victimei trei lovituri cu cuțitul, una din lovituri i-a secționat vena intraclaviculară dreapta și cu toată intervenția medicilor de specialitate, victima a decedat la Spitalul Județean de Urgență
Când cei trei tineri (, și ) se îndreptau spre str. l - 1918 către mașina parcată acolo, au fost văzuți și de martorul (agent de poliție), care locuiește în vecinătate( - 4).
Acesta se afla în afara serviciului, însă este martorul care a dat primele informații și indicii despre mașina de care s-au folosit cei trei (- 1300 tip vechi, cu nr. - sau, combinații de litere foarte apropiate de cea reală ), despre fizionomiile celor trei tineri urmăriți de el (unul dintre ei cu fața, tuns scurt și înălțimea de 1,65-1,70 - ) și ceilalți doi de înălțime în jur de 1,70 și slăbuți ( și -), cât și despre avarierea mașinii acestora, după loviturile aplicate cu pietre (spargerea oglinzii retrovizoare din stânga șoferului).
Instanța de fond a constatat că starea de fapt și de drept reținută în rechizitoriu este corectă și a fost reținută ca atare, fiind dovedită cu: procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, concluziile preliminare și raportul medico-legal de autopsie, raportul de expertiză dactiloscopică, declarațiile martorilor și declarațiile inculpatului.
Apărarea inculpatului, în sensul că a lovit-o pe victimă pentru a se apăra împotriva atacului acesteia, întrucât victima voia să-l lovească cu un levier, pe care-l avea în mână, s-a apreciat de instanța de fond ca neîntemeiată, deoarece, așa cum a reieșite din declarațiile martorelor oculare și, inculpatul, însoțit de alte 2 persoane ( și ), au alergat pentru aop rinde pe victimă, iar atunci când au prins-o, au început să o lovească cu pumnii și la un moment dat unul dintre cei trei a lovit-o pe victimă cu un cuțit și deci nu victima l-a atacat pe inculpat, pentru ca acesta să fie nevoit să se apere.
De asemenea, chiar dacă la spital s-a mai găsit un cuțit asupra victimei, aceasta nu înseamnă că acest lucru a reprezentat o provocare pentru inculpat, neputându-se deci reține scuza provocării, întrucât victima nu s-a folosit în nici un fel de acesta, nici pentru a ataca, nici pentru a se apăra, inculpatul și ceilalți martori neștiind de existența acestuia.
Aspectul că inculpatul ar fi alergat după victimă doar pentru a-i cere explicații pentru comportamentul avut anterior, a fost contrazis de însăși faptul că, așa cum a declarat chiar martorul, victima a fugit cu levierul în mână și astfel este greu de crezut că inculpatul, care o urmărea, nu se aștepta ca aceasta să riposteze cu acel levier și deci să aibă loc un incident violent între aceștia.
Ca urmare a acelor arătate mai sus, respingând apărarea inculpatului ca neîntemeiată și constatând astfel că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev de art. 174, 175 lit. i Cod Penal, pentru care a fost trimis în judecată, instanța de fond a dispus condamna acestuia.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările și modalitățile săvârșirii acesteia, precum și persoana inculpatului, care este la prima abatere de natură penală, are în prezent vârsta de 23 de ani, iar, conform martorului audiat și actelor în circumstanțiere depuse la dosar, anterior a avut o conduită bună în societate, fiind și student la Facultatea de.
Astfel fiind, s-a considerat că, prin aplicarea față de inculpat a unei pedepse principale orientate către minimul prevăzut de lege, respectiv de 15 ani închisoare, cu executarea acesteia în regim de detenție și a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod Penal(considerând că acesta nu mai prezintă garanțiile morale ce privesc dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), pentru o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, sunt îndestulătoare, pentru ca rolul educativ și preventiv al acestora să poată fi atins.
Totodată, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b pe Cod Penal durata prev. de art. 71.Cod Penal, considerând că, pe perioada executării pedepsei în regim de detenție, acesta, în raport de natura infracțiunii săvârșite (omor calificat), nu mai prezintă garanțiile morale ce privesc dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art. 118 lit. b și f Cod Penal, instanța s-a dispus confiscarea de la inculpat 2 cuțite și un levier, depuse la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Dolj.
Pe latură civilă, instanța de fond a constatat că daunele materiale de 18.000 RON solicitate de partea civilă, reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomenire și pretențiile morale solicitate de aceeași parte civilă, în cuantum de 50.000 RON sunt întemeiate întrucât au fost dovedite iar părții civile - mama victimei - i-a fost cauzat și un prejudiciu de natură nepatrimonială, având în vedere în primul rând trauma psihică produsă ca urmare a decesului fiului său, care este cu atât mai mare cu cât este vorba de singurul său copil.
Cu privire la pretențiile solicitate de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență C, în cuantum de 875,81 RON reactualizat la data plății efective, prima instanță a considerat că și acestea sunt întemeiate, deoarece reprezintă cheltuielile de spitalizare ale victimei.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei și a nereținerii circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b Cod Penal, cu consecința prev. de art. 76 Cod Penal, a coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
În dezvoltarea motivelor de apel, s-a arătat că inculpatul a lovit-o cu cuțitul pe victimă, sub puternica tulburare și temere de a nu fi lovit cu levierul pe care victima îl ținea deasupra capului său, acționând însă fără intenția de a-l ucide.
Inculpatul nu ar fi comis fapta dacă victima ar fi avut o atitudine normală, în sensul de a discuta cu inculpatul și n-ar fi uzat de obiectul contondent pe care l-a avut asupra sa.
S-a arătat că, potrivit declarațiilor martorilor și, obiectele contondente aparțineau victimei, care era o persoană aspră, distantă, având permanente conflicte cu diverse persoane și se afla sub influența băuturilor alcoolice.
S-a solicitat acordarea unei maxime eficiențe a circumstanțelor reale și personale ale inculpatului - lipsa antecedentelor penale, recunoașterea și regretul faptei, faptul că s-a prezentat singur în fața organelor de cercetare penală și a denunțat singur infracțiunea.
Analizând sentința penală în raport cu criticile aduse prin motivele de apel, dar și cu dispozițiile legale aplicabile speței de față, instanța constată că apelul este nefondat și urmează să îl respingă, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
, starea de tulburare la care face referire art. 73 lit. b și Cod Penal care se cere a fi reținută în cauză în favoarea inculpatului, constă în reacția psihică produsă inculpatului de o acțiune violentă din partea victimei și care determină săvârșirea infracțiunii.
Această stare de tulburare se circumscrie momentului săvârșirii faptei, instanțele urmând a aprecia asupra gradului de intensitate a acesteia, ținând seama de persoana inculpatului și circumstanțele în care s-au produs faptele.
În speță, inculpatul, prin motivele sale de apel, încearcă să justifice activitatea sa infracțională - de o gravitate deosebită, soldată cu moartea unui tânăr de 17 ani - printr-o acțiune calificată drept "ripostă" la o pretinsă violență, provocare, din partea victimei.
Lucrările dosarului demonstrează însă contrariul, prin probele administrate în cauză - atât cele științifice - expertizele medico-legale, investigațiile tehnico-științifice ale locului faptei și expertizele criminalistice ale impresiunilor palmare și digito-palmare lăsate de inculpat și cei doi martori, și, la locul faptei- cât și probele testimoniale.
Se constată că instanța de fond a înlăturat în mod corect și argumentat din punct de vedere juridic, posibilitatea reținerii circumstanței provocării întrucât, toate probele amintite plasează la locul faptei trei agresori, între care și inculpatul, antrenați în acte de o violență vădit disproporționată față de riposta aproape inexistentă a victimei.
Martorele oculare și i-au văzut pe toți cei trei agresori la locul faptei, iar martora l-a identificat după vestimentație pe inculpatul, care l-a lovit cu cuțitul pe tânărul, deci nu se mai poate vorbi de o temere produsă inculpatului de o luptă corp la corp cu victima și care să justifice reținerea circumstanței provocării prevăzută de art. 73 lit. b
Cod PenalÎn cauză, există mai multe neconcordanțe între declarațiile celor trei făptuitori, cercetați în cauze disjunse la urmărirea penală - fapt ce a putut face posibilă audierea celor învinuiți și ca martori în cauza de față - declarații care, deși confirmă declarația inculpatului, au fost analizate judicios acordându-li-se o eficiență juridică proporțională cu gradul lor de subiectivitate și implicare în săvârșirea faptei.
Este deosebit de relevant faptul că, prin rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj din 14.09.2007, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților și, apărând oportună doar sancționarea acestora, conform art. 181.
Cod PenalÎn considerentele acestei rezoluții s-a reținut faptul că învinuiții nu au cunoscut că inculpatul este înarmat cu cuțitul și folosește în agresiunea exercitată împreună cu ei această armă ceea ce, in mod implicit, valorează o recunoaștere a faptului că inculpatul a fost înarmat încă din faza incipientă a săvârșirii faptei.
Potrivit declarațiilor inculpatului și a celor doi martori scoși de sub urmărire penală, victima era înarmată în momentul agresiunii cu un levier și două cuțite. Aceste arme au rămas totuși asupra sa după ce victima a parcurs în fugă o distanță apreciabilă, în încercarea sa disperată de a scăpa de cei trei agresori.
Cu toate aceste arme asupra sa, victima a fost lovită cu propriul său cuțit de inculpatul, care încerca să se apere de levierul ridicat deasupra capului său de victima care încerca, în același timp, să-și recupereze acel cuțit căzut din geaca sa. Inculpatul a fost însă mai rapid și, deși s-a aflat într-o stare de temere excepțională de surescitare, l-a apucat și l-a și folosit. În tot acest timp, susțin cei trei agresori, numai inculpatul a fost antrenat în altercația cu victima, martorul ajungând la locul faptei când deja victima era căzută la pământ. El a luat levierul, inculpatul a luat cuțitul - ambii luând aceste obiecte de la locul faptei pentru a-și dovedi eventuala nevinovăție în fața organelor de poliție. Pe drumul de întoarcere, s-au întâlnit și cu martorul și în această formație fiind văzuți de agentul de poliție, a cărui intervenție promptă și inspirată, au condus la identificarea, după descrierea fizionomiei, a celor trei agresori și a autoturismului de care s-au folosit cei trei (- 1300 tip vechi, cu număr de înmatriculare -).
Apărarea inculpatului va fi înlăturată de instanță în totalitate ca lipsită de suport real, ea fiind infirmată de probatoriul administrat în cauză.
Declarațiile constant concordante ale celor trei agresori, sunt explicabile prin faptul că, de la săvârșirea faptei și până la momentul luării primelor declarații la urmărirea penală, aceștia au avut răgazul de a se pune de acord în cele ce vor declara, dacă vor fi identificați( fapta a fost săvârșită în seara zilei de 26 11 2006 primele declarații ale inculpaților fiind luate la data de 30 11 2006.
Intervenția promptă a membrilor comunității - cele două locatare și - martori oculari și a agentului de poliție, au făcut posibilă apariția primelor date în presa locală, situație în care, cei trei agresori au hotărât să se prezinte la organele de poliție având deja o "versiune" proprie a desfășurării faptelor, la care n-au renunțat nici în fața instanței de judecată.
Probele obiective din dosar le-au demontat, însă, rând pe rând apărările, demonstrând intenția permanentă a acestora de a denatura adevărul, în scopul de a se sustrage aplicării pedepsei pentru suprimarea vieții tânărului de 17 ani.
Astfel, a rezultat faptul că, toți cei trei făptuitori - inculpatul și martorii și - ajuns-o pe victimă în parcarea din spatele blocului 7 din cartierul lui, în dreptul autoturismelor Renault - și - -, unde i-au aplicat acesteia lovituri concertate cu pumnii și picioarele, iar în final, inculpatul i-a aplicat trei lovituri cu cuțitul, provocându-i moartea.
Plasarea celor trei făptuitori la locul faptei este dovedită prin declarațiilor celor trei martori oculari, și, dar și de verificarea dactiloscopică a amprentei palmare găsită pe partea lateral-dreapta a capotei autoturismului - - care, potrivit raportului de expertiză nr. 51059 din 15 15 2006 aparține martorului.
Se exclude deci ipoteza luptei corp la corp - și riposta inculpatului la acțiunea provocatorie a victimei. De altfel, victima a încercat să scape prin fugă de cei trei agresori, dar a fost urmărit și ajuns de aceștia astfel că, riposta acestuia în nici un caz, nu poate constitui un act de provocare în sensul art 73 lit. b ci o încercare de apărare din partea victimei.
Analiza coroborată a declarațiilor martorului A (fila 49 - dosar urmărire penală), a martorului ( fila 65 - dosar urmărire penală) și, parțial, a declarațiilor martorilor și, dar și a inculpatului, relevă faptul că levierul și cuțitul au aparținut agresorilor, iar nu victimei, așa cum susțin inculpatul și martorii săi.
Astfel, martorul l-a observat pe șoferul 1310 cu numărul de înmatriculare - (condusă de ) coborând din mașină cu un levier în mână - împreună cu ceilalți doi tineri - inculpatul și martorul, fapt care, i-a determinat pe victimă și pe martorul să se îndepărteze în fugă, pentru a scăpa de o eventuală agresiune.
Faptul că cele două arme au aparținut agresorilor, este confirmat nu numai prin declarațiile martorilor oculari și ci și prin conduita ulterioară consumării agresiunii față de victimă a acestora, cei trei revenind la locul faptei pentru a ridica aceste obiecte (a se vedea în acest sens declarația martorei dată în fața instanței de fond, care arată că, după aplicarea loviturii cu cuțitul cei trei tineri au părut să se îndepărteze dar au revenit și s-au aplecat odată asupra victimei fila 73 dosar fond) și au plecat cu ele la inculpat acasă, unde chiar acesta din urmă a spălat de sânge arma crimei ( declarația martorului, fila 131 - dosar urmărire penală).
Motivațiile inculpatului și ale martorilor săi, pentru ridicarea de la locul faptei a celor două arme carenule-au aparținut, sunt lipsite de suport real atâta vreme cât aceștia nu au rămas la locul faptei să aștepte venirea organelor de poliție așa cum era normal în desfășurarea logică a împrejurărilor descrise de inculpat și de martorii săi, nu s-au prezentat imediat la poliție și nici nu s-au dus la Laboratorul de Medicină Legală pentru a se constata urmele de agresiune- loviturile aplicate de victimă cu levierul, mai mult decât atât, inculpatul a îndepărtat urmele biologice de pe cuțit și a dus ambele obiecte contondente la țară la părinții săi.
Din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 3912/A3/ 188.01.2007 - (fila 128, dosar urmărire penală) rezultă că a fost utilizat în agresiune numai unul dintre cele două obiecte contondente întrucât leziunile de violență au fost produse prin lovire cu un obiect înțepător-tăietor, deci cuțitul folosit de inculpatul - care i-a aplicat victimei nu doar o lovitură, în încercarea de a se apăra, cum susține acesta, ci trei lovituri, dintre care una i-a fost fatală victimei.
Deci, în cauză, nu se poate reține starea de tulburare produsă de agresiunea, de provocarea victimei, prin săvârșirea de violențe asupra inculpatului, întrucât acesta din urmă, nu era numai înarmat ci și însoțit de alte două persoane, între care una era înarmată cu un levier iar conduita infracțională a inculpatului a avut loc după urmărirea și prinderea victimei care a încercat să scape fugind.
De altfel, numai avantajul numeric și ascendentul obiectelor contondente pe care le aveau asupra lor determinat-o pe victimă și pe martorul să fugă iar pe inculpat și pe ceilalți doi martori să pornească în urmărirea acestora.
Chiar dacă, la efectuarea expertizei medico-legale, s-a găsit asupra victimei un cuțit - despre a cărui existență în posesia victimei, în momentul agresiunii, se ridică numeroase semne de întrebare, el nefiind folosit de victimă pentru a se apăra -și, excluzând posibilitatea plasării ulterioare a acestuia, în buzunarul victimei - rezultă, practic, că aceasta, deși înarmată, a renunțat la avantajul pe care îl conferea o armă în condițiile agresării sale de către trei persoane, dintre care două înarmate, expunându-se violențelor exercitate de cei trei agresori, într-un interval scurt de timp, ceea ce i-a fost fatal.
Instanța de apel a evaluat în mod coroborat, în raport de motivele de apel prin care se solicită reținerea circumstanțelor atenuante reale și personale cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege:
-conduita ulterioară a inculpatului care a încercat permanent să denatureze adevărul, invocând, la urmărirea penală - legitima apărare, iar la instanță - circumstanța provocării
- neconcordanțele existente între declarațiile sale și cele ale martorilor și deși, în linii generale, se susțin unele pe altele (inculpatul declară la fila 72 - dosar urmărire penală - că în momentul altercației cu victima erau de față și martorii și dar nu mai știe făceau aceștia, după care toți trei au luat-o la fugă inapoi spre
mașină, apoi arată că martorul a îndepărtat prin spălare petele de sânge inclusiv de pe bluza inculpatului, în timp ce acesta din urmă, la fila 131 - dosar urmărire penală - declară că nu a ajuns până la locul agresiunii și nu-și explică urmele sale în acel loc iar apoi arată că a fost cel care a spălat de sânge cuțitul);
-faptul că nici unul dintre cei doi(inculpatul și martorul ) nu s-a prezentat la Laboratorul de Medicină Legală pentru a fi analizați și constatate urmele agresiunii săvârșită de victimă (deși aceleași persoane declară că loviturile primite au fost grave - martorul s-a umplut de sânge și a căzut inconștient, inculpatul fiind lovit cu levierul în cap deși atât urmărirea victimei cât și ridicarea obiectelor contondente s-au realizat în scopul de a "discuta cu victima " și de a prezenta adevărul organelor de poliție în cazul în care ar fi fost căutați")
-timpul scurs de la săvârșirea faptei și până la primele audieri ale acestora;
-îndepărtarea probelor biologice prin spălare de pe cuțit și ascunderea obiectelor contondente - cuțitul și levierul - la locuința părinților inculpatului, din comuna;
-prezentarea făptuitorilor la poliție numai în momentul în care cercul presupușilor suspecți a început să se strângă, potrivit datelor furnizate de articolele apărute în presa locală, grație intervenției profesioniste a agentului de poliție precum și faptul că această prezentare s-a hotărât de toți cei trei - inculpatul și martorii săi - acasă la inculpat.
Urmare a acestei analize coroborate a elementelor și împrejurărilor arătate, în favoarea inculpatului nu pot fi reținute circumstanțe atenuante, pedeapsa aplicată de instanța de fond fiind situată la minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea de omor.
Circumstanței atenuante a conduitei bune a inculpatului înaintea săvârșirii faptei nu i se va acorda relevanța juridică solicitată de inculpat față de împrejurările sus-menționate și gradul sporit de periculozitate al faptei prin urmările produse.
Respectând principiul neagravării situației în propriul apel ( art. 372.C.P.P.) instanța de apel va menține sentința instanței de fond, prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpat, conform art. 379 pct. 1 lit. bp.
Totodată, în baza disp. art.88.rap la art. 350.C.P.P. se va deduce în continuare durata arestării preventive a inculpatului la zi, care va fi menținută în raport de considerentele prezentei decizii și de convingerea instanței de apel că, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă, în continuare, pericol pentru ordinea publică prin gravitatea faptei comise în împrejurările descrise anterior și urmările ireparabile ale acesteia.
Dispozițiile art. 192 alin. 2.C.P.P. vor fi aplicate în mod corespunzător ținând seama de faptul că, până la prezentarea apărătorului ales, inculpatul a fost asistat de un apărător din oficiu care i-a formulat și motive de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul (în prezent deținut în C), împotriva deciziei penale numărul 108 din data de 13 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Menține măsura arestării preventive a inculpatului și deduce din pedeapsa aplicată, durata detenției preventive de la 30.11.2006, la zi.
Obligă inculpatul la 120 lei, cheltuieli judiciare statului din care 100 lei onorariul apărător oficiu.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Martie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red. Jud. -
Jud. fond:
Dact. / 24 Martie 2008
Președinte:Carmen TomescuJudecători:Carmen Tomescu, Ligia Epure
