Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 91/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 91
Ședința publică de la 25 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind judecarea apelului penal, având ca obiect infracțiunea de " omor", formulat de inculpatul apelant ( fiul lui și, năcut la data de 21 iulie 1954), arestat în cauza de față, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I, împotriva sentinței penale nr. 15 din 12 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
Conform disp.art.297 din Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane chemate în proces, constatându-se că se prezintă inculpatul apelant, asistat de avocat ( ce substituie la acest termen pe avocat, apărător desemnat din oficiu).
părțile vătămate și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că la termenul anterior cauza s-a amânat la cererea apărătorului inculpatului pentru a lua cunoștință de înscrisurile medicale înaintate la dosar de către Penitenciarul Iași, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Inculpatul, prin apărător, depune la dosarul cauzei un memoriu, care după ce a fost datat și semnat de către președintele de complet, se atașează la dosarul cauzei.
Avocat, după ce în prealabil a luat legătura cu inculpatul apelant, învederează instanței că acesta insistă în efectuarea unei expertize medico legală psihiatrică.
Întrebat fiind, inculpatul susține că nu mai deține alte acte medicale în afară de cele înaintate de către Penitenciarul Iași.
Întrebat fiind, inculpatul de ce solicită o asemenea expertiză, acesta susține că are probleme cu, capul.
Reprezentantul Ministerului Public, a cărui opinie este cerută în ședință publică, se opune efectuării unei asemenea expertize întrucât inculpatul nu deține nici un fel de acte medicale din care să rezulte că ar avea vre-o afecțiune psihiatrică anterior săvârșirii faptei pentru care este judecat. Penitenciarul Iașia înaintat instanței dosarul personal medical al inculpatului, și nu există nici un act din care să facă dovada unei afecțiuni psihiatrice.
Curtea, consultându-se, respinge proba privind efectuarea unei expertize medico - legală psihiatrică solicitată de către inculpatul apelant, având în vedere că la dosarul medical înaintat de către Penitenciarul Iași există doar un singur act medical aflat la fila 38 dosar care atestă un singur act medical care atestă o afecțiune, un sindrom depresiv cefalazic,datând din 8 mai 2009, afecțiune constatată și pusă în evidență după săvârșirea faptei. În lipsa unor documente anterior săvârșirii faptei, proba se respinge.
Avocat, învederează instanței că, inculpatul solicită proba cu un martor al cărui nume nu îl poate preciza inculpatul în acest moment, motiv pentru care solicită a se mai acorda un termen de judecată pentru a putea să ia legătura cu familia.
Interpelat fiind, inculpatul cum se numește martorul și care este teza probatorie, inculpatul precizează că dorește cu acest martor să facă o caracterizare a victimei, martor al cărui nume nu-l cunoaște.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că nu este utilă cauzei o astfel de probă care să dovedească conduita victimei. La instanța de fond, inculpatul a încercat să dovedească chiar și împrejurarea că loviturile repetate aplicate victimei au fost aplicate datorită conduitei acesteia și starea de ebrietate în care s-ar fi aflat. Există însă la dosar acte medico legale care atestă că la momentul decesului, victima nu a prezentat nici o alcoolemie în sânge.
Curtea, consultându-se, respinge proba cu audierea unui martor, având în vedere ceea ce dorește inculpatul să dovedească, ca nefiind utilă și concludentă cauzei.
Nemaifiind de formulat alte cereri, curtea, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat de inculpatul apelant, respectiv reducerea pedepsei într-un cuantum pe care instanță îl va aprecia raportat la probele dosarului și persoana făptuitorului. Oficiul neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că prin sentința apelată inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 20 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzut de art.174 - 175 lit.d Cod penal cu reținerea disp.art.37 lit.b Cod penal.
Probabil că la o primă vedere această pedeapsă ce i-a fost aplicată inculpatului poate să pară mare, disproporționată de ceea ce susține inculpatul că ar fi comis, însă instanța, în mod evident a avut în vedere particularitatea faptei săvârșită de către inculpat. Urmează a se observa că s-a reținut în sarcina inculpatului că a lovit cu pumnii și picioarele de mai multe ori pe numita, cauzându-i acesteia numeroase fracturi costale și fractură de stern, a lovit victima cu capul de mai multe ori de colțul de lemn al patului, după care a strangulat-o, profitând de faptul că datorită dizabilităților psihice și fizice ale victimei, aceasta nu putea opune rezistență. Susținerile inculpatului, conform cărora lovea partea vătămată pe fondul agresivității acesteia cauzată de alcool, nu se coroborează cu probele administrate în cauză, având în vedere că din conținutul expertizei medico legale efectuate în cauză a rezultat că în sângele victimei nu se afla alcool.
Apreciază procurorul că sentința pronunțată este legală și temeinică, instanța de fond a făcut o corectă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, motiv pentru care pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat.
Inculpatul apelant, având ultimul cuvânt, susține că lucrurile nu stau așa cum sunt reținute în actul de sesizare și de către instanța de fond. Inculpatul susține că nu a lovit victima cu cuțitul, ia-a aplicat doar câteva palme pentru că era foarte agresivă atunci când consuma alcool. Nu a dorit nici un moment să-i suprime viața, a vrut doar să-i aplice o corecție. Mai susține inculpatul că și-a dat seama că nu poate convețui cu această persoană și i-a cerut să plece, personal a condus-o la I cerându-i să nu-l mai caute. A doua zi, victima s-a reîntors la locuința lui într-o stare avansată de ebrietate și cu foarte multe lovituri pe corp. Cele 40 de lovituri constatate pe corpul victimei nu au fost aplicate de către el. Solicită instanței a analiza încă o dată probele administrate în cauză și a pronunța o soluție legală și temeinică.
Declarând închise dezbaterile, curtea, a rămas în pronunțare.
Ulterior deliberării,
Curtea,
Asupra apelului penal de față.
Prin sentința penală nr. 15/12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- a fost respinsă cererea formulată de inculpatul din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. "d" Cod penal în infracțiunea prev. de art. 174 Cod penal.
A fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 20 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. "a și b" Cod penal pe o durată de 7 ani.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. "a" teza a II-a și lit. "b" Cod penal.
În baza art. 350 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului iar în baza art. 88 Cod penal s-a dedus durata arestului preventiv la zi de la 24.07.2008.
S-a luat act că moștenitorii victimei, numiții și nu s-au constituit părți civile în cauză.
A obligat inculpatul la 1200 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondurile
În pronunțarea acestei sentințe tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași sub nr. 1899/P/2008 s-a dispus la data de 15.09.2008 punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului, cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, constând în aceea că în ziua de 21.07.2008 a lovit-o cu pumnii și picioarele de mai multe ori pe numita, cauzându-i numeroase fracturi costale, bilaterale și fractură de stern, a lovit-o de mai multe ori de colțul de lemn al patului și a sugrumat-o fracturându-i oasele hioid și cricoid ale gâtului, profitând de faptul că datorită dizabilităților psihice și fizice victima nu se poate apăra, condiții în care aceasta a decedat.
Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească, conform art. 339 alin. 2 Cod procedură penală, analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat în esență aceeași situație de fapt ca cea reținută prin actul de inculpare, după cum urmează:
La data de 08.07.2008 inculpatul a cunoscut-o în Stația CF Podu pe numita, în vârstă de 52 de ani, bolnavă psihic, externată în acea zi de Spitalul Socola I, care, neavând familie și un domiciliu stabil, rămăsese pe peronul, așezată pe o bancă.
Inculpatul a intrat în vorbă cu ea și văzând că aceasta nu avea o destinație precisă și fiind labilă psihic, a dus-o la locuința sa situată în apropierea, pe-, întreținând relații sexuale cu aceasta.
Deoarece femeia prezenta un handicap psihic, vorbind foarte greu, precum și handicap fizic, datorat unei afecțiuni neuromotorii, deplasându-se cu dificultate, inculpatul a ținut-o mai mult în casă, având raporturi sexuale cu aceasta.
De ziua sa de naștere, 21.07.2008, inculpatul, fiind beat (acesta consuma în mod frecvent băuturi alcoolice), a început din nou să o bată pe femeie, care a căzut, a lovit-o cu capul de câteva ori de colțul de lemn al patului, după care a lovit-o de mai multe ori cu pumnii și picioarele, peste tot corpul, până când aceasta a devenit inconștientă.
Din cauza stării avansate de ebrietate în care se afla, acesta nu își mai amintește dacă fracturile osului hioid și cricoid ale victimei s-au datorat sugrumării acesteia cu mâinile sau lovirii, ori apăsării cu pantofilor.
A doua zi, 22.07.2008, inculpatul a mers prin localitate, a mai băut rachiu pe la baruri, a dormit un timp pe peronul, după care a mers la un priveghi în mahala unde a mai băut niște rachiu și bere, iar noaptea s-a întors la locuința sa, culcându-se lângă concubina sa decedată.
În dimineața zilei de 23.07.2008, inculpatul a mers din noua prin mahala, fiind în continuare sub influența alcoolului și a început să strige la oamenii de pe strada - cerând să cheme cineva Salvarea sau Poliția, pentru că el a omorât-o pe femeia sa în casă.
Inculpatul a fost auzit atât de martori cât și de rudele sale, sora și nepoata, iar o altă soră a anunțat Poliția în jurul orei 11,30.
Cu ocazia cercetării locului faptei s-a constatat că în locuința inculpatului, având o cameră mică și un hol mic, se afla întins pe jos, pe o plapumă, cadavrul numitei, cu fața în sus și capul rezemat de perete prezentând numeroase leziuni la nivelul feței și toracelui, locuința inculpatului fiind un adevărat focar de infecții.
Întrucât inculpatul era încă într-o stare de confuzie provocată de alcool și de conștientizarea gravității faptei comise, acesta nu a putut spune cum se numește femeia decedată, fiind identificată - în absența oricărui act de identitate al acesteia - prin prezentarea fotografiei victimei la Spitalul de Psihiatrie Socola
Din raportul de necropsie medico legală nr. S/5382/04.09.2008 al IML I, rezultă că moartea lui a fost violentă, s-a datorat unei insuficiențe respiratorii acute consecutive unei asfixii mecanice prin sugrumare și comprimare toraco-abdominală.
În ziua de 21.07.2008 inculpatul a acționat cu intenție, a prevăzut și urmărit rezultatul acțiunilor sale, prin natura afecțiunilor psihice și fizice, victima fiind în imposibilitate de a se apăra.
Deși victima se afla în agonie încă din seara de 21 iulie 2008, inculpatul a dormit lângă aceasta fără a-i da nici un ajutor, dormind și în noaptea de 22/23.07.2008 când aceasta era deja decedată.
Situația de fapt așa cum a fost reținută de instanță este dovedită cu întreg ansamblul probator administrat în cauză, respectiv cu: procesul verbal de sesizare, procesul verbal de cercetare la fața locului, concluziile provizorii ale medicului legist, ordonanța de efectuare a necropsiei, Adresa Spitalului de Psihiatrie " Socola" I nr. 9751/21.08.2008, rezoluția de începere a urmăririi penale, raportul de constatare medico legală nr. S/5382 din 04.09.2008, planșa foto întocmită cu ocazia necropsiei victimei, procesul - verbal de recunoaștere după fotografie a cadavrului de către fiica victimei, declarația fiicei victimei -, planșele foto privind aspectele fixate și urmele ridicate cu ocazia cercetării locului faptei, declarațiile martorilor, (date în cursul urmăririi penale, doar audierea martorilor, și fiind posibilă în faza cercetării judecătorești) plicurile nr. 1-11 sigilate cu sigiliul nr. 34708 care conțin probe și urme biologice ridicate de la fața locului, precum și hainele victimei, declarațiile date de inculpat pe parcursul întregului proces penal.
Astfel, inculpatul a avut pe parcursul urmăririi penale o atitudine oscilatorie, încercând să-și minimalizeze vina în producerea leziunilor tanato generatoare, recunoscând numai faptul că a împins victima, aceasta s-a lovit, dar a mai trăit, vorbind cu el și spunând că se simte bine.
Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală inculpatul a făcut o recunoaștere integrală, precizând că fapta a fost comisă în condițiile indicate de medicul legist.
Pe parcursul cercetării judecătorești, inculpatul adoptat de asemenea o poziție procesuală menită să-i diminueze gradul de vinovăție susținând că victima era consumatoare de băuturi alcoolice, fond pe care devenea deosebit de agresivă, lovindu-l, amenințându-l și înjurându- Acest lucru s-a întâmplat conform susținerilor inculpatului și în ziua de 20 iulie când, partea vătămată l-a tras de păr și l-a înjurat, împrejurare în care acesta recunoaște că a lovit-o cu pumnii în zona coastelor, în două rânduri, după care a aruncat-o prin împingere, partea vătămată căzând și lovindu-se de marginea patului. Inculpatul susține că a întrebat partea vătămată dacă îi este rău, dacă este nevoie să cheme Salvarea, însă aceasta a negat.Cu toate acestea, inculpatul a declarat în fața instanței că a încercat să sune la salvare, însă nu i-a răspuns nimeni. Pe data de 22 iulie inculpatul a mai vorbit cu partea vătămată, după care aceasta a adormit, decesul producându-se în somn în dimineața de 23.07.2008.
Susținerile inculpatului, conform cărora lovea partea vătămată pe fondul agresivității acesteia cauzată de alcool, nu se coroborează cu probele administrate în cauză, având în vedere că din conținutul expertizei medico legale efectuate în cauză, rezultând că în sângele victimei nu se afla alcool.
Susținerile sale referitoare la numărul redus al loviturilor aplicate sunt infirmate totodată de concluziile raportului de necropsie din care rezultă că victima prezenta leziuni de vechime diferită, dar că multe dintre leziuni au fost produse cu puțin timp înaintea decesului, respectiv 3 plăgi contuze, echimoze violacee faciale, sternale și pe membre care au o vechime de 24 - 48 de ore anterior decesului. Mai mult, topografia și morfologia leziunilor tanato generatoare (fracturi de hioid și cricoid) pledează pentru producerea lor prin lovire și comprimare cu mijloace contondente. În aceste împrejurări, rezultă că leziunile cu caracter tonato generator nu se puteau produce prin cădere voluntară.
Apărarea inculpatului că ar fi aplicat victimei doar lovituri în zona coastelor, urmate de aruncarea acesteia și lovirea prin cădere de marginea patului nu subzistă, din adresa nr. S/5382/24.07.2008, rezultând că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței respiratorii acute, consecutivă unei asfixii mecanice, prin sugrumare și comprimare, împrejurare care atestă fără dubii acțiunea voluntară a inculpatului de suprimare a vieții părții vătămate.
Din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, instanța constată că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită.
În drept, fapta inculpatului, de aol ovi cu pumnii și picioarele de mai multe ori pe numita, cauzându-i acesteia numeroase fracturi costale bilaterale și fractură de stern, de aol ovi cu capul de mai multe ori de colțul de lemn al patului și de aos ugruma, fracturând oasele hioid și cricoid ale gâtului victimei, profitând de faptul că datorită dizabilităților psihice și fizice ale victimei, aceasta nu putea opune rezistență, numita decedând în locuința inculpatului, constituie infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. d Cod penal.
Instanța va reține că inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie conform art. 37 lit. b Cod penal, față de împrejurarea că prin sentința penală nr. 1857/2003 acesta a fost condamnat la pedeapsa de 1573 zile închisoare, din executarea căreia a fost liberat la 7.03.2006, condiționat cu un rest de 452 zile de închisoare, rămas neexecutat.
Pentru infracțiunea săvârșită, inculpatul va fi pedepsit.
La individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare, în lumina criteriilor generale de individualizare a pedepselor prescrise de art. 72 Cod penal, instanța, având în vedere - pe de o parte - gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, respectiv prin lovirea repetată a victimei care pe fondul dizabilităților psihice nu se putea apăra, iar - pe de altă parte - având în vedere persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist postexecutoriu, care a avut o poziție procesuală corespunzătoare în fața organelor judiciare, în ambele faze procesuale, recunoscând parțial săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, dar care dă dovadă de perseverență infracțională, va aplica acestuia o pedeapsă cu închisoarea dozată corespunzător cu gravitatea faptei săvârșite și posibilitatea de reintegrare socială a inculpatului, cu executare în regim de detenție, apreciindu-se că doar astfel scopul pedepsei, conform art. 52 Cod penal și implicit reeducarea inculpatului poate fi atins.
Instanța, văzând limitele de pedeapsă, natura și gravitatea faptei, precum și caracterul obligatoriu prevăzut de lege în art. 175 Cod penal, va aplica inculpatului o pedeapsă complementară în limitele prevăzute de art. 53 alin 2 lit. a Cod penal, respectiv interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal pe durata de 2 ani.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal,va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
Instanța nu va dispune interzicerea și a dreptului prev. de art. 64 lit. c penal, întrucât inculpatul nu s-a folosit la săvârșirea faptei de vreo funcție, profesie sau activitate.
Având în vedere că scopul pedepsei va fi atins și realizarea reeducării inculpatului este posibilă doar prin executarea în regim privativ de libertate a pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere pericolul social concret al inculpatului, în temeiul disp. art. 350 Cod procedură penală, instanța va menține starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 Cod penal, va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, respectiv de la 03.07.2008 la zi.
Instanța va lua act că moștenitorii victimei, respectiv fiica acesteia și, copii din căsătorii diferite ale acesteia, nu au formulat pretenții civile în cauză.
În termen legal sentința astfel pronunțată a fost apelată de inculpatul care prin motivele scrise a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de "omor" prev. de art. 174 Cod penal motivat de faptul că victima era consumatoare de băuturi alcoolice, situație în care devenea agresivă.
Nu a avut intenția de ucidere, aplicându-i lovituri ușoare și nici nu a cunoscut faptul că aceasta era bolnavă psihic.
Un al doilea motiv de apel vizează individualizarea juridică a pedepsei.
Arată inculpatul că pedeapsa de 20 ani închisoare este prea aspră în raport cu fapta comisă și a solicitat reducerea acesteia.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat criticilor formulate cât și din oficiu, Curtea constată că apelul de față este nefondat.
Susținerea inculpatului referitor la faptul că a aplicat lovituri ușoare victimei nu se coroborează cu concluziile raportului de necropsie medico -legală nr. S/5382/4 sept. 2008 care atestă faptul că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței respiratorii acute consecutivă a unei asfixii mecanice prin sugrumare și comprimare toraco -abdominală.
Fracturile costale bilaterale pe mai multe traiecte, fractura de hioid și cricoid pledează pentru producerea lor prin lovire și comprimare cu mijloace contondente.
La examenul necroptic a prezentat semne de violență diferită: echimoze albăstrui faciale și la nivelul buzei inferioare, plăgi contuze pe fața vestibulară inferioară; 3 plăgi contuze epicraniene care au fost produse cu puțin timp înaintea decesului; echimoze violacee faciale, sternale și pe membre cu o vechime de 24-48 ore anterior datei morții, echimoze violacee verzuie și violacee gălbuie cu o vechime mai mare de 72 ore.
Față de prezentele concluzii medico -legale apărarea inculpatului este neîntemeiată.
Pe de altă parte, inculpatul a cunoscut faptul că victima prezenta un handicap psihic, întrucât vorbea greu, dar și un handicap fizic întrucât se deplasa cu dificultate iar inculpatul îi reproșa aceste deficiențe spunându-i să se întoarcă la spitalul Socola din I unde aceasta fusese sub tratament.
În aceste împrejurări, fapta inculpatului se încadrează în omorul calificat prev. de art.174,175 lit. "d" Cod penal, iar critica inculpatului este nefondată.
Și pedeapsa stabilită inculpatului a fost corect individualizată raportat gradului deosebit de pericol social al faptei, modalitatea concretă de săvârșire cât și de persoana infractorului care este recidivist având în antecedență mai multe condamnări penale.
În cauză nu există temeiuri care examinate să conducă la reducerea pedepsei.
Verificând și din oficiu hotărârea apelată se constată că instanța fondului a dat curs dispozițiilor legale vizând aplicarea pedepselor complementare și accesorii, și a constatat că părțile civile nu au solicitat plata de despăgubiri.
De asemenea se constată că numărul sentinței a fost dat greșit indicat 16 în contextul în care potrivit referatului emis de biroul executări penale al Tribunalului Iași se arată că hotărârea poartă numărul 15, urmând ca această eroare să fie îndreptată de instanța de executare conform art. 195 Cod procedură penală.
Față de considerentele expuse, în baza disp. art. 379 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală apelul declarat de inculpatul se va respinge ca nefondat.
Cum temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, în baza art. 300 ind. 2 cu referire la art. 160 ind. b alin. 3 Cod procedură penală, se va menține starea de arest a inculpatului.
În baza art. 381 Cod procedură penală se va deduce la zi durata arestului preventiv de la 12 ianuarie 2009.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, apelantul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași împotriva sentinței penale nr.15 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, sentință penală pe care o menține.
Menține starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 Cod penal, deduce arestarea preventivă a inculpatului, de la 12 ianuarie 2009 la zi.
Obligă pe apelant să plătească statului suma de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 200 RON onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
04.07.2009
Tribunalul Iași:
Președinte:Tatiana JuverdeanuJudecători:Tatiana Juverdeanu, Ciubotariu
