Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 104/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂ N

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

Decizia penală nr.104

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2009

PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu

JUDECĂTOR 2: Florentin Teișanu

Grefier - - -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de inculpatul, fiul lui și al lui, născut la 31 decembrie 1987 - Penitenciarul Mărgineni, părțile civile - T, str. -,. 56,. D,. 3,. 74, Cod poștal -, Județ D, - T, G-,. 18,. 6, Cod poștal -, Județ D, - T, G-,. 18,. 6, Cod poștal -, Județ D, împotriva sentinței penală nr.380/13.05.2009 a Tribunalului Dâmbovița, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.174-175 lit.i Cod penal în cea prev. de art.174-175 lit.a și i Cod penal.

În baza disp. art.174-175 lit.i Cod penal cu art.33 lit.a Cod penal a fost condamnat, la 18 ani închisoare.

În baza art.180 alin.2 Cod penal cu art.33 lit.a Cod penal, a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare (parte vătămată - ).

În baza art.34 alin.1 lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare.

În baza art.175 alin.1 teza finală Cod penal și art.65 alin.2 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a -II-a și lit.b Cod penal, ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 5 ani.

În baza art.71 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a -II-a și lit.b Cod penal de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea pedepsei.

În baza art.350 Cod proc.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive de la 15.01.2008 la zi.

În baza art.14 Cod proc.pen. rap. la art.346 Cod proc.pen. și art.998 și urm. cod civil a fost obligat inculpatul la plata către părțile civile, și, a sumei de 35.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și a sumei de 80.000 lei reprezentând despăgubiri morale.

În baza art.14 Cod proc.pen. rap. la art.346 Cod proc.pen. și art.998 și urm. Cod civil a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă - a sumei de 6.000 lei, cu titlu de daune morale.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea părții civile - privind acordarea despăgubirilor materiale.

În baza art.190 și art.191 Cod proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata către martorul, a contravalorii în lei, la data plății, la cursul BNR, a sumei de 725,97 lire sterline.

A fost obligat inculpatul la plata către Spitalul Județean de Urgență Tas umei de 202,72 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea victimei, precum și a sumei de 434,59 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea în aceeași unitate spitalicească a părții vătămate -.

În baza art.169 Cod proc.pen. s-a dispus restituirea către părțile civile și a acumulatorului de telefon mobil marca Nokia, model BC - 5 1020 mAc, provenit de la telefonul mobil aparținând victimei.

În baza art.191 Cod proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4400 lei, din care suma de 3260 reprezintă cheltuielile judiciare stabilite pe parcursul urmării penale, 135 lei contravaloarea expertizei medico-legale a inculpatului dispusă pe parcursul judecății și 40 lei reprezentând contravaloarea onorariului apărătorului desemnat din oficiu, ultimele două sume (135 și 40 lei ) care au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților către Institutul Național de Medicină Legală Minovici și respectiv Baroului

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul inculpat, personal, aflat în stare de deținere și asistat de apărător desemnat din oficiu avocat, potrivit delegației nr.6598 emisă de Baroul Prahova, apelanții - părți civile, personal și asistați de apărător ales din cadrul Baroului D, potrivit împuternicirii avocațiale depusă la dosar nr. 140, intimatul - parte civilă -, lipsă fiind partea civilă Spitalul Județean de Urgență -

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

Cu acordul instanței apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul - inculpat a luat legătura cu acesta, după care învederează instanței că inculpatul solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător ales.

Apărătorul ales pentru apelanții - părți civile, avocat precizează că se opune cererii de amânare, este al treilea termen de judecată, termen pentru care acesta a avut timp mai mult decât suficient pentru angajarea unui apărător, mai mult decât atât la instanța de fond i-a fost asigurată asistența juridică tot din oficiu.

Apelantul - inculpat, personal și prin apărător din oficiu arată că se impune amânarea cauzei pentru ca acesta să-și angajeze un apărător, deoarece situația sa materială nu i-a permis până în prezent acest lucru, familia asigurându-i angajarea unui apărător.

Reprezentantul Ministerului Public, la rândul său arată că nu se opune cererii de amânare formulată de apelantul - inculpat, însă precizează că lasă la aprecierea instanței față de aceasta.

Curtea, respinge ca neîntemeiată cererea formulată de apelantul - inculpat privind acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător, având în vedere că în cauză au fost acordate trei termene de judecată timp în care avea posibilitatea angajării unui apărător și nici la instanța de fond acesta nu a avut apărător ales, asistența juridică fiindu-i asigurată din oficiu.

Părțile pe rând având cuvântul și reprezentantul Ministerului Public de asemenea precizează că alte cereri nu mai au de formulat sau excepții de invocat și solicită cuvântul în dezbaterea apelurilor.

Întrebat de către instanță, dacă dorește să dea o nouă declarație, apelantul - inculpat, precizează că-și menține declarația dată la instanța de fond și nu dorește să dea o nouă declarație.

Curtea, ia act că în cauză nu mai sunt cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.

Avocat având cuvântul pentru apelantul - inculpat, critică hotărârea de condamnare în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate pe care îl consideră mult prea mare.

Apărătorul apelantului susține că victima a avut partea ei de contribuție în producerea evenimentului, inculpatul nu a făcut altceva decât să se apere, neavând nici un moment intenția să suprime viața victimei.

Din punctul său de vedere consideră că apelantul - inculpat s-a aflat într-un loc nepotrivit la un moment nepotrivit, iar arma găsită asupra sa, a fost luată pentru a se apăra de grupul respectiv și din nici o probă nu a rezultat că inculpatul a întreprins acțiuni de pregătire a săvârșirii faptei, respectiv, că s-ar fi deplasat într-un anumit loc pentru a se înarma sau altele asemenea.

Având în vedere cele mai sus expuse, atitudinea sinceră a apelantului - inculpat pe tot parcursul cercetării, precum și vârsta fragedă a acestuia, apreciază că se impune admiterea apelului declarat de acesta și reducerea pedepsei aplicate spre minimul special prevăzut de lege.

Apărătorul părților civile, solicită respingerea apelului declarat de inculpat, susținerile acestuia au fundament doar în declarațiile sale fără a fi confirmate de alte probatorii.

În ceea ce privește apelul declarat de părțile civile, precizează că acesta vizează atât latura penală cât și latura civilă a cauzei.

Referitor la latura penală, apreciază că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.174-175 lit. i Cod penal în cea prev. de art.174-175 lit. a și i Cod penal. Fapta săvârșită de inculpat a fost premeditată.

Din întreg ansamblul probator rezultă că acesta inițial a fost îmbrăcat lejer și nu putea ascunde arma cu care a săvârșit fapta și niciunul dintre cei audiați nu a putut preciza dacă inculpatul avea asupra sa în pizzerie, un obiect de genul celui cu care a atacat victimele.

Din declarațiile martorilor rezultă că inculpatul a hotărât să se înarmeze ulterior plecării din local, acesta însoțit de mai mulți prieteni, în apropierea stației de taxiuri din zona, a coborât din autoturismul în care era și a lovit victima.

Consideră că în cauza de față nu au fost efectuate toate probele, în cauza de față deși era necesară extinderea procesului penal și față de alte persoane, procurorul de ședință, la data când s-a judecat cauza a precizat că nu sunt suficiente elemente care să conducă la extinderea procesului penal.

Prin urmare, solicită schimbarea încadrării juridice a infracțiunii, în omor săvârșit cu premeditare, prev. de art.174-175 alin.1 lit.a Cod procedură penală, urmând ca inculpatul să fie condamnat pentru această faptă aplicându-i-se o pedeapsă orientată spre maximum sau chiar maximul de pedeapsă.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, apreciază că nici o sumă nu poate fi considerată suficientă pentru o faptă ca a inculpatului, însă solicită obligarea acestuia la plata sumei de 380.000 lei daune morale, având în vedere că victima unui accident rutier este despăgubită de societatea de asigurare cu o sumă de cca. 400.000 lei.

Apărătorul din oficiu pentru apelantul - inculpat solicită respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul părților civile, instanța de fond a reținut în mod corect că din nici o probă nu a rezultat că inculpatul ar fi întreprins acțiuni de premeditare a săvârșirii faptei.

Totodată solicită respingerea apelurilor declarate de părțile civile, ca nefondate, pedeapsa aplicată inculpatului așa cum a precizat o consideră mult prea aspră pentru a fi majorată iar cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul este în măsură să realizeze o reparație îndestulătoare.

Reprezentantul Parchetului având cuvântul în dezbateri pune concluzii de respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei ca neîntemeiată, din probele administrate în cauză culminând cu declarația de recunoaștere a inculpatului rezultă că acesta a săvârșit singur faptele pentru care a fost condamnat.

Referitor la apelurile declarate în cauză pune concluzii de respingere a acestora având în vedere că atât latura penală cât și latura civilă a cauzei au fost just soluționate de instanța de fond, pedeapsa aplicată a fost bine individualizată iar despăgubirile civile au fost corect stabilite.

Părțile civile, personal pe rând având cuvântul precizează că își însușesc concluziile apărătorului ales.

Partea civilă - de asemenea arată că este de acord cu concluziile apărătorului celorlalte părți civile, iar cu privire la apelul inculpatului, solicită respingerea acestuia.

Inculpatul, personal având ultimul cuvânt solicită admiterea apelului, povara faptelor sale o va purta toată viața, nici un moment nu a premeditat săvârșirea acesteia, o regretă sincer si solicită reducerea pedepsei aplicate.

CURTEA

Asupra cauzei penale de față;

Prin sentința penală nr.380/13.05.2009 Tribunalul Dâmbovița, a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.174-175 lit. i Cod penal în cea prev. de art.174-175 lit.a și i Cod penal.

În baza disp. art.174-175 lit.i Cod penal cu art.33 lit.a Cod penal a fost condamnat, la 18 ani închisoare, iar în baza art.180 alin.2 Cod penal cu art.33 lit.a Cod penal, (parte vătămată - ) a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare.

În baza art.34 alin.1 lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare.

Ca pedeapsă complementară, în baza art.175 alin.1 teza finală Cod penal și art.65 alin.2 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a -II-a și lit.b Cod penal, pe o perioadă de 5 ani.

Conform art.350 Cod proc.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive de la 15.01.2008 la zi.

În baza art.14 Cod proc.pen. rap. la art.346 Cod proc.pen. și art.998 și urm. Cod civil a fost obligat inculpatul la plata către părțile civile, și, a sumei de 35.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și a sumei de 80.000 lei reprezentând despăgubiri morale.

În baza art.14 Cod proc.pen. rap. la art.346 Cod proc.pen. și art.998 și urm. Cod civil a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă - a sumei de 6.000 lei, cu titlu de daune morale.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea părții civile - privind acordarea despăgubirilor materiale.

În baza art.190 și art.191 Cod proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata către martorul, a contravalorii în lei, la data plății, la cursul BNR, a sumei de 725,97 lire sterline.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că la data de 14.01.2008 inculpatul s-a întâlnit cu mai mulți prieteni în "" din T, unde a consumat, potrivit propriilor susțineri, o bere și trei pahare de vin, însă se afla deja sub influența alcoolului, încă de la sosire, așa cum au arătat martorii și.

Împreună cu el, în local au mai fost martorii, -, dar și și -, toți stând la aceeași masă cu.

Potrivit declarațiilor tuturor celor menționați, între inculpat și - au avut loc discuții în contradictoriu, care au pornit de la glume pe care le făcea pe seama sa, glume care l-au supărat pe acesta din urmă, așa cum chiar el a relatat.

Discuțiile au degenerat în ceartă, pe un ton ridicat, care a atras atenția nu numai barmanului, care le-a cerut să părăsească localul, chiar și lui, care, pentru a pune capăt disputei, a spart o scrumieră.

De altfel, și martora (fila 244) audiată la solicitarea inculpatului, a arătat că se afla în pizzerie, la momentul sosirii unui grup de persoane, printre care l-a identificat și pe inculpat, grup care ulterior s-a luat la ceartă.

Conform depoziției inculpatului, în timpul discuțiilor pe care le-a avut cu, acesta l-ar fi amenințat și chiar l-ar fi sunat pe, care plecase între timp, cerându-i să se întoarcă pentru "a-l lua pe sus".

Susținerile inculpatului au fost confirmate de către martorul (filele 145-146 dosar urmărire penală), care a arătat că a plecat pentru câteva momente din local, iar când s-a întors, inculpatul i-a spus că îl sunase pe și atunci a intuit că apelul telefonic nu reprezenta decât o chemare a celui împreună cu care intenționa să se răzbune pentru discuția care degenerase.

A observat ulterior, că grupul de tineri s-a reîntors, însoțit de, ocazie cu care i-a cerut socoteală lui pentru apelul telefonic făcut, întrebându-l și pe dacă dorește să facă scandal. Intervenția sa i-a potolit pe combatanți, care i-au spus că doresc să plece acasă, el întorcându-se în local, unde a mai rămas cu inculpatul încă câteva minute.

Potrivit depoziției martorului (filele 160 dosar urmărire penală și 99 dosar fond) în timp ce se afla de serviciu în postul de pază, a observat ieșind din pizzerie un grup de tineri, compuși din 5-6 persoane, pe care i-a auzit discutând cu privire la intenția unuia dintre ei, pe care îl porecleau "" ( ), și care se afla în stare evidentă de ebrietate, de a se întoarce în pizzerie pentru a se cu altcineva, în cele din urmă grupul îndreptându-se către 1 Mai. Martorul a mai arătat în depoziția dată la instanță că a văzut în preajma pizzeriei o mașină marca.

Ulterior plecării din local, grupul de tineri în care se aflau părțile vătămate a mers în direcția, conform depozițiilor tuturor și, în timp ce se aflau în apropierea stației de taxiuri din acea zonă, în dreptul lor a oprit o mașină marca Volkswagen, din care a coborât inculpatul și martorii A și, ultimii doi rămași lângă mașină.

Potrivit declarațiilor celor prezenți la fața locului, inculpatul s-a îndreptat către părțile vătămate, care mergeau împreună, ceilalți îndepărtându-se în fugă la vederea lui și a lovit cu un obiect ascuțit, descris ca fiind o sabie sau o baionetă, mai întâi pe victima și apoi pe, după care s-a urcat în mașină și a plecat cu cei cu care venise.

Instanța de fond a mai precizat că nu poate fi primită susținerea inculpatului, că ar fi părăsit locul faptei pe jos, toți cei prezenți declarând că a plecat cu automobilul menționat, cu excepția ocupanților mașinii, care au precizat că l-au lăsat acolo unde i-a rugat, după care au plecat.

Mai menționează instanța de fond că nici un martor audiat nu a putut preciza dacă inculpatul avea asupra sa în pizzerie, un obiect de genul celui cu care a atacat victimele, aceștia descriind îmbrăcămintea sa, ca fiind una lejeră, dar care nu ar fi putut ascunde, fără a se observa un astfel de corp tăietor-înțepător.

Raportul medico-legal de necropsie a relevat, raportat la morfologia plăgii, că obiectul care a provocat-o prezenta vârf ascuțit și o tăioasă, așa cum a descris, de altfel, și inculpatul baioneta sa și care a acționat pe o lungime de circa 30 cm.

Totodată, raportul de constatare medico-legală a menționat că leziunea pe care a prezentat-o a fost produsă prin lovire cu un corp tăietor-înțepător, ca de exemplu: cuțit, briceag, etc.

În aceste condiții, având în vedere că arma nu a fost găsită, față de concluziile actelor medicale și descrierea obiectului făcută de către cei care l-au observat, nu poate fi exclusă susținerea inculpatului că ar fi avut-o tot timpul la el, mai ales, că a declarat că, datorită unor conflicte anterioare, o purta asupra sa.

Prin urmare, nu a fost primită solicitarea de a se schimba încadrarea juridică a infracțiunii în omor săvârșit cu premeditare, prev. de art.174-175 alin.1 lit.a Cod proc.pen. nefiind întrunite condițiile prevăzute de lege în acest sens.

Astfel, pentru existența premeditării este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții, și anume: luarea rezoluției infracționale trebuie să precedată cu un oarecare interval de timp (care trebuie să fie mai îndelungat decât cel obișnuit) acțiune agresivă; chibzuirea infractorului trebuie să fie suficientă - în acest interval el meditează asupra modului în care va săvârși acțiunea infracțională și asupra mijloacelor pe care le va folosi, iar hotărârea luată anterior trebuie să se concretizeze în anumite activități de pregătire, care trebuie să fie de natură a înlesni săvârșirea infracțiunii.

În cauză, aceste condiții nu sunt îndeplinite. Între momentul la care a avut loc cearta între inculpat și partea vătămată și cel în care a acționat inculpatul nu a trecut un interval de timp suficient de îndelungat pentru ca inculpatul să poată medita asupra modului în care să acționeze și asupra mijloacelor folosite, actele și lucrările dosarului prezentând o derulare a evenimentelor succedate într-un interval mic de timp, necesar doar parcurgerii unei distanțe mici de spațiu între locul a avut loc disputa verbală și cel al agresiunii fizice de către victime, timp în care inculpatul a rămas în local cu și apoi imediat s-a îndreptat cu autoturismul spre locul faptei.

Nu a rezultat din nici o probă că inculpatul a întreprins acțiuni de pregătire a săvârșirii faptei, respectiv, că s-ar fi deplasat într-un anumit loc pentru a se înarma sau altele asemenea, prezența alături de el a lui A și, datorându-se doar trecerii lor prin zona pizzeriei, așa cum a arătat paznicul.

La individualizarea pedepselor ce i-au fost aplicate inculpatului, instanța de fond a ținut de disp. art.72 Cod penal, respectiv de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, infracțiunea de omor fiind considerată deosebit de gravă, de împrejurările comiterii lor, dar și de persoana inculpatului, care a recunoscut și regretat cele întâmplate și este cunoscut cu antecedente penale, apreciat de către cunoscuți ca un băiat ascultător până la o anumită vârstă, crescut în condiții bune și care nu crea probleme printre vecini, conform depoziției martorului.

Având în vedere circumstanțele reale și personale, s-a apreciat că reeducarea și resocializarea inculpatului poate avea loc numai prin aplicarea unor pedepse privative de libertate într-un cuantum peste minimul prevăzut de textele de lege incriminatoare.

Întrucât faptele au fost săvârșite în concurs, înainte ca acesta să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, s-a reținut incidența disp. art.34 Cod penal, dispunându-se contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea.

În raport de disp. art.175 alin.1 teza finală Cod penală și art.65 alin.2 Cod penal, inculpatului i-au fost interzise, ca pedeapsă complementară drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a -II-a și lit.b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o perioadă considerată suficientă pentru atingerea scopului prevăzut de legea penală.

Arestarea preventivă a inculpatului la data de 15.01.2008, de către Tribunalul Dâmbovița, în baza încheierii nr.1, pronunțată în dosarul nr-, impune deducerea din pedeapsa aplicată a prevenției la zi, conform art.88 Cod penal, dar și aplicarea disp.art.350 Cod proc.pen. referitoare la menținerea stării de arest a inculpatului.

În ceea ce privește latura civilă, instanța de fond a reținut că, potrivit disp. art.998 și urm. Cod civil, cel care produce un prejudiciu este obligat a-l repara.

Din probele administrate de către familia victimei a rezultat că aceasta au efectuat toate datinile legate de înmormântarea fiului și fratelui lor, respectiv, au efectuat parastase și pomeniri conform obiceiurilor creștinești, la care au participat numeroase persoane, care au primit nu numai alimente, dar și haine și mobilier, se impune ca sumele cheltuite cu aceste ocazii să fie recuperate de la cel care le-a pricinuit prin fapta sa, respectiv de la inculpat.

Astfel, martorii și au relatat că au participat la toate comemorările victimei, respectiv la parastasul din ziua înmormântării, alături de circa 150 de persoane, care au servit apoi masa și au primit pachete cu alimente la plecare, cheltuindu-se cu acea ocazie circa 100 milioane lei, dar și la pomeni, unde participau circa 50-60 persoane și se cheltuia de fiecare dată în jur de 30 milioane lei, cei doi participând și la cumpărăturile care s-au efectuat, având astfel cunoștință direct de sumele avansate.

Declarațiile martorilor cu privire la banii cheltuiți au fost susținute de facturile fiscale și bonurile depuse la dosarul cauzei.

Prin urmare, instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiată cererea de constituire de parte civilă formulată de părinții victimei, și, dar și sora acestuia, toți având contribuție la buna desfășurare a comemorărilor, situație în care, conform art.14 Cod proc.pen. rap. la art.346 Cod proc.pen. și art.998 și urm. Cod civil, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 35.000 lei, cu titlu de despăgubiri materiale.

Întrucât prin decesul fiului și al fratelui, părțile civile au suferit o grea pierdere, prezența celui decedat neputând fi înlocuită, s-a apreciat că se impune ca aceștia să beneficieze și de o reparație morală din partea inculpatului, ținând seama de momentele prin care au trecut și pe care trebuie să le suporte în continuare, în urma dispariției celui drag, iar suma obținută de la inculpat urmând să reprezinte o compensație de natură a atenua suferința, fără a se constitui însă într-o îmbogățire fără justă cauză.

În aceste condiții, s-a apreciat că suma de 80.000 lei, la care inculpatul a fost obligat cu titlu de daune morale către părțile civile menționate, este de natură să acopere din punct de vedere material pierderea suferită.

În ceea ce-l privește pe partea civilă -, se reține că deși acesta a solicitat admiterea de probe în dovedirea pretențiilor civile, nu a înțeles să depună nici un act și nici nu a prezentat martori în vederea audierii, situație în care cererea sa, de acordare a despăgubirilor materiale, a fost apreciată ca neîntemeiată.

Actele medicale existente la dosarul cauzei făcând dovada unei suferințe înregistrate de acesta în urma intervenției chirurgicale la care a fost suspus și apoi pe perioada refacerii capacității sale, a considerat instanța de fond că se impune ca și acesta să beneficieze de o reparație din partea inculpatului, pentru traumele produse, în raport de cele menționate, suma de 6000 lei fiind apreciată ca suficientă pentru a se constitui într-o reparație îndestulătoare, care să asigure un plus de confort.

Ținând seama de faptul că victima a fost internată în Spitalul Județean de Urgență T la secția de chirurgie, cheltuielile ocazionate de internarea sa ridicându-se la suma de 202,72 lei, iar - a fost internat în același spital, în perioada 15.01.-18.01.2008, cheltuielile cu spitalizarea sa ridicându-se la suma de 434,59 lei, inculpatul a fost obligat și la repararea acestor prejudicii, înregistrate de Spitalul Județean de Urgență

Actele și lucrările de urmărire penală dovedind că de la locul săvârșirii faptei a fost ridicat un acumulator de telefon mobil, marca Nokia, model BC - 5 1020 mAc, provenit de la telefonul mobil aparținând victimei, în baza art.169 Cod proc.pen. acest bun a fost restituit părinților victimei.

Instanța a dispus citarea în cauză ca martor a lui, fratele victimei, reținut în această calitate în rechizitoriu, și față de dovezile depuse de el la dosarul cauzei, respectiv că a fost nevoit să se deplaseze în vederea prezentării în instanță de la, unde lucrează, prezentând în acest sens un bilet de avion, dar și dovada ultimei remunerații de la locul de muncă, în baza disp. art.190 și art.191 Cod proc.pen. s-a dispus obligarea inculpatului și la plata contravalorii în lei, la data plății, la cursul BNR, a sumei de 725, 97 lire sterline, reprezentând valoarea biletului de avion și a zilelor de muncă pierdute de către martor cu deplasarea sa în țară.

Împotriva acestei soluții au declarat apel atât inculpatul cât și părțile civile.

Părțile civile - apelante, în dezvoltarea orală a motivelor de apel au solicitat în primul rând schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de omor reținută în sarcina inculpatului urmând să se rețină și premeditarea ca agravantă a acestei fapte penale.

Astfel, s-a precizat că din declarațiile martorilor rezultă că inculpatul s-a înarmat ulterior părăsirii localului în care s-a certat cu victima iar arma a luat-o din autoturismul în care se aflau mai mulți prieteni ai inculpatului. În acest autoturism inculpatul s-a urcat după ce a părăsit localul, în apropierea stației de taxiuri din zona, fiind preluat de către acești prieteni pentru care de altfel s-a și solicitat la instanța de fond extinderea procesului penal.

De asemenea s-a apreciat că pedeapsa aplicată este mult prea redusă față de infracțiunea comisă dar și față de pierderea suferită de către părțile civile.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a menționat că nici o sumă nu poate fi considerată suficientă pentru o faptă ca a inculpatului și s-a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 380.000 lei daune morale, având în vedere că victima unui accident rutier poate fi despăgubită de societatea de asigurare cu până la 400.000 lei.

În motivarea apelului formulat inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate, precizând că a recunoscut comiterea infracțiunii pe care o regretă.

Examinând apelul formulat, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate cât și sub toate aspectele conform art. 371 Cod procedură penală, Curtea apreciază că ambele căi de atac sunt nefondate astfel cum se va arăta în continuare.

Situația de fapt a fost în mod corect reținută de către instanța de fond prin coroborarea tuturor probelor existente la dosarul cauzei, probe ce nu s-au solicitat a mai fi completate în fața instanței de apel, inculpatul chiar precizând că nu dorește să dea o altă declarație în această fază procesuală.

Referitor la încadrarea juridică criticată în parte de către părțile civile apelante, Curtea consideră că și aceasta se circumscrie perfect normelor penale ce reglementează instituția omorului și se pliază perfect pe situația de fapt reținută.

Apelantele - părți civile au considerat că activitatea inculpatului a presupus premeditare, premeditare care ar fi avut loc între momentul părăsirii localului și momentul în care a lovit-o pe victima.

Din acest punct de vedere din jurisprudența și mai precis din decizia penală nr. 3505/3.11.2008 a acestei instanțe rezultă că pentru existența premeditării este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: luarea rezoluției infracționale trebuie să preceadă cu un oarecare interval de timp (care trebuie să fie mai îndelungat decât cel obișnuit) acțiunea agresivă, chibzuirea infractorului trebuie să fie suficientă (în acest interval făptuitorul meditează asupra modului în care va săvârși acțiunea infracțională și asupra mijloacelor pe care le va folosi) iar hotărârea luată anterior trebuie să se concretizeze în anumite activități de pregătire care să fie de natură a înlesni săvârșirea infracțiunii.

Probatoriile administrate în cauză nu au putut stabili cu certitudine, așa cum menționează și instanța de fond, dacă inculpatul sau nu a purtat arma cu care le-a lovit pe cele două victime asupra sa și în momentul în care se afla în local dat fiind că acesta era îmbrăcat într-o ținută destul de lejeră sau că acesta ar fi luat acea armă din autoturismul în care s-a urcat și care a sosit la stația de taxiuri în urma telefonului dat de acesta așa cum susțin părțile civile apelante. Neputându-se stabili cu certitudine din probatorii această situație de fapt, s-a dat întâietate declarației inculpatului care a menționat că acea armă a purtat-o asupra sa și în local.

Chiar dacă s-ar putea reține că inculpatul, după ce a părăsit localul și-a chemat în ajutor prietenii care au sosit cu acel autoturism de unde acesta a luat arma și a lovit-o pe victimă totuși, Curtea consideră că timpul care s-a scurs între aceste două momente nu a fost destul de îndelungat în care inculpatul să chibzuiască și să mediteze asupra modului și mijloacelor pe care le va folosi. Iar pe de altă parte nu a existat nici o activitate de pregătire de natură a înlesni comiterea infracțiunii.

Respectiva perioadă de timp a fost destul de scurtă iar lovirea victimei s-ar fi putut datora faptului că în autoturism inculpatul ar fi găsit arma respectivă, lovire care nu ar fi existat dacă respectiva armă nu s-ar fi aflat acolo.

Această analiză o face Curtea doar pentru a demonstra că și dacă s-ar reține situația de fapt expusă de către părțile civile, aceasta nu ar putea îmbrăca și încadrarea juridică a premeditării prevăzută de art. 175 lit. a Cod procedură penală.

Reținând însă situația de fapt astfel cum a fost expusă de către tribunal, Curtea consideră așa cum mai sus a menționat că încadrarea juridică dată de către instanța de fond este cea corectă, cum de altfel sunt și pedepsele aplicate.

Sub acest aspect, Curtea, constată că inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă rezultantă de 18 ani închisoare același cuantum fiind stabilit și pentru comiterea infracțiunii celei mai grave respectiv, de omor calificat, pedeapsă care se situează peste minimul special prevăzut de lege. La individualizarea acestei pedepse, instanța de fond a reținut toate criteriile de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, dând eficiență atât pericolului social al faptei comise de inculpat dar și circumstanțelor personale ale acestuia.

Din punct de vedere al laturii civile, Curtea apreciază că suma de 80.000 lei cu titlu de daune morale acordate părților civile - apelante este în măsură să acopere din punct de vedere nepatrimonial pierderea suferită de către părinții și sora victimei.

Nu este de neglijat remarca instanței de fond conform căreia "pierderea suferită rămâne oricum în sufletul familiei" viața unei ființe umane dragi, neputând fi compensată cu acordarea nici unei sume de bani.

Referirea părților civile apelante la cuantumul prevăzut în normele de aplicare a legii asigurărilor ce poate fi acordat victimelor unui accident rutier nu este demn de a fi luat în seamă deoarece, așa cum se cunoaște din practica constată a instanțelor judecătorești în general acest plafon maxim nu este acordat niciodată.

Având în vedere cele de mai sus expuse, Curtea consideră că toate apelurile sunt nefondate urmând să le respingă cu această motivație în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.

Reținând și disp. art. 381 și 383 Cod procedură penală, Curtea va deduce din pedeapsă perioada arestării preventive a inculpatului de la 15.01.2008 la zi și va menține starea de arest a acestuia. Referitor la această din urmă măsură, Curtea consideră că se impune, dat fiind faptul că, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat până în prezent, cercetarea în libertate a acestuia generând un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din însăși gravitatea faptei pentru care inculpatul este cercetat și pe care o recunoaște. Pe de altă parte nu poate fi neglijată nici reacția care ar avea-o cercetarea în stare de libertate a inculpatului, persoană care este acuzată de comiterea unui omor calificat și care a fost condamnată deja pentru această faptă de către instanța de fond, condamnare menținută și în apel.

Văzând și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul, fiul lui și al lui, născut la 31 decembrie 1987 - Penitenciarul Mărgineni, părțile civile - T, str. -,. 56,. D,. 3,. 74, Cod poștal -, Județ D, - T, G-,. 18,. 6, Cod poștal -, Județ D, - T, G-,. 18,. 6, Cod poștal -, Județ D, împotriva deciziei penale nr.380/22.07.2009 a Tribunalului Dâmbovița.

Menține starea de arest a inculpatului și deduce perioada arestării preventive de la 15.01.2008 la zi.

Obligă apelanții la cheltuieli judiciare astfel: inculpatul la 350 lei din care 200 lei onorariul apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului P, iar fiecare parte civilă la câte 50 lei.

Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare iar pentru apelanții arestați și părțile lipsă de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 18.11.2009.

Președinte Judecător

- - - - -

Grefier

- -

Red.FT/DC

2.ex./3.12.2009

f- - Tribunalul Dâmbovița

operator de date cu caracter personal

notificare nr. 3113/2006

Președinte:Paul Mihai Frățilescu
Judecători:Paul Mihai Frățilescu, Florentin Teișanu

#Judecator Paul Mihai Fratilescu

Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 104/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 104/2009. Curtea de Apel Ploiesti