Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 110/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 110/
Ședința publică din 18 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu judecător
JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu Diaconu
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
-procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de revizuientul,deținut în Spitalul Penitenciar Colibași,împotriva sentinței penale nr.165/F din 5 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns apelantul-revizuient, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațialenr.4382/2008 emisă de Baroul
Procedura este legal îndeplinită.
În baza disp.art. 403 alin.1 Cod procedură penală se procedează la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
În baza disp.art.172 alin.2 Cod procedură penală s-a permis apărătorului din oficiu să ia legătura cu apelantul-inculpat, deoarece se află în stare de arest.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra acestuia.
Apărătorul apelantului-inculpat, avocat, solicită admiterea apelului, casarea sentinței și înaintarea cauzei în vederea soluționării cererii de revizuire. Consideră că se impune casare cu trimitere spre rejudecare, întrucât competent în soluționarea cererii de revizuire este Tribunalul Vâlcea.
Reprezentantul parchetului formulează concluzii de respingere a apelului ca nefondat și de menținere a sentinței atacate ca legală și temeinică.
Apelantul-inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra apelului penal formulat, deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.165/F din 5 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, s-a espins ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr.4 din 29 ianuarie 1992, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, formulată de condamnatul, fiul lui și, născut la 23 ianuarie 1971, deținut în Penitenciarul Colibași, județul
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că petentul a susținut că este autorul infracțiunii de omor săvârșită pe data de 28 aprilie 1991, însă nu este autorul celei de-a doua fapte de omor, comisă la data de 29 aprilie 1991, iar nevinovăția sa o poate dovedi cu martorul, solicitând să se dispună audierea acestuia.
Prin sentința penală nr.4 din 29 ianuarie 1992, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.2126/1991, revizuientul a fost condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.174, 176 lit.b și d Cod penal, rap.la art.1 din Decretul nr.6/1990. Prin aceeași hotărâre, a fost condamnat la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.211 alin.1 Cod penal. S-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, a detențiunii pe viață, făcându-se aplicarea disp.art.71 Cod penal.
Recursul declarat de inculpatul, împotriva acestei sentințe, a fost admis prin decizia nr.2236 din 11 noiembrie 1992, pronunțată de Curtea Supremă de Justiției-Secția penală în dosarul nr.430/1992. Sentința instanței de fond a fost casată, numai cu privire la durata plății prestației periodice.
Examinând cererea de revizuire, pe baza motivului invocat de către condamnat, precum și în raport de materialul probator existent la dosar, tribunalul a apreciat că această cerere este inadmisibilă. Potrivit disp.art.400 alin.1 și 3 Cod pr.penală, pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire instanța trebuie să examineze dacă această cerere este făcută în condițiile prevăzute de lege, se sprijină pe unul dintre motivele prevăzute în art.394 Cod pr.penală și există la dosar sau sunt depuse dovezile pentru cazul invocat.
Motivul invocat de condamnat în cerere, privind lipsa vinovăției pentru cea de-a doua faptă de omor, examinată în procesul soluționat prin condamnare, nu constituie fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei de natură să justifice revizuirea, potrivit cazului prevăzut în art.394 alin.1 lit.a Cod pr.penală.
Pentru a exista acest caz de revizuire, este necesar să fie noi faptele sau împrejurările invocate sau faptele probatorii și mijloacele de probă prin care acestea pot fi administrate în cauză. Pot fi considerate ca noi și mijloacele de probă care nu au putut fi cunoscute de instanță la data soluționării cauzei, deși aceasta cunoștea faptele probatorii.
Nu pot fi, însă, considerate probe noi, în sensul cerut de lege, mijloacele de probă propuse în completarea dovezilor administrate, în speță, propunerea unor martori noi. Cum pe calea revizuirii nu se poate efectua o prelungire a probatoriului, iar situația invocată de condamnat nu se încadrează în dispozițiile art.394 Cod pr.penală, care prevăd limitativ cazurile pentru care se poate solicita revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive, tribunalul a constatat că cererea de revizuire nu îndeplinește condiția prealabilă obligatorie menționată, motiv pentru care a respins-o ca inadmisibilă.
Pe rolul instanței s-a mai înregistrat, la data de 17 februarie 1994, sub nr.581/1994, cerere de revizuire formulată de condamnat, ce a fost respinsă prin sentința penalănr.21 din 9 martie 1994. Totodată, acesta a mai formulat o altă cerere de revizuire ce a format obiectul dosarul nr.3031/1996 al Tribunalului Vâlcea și care a fost respinsă, prin sentința penală nr.54 din 31 iulie 1996.
Impotriva sentinței a declarat apel revizuientul, solicitând, în principal, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la ribunalul Vâlcea, considerând că în mod greșit s-a respins cererea ca inadmisibilă precum și admiterea cererii de revizuire urmând să se rejudece cauza.
Analizând apelul, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art.371 alin.2 Cod pr.penală, curtea constată că acesta este nefondat și urmează a fi respins.
Astfel, condamnatul a arătat că nu a săvârșit decât una dintre cele două infracțiuni de omor, respectiv pe cea din 28 aprilie 1991, fapta din 29 aprilie 1991, fiind săvârșită de martorul, a cărui audiere o cere.
Așa cum corect a reținut tribunalul, pe calea revizuirii nu se poate efectua o prelungire a probatoriului, în condițiile în care audierea martorului menționat nu constituie probă nouă ce nu putea fi administrată sau de care nu se știa la momentul judecării cauzei.
Curtea reține că revizuientul a recunoscut săvârșirea faptei negată în prezent, descriind în amănunt modul în care aceasta a fost săvârșită, iar cuțitul cu care a lovit cea de-a doua victimă l-a pus în sertar într-o mobilă aflată în casa în care locuia și a dus geaca pătată de sângele celei de-a doua victime surorei sale, pentru aos păla.
Chiar în fața Tribunalului Suprem, în cererea de recurs, revizuientul a arătat că regretă foarte mult faptul că "a lăsat două familii îndoliate și fără tați la copii" și a solicitat doar reindividualizarea pedepsei.
Abia în concluziile asupra recursului, inculpatul a invocat faptul că nu este autorul celui de-al doilea omor și, în consecință, susținerea inculpatului cu privire la acest aspect a fost cunoscută de instanța care a soluționat recursul, chiar înainte de pronunțarea hotărârii definitive, deci nu mai poate fi reiterată în prezent ca fapt nou.
Pe de altă parte curtea reține că martorul propus este, în opinia revizuientului, chiar autorul omorului din data de 29 aprilie 1991, iar în eventualitatea unei declarații, acesta nu s-ar autoîncrimina pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor.
Curtea mai constată că revizuientul a formulat și în anul 1996 o cerere de revizuire, invocând aceleași aspect, în sensul că cea de-a doua victimă nu a fost omorâtă de el, iar cererea i-a fost respinsă de către instanța de fond și cea de apel, fără ca acesta să mai formuleze recurs, această hotărâre dobândind autoritate de lucru judecat. În acea cerere de revizuire, condamnatul arăta, însă, că autorul celui de-al doilea omor ar fi o altă persoană, deci nu martorul indicat în prezenta cerere.
Pentru toate aceste considerente, curtea va respinge ca nefondat apelul, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod pr.penală, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, îl va obliga pe revizuient la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, apelul declarat de revizuientul, deținut în Spitalul Penitenciar Colibași,împotriva sentinței penale nr.165/F din 5 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe revizuient la 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 200 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu ce se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru revizuient.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI -sectia penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red./Tehnored.
Ex.2/29 2008
Jud.fond
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Raluca Elena Șimonescu Diaconu
